Marele acum

a ieşit din iarnă cu mai puţine
kilograme decât fulgii căzuţi
la picioarele sale
acum se întinde o mare
de osânză sodată şi ghiocei -
în căţărare pe
membrul fantomă, insectele

sunt semnul beţiei adâncului (?!) - nu

mai treizecişitrei
dintre soţiile sale de altă
dată salută subţierea de-acum -
pasul pe ape atât
de joase îl face din perspectiva
inversată prin ocheanele lumii
...
romanele de
aventuri pomenesc mai mereu
despre curva sau omul
de sacrifciu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio era semnul şi legea naturii sale, strălucirea predestinării sale, marca trecerii sale prin lume; de aceea îl purta ca pe un nimb, nu din indiscreţie, ci din solidaritate cu invizibilul.

Emil Cioran în Exerciţii de admiraţie, capitolul "Ea nu era de aici"
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meşa cu ghiocei

i se întinde din
spre ceafă spre frunte
se întinde
pe spate şi uită
că ar fi existat vreodată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe afişele electorale din 2004, Traian Băsescu salută alături de un tractorist

Cu flota dată pe valută
Şi buruianul pe ogor,
Acum vedem cum se salută
Un lup de mare şi-un tractor.

epigramă de C. Milea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă necunoaşterea naturii a dat naştere zeilor, cunoaşterea naturii e menită să-i distrugă. Pe măsură ce omul se instruieşte, forţele şi resursele sale cresc o dată cu luminile sale; ştiinţele, meseriile, meşteşugul îi dau ajutoare, experienţa îl linişteşte sau îi procură mijloacele de a rezista efectelor multor cauze care încetează să-l mai îngrijoreze din momentul în care le-a cunoscut. Într-un cuvânt, temerile sale se împrăştie pe măsură ce mintea sa se luminează. Omul instruit încetează de a mai fi superstiţios.

Baronul d'Holbach în Materialiştii francezi din secolul al XVIII-lea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micle

nu trebuia să îi scrii
nu trebuia să îi vii
nu trebuia să-i mai ucizi cu sânge
rece picioarele care nu încăpeau în şosetele
pantofilor dulci fără degete-n etajere -
cartofi-eunuci în umblarea ră
sunătoare după fustele ieşilor dumitale -
micle
trebuia să fii o femeie de
săvârşită din viaţa de-acum
când geniul piticului uluitor (?!) boem şi poet
te-a cunoscut prin ale sale sfere
castrate la atingerea sorţii
la destinderea
morţii cu somnoroase prăsele -
micle
ce bună erai încă mai eşti
de vorbit de tăiat de iubit...
grai şi trist crai
uite: îţi e
criminalul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu Ceauşescu limita admisibilă a literaturii era aşa-numitul procedeu Constantin Ţoiu: poţi spune ce pofteşti despre trecut, atâta vreme cât afirmi: "Iar apoi veni lumina!"... Puţini scriitori au reuşit să depăşească "procedeul Ţoiu": Marin Preda în hidosul roman Cel mai iubit dintre pământeni, atât de prost încât până şi Constantin Noica l-a lăudat (despre Noica se ştia că opţiunile sale trebuie întotdeauna luate de-a-ndoaselea), Gabriela Adameşteanu în Dimineaţă pierdută şi, sistematic, Augustin Buzura în toate romanele sale.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima chemare

noaptea ţeseam lumina
între căderi de pleoape
să vindec rănile din suflet
păsări de foc se smulg din valuri
mă întorc pe ţărm şi iarăşi plec
eram o pasăre în noapte
şi cântul era şoaptă
dansam prin constelaţii în cercul lumii solitar
amăgitor, învăluit în ceaţă
mă mistuiam în tragic dor
curgeam
un foc de aripi
peste mare
mai deşiram poveşti
la fusul din odaie, la soba unui suflet
despre ultimul cocor în noapte
mereu mă întreb
sunt doar o întrebare
sau stea însetată pe un ţărm
se scurge cerul în adâncuri
şi pasul meu aprinde alte stele
pe bolta lumii încă o dată
în zori mi-a înflorit privirea
visam să ating nemărginirea, învăluit în ape
iar la sfârşit aprind cenuşa
tot căutând în lunga zare
un om, un gând, într-o chemare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din kik în kik

scriu atât de... bine în
cât nu mă mai pupă nimeni un
deva chiar aşa
pare că am capul mai mare mai tare
decât piesele din muzeul de teracote
lucrate, de ceramici din kik
inda din ser
bia, din
kikinda, frumoşilor me
teoriţi!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciuna

nu ştiu de ce
în prima zi din an
ţin să vorbesc despre soţiile mele
în număr de 33
creştineşte
cred că ar trebui să mă las
căzut într-un ştreang islamist (?!) fără de voia
mea în acel
număr de nedesenat în carnete
de 33 de încercări
din care niciuna
niciuna
mai semilună mai
bună ca alta

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsucirea

de ce ar fi poezia
de-acum mai proastă decât poeţii
de altădată? - nimic
nou sub soartă: minţile
noastre tot atât de tâlcuit strălucesc
corzi (m)inimale încă orbesc
prin
răsucire şi ascuţire şi sfredelire înceată
ochii
dumnezeilor re
semnaţi cititori... voiajori
mai degrabă în stele decât
în scrisele oamenilor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul a creat tonul care vibrează constant, l-a înălţat din adâncul inert al lumii sale înconjurătoare de materie crudă la lumina conştiinţei sale sau, poate, l-a coborât din sfera divină. În orice caz: l-a creat. El lasă să vibreze o lungime elastică între două puncte fixe, suflă printr-un tub de bambus sau printr-un os tibian golit, înzestrat cu găuri, şi întemeiază, astfel, fără a avea vreo idee în această privinţă, ipotezele sub care poate să depăşească condiţiile sale "întru acum".

