A fost odată
A fost odată ca niciodată,
Dar cred că n-o să mai fie.
Pe când bunica era fată,
Nu se știa de bogăție.
N-avea nici haine fel de fel.
N-avea palat, nici termopane.
Nici bani n-avea, nici mobilier...
Doar o căsuță cu obloane!
Avea o casă bătrânească
De la străbunii ei rămasă.
Că singurei cu truda lor
Și-au făurit un cuibușor.
Desigur, tot satul i-a ajutat.
C-așa era pe acea vreme.
Vecini, cumetri și cumnați,
Moșnegi și babe, și vădane.
Amestecau lut, pleavă, apă.
Apoi oamenii îl călcau.
Și se numea aceasta,, clacă''-
Căci între ei se ajutau!
Și tot cu claca au clădit-o.
La fel au și acoperit-o.
În alb pereții au văruit
Și era bine de trăit!
Aveau lejancă mare în casă-
Mobila cea mai prețioasă.
Pe ea dormeau copiii cu bunica,
Iar lângă ei torcea pisica.
Aveau mereu cotețul plin
Cu cocoșei și cu găini.
Iar în ocol-văcuță, purcei, cârlani...
Aveau gospodărie-așa ca la țărani.
Și masa mereu le era plină
Cu măliguță, lapte, brânză și smântână,
Jumări și murături aveau-
De foame, iată nu mureau!
Chiar de purtau haina cârpită,
Dar era lumea fe-ri-ci-tă!
Și chiar dacă munceau din greu,
Îi mulțumeau lui Dumnezeu:
Că au sare, că au pâine,
Că au mamă cui îi spune!
Că au frați, că au surori,
Că au în grădină flori...
Dar azi? Nu fie cu bănat,
Lumea tare s-a schimbat.
Avem de toate: condiții și tehnologie...
Dar nu avem esențialul-Omenie!
Azi mulți au profesii, studii, intelect...
Dar din păcate, duc lipsă de stimă și respect!
De aceea, dacă aș putea,
Timpul înapoi l-aș da!
poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lactate
- poezii despre vestimentație
- poezii despre sat
- poezii despre țărani
- poezii despre viață
- poezii despre vecini
- poezii despre timp
- poezii despre tehnologie
- poezii despre superlative
Citate similare
A fost odată un moș și o babă. Ei erau săraci de n-aveau după ce bea apa. Când mălai aveau, n-aveau sare; când aveau sare și mălai, n-aveau legumă. Trăiau și ei de azi pe mâine. Ei aveau trei copii, trențăroși și nespălați, ca vai de ei. Cel mai mic se vedea a fi mai isteț decât cei doi mai mari, dară era olog de amândouă picioarele. El se numea Țugulea. Ei se învecinau cu Zmeoaica pământului. Această zmeoaică era așa de rea, încât nimeni din vecinii ei n-avea pace de dânsa. Ea le călca moșiile și le făcea fel de fel de neajunsuri. La nașterea lui Țugulea, când a venit ursitoarele, s-a întâmplat să fie p-acolo și Zmeoaica pământului. Ea auzise cum îl ursise și, de pizmă, mai în urmă, îi luă vinele și d-aia era el olog. Din acestă pricină, și fiind și săraci, unchiașul cu mătușa și copiii lor ajunseră de râsul tuturor megiașilor din sat. De bietul Țugulea însă râdea și chiar frații lui.
Petre Ispirescu în Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viitor
- citate despre vecini
- citate despre sărăcie
- citate despre superlative
- citate despre sat
- citate despre râs
- citate despre prezent
- citate despre picioare
- citate despre pace
Noaptea căprioarei
Pe Via sumbră întunecată
Din vechi Imperi' cu iz Roman,
Plecată neaoș din țăran,
Era de cart frumoasă fată.
Fugise de noroi și vise,
Crezuse în vorbe de țigan,
Nici nu știa unde venise,
Muncea și nu avea un ban.
Nici nimeni nu știa de dânsa
Căci numele-i fusese luat,
Nu prididea într-un păcat
Să-și recâștige recompensa.
