Dorinţă

Şi de va fi să-mi fie dor de tine
Tu să îmi laşi pe pernă suav parfum
Parfumul florilor ce astă vară
Timid, tu mi le-ai aşezat în pumn.

Căci ai plecat, ca şi când nu ai fost.
În viaţa mea parcă n-ai existat
Mi-am învăţat destinul pe de rost
Şi fac bilanţ cu ce-am primit, şi-am dat

Când paşi-ţi obosiţi de-atâta rătăcire
Se vor opri lângă un câmp cu flori,
Să-ţi aminteşti şi de a mea privire
Care atunci iţi provoca fiori.

Să mă-nveleşti cu gândul tău apoi
În braţe să mă porţi, spre lumi de vis
Să mă iubeşti şi să fim amândoi
Îndrăgostiţi, pierduţi într-un abis.

poezie de Elena Bulancea
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu să nu mă însoţeşti

Astăzi plec din astă lume.
Tu să nu mă însoţeşti!
Aici ţie-ţi este bine.
Aici tu poţi să iubeşti.
Să nu fii trist! Nu-ţi pară rău!
Atunci când vii cu flori la mine
să-ţi aminteşti c-am fost şi eu,
o viaţă-întreagă lângă tine.
Acuma plec la Dumnezeu,
dar nu te-am părăsit.
Port în suflet chipul tău
ca şi atunci când te-am iubit.
De sus, în fiecare noapte
te voi privi la infinit.
În vis îţi voi trimite şoapte,
în timpul fără de sfârşit.
Când steaua mea va străluci
să mă priveşti seară de seară.
De tine îmi voi aminti
cum ne iubeam în nopţi de vară.
Pe pământ am fost o floare
bătută uneori de vânt.
De-acuma voi fi steaua care,
zace sub al tău pământ.
Când vei bea apă din izvor,
de mine tu să-ţi aminteşti.
Acolo ne-am iubit cu dor
şi mi-ai promis că mă iubeşti.
Dacă de mine-ţi va fi dor,
sus, în cer mă vei găsi.
Escaladează orice nor
şi sigur ne vom întâlni.
Voi fi stea în carul mare,
tu luceafăr lângă mine.
Vom lumina ca un soare,
vom simţi c-am fost pe lume.

poezie de Dumitru Delcă (8 aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima vamă

Când timpul se va pierde din clepsidră
Şi noaptea va închide a mea geană
Va fi o tristă zi, în goală toamnă
Căci timpul va veni, el e în goană,

Să vii şi să-mi aduci din alb un crin
Şi să-mi aprinzi o candelă lumină
Să mă-nsoţească-n calea-mi cu senin
Cu dorul, ce nicio vamă nu poate să-l apună,

Şi să mă-mbrăţişezi duios cu gândul
Şi să mă vezi în tot ce-am fost, culoare
Să-ţi aminteşti, mi-ai fost poem şi dorul
Şi ţi-am lăsat din mine, ce nu moare,

Cât te-a durut s-arunci pumn de ţărână,
Să-ţi aminteşti doar versul meu iubire
Şi cântul meu despre o lună plină
Ce ţie ţi l-am scris cu veşnicie.

Te voi iubi şi dincolo de mine,
Când ochii se vor stinge-n astă lume,
Eu voi pleca uşor în braţe sunt cu tine
Şi ultimul poem va fi doar al tău nume....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine, fiica mea, de ziua ta

De-ai fi fost stea, te-aş fi cules
Şi te-aş fi pus lângă icoana,
Dar Dumnezeu mi te-a ales,
Şi El a vrut ca să-ţi fiu mamă.
Şi mi te-a dat, în Primăvară
Să poţi să să zburzi şi să iubeşti,
Să-mi fii balsam pe a mea rană
Şi-n jur, lumină tu, să răspândeşti.
O stea pe cer dac- ai fi fost
Nu cred că te iubeam mai tare
Tu ai venit aici cu-n rost:
Îmi eşti şi stea, îmi eşti şi soare!

Cu iubire: MAMA

poezie de Elena Bulancea
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răpire

Şi-am să te fur în noaptea asta,
Lumina mea cu dor hai-hui,
Din visul care-mi e năpasta
De când te ştiu al nu ştiu cui.

