Viața-i veșnică rutină
Mai plânge-n mine Eternul început
Când plămădit în palma Ta cea sfântă,
Mi-ai conturat chipul modelat în lut
Și-o viață începută și sfârșită.
Cutreierăm prin lumile de ceață
Și ne deprindem cum să trăim învins
Iar, uneori, cuprinși de-o mare greață,
Ne punem singuri pecetea cu RESPINS!
De ce deșertăciune și-atât canon,
De ce-n van ni se duc anii fără rost
Și se-nchid toate sub marele oblon,
De ce-i plătim vieții nesfârșitul cost?
Ne bucurăm de-o clipă fericită
Și ca nebunii uităm ca și plecat,
Nu viața, moartea este infinită,
Ea-i chemarea lutului ce ne-a iscat.
Suntem călători prin timpul nimănui,
Cu tălpile-nsângerate de umblat,
Ce strâng o viață și-s veșnic nesătui
Pân' ne-adună soarta-n noaptea de sabat.
E-o liniște deplină, noi( surzi și muți)
Ne odihnim, rămașii doar suspină...
Dar, vine ziua când ei vor fi trecuți
Și-n urma lor plâng alții și se-nchină!
.......................................................
Că viața noastră-i veșnică rutină!
poezie de Rodica Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre lut
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre plâns
- poezii despre plată
Citate similare
La început
Am să vă spun acum pe scurt
Cum a fost la început.
Dumnezeu ne-a conceput
Dintr-o bucată de lut.
Când peste noi a suflat,
Cu viață ne-a înzestrat.
Apoi, Dumnezeu ne-a dat
Sfaturi bune de urmat.
Ne-a-învățat cum să muncim
Și viața cum s-o trăim.
De copii să avem parte
Să ducă viața mai departe.
Așa a fost la început
Când viața a apărut.
poezie de Dumitru Delcă (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sfaturi, poezii despre religie, poezii despre muncă sau poezii despre Dumnezeu
Legea și Viața veșnică
Domnul Isus ne-nvățat cum viața s-o trăim
Fii ai Tatălui din ceruri noi astăzi cu toți să fim
Și ne-a dat ca Îndreptar Evanghelia cea Sfântă
Să putem intra o dată chiar în ceruri sus la nuntă
Prin Cuvântul Lui cel viu Domnul Isus ne-a-nvățat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
El ne-a spus că prin credință viața nouă o primim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El doar aici să fim
Cine-n Mine se încrede Viața veșnică o are
Eu îi sunt dar pe vecie și viață și salvare
Prin credința în Hristos noi primim făgăduința
Nu prin Legea din Sinai avem aici biruința
Nu prin Legea ce s-a dat lui Israel în pustie
Ci prin harul vieții noi vom intra în veșnicie
Căci Pavel așa ne spune eu sunt mort față de Lege
Și trăiesc pentru Hristos viața sfântă se-nțelege
Căci porunca din Sinai până la Ioan a fost
De atunci credința sfântă pentru noi dar are rost
Nici Avraam n-a avut Lege ci-a trăit doar prin credință
Și-a fost gata să ucidă a fiului lui ființă
Dar Dumnezeu l-a oprit și i-a spus că a văzut
Cât de tare dar în Sine Avraam s-a încrezut
Credința neprihănire Dumnezeu i-a scocotit
Și Avraam în sfințenie a fost iată mântuit
Nu prin Legea din Sinai ce-a fost dată mai târziu
Ci doar prin credința sfântă în Dumnezeu Sfânt și viu
Tot așa și noi acum prin credință avem viață
Prin credința în Hristos Duhul Sfânt azi ne înalță
Legea și porunca a fost până a venit credința
Iar de atunci încoace pentru noi doar Hristos e biruința
Prin credința în Hristos primim dar neprihănirea
Nu prin Lege nu prin fapte ni se dă dar mântuirea
Însă după ce-am primit viața de Hristos toți ascultăm
Și ființa noastră-ntreagă pe vecie Lui i-o dăm
Trăind dar viața sfântă fără umbră de păcat
Evanghelia cea Sfântă cum pe noi ne-a învățat
Iar când totuși se întâmplă în greșeli să mai cădem
Domnului Isus chiar totul în rugă noi îi spunem
Și îi cerem dar iertare ființa noastră să o spele
Căci avem viața sfântă cu toți astăzi în vedere
În lumina mântuirii pentru veci noi vrem să fim
Dându-i cinste și oanoare Mirelui ce îl iubim
11-02-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mântuire
- poezii despre creștinism
- poezii despre prezent
- poezii despre nuntă
- poezii despre lumină
- poezii despre legi
- poezii despre Iisus Hristos
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ascundeți timpul netrăit!
