Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

* * *

când toate fi-vor spuse și apuse
din răsărit salut cu pecetea deschisă
cuvântul ridicat la rang de oaste

m-aștern ca lancea printre oști de viață
săgeata inimă să spargă prea murirea
să-mi fiu și eu odată eroul
- copilul cu ochiul viu cu fruntea prea grăbită
să lovească pragul

ascult prin mine glasul cerului și tună
pământul iar se umple de zăpezi dorite
în arșiță se-aruncă lumile de gânduri
când unul singur scapătă spre libertate

mi-e frică de-ntunericul din mine
caut cu braț întins o adiere
curajul a plecat să lupte în războaiele incerte
dintre minciuni și adevărul sacru

când toate fi-vor răsărite-n amintire
mă plec în fața porții Tale, cea de viață

prin moarte vie mor trăiesc
mă nasc femeie
și tot femeie mă întorc în barcă

o arcă infinită mă cuprinde
și una eu devin cu așchia iubirii
pe care El o dăruie-omenirii
iar omenirea
o sculptează-n sine

oare cum poate fi întreagă-acea iubire?
îndoiturile se văd se simt și rod

când toate fi-vor spuse și apuse
mă reîntorc în sine nerostire
în jocul celui care-mi poartă simplu rostul
călătorind prin lumi necunoscute
în pasărea de iarbă, foc, cer, apă care este
în veșnicie
clovnul domnesc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Copil cu peceți triple

îngheț lumina-n mine
ca pe-un monstru
pe care nimeni nu-l cunoaște-n
bunătatea lui

cresc prin inele litera albastră
și-n fiecare colț de stradă-mi
strig
și clovnul
- copil cu peceți triple
care prin cruce îmi vorbește simplu
drept

dezgheț lumina-n mine
să-mi asculte
glasul necopt în seva
din pământ

se-agită umbra
vrea să mă desprindă
și-n toate regăsesc același cod

sunt eu și clovnul
sau clovnul de iarbă
iarba din cer și cerul iarbă
spic

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cecilia Meireles

* * *

Nu vorbi în cuvinte omenești
cuvinte cu viață umană
care se nasc
cresc
si mor.

Fă-ți cuvântul absolut
spune doar lucruri eterne
fii viu în toate timpurile
prin glasul tău.

Află ceea ce urechile nu uită
niciodată
și reînnoiește-te în veșnicie
în toate inimile
în toate lumile.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Urlet de mine

un urlet de mine mă cuprinde
un urlet de toate măruntaiele arzânde
printre care
tăcut
sufletul se plimbă căutându-
în pacea dintre două paranteze
urletul cântă frumos și agață în forma lui
voința
un urlet de sine așteaptă la poartă alt urlet de sine
-i rostească
primul și ultimul cuvânt
cu o mică diferență purtată demn
în sensul verbului
a iubi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nenăscutul-fiul

se-nchide-n mine nenăscutul
fuge
de zgomot inutil de urma grea
de pas înșelător în grai de păsări
liber s-aleagă-alege calea sa

și pleacă nenăscutul
prinde-o cruce
la rând se-așterne-n
poala unui gând

cu palma-ntinsă
plânge-un vers o rimă
adoarme cumincior
pe-un lemn din foc

și-l simt cum arde-ncet-ncet
în minte
în mintea zbuciumată
fără de prag

se-nchide-n mine nenăscutul
și atinge
o coardă-anume
dintr-un vreasc uscat

sămânță-ntr-o rostire-n
sărbătoare
el
nenăscutul
fiul meu cel drag
din paie se ridică
și trezește
întreaga-mi lume de închipuiri

altar

altar de litere
cu verbe nenăscute
ulciorul umple
apa de izvor

o toarnă-n cupa inspirației
anume
gradație de viață timp
și har

dar eu mă uit
uitându-mă în sine
prin mine curg aiurea
negăsind
un punct de ardere tăcută

verbul

dintâiul verb
născut durut torcând
lucrând

mi-e frică să iubesc
nătângul
plămada din pământ apă metal
lemn cer
privesc spre el
și suflu taina firii
iar el întoarce spatele
la tot