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi, pe om îl fascinează stabilitatea descoperirii sale: de fiecare dată când creează aceleaşi condiţii îi e dată aceeaşi trăire. Mediul său, bine cunoscut lui, nestatornic, nu-i înlesneşte asemenea trăiri. A înţeles cât de efemeră este lume sa înconjurătoare şi tot ce se poate afla în ea. Chiar şi tonul care vibrează constant este efemer. El întruchipează însă, de-a lungul dăinuirii sale, o identitate neîntreruptă, care revine continuu – cumva este mereu acolo. Prin această descoperire se naşte o nouă bucurie, care nu este altceva decât trăirea de sine însuşi. Se produce o egalizare, la nivel emoţional, cu fenomenul sunetului dezvăluit. Pentru că până şi în omul în sine – acest chip atât de asemnănător imaginii divine – există ceva ce este constant. Acea forţă propriu-zisă ce se înnoieşte şi se pune în mişcare pe sine, cea care îl lasă să zăbovească în continuare asupra descoperirii sale, este noua stare de bine. Iar aşa ceva nu s-a mai întâlnit până acum.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă şi cu

dacă poetele ar bea şi ele suficient
ar mai crăpa şi din dânsele de
ciroză sau pancreatită sau avc
s-ar mai ofili şi poetele
luminând
lumea noastră atât
de întunecată-n ecrane de sticle
rămase cu etichete nerase
între picioarele foarte lungi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gioconda pe scaun

gândul mereu la capilarele sale rarefiate
scrutează o hartă de mâine pe care-o-nrămez
în s(p)aţiul
de lucru de-acum gioconda pare a fi
o regiune-autonomă (?!) materială şi mată
în s(p)aţiul
de după-amiază femeia alcătuită - a mea sau a lor -
din râuri sub scaun puţin urinează
în s(p)aţiul
privirilor publice n-am de-ales şi cedez
o parte din drepturile de coafor - peisagist
în... siajul
celebrului surâs tras pe scut cum ai t
rage un tricou cu repere logistice peste cap

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate elementele de o importanţă critică pentru plante, fosforul se găseşte de obicei cel mai puţin, iar sursele sale sunt rareori disponibile pe plan local. Dintre toate îngrăşămintele fosfatice folosite Europa şi America de Nord consumă 75% şi obţin mai puţine recolte de la această amendare datorită folosirii lor exagerate, a irigării exagerate şi a economiei slabe a solului. Dacă vrem cu adevărat să reducem foametea în lume, redirecţionarea acestor fosfaţi care sunt în surplus către solurile sărace din Africa şi India sau oricare altă zonă săracă în mâncare ar rezolva problema. Uitaţi de plante miraculoase; avem nevoie de etici globale pentru toate aceste resurse esenţiale pentru sol. Atâta timp cât cultivăm şi aruncăm resturile, cea mai mare parte din această resursă esenţială şi rară va ajunge în mare.

citat din Bill Mollison
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carminul

traian, eşti nebun
spune un capăt de scrum
în scrumiera monumentală de-acum
dată uitării ceramice -
o fosilă
totuşi sensibilă uneori la atingeri (?!)
cum şi milenarii poeţi
par a zvâcni fructivori
mai mult
decât fumul cireşelor: nori
de carmin

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegerea

fiecare zi să fie mai frumoasă
decât ziua ce nu va veni! şi
fiecare să înţeleagă zilele sale
ce nu se vor ivi deocamdată
decât în derâdere şi puţin

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoaşterea a ceva mai bun nu uşurează suferinţa unui animal. Dorinţele sale fundamentale rămân, iar frustrarea acelor dorinţe neîmplinite alcătuiesc cea mai mare parte a suferinţei lor. Sunt atât de multe exemple: vaca de lapte căreia nu i se permite să-şi crească viţelul, găina din cuştile din ferme care nu va păşi sau întinde aripile niciodată, purceaua care nu îşi poate construi niciodată un culcuş sau să râme după mâncare în resturi, etc. În cele din urmă, noi împiedicăm dorinţa fundamentală a animalelor - de a trăi.

citat din David Cowles-Hamar
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgii-n stomac

mai întâi mă doare stomacul
abia apoi trag un loz...
în plic: o invitaţie la procesul
de-nţepenire cu acul
pe model insectare
(?!) –
de fierbere-a sângelui verde
la temperaturile joase
pe model hibernare
din vara asta... te caut
te-nţep numai spre iarnă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un discipol, a-şi întâlni Maestrul înseamnă a găsi o mamă care acceptă să îl poarte nouă luni în pântecele ei, pentru a-l naşte apoi lumii spirituale. De îndată ce s-a născut, adică s-a trezit, ochii săi descoperă frumuseţea creaţiei, urechile sale ascultă Cuvântul Divin, gura sa gustă din hrana cerească, picioarele sale îl poartă în diferite locuri din spaţiu pentru a face bine, iar mâinile sale învaţă să creeze în lumea subtilă a sufletului.

citat clasic din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!