Ascundeți-mi oglinda și ceasul!
Nu vreau să privesc și să aud cum trece timpul!
Cum anii mei se scurg,
Ca și o lacrimă ce -mi curge acum pe obraz,
În timpul ce merge doar înainte,
Prea repede ni se duc anii.
Și ne trezim din nou,
Cu mintea și apucăturile unui copil...
Ne apropiem din nou de unde am plecat...
În brânci, pe pământul pe care l-am călcat.
Mai întâi în patru labe,
Așa cum ne-am și transformat din regnul animal..."Euglena Viridis"...
În brânci, ajungem să ne rugăm, să nu intrăm în el.
Pământ! Tu care ne-ai dat apă și mâncare,
Și am gustat din tine, mușscând, prin primii pași...
Pământ! Pe tine te-am lovit cu sapa, să ne hrănim.
Și din tine făceam pat, să ne odihnim... în veci!
Când astăzi sufletul aleargă spre nemurirea dragostei,
Nici nu ne dăm seama că noi,
Iubind sau refuzând, vrând nevrând,
Ne îndreptăm cu pași grăbiți, către sfârșit!
Trăiește-ți viața pe deplin, cititorule!
Procrează, dă viață!
Căci doar ea va dăinui și te va reprezenta, când tu nu vei mai fi...
Ia ce este bun din viață!
Căci ea oferă, bune și rele...
Căci dulceața mierii fagurelui,
Fără înțepătura albinei, nu are gust.
Este ca dulceața strugurelui fără damful beției!
Dar cine stă să mă mai asculte?
Cu nepăsare, pășim sfioși în viață,
Crezându-ne noi înșine un Dumnezeu...
Ce-i drept, unul mai mic!
Când noi, fără să ne dăm seama,
Atârnăm deun fir de ață...
Ața vieții noastre.
Ce trebuie să facem?! Doar s-o trăim... așa cum se cuvine!
Nu îți pot spune eu ție, sau tu mie,
Cum s-o trăim, ori ce este mai bine.
Doar noi înșine trebuie să o trecem prin sita învățăturii.
Și să alegem doar ce-i frumos și bun!
Dar cine ne spune ce e frumos și bun? Asta ați înățat?
Este chiar creșterea, cultura ți ce ne place nouă!
Noi alegem cine să fim!
Pe cine să urâm sau pe cine să iubim...
Noi singuri alegem cum să trăim și când să murim!
Nu lăsați pe nimeni să aleagă în locul vostru!
EU iubesc viața cu toate ale ei
Și am dreptul să aleg pentru mine!
Voi ce mai asteptati?
Iubiți și alegeți un drum!
Haideți să facem ca viața noastră
Să fie de neuitat!
Pentru noi și pentru cei din jurul nostru...
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre apicultură, poezii despre învățătură, poezii despre zoologie, poezii despre suflet sau poezii despre struguri
Acolo cu tine
mă pot scrie oare pe buzele tale
ca un fluture când mângâie cerul sărutând o floare
și
...
crede că, a găsit fericirea
ca apoi spre seară să nu mai fie?
o clipă rătăcită a spart o fereastră din mine
și-au năvălit norii
cerul, soarele
tu!
...
oare totul este în noi fără să știm?
nu mă cunosc decât în izvor de viață
escaladând diminețile spre amiază
cu tine-n
gânduri de flori și-n fiori
parfumul tău mă duce spre seară
așteaptă, nu fugării diminețile
ascultă, sărută amiezile
înțelege-mă, când vin apusurile
iubește-mă, când vin nopțile
nu suntem bucăți separate
nu suntem amintire
nu cerem
nu vrem
e timpul vieții
sperăm doar în iubire!
nu pot opri mintea să nu răsucească
absurdul din mine
mă minte de-o viață
când plâng ploile
drumuri rătăcite fugăresc viitorul
nu pot să mai fiu la fel și-ntr-un mâine
aruncă cu pietre și sparge-mă-n bucăți
și ia o bucată în timpul tău
acolo cu tine!