și-atunci -ndrept spre el
spre nenăscutul
aștept în gara mică
simplu semn
sar în trenul vieții
care-mi fură
verbul dintâi întâiul
prea născutul
și nenăscutul-fiul
arzând încet încet
în cruci de lemn

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lume priponită

în mine arde-o lume priponită
de crucea vieții fără de-ntuneric
aprind un lemn de gând
dau foc iubirii
întorc spre cer privirea-ncețoșată
și-ascult cuvântul
cel dintâi din punct

de foc de-argint din lemn
sau fier
sau aer
prin apă calc
și simt scufund

o mână cât o frunză de măslin
scapă
ridică umbra-n mine
ca pe-un zid

și știu că într-un unghi al lui
al zidului
m-așteaptă
înțelepciunea firii să-mi înalțe
inima-n ceruri peste ceruri albe
și sufletul
în pasăre de foc
mi-l lasă
cenușa lui să-mi fie far prin lume

din spirit aspru ridic
și-n creste
înzăpezite îmi trimit și visul
și frica
frământarea și căderea
când lumina
la ceas de taină reaprinde
viața

e chipul chip al chipurilor aspre
blândețea nu se vede
se trăiește
se pictează

din fir de iarbă
scânteia prinde forță
din lemn din apă și metal
spre gheață

în gheață înnoptez
apoi răsare
el, forța vieții, blândul, asprul
soare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

Ochii celui mai frumos poem

Te voi iubi prin ochii celui mai frumos poem,
prin acele cuvinte rostite la fiecare răsărit,
când mă voi împodobi cu fluturii născuti
din prima lumină
și Dumnezeu îmi va trece prin ochi cu tălpile goale,
ca eu să rămân cea mai dorită femeie,
iar sângelui tău îi vor crește aripi,
chemandu-mă să-i fiu clepsidra dintre cele două lumi.
Te voi iubi prin toate filele nopții,
cu inima cât un înger,
bătând ca un clopot fragil de ape...
chiar dacă mă vor durea degetele, înțepate de stele,
te voi scrie cu tot ce a mai rămas din mine
în streașină vieții,
tot picurând, picurând,
până voi ajunge mușc din coaja cerului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Totul are două tăișuri, tată?

m-ai uitat, tată, pe firul apelor tulburi
într-o poveste de nouă trepte în care
frământ încă litere
nu găsesc cuvintele
iar verbele se îmbată cu nectarul zeilor
prin capul meu trec herghelii spumoase
mări și oceane plimbă gândurile prin foc

în proțap am rămas aproape de jar
surprind scânteile cum evadează spre cer

rotesc

odată cu tropăitul tuturor fețelor pe stânci
pictez umbre prin mine umblă iubirea de cer
oglinda veche se tot sparge
simt argintul cum fură strop cu strop
memoria unei copilării sigur fericită
că am trăit-o

unde ești, tata?
pe unde umbli îmbrăcat în albul rugăciunilor
în verdele verbelor necunoscute

povestea a început într-un nouă
și cine știe când se va termina
am obosit, tată mai fiu
rezist pe maidanele umbrelor care
horesc întruna readucându-mi-te
în jocul acesta periculos

totul are două tăișuri, tată?

simt că mai există unul
dincolo de toate încercările de toate căderile
la final tăișul devine la loc sabie
din rană crește și se albește treptat
scăldat în privirea copilei
cu ochii din cărbunele existenței

m-ai uitat, tată, m-ai uitat
și uite că revii de fiecare dată
de Crăciun
atunci când bucuria împodobirii bradului
în plămada pâinii crește
ca un cozonac împletit în toate șnururile alb roșii
ale mărțișoarelor umbre

ca un dar în vârful pomului,
tata
luminează așteptările

redevenim copii, tată! redevenim...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acolo sunt

unde umbra timpului
își așterne cuvintele
metafora
începe să-mi frământe degetele
printre culori

mirajul punctului îmi ascute inima
iar vântul
prin mine croiește cărări adânci

redescopăr pădurea
într-un gând

versul îmi taie respirația

atunci regăsesc
și las potecile fricii
să-și piardă pământul

sub tălpi simt
iarba aceea primăvăratică
pe care
din tunelul cu pereți de șah ieșind
am simțit-o unindu-se cu cerul
în punctul cristalin al aerului
de dincolo de lumile
materiei

