Nu mă lăsa pradă dezordinii
După toate legile naturale și sociale
ce știu e prea puțin față de ce nu știu,
sunt cât mai aproape de mine și mai departe de lume,
un sprit infim care dorește mai mult
și neantul mă învăluie.
Învață-mă tu cu vocea calmă
cum să mă zidesc prin cuvinte și fapte
încât să depășesc neștiutul,
să văd și să simt tot ce mi-e dat
cu foamea și setea care-mi revin în fiecare zi.
Nu mă lăsa pradă dezordinii
pune-mă-n echilibru cu ordinea lucrurilor
și mă înfășoară cu frânghia cunoașterii
fă-mi noduri la fiecare greșală
și dezleagă-le în ajutor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre voce, poezii despre legi, poezii despre dorințe, poezii despre depășire, poezii despre cuvinte, poezii despre cunoaștere sau poezii despre ajutor
Citate similare
Învață-mă tu
Învață-mă tu!
Poate anii mi-s dușmani
Și mi-am pierdut ochii de copil
Pe drumul prea lung,
Poate nu mai știu să privesc
Și doar văd:
Cum taci, cum zici, cum uiți,
Cum taci...
Învață-mă tu!
Poate gândul mi-e umbră
Și mi-am uitat simplitatea frumosului
În pașii prea mulți,
Poate nu mai știu să fiu
Și doar trec:
Cum plec, cum vin, cum stau,
Cum plec...
Învață-mă tu!
Poate vocea mi-e rece
Și mi-am ucis cuvintele calde
În așteptarea prea lungă,
Poate nu mai știu să vorbesc,
Și doar zic:
Cum iei, cum dai, cum fugi,
Cum iei...
Învață-mă tu!
Poate somnul mi-e greu
Și mi-am sugrumat clipele simple
În visurile prea complicate,
Poate nu mai știu să merg
Și doar simt:
Cum mor, cum calc, cum trec,
Cum mor...
Învață-mă tu!
Poate viața mi-e joc
Și mi-am dres zilele cu zaruri
În melodia prea caldă,
Poate nu mai știu să iubesc
Și doar vreau:
Cum simți, cum vrei, cum spui,
Cum simți...
poezie de Gabriela Chișcari (17 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre zaruri
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre somn
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Se zidesc fiecare într-un turn
urcă deasupra de fiecare clipă trăită
la întâlnirea sufletului cu rațiunea
se plimbă prin viață cu toate obsesiile pe umeri
se coace în gânduri cu toate visele la izbândă
și nimicul din mine se pierde treptat
tot ce mă învinge nu mă câștigă în luptă
o iubire izvor ca într-o fântână curată
își așază inima pe ghizd
și oamenii beau cu recunoștiința însetaților de viață
se zidesc fiecare într-un turn
să nu se mai dărâme
pentru ca ofranda lor să înalțe în veac nemurirea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre victorie, poezii despre suflet, poezii despre plimbare, poezii despre iubire, poezii despre inimă sau poezii despre gânduri
Nu mă mai regăsesc în trup
n-am întârziat mult
închis în interior
am pornit pe drumul luptei consecvente
în care nu mă las niciodată învins
privesc cu înverșunare
sunt un gladiator în fața morții
cu tot sufletul mai presus de cer
lumina care mă învăluie arde cu foc
nu mă mai regăsesc în trup
doresc să cuceresc un alt spațiu
fără milă.
știu voi rămâne să-mi vindec rănile
cu iubirea ta pansament
prin care nu mai supurează
liniștea pe care o învăț pe de rost
nu are cuvinte
are doar gesturi
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre învățătură, poezii despre trup și suflet, poezii despre moarte sau poezii despre foc
De când mă tot cauți
Am cântărit vorbele nefericiților lumii
și sunt foarte grele,
te simt nedumerită și goală.
Tot mai cred în minunile creației
înaintează cu lumina prin întuneric,
pentru îndoielile care mă stăpânesc
îmi cer iertare.
Sunt dependent de legile societății
și le accept din teama de ceilalți,
nu mă mai înșală aparențele,
dar mă înșală cei ce știu să o facă,
nu-i arăt cu degetul,
dar dacă pot îi ocolesc.
De când mă tot cauți
am încercat să te privesc în ochi,
ochii știu multe și trebuie atent citiți
de fiecare dată până-n adâncul tăcerii.