Şi luna îmi va şti povestea
De gând anost şi întristat
Şi n-am s-o las să ducă vestea
Acelor ce m-au încurcat.

Am să te fur din lumea oarbă
Şi-am să înec amarul tău,
Cu-n braţ de flori cules în grabă
Din înfloritul câmp al meu.

Să-ţi iei cu tine haina groasă
În ea să fim, noi amândoi
Şi inima ce nu mă lasă
Să te iubesc aşa cum voi.

Să mă aştepţi ca niciodată,
Să-ţi strângi bagajul într-un şorţ,
Iubirea mea imaculată
Şi floarea mea albă de colţ.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Te simt al meu dintotdeauna,
Tu eşti Soarele, eu - Luna,
Mă simt a ta de când ma ştiu,
Deşi născută prea târziu...

În viaţa mea n-a fost să fie iubirea ta,
Destinul tău a fost altcineva...

Te-am cunoscut când nu ştiam să-ţi spun dorinţa mea...

Iubirea mea, în viaţa ta-mi doresc să fiu,
Nu vreau să-mi spui acum că-i prea târziu,
O clipă de iubire-ţi cer, atât,
Un zâmbet, o privire, un sărut...

Apoi întâmplă-se ce s-o-ntâmpla,
Rămână amintirea-n viaţa mea,
Speranţa că o luăm de la-nceput,
Mai înainte de-a mă fi născut...

poezie de Elena Vlădescu (28 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte aşezate sub pernă

Am să-ţi aşez cuvintele sub pernă
Şi-am să adorm cu ele vara-ntreagă;
În vis voi desluşi vraja eternă,
Uimită de refrenul: " Îmi eşti dragă!"

Când luna va porni din 'nalt a ninge,
Iar prin unghere, pete de culoare
Răsfăţ pe al meu chip se vor prelinge:
Şoptit alint: "A mea rază de soare!"

Ţi-am aşezat cuvintele sub pernă
Să le aud în somn, să stea cu mine;
S-alung din preabăt al meu gând-tavernă,
Când zorii-mi vor vesti: "Mi-e dor de tine!"

poezie de Valeria Merca (22 iunie 2014)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor îmi e de tine ...

Dor îmi e de tine, dragă,
Dor de ieri, cu dor de azi.
De noi doi ce-o să se-aleagă,
De nu vii la piept să-mi cazi?!

Dor îmi e de tine, fată,
Tu mi-eşti dragostea dintâi,
Ce-a plecat ca niciodată,
Când credeam c-ai să rămâi.

Dor îmi e de tine, dragă,
Nu-s nici flori, nu-s nici fântâni,
Lângă ele-a gurii fragă
Să mi-o dai fără s-amâni.

Dor îmi e de tine, fată.
Crezul meu e că m-aştepţi,
Proaspătă şi-mbujorată,
Vechi fiori să redeştepţi.

Dor îmi e de tine, dragă,
Să te salt de subţiori.
Lumea, dacă ne reneagă,
Ne-om iubi din seară-n zori.

Dor îmi e de tine, fată,
Vreau să-ţi mângâi părul tău.
De destin mi-ai fost tu dată
Şi iubită şi călău.

Dor îmi e de tine, dragă,-
Toate-s vânt, iubirea-mi nu.
Vechi simţiri pe veci ne leagă
Şi-am să vin de vrei şi tu!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu de mare îmi va fi dor...

Tu marea mea frumoasă, şi albastră precum cerul
Cu pescăruşii veseli ce-ţi tulbură albastrul
Mă voi gândi la tine de câte ori misterul
Îmi va trimite vise, pe raza unui astru!

Voi retrăi în vise, povestea de o vară
Venită în toamna vieţii, precum un nor de fum
Timidă, tandră, dulce, ca glasul de vioară
Să îmi aline dorul, să nu-l prefac în scrum!

La malul tău timidă, eu mi-am cântat iubirea
Mireasă m-ai făcut, cu spuma unui val
Simţeam cum mă cuprinde în braţe nemurirea,
Şi cum mă-drept spre Rai, pe coama unui cal!