Să nu lăsăm nopțile să doarmă
Să nu uităm de diminețile moi și calde
Să nu uităm că ne scriem prin noi!
poezie de Viorel Muha (mai 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre miezul zilei, poezii despre flori, poezii despre sărut, poezii despre somn sau poezii despre seară
Când mergem prin ceață
E ceață în gânduri și dorul mă-ncearcă
Plutesc pe valuri cu tine-ntr-o barcă
Se aud tumulturi de ape înfundat
Prea multe maluri în urmă am lăsat
Mă uit la ape, la ceața care vine
Mi-e teamă să nu pleci de lângă mine
Pe râuri aburinde de vrei să mai plutim
Cu dragostea în inimi putem să... reușim
Hai să-nnoptăm pe malul ce s-arată-n față
Să nu te temi chiar de se lasă ceață
Vâslesc din răsputeri să mai trăiesc o viață
În noaptea asta, te rog, rămâi la mine-n brațe
În astă lume e și soare, dar mai și plouă uneori
Suntem forțați să trecem chiar prin nori
Când reușim să ne întoarcem iar la viață
Să nu uităm să ne iubim și atunci
Când... mergem prin ceață
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre râuri, poezii despre ploaie, poezii despre nori, poezii despre noapte, poezii despre inimă sau poezii despre gânduri
Floare de lumină
Într-o floare de lumină Doamne Tu ne-ai așezat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
Pe cărarea mântuirii o Isuse ne-ai zidit
Să trăim viața sfântă într-un duh neprihănit
Numai Tu o scump Păstor a Ta mână ne-ai întins
Să trăim o nouă viață pășind Doamne ca în vis
Ne-ai spălat prin al Tău sânge sângele de pe Calvar
Ca întreaga noastră viață să trăim numai prin har
Evanghelia Ta Sfântă ființa să ne lumineze
Și pe palmele-ți Divine o Isus să ne așeze
Vrem iubirea ta curată să ne-mbrace azi pe toți
Căci suntem Isuse Doamne ca și înviați din morți
De când Tu în viața noastră o Isuse ai venit
Suntem o altă făptură cu un duh neprihănit
Dacă ținta noastră era firea când noi nu te cunoșteam
Astăzi tu ne ești dar țintă ca părintelui Avraam
Noi Isus te vrem pe Tine în noi veșnic să rămâi
Să trăim viața sfântă ca în dragostea dintâi
Fii-ne dar Tu măsura veșnic dar să te slăvim
Ca ai Tăi Doamne Isuse cu ai noștrii toți să fim
Și cântarea biruinței pururi Doamne s-o cântăm
O Isus Hristos Mesia Numele să-ți lăudăm
Glorie cinste și slavă fii de-a pururi onorat
Căci Isus prin al Tău sânge viața veșnică ne-ai dat
17-09-2020 mănăștur Cluj-Napoca
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre muzică sau poezii despre curățenie
Mă tem că o viață veșnică, neîndurătoare prin continuitatea sa infinită, ar fi mai chinuitoare și mai teribilă pentru noi decât o viață care are început și sfârșit. Viața veșnică poate deveni o tortură.
Dorian Furtună
Adăugat de Dorian Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre început, citate despre sfârșit, citate despre frică sau citate despre devenire
În nemiloasa devenire
Trăim o bună parte din viață printre morți.
Citim în cărți poeme de-o mie de ani spuse
Și muzici ascultăm, demult compuse,
Și-n vis vorbim cu vechi prieteni morți;
E-o lume, de neant înconjurată,
Care prin moarte-și capătă durată
Și ființează-n noi prin neființă.
- Și ne-nșelăm cu strania credință
Că ispășim cu mari păreri de rău
Greșelile de-odinioară,
Care pe alții i-au făcut să-i doară,
Când nu gândeam ce-i bine și ce-i rău
Și când cu nepăsare și-n neștire
Trăim în nemiloasa devenire.
Dar nimeni n-ar putea să mai învie.
Ce-a fost stricat, jignit pe veșnicie.