Se lumina din când în când
La far de noapte, fără seamă
Nici fața nu conta, în gând
Doar timp să treacă, că e mamă.
Și dor de casă și bunici
O frământa fără alean,
Jura mereu dar tot în van,
Să nu mai fie pe aici.
Dar nu putea nimic să adune,
Căci mulți avea de întreținut
La șaișpe împliniți niciunde,
Și orice preț ar fi cerut.
Și ochii în lacrimi larg deschiși
Găsise carabinierul,
Și un pic de bani, dar neatinși
În pumnul strâns ca fierul.
Și acasă nimeni nu știa,
Nici pruncul lăsat singur,
Nici bunii săi țărani sadea
De neam jumate ungur.
Și altă... suplă reveni
Pe strada întunecată,
Credea la fel în bogății
Ca prea frumoasa fată
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre lumină, poezii despre frumusețe, poezii despre fete frumoase, poezii despre bani, poezii despre întuneric sau poezii despre visare
Cică erau odată o babă și un moșneag: moșneagul de-o sută de ani, și baba de nouăzeci; și amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii. Și, Doamne! tare mai erau doriți să aibă măcar unul, căci, cât era ziulica și noaptea de mare, ședeau singurei ca cucul și le țiuiau urechile, de urât ce le era. Și apoi, pe lângă toate aceste, nici vreo scofală mare nu era de dânșii: un bordei ca vai de el, niște țoale rupte, așternute pe laițe, și atâta era tot. Ba de la o vreme încoace, urâtul îi mânca și mai tare, căci țipenie de om nu le deschidea ușa; parcă erau bolnavi de ciumă, sărmanii!
Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre dorințe, citate despre urâțenie, citate despre urechi, citate despre timp, citate despre noapte, citate despre mâncare, citate despre iarnă, citate despre bătrânețe sau citate despre boală
Vremuri noi
S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, și ei,
Mi-amintesc, și nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat,
Era copt, om pe picioare... ce să mai! era bărbat ;
Prima toamnă cum găta de cules la razachie,
Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie,
Ca apoi, bun amorez, în micuțul lor cătun,
Era gata de botez chiar în postul de Crăciun,
Și cu Leana, ori Măria, făcea casă și copii,
N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii,
Ajungând la patruș'cinci, vârsta când aproape toți
Cumpărau din târg opinci la nepoate și nepoți....
S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, și ei, la fel
Un flăcău, și nu dau nume, fiind mulți astăzi ca el,
Nu știe ce-i căsnicie, de copii nu vă mai spui,
Când, o zi, la cătănie, nu a fost în viața lui,
În schimb, șade cu chirie, singurel, ani după ani,
Având doar o datorie... dar, nu pomenim de bani,
Nici de Leni, nici Mărioare, căci o frază e destul,
Un flăcău la vârstă mare nu-i bărbat, dar e mascul,
Și de-abia când e sătul de spălat, gătit, călcat,
Și prin casă, de fudul, zi de zi făcând curat,
Socotind că nu e drept slugă-n casa lui să fie,
Se decide, înțelept, să-și găsească o soție,
Însă după cununie, pân' să se acomodeze,
I se scoală pe chelie, sictirit, să divorțeze,
Căutând la disperare ca să scape de năpastă,
Și tot din motive care... l-au făcut să-și ia nevastă.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre vârstă, poezii despre soție, poezii despre schimbare, poezii despre chirie, poezii despre înțelepciune, poezii despre umor sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Postum
Eram prea plin de NOI și era bine
Și asta o numeam frumos - DESTIN...
Și ne iubeam, da, da și nu puțin,
Iar zările ne-au stat, așa, senine
Și mierea ne ungea pe fiecare
Și soare-aveam mereu la semafor...
Chiar nici un vagabond smintit de nor
N-avea să ne trimită vreo urare.
Dar... gheara necurată a împuns
Căci ea, iubirea-i face rană vie
Și chiar de pare-a fi o nebunie,
Adânc în inimi calde a pătruns.