Un vis frumos de-o vară, romantic şi fierbinte
Sub soarele ce parcă, vrea lumii să dea foc
Cu tine mare dragă, noi am spus jurăminte
Şi-am vrut iubirea noastră, să îşi găsească loc!

poezie de Elena Bulancea (19 septembrie 2018)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-am născut din iubire

De-ar fi să-mi pun gândurile în palmă
Atunci a-ţi şti durerea mea.
Eu nu am fost decât o mamă,
Şi o soţie-am fost cândva.

Am dăruit iubirea toată
Şi sufletul l-am dăruit.
Ca mamă ştiu, sunt împlinită
Dar ca soţie-am suferit.

Am dăruit iubire multă
Şi înapoi nu am primit,
Nimic din tot ce-am dat, şi încă
Caut iubirea negreşit!

Ştiu că-i târziu şi e posibil
Să n-o găsesc cât mai trăiesc,
Când voi pleca, voi lua cu mine
Ce nu mi-a fost dat să primesc!

De aceea vreau să cânt iubirea,
Şi-n mine-s munţii sfărâmaţi,
Iubiţi, căci viaţa este scurtă,
Nu merită să aşteptaţi!

În inimă am strâns durerea
Ca pe un prunc nemângâiat
Şi-am învăţat să-i dau iubirea,
L-am mângâiat, şi l-am iertat.

poezie de Elena Bulancea (2015)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi sufletul meu

Azi, mi-am ăntrebat sufletul ce îl doare
De ce se închide în mine şi tace...?
Mi-a răspuns într-un târziu, plin de candoare:
-Nimic nu mă doare, gândul la tine nu îmi dă pace!

Eşti tristă mereu şi pe gânduri
De parcă tot cerul pe tine-a căzut,
Pe faţa ta tristă văd astăzi noi riduri
Şi ochii îţi sunt trişti, şi gâdul pierdut

Pe rana cea nouă, pansament vreau să-ţi pun
Alinare să-ţi dau, durerea să-ţi iau
Să te fac să alegi din toate ce-i bun
Să fim trup şi suflet, iubire să-ţi dau.

Ridică privirea şi ia-mă de mână,
Putere voi pune în inima ta
Vom porni la drum lung împreună
Frumoasă e viaţa, profită de ea!

Autor: Elena Bulancea

poezie de Elena Bulancea (8 ianuarie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflexie

Va veni o zi când razele soarelui
se vor strecura în odaia ta.
Ţi se vor aşeza pe pernă iar
reflexia lor va străluci ca
ochii blânzi şi plini de iubire ai mamei.
O zi care îţi va aduce
mângâierea florilor ce n-au
înflorit în nopţile fără vise.
Iţi vor trezi pofta de viaţă,
în parfumul crud şi dulce al
iasomiei înflorite,
al florilor de câmp...
Şi un pui de vânt
ce-ţi răvăşeşte părul de pe frunte
când şi când.

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă lasă să urc...

astăzi mi-a fost cu mult mai rău,
picioarele se lupta să mă ţină,
mi-e gândul doar la părul tău,
ochii-mi închid şi văd lumină

îmi dă târcoale moartea mea
şi-un dor de tine mă încearcă,
aş vrea să dorm şi tu o stea,
pe raze să mă porţi, încearcă

încearcă, poate îmi zâmbeşti
în drumul meu cel către ceruri,
să nu te plângi, să nu rosteşti,
vreo rugăciune în careuri

mă lasă ca să urc, să urc,
nu mă opri de astă dată,
de-acolo, sus nu mai încurc,
să-mi car pe umeri viaţa toată

acolo sus am să încerc
cu liniştea sa fac o pace,
cu ochii-mi căutători în cerc
am să-ţi şoptesc doar ce îţi place

am să cobor în visul tău
din când în când nu totdeauna,
în el părerile de rău
ne-or părăsi una şi una

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste de dragoste. Zăpezile cu flori de astă vară

Singur pe câmp mi-e dor de tine
în fiecare clipă ascunsă în tăcere
ca într-un cuib
cu fiecare pas chemat în depărtare

singur pe câmp visez la tine
ţi-am strâns sub pleopa ta de cer căzută
pe lacrima luminii ce tremură-n fereastră
zăpezile de flori de astă vară
mai sângeră şi azi pe şoapta stinsă
de adio

brăţări de paşi
rotesc pe bolta de cuvinte
melancolia

cerul îşi şterge umbra de mesteceni

chiar amintirea ta vor stinge
zburând spre alte lumi
cocorii

pe cearcăne în inimă
cu sânge
o mână a scris iertarea.

poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fim...

