Meşa cu ghiocei

i se întinde din
spre ceafă spre frunte
se întinde
pe spate şi uită
că ar fi existat vreodată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica

Eu aş putea s-o omor
cu o singură lovitură
Ea râde spre mine,
ea surâde
Ea ridică spre ochii mei
ochii ei strălucitori
Ea întinde mâna spre mine,
ea scutură surâzând, râzând
pletele brune.
Dar eu, aş putea s-o omor
cu o singură lovitură.
Acum, ea începe să spună cuvinte
suave, naive, de joc.
Se uită curioasă la mine,
se încruntă o clipă
şi iarăşi
surâde, râde.
Se uită în ochii mei,
cu ochii ei lucitori
În timp ce eu o contemplu
şi aş putea s-o omor
cu o singură lovitură.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Belgradul în Cinci Prieteni
Adăugat de Marius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica

Eu aş putea s-o omor
cu o singură lovitură
Ea râde spre mine,
ea surâde
Ea ridică spre ochii mei
ochii ei strălucitori
Ea întinde mâna spre mine,
ea scutură surâzând, râzând
pletele brune.
Dar eu, aş putea s-o omor
cu o singură lovitură.
Acum, ea începe să spună cuvinte
suave, naive, de joc.
Se uită curioasă la mine,
se încruntă o clipă
şi iarăşi
surâde, râde.
Se uită în ochii mei,
cu ochii ei lucitori
În timp ce eu o contemplu
şi aş putea s-o omor
cu o singură lovitură.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Belgradul în Cinci Prieteni
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bretelele

cele mai bune
purtătoare de bretele adunate spre stern
sunt femeile: sânii se reliefează frumos
iar cheile portofelul şi telefonul
nu se prea văd în buzunarul din spate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine arată cu 1 deget spre alţii arată cu 3 degete spre el. Întinde acum mâna în faţa ta şi arată cu degetul aşa cum ai face-o în mod natural. Observă cum degetul tău mic, inelarul şi degetul mijlociu au tendinţa să se îndrepte spre tine cu cât arăţi cu degetul mai ferm în afara ta. Nu deţii adevărul suprem, ci doar o firimitură din el. Fiecare om are o piesă din puzzle aşa că încearcă să înţelegi fiecare piesă a fiecărui om dacă vrei să ai şansa de a descoperi vreodată adevărul suprem.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţia

omul pe care-l citeşte
ziarul de dimineaţă e cules cu minuscule
atingeri de taste direct
din gura canalului colector (?!) de impresii
puternice pe linia tram
vaiului 4 gata tăiate
spre staţia terminală ciocanu
spre torontal spre
surprinderea călătorilor pe
picior atent retezat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El plânge

maşina care-adună crengi
pe bulevardul cetăţii întinde
mâinile unui om cu faimoasă
căciulă rusească
zăpada
scăpată cu totul de sub contor
îşi creşte noroaiele: gol
se-arată şi botul-motor (?!) pe benzină
pe strada vecină: el plânge
zăpada
nu a venit din siberia, a
sprintat din sufletul nostru
stol pe o diagonală dinamică
pesemne mecanizată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

rândunica mea
îşi întinde aripile
spre un zbor
în necunoscut
şi nesfârşit...

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întinde mâna la nevoile altora şi ţi se vor întinde aripi la nevoile tale.

aforism de Gabriel Petru Băeţan din Răsad de lumină lăuntrică
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedala verde

violatorii - cei trei - pedalează pe mountain
bikes pe bulevardul cetăţii e dimineaţă
se-ndreaptă
spre dumbrăviţa spre baraj spre pădurea
verde azi nu vor agresa tinere înecate-n familie
se-ndreaptă
spre luminişuri şi pajişti (?!) ei ar culege
soc păpădii şi leurdă
cu dreptate
au uneori zile de relaxare în seria c
rimelor ce îi caută cu mascaţii,-n urzici

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand ai nevoie de ajutor întinde mana spre cer niciodata către oameni...

Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc cum o plantă se-ntinde din întunericul unei pivniţe spre lumină. Fiecare fibră i se îndoaie spre razele de soare. Nu poate trăi fără de lumină, şi totuşi planta nu simte şi nici nu vede lumina. Oare, sufletul nostru nu creşte şi nu se întinde şi el spre-o lumină pe care n-o simţim şi n-o vedem?