Tăcerea ne strâmba pe la fereastră,
Apoi, deodată, parcă mii de draci
Strigau în mintea ta că nu mă placi
Și viața ne-ncepea a fi sihastră.
Nu mai era o binecuvântare
Nici ziua ce-ncepea fără de zori,
Nici noaptea ce-și pierduse-acei fiori
Ce-au fost neîntreruptă sărbătoare.
Chiar nu mai știu ce-a fost... nici nu a fost
Acel CEVA menit să ne dezlege;
Azi, un plebeu mai e cel ce-a fost rege
Și-ntreg pământul astăzi mi-e anost.
Dar cerul strălucește mai departe
Și stelele clipesc la fel de vii...
Eu, Doamne, sunt același cum mă știi
Și Tu iubești mereu, fără de moarte.
De mine-atât de singur sunt acum
Și clipele se-nșiră descărnate,
Iar crucea eu mi-o duc încet în spate
Și-atât de fericit voi fi... postum!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (26 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre vagabondaj, poezii despre urări, poezii despre tăcere, poezii despre sărbători, poezii despre stele sau poezii despre semafor
Conversația le fu întreruptă de ușa automată, care se deschise din nou, de dincolo de ea apărând, de data asta, tot o fată, înaltă, nu prea slăbuță, ci bine făcută, dar nici prea grasă. Ea era șatenă, tunsă scurt, dar cu gust și avea doi ochi mari și albaștri. Lia și Maria o salutară, apoi se recomandară, înțelegând, fără explicații inutile, că ea era cea de-a treia componentă a echipajului, deci și ea trecuse cu bine toate cele cinci teste, chiar dacă nu obținuse numai note maxime mereu. Aflară de la noua venită, Stela, că aceasta mai era și chimistă, cu studii complete din întreaga chimie, organică, anorganică, atomică, nucleară sau moleculară, dar principala ei specializare o constituia medicina, deci, era doctoriță.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre medicină, citate despre chimie, citate despre înălțime, citate despre tuns, citate despre păr șaten, citate despre medici, citate despre albastru sau citate despre Maria
Lucrurile se reîntorc în răstimpul acestei nopți lungi; știu, de pildă, cum să descriu o conversație cu ea, care a fost și cea din urmă. Se străduia să-mi explice că se afla acolo printr-un accident. Nu credea că acel accident ar fi fost chiar nefericit, dar nici fericită nu era că se petrecuse. Când vorbea, simțeam un gust deslușit de sare de mare în gură și în nări. Nu știam de fapt ce voia să spună și nici de unde venea. Dar locul acela de niciunde era scăldat într-o lumină lină. N-avea nevoie de mâncare, de apă, de nimic altceva. Făcea ceea ce făcea (dar, totuși, ce anume făcea?) din pură libertate. Nu era niciodată stingheră, fiindcă putea oricând să se retragă în adâncurile de unde venise. Oricine putea face asta, spunea ea.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre nefericire, citate despre lumină, citate despre libertate, citate despre gură, citate despre fericire sau citate despre accidente
Maria
A fost odată o fată pe nume Maria era tare fericită dar niciodată supărată era fericită casă soarele și tristă caLuna niciodată supărată ca o floare încrustată buzele ca mărul roșu de tot sau ca sângele din corpul oricărui om cui ar plăcea și așa și aș dori orice în lumea toată nici lumina soare nici tot ce poți avea pe lumeTomești dorit decât unul cu pace fericire tot ce este pe lume pe o fată nume Maria jurnalul meu Maria
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de GEO
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre dorințe, poezii despre Soare, poezii despre tristețe, poezii despre sânge, poezii despre supărare, poezii despre roșu sau poezii despre pace
Maria
A fost odată o fată pe nume Maria era tare fericită dar niciodată supărată era fericită casă soarele și tristă caLuna niciodată supărată ca o floare încrustată buzele ca mărul roșu de tot sau ca sângele din corpul oricărui om cui ar plăcea și așa și aș dori orice în lumea toată nici lumina soare nici tot ce poți avea pe lumeTomești dorit decât unul cu pace fericire tot ce este pe lume pe o fată nume Maria jurnalul meu Maria
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de GEO
