Urlet de mine

un urlet de mine mă cuprinde
un urlet de toate măruntaiele arzânde
printre care
tăcut
sufletul se plimbă căutându-mă
în pacea dintre două paranteze
urletul cântă frumos şi agaţă în forma lui
voinţa
un urlet de sine aşteaptă la poartă alt urlet de sine
să-i rostească
primul şi ultimul cuvânt
cu o mică diferenţă purtată demn
în sensul verbului
a iubi

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urlet căprui

Îmi era atât de sete încât am băut o şoaptă.
Urlet căprui...
Urlet căprui...
Ce lume nedreaptă
să-ţi fie sete de setea nimănui.
Ce-ncurcătură!
Ce şoaptă venită ca râul de sus
Urlet căprui...
Urlet căprui...
iar şoapta a trecut şi s-a dus!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârâit de urlet

împarte corpul
multor tentacule
şi când acesta
va fi neputincios
cărat de suflet
vei zări în jurul tău un abis
cu dorul pentru ce-i
ce te-au dorit pentru a lui cântec
nu pentru al cărnii
sfârâit de urlet

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

urlet

Urletul: şarpe încolăcit... în suflet.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te uită... ianuarie!

Te uită ianuarie, cu ochii smintiţi,
De geruri şi urlet răzleţe
Prin neaua ce plânge copaci obosiţi,
Şi patul ce vrei a mi-l ninge.

Te uită degrabă, năvalnic coboară,
Cu foamea din minte priveşte,
Un pod plin de vise, legat şi de stele,
Ce gândul ţi-a dat a-l cuprinde.

Te uită, amarnica iarnă târzie,
E cripta cea albă din tine,
De stai amorţit printre multele şoapte,
Când inima calcă şi zile.

Te uită, posac îţi e pasul, bătrâne,
Laşi nopţile în urlet de haită,
Flămânde de mine... pereţii-s de gheaţă,
Grăbeşte... şi nu mă mai ţine!

poezie de Katherine Mag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic pe pământ nu este mai frumos decât ultimul urlet înfiorător dintr-o noapte de Halloween.

citat din Steve Almond
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un urlet este viaţa

(viaţa... file de poveste)

când te naşti eşti bătut şi urli
îţi treci timpul plângând de ciudă, urlând de durere
şi întrebându-te: la ce bun Doamne?

dar răspunsul nu îl capeţi decât târziu
mult prea târziu ca să mai aibă rost
dar totuşi îl primeşti, e ultimul lucru primit

încotro Doamne? încotro
de ce ne laşi să urlăm la tine cu disperare
când ne-ai putea lua la sănu-ţi dulce

ce altceva sunt vorbele când nu ai cui să le spui
decât un urlet prelung, poticnit,
în care se-împletesc şi doruri şi durere

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îmi necheza potcoava un cuvânt dezdoit
şi se-auzea un urlet de cal din îngerul golit
Ce vremuri mai erau de nefiinţă...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sclipăt...

Urlet din grotă
Grota posacă,
Grota din suflet,
Iubirea săracă...
Cauta geniul,
Caută-n grotă,
Cu ce s-a ales
Iubirea din flotă...
Bezna lăuntră
Şi aburindă,
Urlet însemne
Iubirea murindă?!...
Stâncă pe stâncă,
Firea senilă,
Goală iubirea
E fără de milă...
Nu se zăreşte
Din grotă nimic,
Să reinvie
Iubirea pe dric?!...
Cad câte una
Din trezele părţi,
Plânge iubirea
Între tainice hărţi...
Ia cutezanţă
Posibila grotă,
Din simplul reflex
Iubirea–i dă notă...?!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (4 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet de urlet

Mi-a zis cineva că a găsit
Un zâmbet pe geamul
De la simigerie.
L-am rugat pe Ismail
Să-i dea o bucată de
Covrig câinelui din mine
Ca să nu mai urle niciodată.

poezie de Daniela Voicu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura lupului urlet grăieşte.

citat din David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

lupus cumulus
haită înnourată
urlet cu mască

haiku de Costel Zăgan din Fulger în doi timpi (8 februarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea, ca un urlet de lupi, îmi bate în timpane.

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar trebui să renunţ la diletantism, m-aş specializa în urlet.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătăţii (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

urlet în noapte
în pădurea cea mare -
lupul la Lună

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Keating: Fac să răsune barbaru-mi urlet peste acoperişurile lumii.

replică din filmul artistic Cercul poeţilor dispăruţi, scenariu de Tom Schulman
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofă rătăcită 5

Frământ cu piciorul lutul din mine,
Timpane se năruie-n urlet
Şi ochi rătăciţi în paharele pline
Mai caută-un loc pentru suflet.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna ajungeam aici, la acea aură de urlet şi de lumină, de parcă toate visele mele ar fi fost petale semitransparente, filigranate, unite toate la baza aceluiaşi pistil de lumină.

Mircea Cărtărescu în Orbitor. Corpul
Adăugat de Diana T
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Paul Tutungiu, pentru volumul de versuri "Colindele din Ţara lui Orfeu"

Magie, haos, viziuni funebre,
Halucinaţii, demoni şi tenebre,
Chemări în urlet, vaiete-n tremolo...
... S-o fi întors el zdravăn de acolo?

epigramă de Ghiocel Constantinescu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

când toate fi-vor spuse şi apuse
din răsărit salut cu pecetea deschisă
cuvântul ridicat la rang de oaste

m-aştern ca lancea printre oşti de viaţă
săgeata inimă să spargă prea murirea
să-mi fiu şi eu odată eroul
- copilul cu ochiul viu cu fruntea prea grăbită
să lovească pragul

ascult prin mine glasul cerului şi tună
pământul iar se umple de zăpezi dorite
în arşiţă se-aruncă lumile de gânduri
când unul singur scapătă spre libertate

mi-e frică de-ntunericul din mine
caut cu braţ întins o adiere
curajul a plecat să lupte în războaiele incerte
dintre minciuni şi adevărul sacru

când toate fi-vor răsărite-n amintire
mă plec în faţa porţii Tale, cea de viaţă

prin moarte vie mor trăiesc
mă nasc femeie
şi tot femeie mă întorc în barcă

o arcă infinită mă cuprinde
şi una eu devin cu aşchia iubirii
pe care El o dăruie-omenirii
iar omenirea
o sculptează-n sine

oare cum poate fi întreagă-acea iubire?
îndoiturile se văd se simt şi rod

când toate fi-vor spuse şi apuse
mă reîntorc în sine nerostire
în jocul celui care-mi poartă simplu rostul
călătorind prin lumi necunoscute
în pasărea de iarbă, foc, cer, apă care este
în veşnicie
clovnul domnesc

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul lupului singuratic

Îl însoţeşti timid sub clar de lună,
iar lupul singuratic te îmbie
să uiţi de blana-i deasă, cenuşie,
şi să-i alini a sângelui furtună.

Să-ţi aminteşti doar chipul lui din anul
în care v-aţi iubit lângă izvoare,
el, tânăr şi frumos, tu, răpitoare,
el, vântul ce adie, tu, oceanul.

La marginea pădurii, pe o stâncă,
neputincios în lupta cu blestemul
îşi cântă, într-un urlet lung, poemul,
durerea lui sălbatică, adâncă.

Iar tu, privindu-i clipa dificilă,
ştii că, la prima rază ce apare,
înfăţişarea lui de lup dispare,
iar tu devii o tânără acvilă.

Mai ştii că îl iubeşti, dar nu se poate
ca oameni să rămâneţi împreună
şi numai uneori, sub clar de lună,
vă întâlniţi în gesturi cenzurate.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!