Nopțile și zilele mă scot din umbră
și te acoperă cu lumină,
cerul odihnește pe un nor alb
sub care mă iubești.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre odihnă, poezii despre noapte sau poezii despre lectură
Până la malul opus
Frânghia care ne leagă unul de altul s-a rupt,
am tras tot timpul fiecare în partea sa,
s-a mers prea departe pe drumuri inexistente
și a venit furtuna.
Prins între fulgere și vânt năprasnic am intrat în panică,
cu respirația tăiată caut un adăpost
în care să-mi las trecutul,
prezentul să-l fardez
și să merg pe sârmă în echilibru
până la malul opus.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre prezent sau poezii despre panică
Știu să pun punctul unde trebuie
Lumea trece prin mine flămândă,
îi ofer tot ce am,
dar nu mai mult decât sunt,
știu să pun punctul unde trebuie
când nimicul se înfiripă-n luptă
cu scop de tergiversare
în calea evoluției mai rapide.
Pornirea este hotărâtă și dreaptă,
dar sunt și gânduri ascunse
puse să împiedice desfășurarea,
de aceea lumea trebuie salvată
de fiecare, în fiecare clipă dată.
Uneori e prea târzie descoperirea,
jocul unora cu viața tuturora,
dar pericolul e pe muchie de cuțit
și moartea se teme de așteptări.
Cine spune că e o prostie,
să privești lumina la capătul tunelului
fără să înaintezi în viteză spre ea
are în buzunar adevărul, locomotivă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre trenuri, poezii despre salvare, poezii despre prostie, poezii despre pericole sau poezii despre locomotive
Cu orice mijloace
Trece mai repede decât mine prin fiecare fantă
se umflă precum laptele la fiert
și se arde la mâini când i se lungesc prea mult.
Dorește să stea în fruntea celorlalți misiți
și ocolește formele de cădere de pe scară
ce poartă amprenta luptei unor emergenți.
Am rămas cu cărțile pe față
în fața tuturor oponenților
și nu le cer decât să-și respecte cărarea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre lactate sau poezii despre cărți
Doar fragii sălbatici
M-au izgonit din cetățile cucerite,
nici cu inima nu mai stăpânesc femeia,
doar fragii sălbatici
îmi lasă arome în suflet.
Tot ce mă cheamă mai mult
este sângele care nu-i este statornic,
urcă și coboară vesel prin trup.
Ca pe o sobă aluatul dospit
miroase prin fante plăcut
și nici pâinea nu-i mai prejos.
Când între noi se nasc privilegii
și fiecare și-l apără,
noaptea se învăluie în dragoste.
Când stele se mișcă după legile lor
cerul rămâne același
luminos și înalt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre sânge, poezii despre stele, poezii despre pâine sau poezii despre naștere
Cu ochii supuși
nu mă mai cred ocolit de cuvinte
țin aproape
mă joc în tăcerea lor plină de înțeles
tu mă simți abătut
mă lași să privesc departe
cu ochii supuși
îmi adun gândurile și le las liber zborul
îmi aniversez plăcerile de care îmi aduc aminte
și mă bucur ca un copil
port în trup durerile acumulate cu anii
încerc să nu mă plâng
rup din ele cu dinții strânși
mă conving singur că nu există
și deschid larg ușa să scape în lume
angoasele vremii sunt peste tot
nici nu știu cum să mă feresc
acum sunt mai aproape de tine
și nu mă vezi
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre plăcere, poezii despre plâns, poezii despre ochi, poezii despre libertate sau poezii despre jocuri
Fiecare zi e un scenariu de vise
De când te-am întâlnit femeie,
inima mea e ocuptă cu dragoste
și așteptările se înmulțesc mereu
ca ierburile primăvara.
Fiecare zi e un scenariu de vise
pe care le rup din gânduri și le contest
cu fiecare clipă care-mi încearcă instinctul
ori fug de culorile alb negru.
Ceva minunat mă ispitește prin trup
de pornesc să ajung la negrăitele cuvinte,
să-mi creeze starea de cântec și dans
în care formele-i desenează mișcarea.