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lunganul se calmase; îi venise inima la loc. Drept urmare, nu putu rezista fără a despacheta o ciocolată mare, cu alune de pădure. Îi oferi și Adelei câteva cubulețe; fata nu-l refuză. Se mai plimbară puțin, ținându-se de mână, zâmbindu-și din când în când unul altuia. Nistor o admira, dar și Adela pe el. Îl găsea drăguț, atrăgător. Și de ce nu; băiatul avea farmecul lui. Îl dezavantaja puțin înălțimea, dar nefiind nici prea gras, nici prea slab, avea o alură atletică. Chipul îi era tare plăcut, cu trăsături fine, bine conturate, încadrat de părul său șaten; nici blond, nici brunet. Iar ochii, cu o privire ștrengărească, nu erau nici verzi, nici albaștri, ci o stranie combinație dintre acestea două, deși nici una nu era predominantă. Prin urmare, nimeni nu putea spune cu precizie ce culoare aveau ochii lui. Deci, bineînțeles, Adelei nu-i era rușine să meargă lângă unul ca el, doar nu avea de ce.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre verde, citate despre rușine, citate despre păr blond, citate despre păr, citate despre păduri, citate despre ochi sau citate despre inimă
Bine era la bunici
Străbat dealuri, munți și văi...
Ce-i drept, numai cu gândul.
S-ajung la bunicii mei,
Aș înconjura pământul!
Numai că acum, din păcate
Doar prin amintiri pășesc.
Timpul nu se mai întoarce,
Dar de ei îmi amintesc.
Văd acea căsuță mică,
Intru în ograda lor.
Și mai văd o rândunică,
Care își face cuibușor.
Bunicuțul în cămară
Dezghioacă la popușoi.
Bunica aduce-n poală
Niște mere pentru noi.
Văd acolo o măsuță
Din scândură de stejar,
Iar pe ea o măliguță
Aburește, sub ștergar.
În ceaunul de pe plită,
De măligă nespălat-
Laptele a fiert în pripă
Și în străchini e turnat.
-Mănânco tot, mare să crești!
Îmi tot spune bunicuța.
C-apoi ți-oi spune povești
Despre Lupul și Scufița.
Am golit totul din blid,
Că a fost foarte gustos
Și astăzi încă mai simt
Gustul acela delicios.
Îmi doream cu nerăbdare
Să cresc și să mă fac mare...
Nu știam că într-o zi,
Ca și ei-bătrână voi fi!
poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre văi, poezii despre stejari, poezii despre rândunele, poezii despre munți, poezii despre mere sau poezii despre lupi
Simplamente...
Pe când nu era nimic, iar nimicul era tot,
Pe când rană nu era, dar era durerea-n cot,
Nu era atunci cuvânt, dar era ceva de zis,
Nu erau expedieri, înspre drac sau paradis,
Pe când nici nu exista, niciodată și mereu,
Exista în consecință, fără z un simplu Eu!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre existență, poezii despre draci sau poezii despre cuvinte
Totul începuse ca un joc, dar acum știa coridoarele și bolțile și locul unde-și pierduse brațele și putea spune sunetul fiecărui arbust mângâiat de vântul șerpuitor și simțea distincția subtilă dintre sărut și roșeață, deși nu era nimeni și nimic de simțit. În același fel, iubirea era iubire și n-avea niciun obiect și toate acestea erau Zeița, care-o lua tot mai departe și mai departe dincolo de frontiera de smarald. Și, cu toate că nu exista nici în afară și nici înăuntru, uneori ieșea din lumea de smarald și de fiecare dată Zeița venea cu ea. Puteam simți toate astea, nu conta dacă ochii-mi erau închiși ori deschiși. Era atât de frumoasă și de proaspătă, iar de fiecare dată umbra unui iepure negru traversa încăperea, sau se auzea un glas de delfin. Totul a început ca un joc. S-a terminat ca un lucru familiar, jucătorul însuși făcând parte din jocul de smarald.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre jocuri, citate despre iubire, citate despre început, citate despre vânt, citate despre sărut, citate despre sunet, citate despre sfârșit, citate despre negru sau citate despre iepuri
Elvira era o fată liniștită, retrasă; aproape ca el... Până atunci Dan n-o remarcase în nici un fel, pentru că nu era interesat de fete. Practic, nici atunci nu era, el având alte preocupări, însă... Ea se "agățase" de el, ca de un colac de salvare, ivit pe neașteptate, menit s-o scoată din mizeria în care soarta nedreaptă o aruncase, fără voia ei, încă de la fragedă vârstă. Știa că și el avea aceeași soartă, ca ea, dar nu conta. Era mai bine în doi. Înfruntau împreună necazurile și obstacolele.