Aş vrea să fiu o floare, în ochii tăi frumoşi
Aş vrea să fiu parfumul pe care îl miroşi
Aş vrea să fiu arcuşul ce mângâie vioara
Aş vrea să fiu Luceafăr, atunci când vine seara.

Aş vrea să fii tu valul ce mătură nisipul,
Aş vrea să fii acela ce controlează Timpul
Să fii spre seară umbra, care mă urmăreşte,
Şi-apoi să fii o stea, ce-n noapte străluceşte.

Aş vrea să fim tu Soarele, eu Luna
Aş vrea să fim noi doi, întotdeauna
Aş vrea să fim tu gura, eu cuvântul
Şi-aş vrea să fim tu mintea şi eu gândul.

Dar suntem tu şi eu, pierduţi prin lume.
Suflet al meu, pereche,... nu ne ştim
Sau poate să te caut n-am ştiut eu unde
Ori poate n-a fost dat să ne întâlnim.

poezie de Elena Bulancea (19 aprilie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi

De-ar fi să fiu acela care-n visuri
te poartă-n braţe lin, ca într-un zbor
deasupra nesfârşitelor abisuri,
atunci m-aş face, pentru tine, dor.

De-ar fi să fiu, în gândul tău, acela
pe care-l vrei, pe care îl doreşti
să-ţi fie-n calea ploilor umbrela,
atunci aş fi chiar gândul ce-l gândeşti.

Iar, dac-ar fi să-ţi fiu alături, ţie,
în zborul de sfârşit, spre alte lumi,
aş vrea ca noua viaţă să îmi fie
un drum pe care tu să mă îndrumi.

Nu ştiu ce-aş vrea, dar tu, desigur, ştii,
căci ai, în suflet, ca ecou: "De-ar fi...".

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept, iubire!

Când tu vei vrea să fii cu mine
Voi fi mereu aici.
În orice depărtare te-ai afla
Te voi aduce lângă mine.
În fiecare zi eu voi trăi doar pentru tine
Şi voi îngenunchea în faţa ta
Şi-ţi voi cânta decât poeme de iubire.
Şi când tu vei fi pregătită
Şi vei vrea iubire,
Voi fi mereu aici şi te voi aştepta
Cu sufletul în palmă.
Voi aştepta venirea ta, iubită doamnă!
Iubirea de mult aşteptată.
Te vreau să-mi fi tu zâmbetul ce îmi alină inima.
Din vise adânci, iubirea noastră a zămislit.
Iar tu vorbindu-mi fără un subiect anume
Lăsându-mă decât pe mine să vorbesc despre iubire
Trăind în lumea mea de vis, un basm de nedescris ai să adormi.
Şi am jurat pe-a mea iubire
Că voi păstra ăi visul, dar şi dragostea.
Te-aştept sa vii!
Te-aştept să faci şi tu un pas spre mine,
Că doar aşa vom dobândi ce-am căutat
Iar eu promit că îţi voi dărui iubirea
Ce vreau să îţi aducă fericirea,
La care ai visat şi altădat.
Mereu de mână să fim amândoi.
În zile albe, nesfârşite.
Să nu-mi mai fie noaptea zi
Şi visul sec în zorii dimineţii,
Să fim doi purtători de viaţă
Pe cerul timpului să-nflorim,
Să fim în doi la bine şi la rău, mereu îndrăgostiţi
Şi să ne dăruim decât iubire.
Mereu stângaci ca-n prima zi,
Pierduţi în nopţi cu lună plină
Cuminţi, sub dulci îmbrăţişări
Sorbind lumină din iubire
Să ne cunoaştem fiecare of şi dor
Doar tu şi eu pierduţi în noi ca-n Paradis.
Şi să uităm de astă lume...
Dă-mi mâna când vei vrea să fii iubită!
Să-ţi pun pe deget un inel de vise.
Cunună-te cu mine!
Luminile sunt stinse...
 