Nu știu ce s-ar întâmpla fără tine iubito,
tu ești lumina prin care pășesc
spre orizontul care merge odată cu noi,
dar nu ne grăbim, vrem mai întâi să trăim
întreaga poveste.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre negru, poezii despre muzică, poezii despre mișcare sau poezii despre instinct
Tu încă mai crezi în ea
Dintre toate nenorocirile care se ivesc
Tu treci nepăsător peste ele
Deși te lovesc ca pe fiecare
Aproape nu mai știu în ce stare sunt
În anotimpul acesta destructiv.
Nopțile se vor stinge de teamă
Se va mai schimba câte ceva
Cred că vechea iubirea dintre noi
Nu se lasă
Tu încă mai crezi în ea
Când totul devine normal eu voi fi ca mai înainte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre frică, poezii despre devenire sau poezii despre anotimpuri
Anotimpuri arse
când vom fi tot mai departe unul de celălalt
vom pune între noi cerul cu întrebări
partea mea va fi cât toate zilele
partea ta cât toate nopțile
la fiecare capăt
un anotimp diferit
și fiecare îl va străbate pe jos
eu voi zidi o casă după soare
tu-ți vei echilibra resursele
va fi greu
orice anotimp ars
ne va îmbogăți cu alte întâmplări
până la momentul acela
când distanțele se vor topi
și vom tăia din cerul prea mare
porția noastră de suflet
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (25 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nicolae Vălăreanu Sârbu despre zile, citate de Nicolae Vălăreanu Sârbu despre timp, citate de Nicolae Vălăreanu Sârbu despre suflet, citate de Nicolae Vălăreanu Sârbu despre noapte, poezii despre Soare sau citate de Nicolae Vălăreanu Sârbu despre Soare
Tu nu ești mort
dintre toți morții pe care-i știu
tu nu ești mort
ești prezent în gândurile oamenilor
cu tot ce ai făcut pentru ei
și rămâne zidit
durerile și suferințele pe care nu le mai ai
noii le avem și pe ale tale
cuvintele revin la matca poetică
copacii se vor trezi din somn
și cu fiecare dragoste-i mai cald
chiar dacă tu nu mai simți
noi simțim valul care se apropie
și straniu
nu ne temem.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre poezie sau poezii despre durere
într-o noapte ruptă de îndoieli
Când se întoarce cu spatele
Nu mai văd și partea din față
și nu se cade să mă ridic de jos
mai mult decât o linie
nu sunt un găsit de ocazie
cu buzunarele rupte de căutare
totul se petrece într-o tăcere locuită
nu știu ce poate să se lipească
ca o dorință fără sens
oricum nu mă pierd de mine
iubirea e o plagă greu de vindecat
supusă acelorași greșeli
pe care le fac în fiecare zi
fără să mă gândesc prea mult
într-o noapte ruptă de îndoieli
pe care n-o mai poți opri
și tu guști din amărăciune
și nu spui nimic
nu uita să-ți lași privirea acasă
poate cineva descifrează orizontul
spre care mergem împiedicați
cu inima-n palme
lumea dă din cap și se miră
cum se poate clădi ceva din bucăți
strânse dintr-un oraș plecat în afară
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre greșeli sau poezii despre acasă
Ne moare dragostea asta minunată și nu știu ce să fac. Nu mai știu cine să fiu ca să-ți plac. Nu știu să iubesc ca-ntr-o iubire defectă și șchioapă, unde inerția te duce oricât de departe și obișnuința te închide într-o ființă mult mai puțin performantă și mai bună decât ești de fapt. Și mult mai puțin frumoasă... Nu mai știu cum ar fi să trăiesc fără tine și fără ce simt pentru tine. Nu mai știu cum ar arăta ochii mei, dimineața, când n-ar da de tine pe perna cealaltă.
Mihaela Rădulescu în Întreabă-mă orice (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre viață, citate despre ochi, citate despre moarte, citate despre frumusețe sau citate despre dimineață
M-am născut bătrân și înțelept
nimeni nu gângurea ca mine
țipam retoric și căscam filozofic
toți mă credeau pe cuvânt
mă iubeau ca pe o minune dintr-o zi de 13
dar cu cât apăsarea idioată a gravitației
se tot lăsa pe înțelegerea mea siderală
am devenit din ce în ce mai tâmp
nu mai știu să țip întrebări deștepte
nu mai emit enunțuri axiomatice asumate
ca și cum firescul nu ar mai fi așa complicat
ba pot spune că am învățat o tăcere tristă
cu fiecare nouă diplomă agățată de tavan
iar într-o zi o să mor din prostie
mult prea tânăr ca să mai știu ceva
întors cumva la primele mele cuvinte
și nu va niciun bai
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre tristețe sau poezii despre tinerețe
Pacea în care mă scald
Înțelege sunt închis pe interior,
nimeni nu poate să deschidă
și nu există o ușă să o spargi,
în față am numai o desfășurare
care rupe din mine gânduri.