Și doar numai părerea de rău mereu e vie.
poezie clasică de Alexandru Philippide din Vis și căutare (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre prietenie, poezii despre poezie, poezii despre moarte sau poezii despre lectură
Emulația morții
Dedicat lui Mircea Luncașu, "forever my friend"
Murit, e început de moarte,
forma normală de a "nu fi",
iar naște viață-i doar o carte,
capitol scurt... de-a viețui.
Moartea-i inexistența lungă,
un fel de infinit crezut,
iar viața, ca la foaie, o dungă,
un pliu infim ntre "nu-i", "avut".
Morți, "nu suntem" o întregă moarte,
doar între rupt de-o scurtă "viu",
un episod cu-o formă, a parte
la o esență... etern "nu fiu"!
Viața e tot o despărțire
prin naștere, "nu vreau", murit,
când te întorci în nemurire,
ea veșnicie... nu "pierit"!
E ea, murirea, o sfințire,
intrarea în sublim suprem.
De aceea morții, în fericire,
ne uită, nu ne vor... de-i vrem.
Doar ea murirea ne adună
pe toți, rămași etern fideli,
evadați vieții, o Scriptură
de nefiri... Ființe doar nițel.
E negrul dominant, e lipsa
preponderent universal,
iar nașterea-i numai eclipsa...
un fel de "a fi", nenatural.
Fărâme am fi dintr-un Bing Bang
ce-a rupt inexistentul veșnic,
dând viața... un "a fi" de ștreang,
doar dovedind "nefiind" cucernic.
"A fi" e doar o îmbrăcăminte
de forme de la un "neform".
O rațiune scurtă, minte
de la neantul... el conform!
Muriți, redevenim esență,
"netrăind" moartea de la viață,
tristețea, amar de-o existență...
ce-a dat doar la "ne fim" o față.
De acolo liniștea deplină,
chipul senin la cel murit
indiferent, găsind lumină...
ce tot mereu ne-a ispitit.
Am tot aprins-o celor morți,
ce ei o au ferice în negru,
odihniți, nebătând la porți
o viață... tot visând "integru"
de neatins... de-un viu tenebru...
La moarte, nașterea-i recul
și viața... mortului un emul...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre naștere, poezii despre fericire, poezii despre vestimentație, poezii despre tristețe sau poezii despre odihnă
Ce aflăm, aflăm că noi suntem Viața, niciodată corpul care crede că are viața! Viața nu are început și nu poate avea sfârșit, doar formele efemere suferă de boala cumplită a separării numită naștere și moarte. Mama, tata, copilul, pisica sau orice formă efemeră de viață căreia ne atașăm nu se duce absolut niciunde. Viața, dragă prietene, doar se eliberează de povara grea a unei forme prea uzată pentru această lume. Dar viața ei vă îmbrățișează și vă însuflețește chiar Acum pe toți exact cu aceiași dragoste cu care o făcea prin vremelnicia formei. Când ne aflăm pe noi înșine doar Murim înainte de moarte și îngropăm noi moartea în inima vieții veșnice! A muri înainte de moarte înseamnă a nu mai muri la moarte! A nu mai muri deloc! Noi toți suntem viața veșnică condamnate de gând în biete creaturi muritoare. Vorbele spuse de preot: "precum că va avea viață veșnică" nu sunt deloc o utopie sau o fantezie mistic-creștin, ci e adevărul cel mai pur pe care din păcate, mulți dintre preoți îl aclamă, dar nu l-au realizat!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre religie, citate despre tată, citate despre superlative, citate despre prietenie sau citate despre pisici
Cine crede dar în Mine
Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Și cine se-ncrede în Mine sus în cer are un Tată
Căci din cer m-am pogorât nu să fac dar voia Mea
Ci a scumpului Părinte să-mplinesc doar voia Sa
Voia Lui acesta este din tot ce dar El mi-a dat
Să nu pierd aici nimica cum dar El m-a învățat
Voia Tatălui Meu este pe Fiu cine îl vede
Să nu piară pe vecie în El cine se încrede
Și așa Mântuitorul ne-a vorbit de Ființa Sa
Pe acel ce crede-n Mine din morți îl voi învia