Cornelia Georgescu în Destine împletite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vârstă, citate despre salvare, citate despre obstacole sau citate despre colacul de salvare
Fulg de nea
Visam că sunt un fulg de nea
Căzând în infinit de sori
Lumea de azi nici nu era
Erau doar nori.
Măritul soare mult prea mandru
Păzea tot cerul înghețat
Chiar dacă nu avea putere
Era împărat.
Pe tot cuprinsul era pace
Nici nu se pomenea să mori
Vroiai doar singur liniștit
Prin nori să zbori.
Pluteam ușor pe lângă altji
Sau mai dansam un vals cu vântul
Dar viața mea ca fulg de nea
Trecea ca gândul.
poezie de Alin Ojoh (7 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre vals, poezii despre nori sau poezii despre moarte
Neanderthal (4)
Era,-n Neanderthal, vestit
Ca luptător ce a slujit,
Puternic, dur, neobosit,
Și tribu'-n care a trăit,
Dar și un altu',-am auzit,
Aflat la răsărit.
Era un ditamai zdrahon
De ai fi zis că-i fier-beton,
(Păi, nu era pe-atunci, pardon!)
C-o voce ca de tir claxon,
(Nici d-ăștia nu erau! Bizon?)
Dar, la femei era afon.
Făcea naveta, bietul om,
Ca tija unui metronom
Sau electronii prin atom,
Cu pașii - nesfârșit monom,
Cu estul-vestul în binom,
Că, altfel, ar fi fost în pom.
Cu cea din vest îi mai mergea:
Era de-a lui și îi știa
Tot ce făcea și chiar gândea,
Dar îl lăsa, căci se-ntorcea
Întotdeauna cu ceva
Din ce-și dorea.
Cealaltă, însă, vorba lui:
"Cam a... neanderthalului",
Doar ce pleca, ea: "Nu-i, iar nu-i!"
Dar mai zicea și: "Nwu da mui"
Traducerea... o pun în cui,
Căci mi-e rușine să v-o spui.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre traducere, poezii despre rușine, poezii despre femei sau poezii despre copaci
Miya și Hammy. O altă poveste de dragoste
aveam o pisică o botezasem Miya era o distinsă doamnă
mă și ignora mă simțeam înșelat cu o nobilă indiferență
pe atunci mă intriga la culme dar acum e clar
că o meritam din plin pentru că Miya dragii mei
avea un prieten un câine pe nume Hammy
povestea e reală și vreau să știți că nu dă bine
ca alea fabricate la Visătoria de Unică Folosință
vreau să știți că așa în general am rămas repetenți
la lecțiile de viață oferite de animale
și dacă un câine cu o pisică sunt văzuți dușmani pe viață
vreau să vă spun că e jale dar vă înșelați
ei bine în fiecare zi la aceeași oră și timp de cinci ani
Hammy lătra la poarta mea și Miya sărea gardul
pe urmă plecau amândoi la plimbare de parcă
asta era tot ce-i mai natural și nu aveau altceva
mai supra sau mai senzațional de făcut
mă rog au fost și săptămâni întregi când Hammy lipsea
mai mult ca sigur era bolnav sau rănit ce să spun
maidanezii ăștia și-o caută singuri dar totuși
el revenea la Miya senin îi petreceam pe drum cu privirea
și mă-ntrebam cum poate o ființă să fie ea însăși tot timpul
acasă sau în lume indiferent ce simte și orice ar fi
am încercat în câteva rânduri să-i dau de mâncare
amicului Hammy dar nu s-a atins de ea nici din greșeală
singura lui bucurie era să o plimbe pe ea
că plouă că fulgeră avea damblaua asta a lui
și într-o zi cu soare Miya a murit
nici azi nu știu de ce pur și simplu era țeapănă în curte