Cu mine locuiesc alte suflete
minunate care nu se cumpără,
ele-mi sunt aproape de inimă
și simt orice schimbare de nuanță,
au senzorii pătimași
care-ți fac cu ochiul
când nu găsești drumul sperat
pe care trec îngerii.
Pacea în care mă scald
nu are valuri,
dar încearcă să simți.
Sunt departe de malurile mării
și atât de aproape de ape
încât cerul se scufundă
și eu rămân la suprafață citind.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre pace, poezii despre existență sau poezii despre apă
Îmi torni norii în vase de lut
știu, ești umbra care nu se vede
când se recunoaște adevărul
joci la două capete care nu se cunosc
eu sunt la mijloc și nu știu ce să fac
nu sunt atât de versat
ori atât de nepăsător
îmi torni norii în vase de lut
și umpli gândurile cu speranțe deșarte,
vrei să cred în ele
prin inimă-mi trece un sânge bolnav
pe care doresc să-l curăț de tot ce-i rău
cu leacuri străine
nu mă lași să mă purific și să-mi golesc sufletul
de toate acumulările rebele
sunt închis de cenzură între pereți
nicio fereastră nu mai am
tu mă privești în ochi
eu te urăsc
și fiecare suntem rămași fără cuvinte
în alt fel.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre lut sau poezii despre curățenie
Cu ce-aș putea...?
Nu plânge, mamă, și nici nu mă chema,
Îmi faci mult rău chemându-mă acasă,
Tu știi la fel de bine că în țara mea,
Dacă nu fur, nu pot să-mi construiesc o casă.
Știu că ți-e greu că sunt acum printre străini
Și că ai vrea să fiu în sat alăturea de tine,
Că bătătura astăzi ți-e plină de ciulini
Și cât mai suferi, dar gândește-te la mine.
Cu ce-aș putea să te ajut stând lângă tine,
Poate-aș cosi în curte și ți-aș sparge lemne?
Dar oare-n țara asta pentru mine
E de ajuns ca să cosesc și să crap lemne?
Mă doare sufletul că-ți sunt atât de departe,
Că nu mai pot să te ridic când cazi,
Dar, mamă dragă, să nu uiți că sărăcia ne desparte
Și că mi-e dor în fiecare zi de ochii-ți calzi.
Și aș veni târându-mă-n genunchi acasă,
Să-ți fiu aproape, să te mângâi pe față,
Dar știu că n-ai avea ce să îmi pui pe masă
Și m-aș trezi plângând în fiecare dimineață.
Cum să mă-mpart în două, scumpă mamă,
Să fiu și-aici, să fiu și lângă voi?
Ce să-i răspundă copilul mamei care-l cheamă
Și își dorește fiul, rătăcit prin lume, înapoi?
Nu plânge, mamă, eu te rog, rezistă,
Nu mă chemă să văd că mori săracă,
M-ai învățat că DUMNEZEU există,
Și roagă-te la EL, pe fiul rătăcit să ți-l întoarcă!
poezie de Dorin Dumitriu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre mamă, poezii despre țări, poezii despre sat sau poezii despre religie
Dragostea care mă înfășoară
Îmi trec multe gânduri prin minte,
puține sunt cele care-mi dau repere imediate
și doresc să le rețin.
Mă îmbrac în poezia lor și aștept,
să înțeleg sensul pentru care mă lupt,
să capăt bucuria fiecărei zile și nopți
pe care timpul mi-o împrumută.
Dragostea care mă înfășoară în fibre nevăzute
mă face să cânt ori să sufăr,
mă întoarce pe toate părțile cu gura arsă,
vine vara cireșelor amare și a vișinelor acrișoare
și alerg să le strâng
astfel contopesc vorbele în gesturi fără cuvinte
în dulcea iubire
pictată pe zidurile inimii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vișine sau poezii despre pictură