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de cireş

Flori de cireş mă ispitesc c-un vis de primăvară
şi mă cuprinde nostalgia anilor copilăriei, iară.
Mă îmbată mireasma jocului plin de inocenţă
Cu dor de viaţă, inima-mi e în efloreşcenţă.

Din petalele cireşilor fur raze de lumină,
simţirea lor alb-roz să-mi alunge orice vină.
Iubirea să-mi fie azi poezie vindecătoare,
gândul bun - etern veşmânt de sărbătoare.

Când tu mă iubeşti sunt un cireş în floare.
Adăpostesc în mine visuri atinse de soare,
Cerul scutură ploi cu zâmbete de îngeri
şi-mi subjugă inima cu adorate primăveri.

Mă chemi să te îmbăt cu al florilor parfum
să-ţi risipesc temerile în al înserării fum...
Când muguri de dor au prins fluturi din zare
am ştiut că dragostea-i o clipă de-nfiorare.

poezie de Lavinia Elena Niculicea (18 aprilie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti altfel

Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Pe lângă ploi ai şi ninsori,
Cât de-ncâlcită eşti spre seară,
Eşti cum n-ai fost pe vechii zori.

Acum eşti verde cu răceală,
Acum eşti caldă peste flori,
Apoi eşti albă de zăpadă,
Eşti cum n-ai fost pe ochişori.

Cât te-ai schimbat de astă vară,
Când ai plecat unde nu ştiu,
Lăsându-ţi sora tropicală,
Să ardă verdele cel viu.

Îmi pari atât de supărată,
Pe pomi, pe flori şi-apoi pe noi,
De-aş şti ce ţi-am făcut surato,
Cât m-aş certa întins sub ploi.

Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Te porţi de parcă te răzbuni,
Că ai găsit pădurea rară
Şi luncile ce nu mai sunt.

E timpul, scurs, să pleci surato,
E timpul tău să nu mai fii
Şi-ai să dispari îngândurată,
Cu stolul tău de păpădii.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea din vis

Parfumul rozelor ca semn
Te-am căutat neobosit
Un glas sună ca un îndemn
Credeam că te-am zărit

Nimic nu mă poate opri
În alte lumi am să păşesc
Trec prin furtună prin vijelii
Mă las învins şi te gândesc

Puterea gândului te- aduce
În lumea mea din vis
Parfumul tău suav şi dulce
Doar şti ce ne-am promis

Când totul pare un infinit
Fără sfârşit de dureros
Ne vom unii în asfinţit
În vârful munţilor Athos

Răsună gândul în pustiu
Glasul se repetă în ecou
Sufletul îmi este viu
Gândul ne uneşte din nou

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

De-ai veni în lumea mea
Să-mi fii, blândo, răsăritul
Şi-nserarea, eu te-aş vrea
Şi-nceputul şi sfârşitul!

Ca să ai unde să stai
Tu, zeiţă de mi-ai fi,
Ţi-aş crea un colt de rai
Draga mea, dac-ai veni.

Pentru tine-aş face-un templu
Şi altarul de credinţă,
Să te-aduc, să te contemplu,
Să-mi fii mie, tu, zeiţă!

Iar eu, sclavul tău, păgânul,
Să mă prosternez de-mi eşti
Doar a mea, să-ţi fiu stâpânul
Nopţilor nepământeşti.

Să îţi pun pe cap cununa
Florilor crescute-n crâng,
De mi-ai fi mie stăpâna
Ochilor care îmi plâng.

Să îţi fac un pat de flori
Iar din braţu-mi să-ţi fac pernă,
Să-mi fii noaptea în culori,
Tu, zeiţa mea eternă!

Să-ţi fac raiul pe pământ
Să nu vrei să îmi mai pleci,
Să-mi fii tot ce am mai sfânt,
Şi zeiţa mea în veci!

02.06.2020

poezie de Florentina Mitrică (2 iunie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!