nicio rană nicio maladie doar o mare ciudă
un fel de venin înfipt odios
în toată bucuria care mai subzista pe lume
am îngropat-o sub cireș în grădină seara următoare
Hammy era acolo se tânguia plângea și lătra la lună
o săptămână și ceva nici nu s-a atins de apă sau mâncare
dormea pe mormântul ei plângea tot mai stins
pe urmă a murit era acoperit de petale de flori parcă zâmbea
l-am îngropat lângă Miya lui știu că era în săptămâna Paștilor
și oamenii erau nerăbdători
să taie să spargă
miei și ouă în pace
și în lumină lină
poezie de George Asztaloș (9 mai 2014)
Adăugat de George Asztaloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săptămâni, poezii despre prietenie, poezii despre plimbare, poezii despre câini, poezii despre bucurie, poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre zoologie sau lecții de engleză
Au fost odată șapte rațe. Prima era șchioapă, a doua era chioară, a treia avea ciocul strâmb, a patra avea o aripă mai lungă decât cealaltă, a cincea era cam jumulită de pene, a șasea n-avea coadă, iar a șaptea era nițel cam surdă. Dar ce-are a face?
începutul de la Povestea celor șapte rațe de Vladimir Colin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre rațe sau citate despre aripi
Inexplicabil, simțea o dorință acută să afle tot ce era legat de ea; și mai mult, dacă s-ar putea... Nu știa cum să intre în vorbă cu ea. Parcă n-ar fi îndrăznit. Tot ea-l scosese din încurcătură, deschizând o convorbire aparent banală, legată de niște teme, la care ea nu s-ar descurca, solicitându-i lui ajutor. Iar el n-o refuzase. Și i-a arătat, a ajutat-o; nu doar atunci. De mai multe ori. Și nu doar la matematică. Deși adolescenta nu era o elevă cu rezultate slabe la învățătură; dar nici fruntașă nu era. Mai degrabă, mediocră. Iar Dan, el era, evident, un elev model. De ce să n-o ajute și pe ea? Acceptase, deci... Așa a intrat Elvira în viața lui.
Cornelia Georgescu în Destine împletite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre matematică, citate despre ajutor, citate despre învățătură, citate despre viață, citate despre mediocritate, citate despre elevi sau citate despre adolescență
Înainte de pandemie
Ce vremuri mai erau atunci,
Demult, de care n-am uitat,
Când hoinăream prin văi și lunci,
Prin codrul cel înveșmântat,
Ca omul singur, ne-nsurat.
Pământul tot era lucrat
Și nu vedeai parcele goale,
Purta în spate rod bogat,
Lipsit era de chimicale,
Nici hoții nu-i dădeau târcoale.
Ca-n Rai era mereu în sat,
Prin șesuri line sau ponoare,
Cu oameni harnici, buni la sfat,
Dar și la joc în sărbătoare,
Când mai furam o sărutare.
Spre seară, istoviți de munci,
Veneau din câmp cu care pline,
Mergeau la nunți, scăldau și prunci,
De toate-aveau ei în cămine,
Iar eu curtam vreo trei vecine.
Aveau lăicere pe divan
Țesute la război în casă,
Aveau căciuli de astrahan,
I-aveau și pe copii la masă,
Azi lipsa lor cumplit i-apasă.
Aveau și cai, ovine, junci,
Dar și neveste fără fard,
Cu drag privirea să-ți arunci
La ei în curte peste gard...
Iar eu de dorul mândrei ard.
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre sărut, poezii despre sfaturi sau poezii despre seară