acolo sunt respir cuvântul dintâi
tac
ascult
trăiesc tăcând

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ard case oameni visele-adunate

e vremea îmi strâng
penarul
și pana de la pălărie
s-o ascund
în vânt se duc și vise aromate
și păsările toate
din cuvânt

ard case oameni
visele-adunate
decenii secole milenii arse
într-un pumn de ticălos

se-aruncă-n ceruri
cu iluzii fărâmate dinainte
din rai în iad transformă omul
bulzu-n care stă

apoi
pe tăvi de aur închipuit
și-așterne iar și iară
iadul din sine
transformându-l iar în rai

ce păcăleală-i omenirea toată
și cum i-o fi lui Dumnezeu
în cer acum,
privind înțelepciunea violată
prostiei haină
învelind minciuni pe rând?

i-o gaură prea neagră
omenirea
probabil spune Dumnezeu
plângând

se vede-n ploi cenușa
visului său galben
cum umple cearcăne de iarbă
fumegând

simt brațele cum cad
a neputință
am obosit și-n viața mea
și-n tot
la nuntă am primit
o invitație
refuz merg
aleg o alta-n gând
plecând

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Nici nu bănuiți câte ceruri se îngroapă

într-o inimă de poet
dar vă cumpărați medicamente antistres
mai beți o vodcă albă
consumați un verset albastru
striviți întrebările într-o scrumuieră de lux
și vă întoarceți în moarte ca într-un așternut
cu speranța veșnicei dimineți

dar eu visez că sunt copilul răsfățat al cerului
și mă dăruiesc pe vânt să-mi caut zborul
nici măcar moartea nu izbăvește de libertate
din foc prin foc cenușă -ntorc
iar când mă veți fuma ca pe o țigaretă mentolată
miliarde de galaxii o să vă pătrundă în sânge
pe când pe mine mă va furnica liniștea
dintre două universuri roz
ca acum când vă scriu despre viață
ca despre un tort de ciocolată
numai bun de împărțit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor

Mi-e dor -ți fiu hoinar, străin prin gânduri, cu pași de cânt -ți calc peste tăceri
Și visul -ți cuprindă printre rânduri, o șoaptă lacomă de primăveri.
Mi-e dor -ți fiu plăcere crudă, licoare vie pentru suflet însetat
Liman și mângâiere surdă, apus și răsărit neîntinat.
Mi-e dor -ți fiu lumină peste umbre și liniște flămândă de abis
Când se îmbrățișează tărmurile surde, la mal învolburat de zâmbet stins.
Mi-e dor -ți fiu și reazăm și revoltă, sub cerul dulcei noastre regăsiri
Când se asmut ispitele, firavă să-mi gusti din șoaptă numai fericiri.
Mi-e dor -ți simt mirosul proaspăt, fraged, asemeni clipelor de veșnicie
Unde-și oprește timpul pasul molcom, pe-un petic de senin și nebunie.
Mi-e dor te alung adânc în mine și tot în mine să te regăsesc
Am păstrez într-o strânsoare caldă, emoție și fior șă-ți dăruiesc.
Mi-e dor te revăd așa cuminte în lumi pe care nu le recunosți
Cu inimi dezlipide pe alocuri, aglomerate de actuali și foști
Te uit și iar mi-e dor de tine, regăsesc și iar te părăsesc
Te-aș întreba fără cuvinte:
Tu ce faci când ți-e dor te iubesc?

poezie de
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fug visele de mine, Profesore

fug visele de mine, Profesore
cifrele din inima ta
arcuiesc îndelungi îmbrățișări
căldura cuprinde tălpile
și încep merg

picioarele nu ascultă
decât atunci când drumul
nu mai desparte de tine

plâng și râd deopotrivă
pentru că citindu-te
poveștile curg
prin bătăile acelea necunoscute
ale tablourilor deja pictate
în inimile copacilor pe care i-ai sădit

uite, vin sărbătorile, Profesore
și în mine
ascultă timpul o coajă de nucă

îmi povesteai
cum se fac cozonacii cu nucă
adăugam tăcut stafidele apoi
era iar primăvară
în jocul nostru
sau poate numai al tău
pentru că
în mine plânge o pasăre albă
cu ciocul portocaliu
și ochii din ultima undă a mării
vara

zboară în jurul tău mereu
și-ți mai lasă în privire un gând bun
o lacrimă de zbor frânt
și un zbor infinit

Profesore,
așa-i că tăcerea alină
inimile însetate de rostiri?