Lucian Blaga în Pietre pentru templul meu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor nemărginit

îmi este greu
să ajung la inima ta
încercări timide
eşuate...
dar mi-aş dori atât de mult
pe marea liniştită
a sufletului meu
nu este furtună
şi totuşi din valurile albastre
sclipind în soare
răzbate un zbucium...
dorinţa de a trăi
şi a iubi
întinde spre mine o mână
înotând spre răsărit
în ape limpezi
în unda sărată
vei găsi o lacrimă din ochii mei
şi atunci poate
vei privi spre zarea unde te aştept
cu dor nemărginit
în umbra înserării...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacustră

De-atâtea nopţi aud plouând,
Aud materia plângând...
Sunt singur, şi mă duce un gând
Spre locuinţele lacustre.

Şi parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbeşte-un val -
Tresar prin somn şi mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se întinde,
Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc...
Şi simt cum de atâta ploaie
Piloţii grei se prăbuşesc.

De-atâtea nopţi aud plouând,
Tot tresărind, tot aşteptând...
Sunt singur, şi mă duce-un gând
Spre locuinţele lacustre.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet îmbibat în nimicuri

Tu te-ai născut odată cu-a ta moarte
Eşti lebăda ce va cânta-n crepuscul
Tăcere-ţi este viaţa, drum minuscul,
Spre mâine amintirea să şi-o poarte.

E cartea existenţei tale-opuscul
Cu ale clipelor luciri de arte
E Dumnezeu aici enigmă foarte
Pe zare-n dimineţilor corpuscul.

La numărarea banilor de Punte
Suindu-ţi sângele pe eşafod
Ţi se deschide ochiul cel din frunte.

Minciuna e un demon ce-i apod
Când înger adevărul din grăunte
Se mai întinde leneş în izvod...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Grinch
Comentează! | Votează! | Copiază!

O frunte nesfârşită

Foc când simt pe nalta-mi frunte
De la vinul din carafă,
Sau de grijile mărunte,
Pun compresele pe ceafă!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care iubeşte nu-i întinde celui iubit capcane, ci îi întinde punţi peste prăpăstii. În momentul în care s-a decis să-i întindă capcane, dragostea lui a murit.

aforism de George Budoi din Dicţionarul dragostei (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mortul viu

Bate omu-n poartă noaptea,
Câinii latră neîncetat;
El gălbui ca lumânarea
Pasuʼ înapoi şi-a dat.

Se întreabă ce-i cu sine,
De ce lumea l-a uitat
Şi cu durere s-apleacă
Spre un nume scris în gard.

Iar se uită lung la casă
Ca şi de atâtea ori
Şi întinde mâna-i ceară
Şi priveşte către nori.

Nimeni nu deschide uşa,
Nimeni glas n-a auzit
Şi stau toţi culcaţi în casă...
Pază-i viaţa ce-a trăit.

El tăcut se-ntoarce acuma
Spre un drum întunecat...
Cimitirul îl aşteaptă,
Toţi ai casei l-au uitat.

poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ştiinţă

Ştiinţa este o întreprindere cooperativă, care se întinde peste generaţii. Este pasarea torţei de la profesor, la elev şi de la elev, la profesor. O comunitate de minţi care se întinde din vremurile antice şi înaintează către stele.

definiţie de Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ceaţă

... Întinde doar mâna, şi mă găseşti.
întinde doar mâna, fără cuvinte.
pe cărări ce înca n-au început să se zvânte,
dincolo, la rădăcina cuvintelor mă găseşti...

poezie de Mihu Dragomir din Dor (1969)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mici bijuterii

ah, ouăle pe care cucul
prins în zborul spre cuibul din trafic
le străbate cu vârful
ciocului ce trage spre dreapta
ar trebui să te mişte:
puii care ies din acele
ouă ca biluţele
de sudoare din tricouri (?!) poate sunt
şi ai tăi şi ai tăi şi ai tăi
poate numărul zgribuliţilor în asfaltul copleşitor
mereu este unul
şi-acelaşi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!