Eu sunt Pâinea din cer ce s-a pogorât
Domnu așa odinioară despre Sine ne-a vorbit
Dar iudeii nu credeau și-i vorbiră împotrivă
Căci a lor viață atunci era-o barcă în derivă
Nu-i acesta Fiul lui Iosif între noi care trăiește
Cum dar El acum ne spune din cer că El Însuși este
Însă Doamnul le-a vorbit între voi să nu cârtiți
La Mine nimeni nu vine viața de nu o sfințiți
Dacă Tatăl nu v-atrage și nu locuiește-n voi
Nu puteți veni la Mine să vă-nvii în ziua de apoi
În proroci e scris toți vor fi învățați de Dumnezeu
Cine dar de Tatăl ascultă va primi Cuvântul Meu
Iar în ziua de apoi Eu ființa îi voi învia
Și de-a pururi și-n vecie viață el va căpăta
Adevărat adevărat vă spun cine crede dar în Mine
Viața veșnică o are și el de la moarte la viață vine
Căci Eu sunt Pâinea Vieții din cer care se coboară
Și din Ea cine mănâncă în veci dar ca să nu moară
Cine dar din Ea mănâncă în veci dar el va trăi
Și Pâinea pe care o dau este trupul Meu să știți
Pentru voi dar iată-l dau frații Mei cu toți să fiți
Cine crede dar în Mine Viața veșnică o are
Căci Eu îi ofer un nume și îi dau pe veci salvare
O veniți dar prin credință Evanghelia o urmați
Ca să fiți cu toți de aicea și surori și să-mi fiți frați
11-02-2020- mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre tată sau poezii despre salvare
A venit Mesia
A venit Isus Mesia să ne dea învățătură
Cum viața s-o trăim împlinind Sfânta Scriptură
Cum să fim neprihăniți trăind doar în părtășie
Ca s-avem deschisă calea înspre cer spre veșnicie
Și-a venit Mântuitorul până lângă cel sărman
Ca să fie liberat de păcat și de Satan
În lumina Lui cea sfântă Isus iată ne-a chemat
Să trăim curată viața să fim slobozi de păcat
Spălați dar și-n curăție toți de aicea să trăim
Fii ai Celui Prea Înalt pentru veci de veci să fim
Și-n lumina Lui cerească pe atâția ne-a zidit
Câți în inima sărmană pe El Domn dar l-am primit
Și Isus Hristos Mesia din robi ai nelegiuirii
Ne-a făcut să fim cu toți robi îns-ai neprihănirii
În lumina Lui cea Sfântă cu toți dar să ne scăldăm
Și Cuvântul Lui Cel Sfânt din iubire să-l urmăm
El ne-a învățat lumina toți să fim azi pe cărare
Trăind viața-n curăție și-a Lui sfântă îndurare
Ne-a-nvățat de Tatăl Sfânt și ne-a spus că ne iubește
Și că Tatăl lângă Sine pururea El ne voiește
Dar ne cere prin Scriptură viața nouă s-o trăim
Ca ai Lui în veșnicie cu toții dar noi să fim
Haideți dar în sfințenie noi astăzi să-l onorăm
Și întreaga noastră ființă pentru veci dar să i-o dăm
Slobozi să fim de păcat de orice nelegiuire
Să trăim viața nouă doar prin har și prin iubire
În lumina Lui cea vie Domnul și astăzi ne cere
Să trăim în sfințenie doar prin har și nu-n vedere
Ci-n credința Lui cea sfântă noi cu drag să ne scăldăm
Cântând dar cu bucurie pe Isus noi să-l urmăm
Prinși în dragostea Lui sfântă să trăim astăzi prin har
Osteneala noastră-ntreagă să nu fie în zadar
Unul pe altul dar întruna frați dar să ne sprijinim
Și robi ai neprihănirii pentru veci dar noi să fim
Să-i cântăm dar biruința Mielului Lui Dumnezeu
Ce ne-a dat pentru vecie să îi fim poporul Său
Noi să-i fim turma cea sfântă păscută pe acest pământ
Și crescută-n floarea vieții doar prin Duhul Lui cel Sfânt
În miresmele iubirii haideți toți să îl slăvim
Pe Isus Mirele Sfânt ce de-a pururi îl iubim
El ne-a dat a Lui lumină și de toate ne-a spălat
Să avem în veșnicie un duh nou pururi curat
Glorie dar Lui Mesia Tatălui în veci onoare
Căci iată dar prin Hristos ne-a dat veșnică salvare
21sept. 2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oază în lumină
Acolo, sus, e-o oază de lumină,
Pe scena ninsă-n flori de reflectoare,
Și-n umbra nopții unui vis de soare
Răsare în splendoare o regină.