știi, uneori retrag într-o cochilie
și
dacă vei păși atent
vei descoperi în nisipul plajelor tale
din povești
acea scoică sub care ascult marea
glasul tău
și toate acele istorii nesfârșite
ale tinereții în care
alergai după o coadă de vulpe
din casa părintească
speriat de întuneric

nu știai poate
în clipa aceea
dacă aprindeai o lumânare
Iisus te cuprindea cu tot cu rugă
la pieptul Său necuprins de realitate
cuprins într-un rug nesfârșit
nestins
într-o inimă a inimilor

- celui care știe -

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Toamna vechilor poteci

E-o toamnă frumoasă, iar zilele trec
Prin mine, prin tine, pe drumul de-abis
Pe care și astăzi privirea-mi aplec
Și-i mângâi tăcerea în care s-a-nchis.

Cad frunze și lasă copacii mai goi
Decât înserarea din care-mi lipsești
În clipele-n care te-aș vrea înapoi
Așa cum erai și prin gânduri îmi ești.

Simt frunzele-n suflet foșnindu-mi funest,
Iar drumul din mine îngheață treptat
Sub tot ce-a fost viață și-acum e un lest
Ce-apasă mai tare decât un păcat.

E azi și-i senin ca o zi de demult
Când tu îți făceai nesfârșite poteci
Prin sângele care-mi vuia în tumult,
Dar simt cum, din ultima-mi toamnă, tu pleci.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Mă rog lui Dumnezeu să mai aștepte

Mă rog lui Dumnezeu mai aștepte

miroase a rânced
în împrejur
tăcerea se răzvrătește
nici fluturii nu mai zboară
în acest decor de întuneric
îmi joc ultima reprezentație
cineva îmi șoptește că-s
prea bătrân mai învăț
repertoriul
încerc să-mi închipui plecarea
ca pe o toamnă văduvită de păsări
și un cer sub care groparii
au marcat o bucățică de pământ
pe întunericul din care a plecat și tata

adevărul emi-e frică

dorm cu lumina aprinsă și
hrănesc din singurătăți
ce-nmuguresc în mine
toamna
din când în când
decupez o gaură în cer și
rog lui Dumnezeu mai aștepte
până când prin inima mea
vor mai trece odată toate anotimpurile

poezie de din Azil într-o cicatrice (2016)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

* * *

Se-mpreunează clipa cu un strigăt
pe banca așteptărilor prelungi
se-așterne pauza din cuvânt
din gând cuvinte
se șterg unul pe altul în strănut

și râde vara prin unghere de lumină
în rest e întuneric frig și calm
profesorul își las-un cot pe viață
pleacă râzând/ plângând
spre somnul trecător

Se-mpreunează frica și iubirea
cu strigătul copilului născut
la sânul cald așterne mama gândul
și gura hulpav hrana o primește fremătând

și râde-un anotimp pe-un colț de viață
medicul mamă știe când și cum
s-aline tremurul din tâmpla prea nervoasă
un șarpe zvârcolind vieți prin timp

Se-mpreunează taina cu un strigăt
și totul pare viu acum în vis
realitatea cu bocancii calcă viața
prin moarte liniștea se-așterne ciugulind
din palma sfântă azima sub soare
coaptă veșnic
pentru un suflet prea curat
și prea flămând

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apă și foc

În mine râuri-râuri curg și valuri se ridică,
Spărgându-se de abisale țărmuri neumblate,
La mine-n suflet zarea a devenit prea mică,
Sentimentele de împlinire prea de mult uitate.

Răsar uneori ca florile de colț, din loc în loc,
Pe culmi nebănuite încă lauri caut să adun,
E apa cea din care sunt făcut, iar nu din foc,
Pe țărmuri mi-am găsit poteca, nu un drum.