Ea-i sus, de tot, iubire și instanță...
Aplaudată-n lumea ei de-o clipă,
Iar inima-i cortina-i o ridică
Pe munți de trudă, visuri și speranță.
... Artistă, dansatoare și femeie,
Parfum, sinceritate, frumusețe,
Candoare, bogăție și noblețe
Dar, mai presus de toate, o Idee.
Firavă, ca un fum de lumânare,
Ea suie Everestul din iubire
Și sparge-n ghețuri clipa de uimire
Ce-aduce-n viață stropul de-ncântare.
Pe scenă-i o persoană specială,
Ce crește-n noi frumosul din cuvinte
Și duce gândul lumii înainte
Pe-aleile cu vise lungi de-o seară.
Dar și pe stradă-i tot strălucitoare,
Căci lumea tot acolo, sus, o știe
Și nu-i acceptă șansa ca să fie
Un simplu om, o simplă trecătoare.
Respectul, dorul, frica, răzbunarea...
Prin ea se leagă cerul cu pământul,
Și gândul, cu păcatul și cuvântul,
Iar ura cu-mpăcarea și uitarea.
Ea poate fi de toate, dintr-odată,
Prințesă, cerșetoare sau vedetă,
Vulgară, arțăgoasă sau cochetă...
Și-n toate astea-i, Doamne, minunată.
Dar orice-ar fi, acolo, sus, pe scenă,
Ea-i totdeauna-n lume o aleasă,
Prin ea ne facem zarea mai frumoasă,
Uitând o clipă viața noastră ternă.
Ea-i, poate, forma pură de femeie...
Acolo, sus, în arca-nțelepciunii,
In rostul ei de-a fi, în văzul lumii,
O viață, o speranță, o Idee.
Ea-i totdeauna-n scenă o regină,
Ucisă și-înviată-n reflectoare,
O clipă dintr-o veșnică-înălțare
Din dorul nostru sacru de lumină.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre cuvinte, poezii despre uitare, poezii despre sinceritate, poezii despre respect sau poezii despre oaze
O viață trece, alta vine
.. Viața în ziua de azi, aici și acum,
mi-am creat-o, ca de obicei prost,
când plin de ardoae creatoare,
mi-am așezat pe nas ochelarii de cal,
și-am început s-o experimentez...
Off,... o prostie a prostiilor,
oftez eu, o prostie și totul este deșertăciune,
totul este deșertăciune în creeația mea...
... Ce folos am eu din toată truda,
cu care mi-am trăit toată viața?...
... O viață trece, alta vine,
și pământul este veșnic în mișcare,
viața mi se naște, îmbătrânesc,
și alearg spre locul de unde n-am scăpare...
... Nimic nou, după câte conștientizez,
cică pe la bătrânețe o să fiu cam melancolic.
Nu știu motivul,
dar o să continui să iubesc viața,
din locul unde-am rămas făr de viață...
... Ce a fost nu va mai fi,
și ce s-a facut nu se va mai face,
nu este nimic vechi sub soare,
toul merge spre înainte...
... Pagina din această viață mă informează
despre tratativele mele zadarnice cu moartea,
în legătură cu pretenția ei absurdă
de-a-mi încheia viața... de-a muri,
deși este plină de greșeli nepermise...
... Uitând eu cu bună știință
că fiecare dintre noi suntem datori
c-o moarte... moarte unde-ții boldul!...
... Doamne scapă-mă de ea... ajută-mă!...
... Nimic nou... sub soare...
poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre știință, poezii despre mișcare sau poezii despre melancolie
Sonetul contopirii
Și mi-ai redat speranța când am umblat prin tine
Ca o himeră stearpă în trandafiri de sânge -
Cuprinsă de-o enigmă ce nu îi aparține,
A plâns, odinioară, cum alta n-o mai plânge.
Și ți-am redat dorința când ai ținut pe buze
Un mădular de astru. Trecând Calea Lactee,
Te-ai desfătat cu raza ce-mi curge din havuze
Și ai lăsat sclipirea pe-o urmă de scânteie.