În marea mea se odihnește un petic de cer,
Creste de valuri rătăcite se întorc din larg,
Când din pustiuri luna le-a chemat în prag,
umple iar singurătatea țărmului stingher.

Și-acum, din craterul amurgului încins,
Zadarnic se mai zbate în văzduh tăcerea.
Când obscură, lumina nopții nu s-a stins,
Doar lacrima iubirii și-a pierdut puterea.

poezie de
Adăugat de Dora RaducanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Florile verzi

Mă doare al meu sine care suspină mult
Am obosit -l văd și tot să îl ascult…
M-am plictisit de el… plece de la mine!
Nu vreau tovărășia prezenței lui străine.

Nu mai doresc să caut un leac sau alinare,
Tot ce doresc e ziua ce văd că nu apare…
M-am săturat să caut ce nu cunosc că știu
Taine și legende din al meu suflet viu.

Ascunsă-i o comoară a sufletului meu
Prin lupte de credință ajung să fiu doar EU…
Zăpada se topește, răsar florile verzi,
Ce-n suflet mi se-așeză arzându-mi din zăpezi.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Simt izvoarele

Simt cum nasc izvoarele de apă
Sub piciorul meu o undă vie,
Și atunci pământul tot mă știe
Că port vâsle de cireș în mapă.

Eu sunt paratrăznetul de apă,
Se închid în mine cicluri stranii,
Când se țin freaticele danii
Mă cobor la slujbă printr-o trapă.

Pe deasupra iarba închide,
Tainic, luminișul de reface...
Ocolind atent vestigii trace,
Mă las pradă spațiilor fluide.

N-am nevoie de crenguță fină,
Căci doare când pământul naște,
Învierea apei mi-e tot Paște
Și argintul ei mi-e tot lumină.

Și ajung prin fluvii, prin oceane,
Și ajung prin bălți, prin cataracte,
Nu mai port de mult la mine acte,
N-am abonament la telefoane.

Doar pământul, singurul, știe
Când mai ies sătul la suprafață;
Odisei mi se citesc pe față,
Parca-ș fi lucrat la o hoție.

E momentul când se strâng izvoare
Într-un fel de matcă omenească,
Iar mișcarea lor pare firească ‒
Pentru-a învia, întâi se moare.

poezie de din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când mergem prin ceață

E ceață în gânduri și dorul -ncearcă
Plutesc pe valuri cu tine-ntr-o barcă
Se aud tumulturi de ape înfundat
Prea multe maluri în urmă am lăsat

Mă uit la ape, la ceața care vine
Mi-e teamă nu pleci de lângă mine
Pe râuri aburinde de vrei mai plutim
Cu dragostea în inimi putem ... reușim

Hai -nnoptăm pe malul ce s-arată-n față
Să nu te temi chiar de se lasă ceață
Vâslesc din răsputeri mai trăiesc o viață
În noaptea asta, te rog, rămâi la mine-n brațe

În astă lume e și soare, dar mai și plouă uneori
Suntem forțați trecem chiar prin nori
Când reușim ne întoarcem iar la viață
Să nu uităm ne iubim și atunci
Când... mergem prin ceață

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt fir de praf, Stăpâne

sunt fir de praf în palma Ta, Stăpâne
și poate cresc odată din cuvânt
lovind pereții unei case cu avântul
cad în pasul Tău prea credincios

sub rugă să-mi găsesc și zarea
în care totul pare că a înflorit cândva
prezentul -nfioară, sugrumă
și nu mai pot s-aud chemarea Ta

timpanul drept e spart demult și stângul
ascultă frica scuturând tot ce e bun

în fir de praf mă văd călcând prin faguri
albinele -nțepe teama-n praguri
rămas să-mi fie sufletul curat

chem clovnul în fiecare seară
când vine, când nu vine...

ce-a rămas?

-i povestesc ruinele-n cuvinte
-l fac să-mi fie jocul de pripas?

e jocu-n care lesne regăsirea
se-ntâmplă-anume pentru-a ridica
ființa obosită-n rătăcire

sunt fir de praf, Stăpâne,-n
palma Ta...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce firmă îmi poate construi un garaj de barcă în Ciofliceni, Snagov? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!