Și ne-am redat plăcerea fără de care-n viață
Am fi rămas doar setea unui izvor uscat,
Dar printre noi, iubito, lumina se dezgheață
De sufletele-ncinse ce-n piepturi mai răzbat.
Vor răsări, alături, și soarele, și luna,
Să mă admire-n pace cum te-nstelez întruna.
sonet de Ionuț Popa (6 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre plăcere sau poezii despre pace
Singura lumină
cât de scumpă e Ființa
Mielului Lui Dumnezeu
ce a pus în noi credința
ca să fim poporul Său
cât de scumpă-nvățătură
El Isus Hristos ne-a dat
să trăim după Scriptură
păstrând sufletul curat
numai El ne-ntinde mâna
și ne este de-ajutor
să-i cântăm întodeauna
scumpului Mântuitor
El ne-a rânduit menirea
noastră astăzi pe pământ
să umblăm doar în iubirea
și Cuvântul Lui cel Sfânt
în Hristos azi ni se arată
tot ce-i scump și e curat
viața sfântă fără pată
un duh nou și nepătat
Domnul doar este lumina
și Adevărul pe pământ
El ne vrea să îi fim turma
cea născută prin Cuvânt
legăturile iubirii
să lucească viu în noi
pe cărarea mântuirii
plin de-ai Duhului Sfânt ploi
prin Hristos ni se deschide
ușa sfântă înspre Dumnezeu
El iubirea ne-o aprinde
ca să-i fim poporul Său
mâna Lui doar ne susține
să intrăm în Paradis
să trăim cum se cuvine
pasul cum ne e admis
în Isus ni se oferă
tot ce-i bun și e frumos
a vieții sfântă eră
s-o-mbrăcăm de aici de jos
numai El ne e menirea
harul binecuvântat
să trăim neprihănirea
Tatăl Sfânt cum ne-a-nvățat
Mielul Sfânt de pe Calvar
cât de scump azi ne îndrumă
să trăim prin al Lui har
chiar și clipa de pe urmă
numai El azi ne-mpletește
în lumina mântuirii
și cu drag ne dăruiește
căile neprihănirii
ca să fim cu toți curați
toți să fim aici lumini
prin credință dar salvați
și-n sfințenie deplini
Hristos ne e-nvățătura
biruința pe pământ
El ne-nvață azi Scriptura
al Vieții viu Cuvânt
nimenea nu ne-nțelege
nu ne ajută pe cărare
doar Hristos ne este lege
ușa vie de scăpare
El ne-mbracă-n biruință
ne preface-n oameni noi
viața nouă prin credință
s-o trăim de fire goi
a Lui mână ne susține
și ne face viața vis
să umblăm cum se cuvine
pășind înspre Paradis
nici un om de pe pământ
nu ne-nvață în lumină
să umblăm azi prin Cuvânt
veșnic să fim fără vină
doar Isus Hristos Mesia
iată astăzi El ne cere
fii să-i fim în bucuria
celor sfinți chiar la vedere
oamenii cei mari ai lumii
nu mai vor omul curat
ci vor căile minciunii
nu cum Isus ne-a-nvățat
noi îl vrem dar pe Hristos
singura lumină sfântă
ce ne arată chiar de jos
până-n cer drumul la nuntă
Mirele curând apare
El Isus Hristos Mesia
gata ești dar de plecare
să te-mbraci în veșnicia
Celui care a creat
cerurile și pământul
să-i cântăm neâncetat
trăind doar aici Cuvântul
cât de scumpă e lucrarea
Celui care ne-a iubit
dăruindu-ne-ndurarea
când pe Golgot-a murit
El Hristos ne e speranța
și tot ce e bun în noi
căci prin Sine avem viața
până-n ziua de apoi
numai El este Lumina
și Adevărul Sfânt al Vieții
El ne arată-ntodeauna
luceafărul dimineții
noi cu Sine și prin Sine
pentru veci ne vrem să fim
viața cum doar se cuvine
Lui Isus să-i dăruim
El ne leagă El ne ține
și ne face viața vis
căci iată-n curând revine
să ne ia în Paradis
însă noi azi în Mesia
pentru veci ne-am ancorat
să-i dăm toată bucuria
fie-n veci glorificat
fie-n veci dar preamărit
căci în marea Lui iubire
viață iar ne-a dăruit
prin a Lui neprihănire
Tatălui din cerul sfânt
ne plecăm și-i mulțumim
că-n Isus al Lui Cuvânt
viața nouă o trăim
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 august 2018, Cluj, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri sau poezii despre oi
Unde cad anii când se duc?
Unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?
Am început sămi frământ visele sub scara ce urcă spre cer.
Poate vor fi șifonate.
Poate vor ieși din chenar, dar cu siguranță îmi vor umple gândurile.
Mari și năstrușnice.
Fără să le poată muta cineva de sus în jos, de la est la vest.
Nu știu unde se duc când toate rămân departe, așa cum sunt, până ziua întâlnește moartea.
Cine stie?
Simt ceva! Parcă este adierea unei mâini peste genele care sau contopit pentru o secundă în amfiteatrul gândurilor.
Teribilă treabă cu anii. Cu gândurile. Cu visele...
Și totuși, unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre siguranță, poezii despre secunde sau poezii despre mâini
Prima duminică din mai - Ziua mamei
Mamei totdeauna-i pare,
Că nu-i liniște deplină
S-odihnească fiul care
N-a venit pe-acas'... de-o lună!
Drumul i-a fost greu și lung
Viața prin streini pustie,
Ochii mamei râd și plâng
De-o nespusă bucurie!
La vecine spune-n șoapte
Abia pășind în târlici:
- Mi-a venit copilu' azi-noapte
Și-acum doarme dus pe prici!
Oarele le ceartă des,
Cum că-s gureșe și oarbe,
Că nimic n-au înțeles...
Deși le-a dat apă, boabe!
Când nu-i liniște deplină,
Mamei totdeauna-i pasă
La târlici le bagă vină
Și desculță ea se lasă.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre vecini, poezii despre râs, poezii despre ochi sau poezii despre mamă
Socot poezia și-o numesc vorbire metrică, la auzul căreia suntem cuprinși când de-o spaimă înfricoșată, când de milă lăcrimoasă, când de jale neostoită, până-ntr-atât că prin lucrarea cuvintelor de pe urma pătimirii altora și a întâmplărilor lor fericite ori triste, sufletul nostru încearcă aceleași simțiri.
Gorgias în Elogiu Elenei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre tristețe, citate despre suflet, citate despre spaimă, citate despre poezie, citate despre fericire sau citate despre cuvinte
Reproș
Cum, Doamne, nu Te-ai îndurat, ca omului, cel zămislit,
De la-nceput să îi fi dat să fi trăit la infinit,
Și l-ai lăsat ca frunza-n vânt, calic, zgârcit, doar câțiva ani,
De parcă timpul pe Pământ, chiar și la Tine costă bani!?
Și-n plus, pân' să ajungă lut, deasupra lui să crească flori,
În viață Tu l-ai mai făcut să moară de atâtea ori
De ciudă, boală, de necaz, de oftică în mare chin,
Văzând pe altul că-i mai breaz, ori fată capra la vecin,
Moare de plâns, de of la fel, de râs mai tare când a dat
De-un fraier mai ceva ca el, ori este foarte gâdilat,
De gelozie,-ndrăgostit, cum am murit, de fapt, și eu,
Pe câte-n viață am iubit, să am măcar de câte-un leu...
Dar multi, de bucurie mor, sărind în sus când, negreșit,
Cel mai bengos dușman al lor a dat de dracu' în sfârșit,
Alții de sete, necăjiți, și... chiar de-i ger cumplit, nămeți,
Ca buni consumatori, cinstiți, ajung acasă morți de beți,
Mor și de lene, puturoși, frecând ridichea pe nevé,
Iar unii mor de curioși, băgându-și nasul prin orice,
Dar cel mai mult și cel mai des, să-Ți mai explic nu are rost,
În viața lui, pân' la deces, de mii de ori moare de prost,
Dar bai nu e, să îl deștepți, de-ajuns e imnul național,
Că-n rest, Părinte, să mă ierți, totul îi pare-n timp normal,
De aia-Ți spun, chiar mort de prost, puteai să-l lași la infinit...
Îi curmi Tu viața, fără rost, taman când s-a obișnuit!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre țări, poezii despre zăpadă, poezii despre zgârcenie sau poezii despre vânt