Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Alexandru Philippide

În nemiloasa devenire

Trăim o bună parte din viață printre morți.

Citim în cărți poeme de-o mie de ani spuse
Și muzici ascultăm, demult compuse,
Și-n vis vorbim cu vechi prieteni morți;
E-o lume, de neant înconjurată,
Care prin moarte-și capătă durată
Și ființează-n noi prin neființă.
- Și ne-nșelăm cu strania credință
Că ispășim cu mari păreri de rău
Greșelile de-odinioară,
Care pe alții i-au făcut să-i doară,
Când nu gândeam ce-i bine și ce-i rău
Și când cu nepăsare și-n neștire
Trăim în nemiloasa devenire.
Dar nimeni n-ar putea să mai învie.
Ce-a fost stricat, jignit pe veșnicie.

Și doar numai părerea de rău mereu e vie.

poezie clasică de din Vis și căutare (1979)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citate similare

Din când în când e marți

Din când în când e marți în cuvinte
Și-n tăceri, și-n ispite, căderi,
Și-n sori și-n morminte
Și-n primăveri.

Din când în când e marți pe coline
Noi împăcăm răul cu rău, bine cu bine
Mereu ne visăm, dar mergem ‘nainte
Și-n gânduri și-n tine și-n mine se minte.

Din când în când e marți și acasă
Flori s-au uscat așteptând tot pe masă.
Nimicul e mare, marele-i mic
Tăcerea-n pridvor se mai oprește un pic.

Din când în când e marți de Crăciun
Anul a fost și mai rău și mai bun
Doar dorul mai trece pe la noi, să mai fim
Dar nu-i nimeni acasă, nici de noi nu mai știm.

poezie de
Adăugat de Dănuț CepoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De n-ar fi înviat Cristos

De n-ar fi înviat Cristos,
Zădarnic-ar fi fost credința
Și omul, pururi păcătos,
Îngemănat cu suferința,
Prin lume și-ar fi dus căința,
Necunoscând ce-i biruința
De n-ar fi înviat Cristos.
De n-ar fi înviat Isus,
Zadarnic ar fi fost Cuvântul
Ce pretutindenea s-a spus
Și s-a-mpânzit cu el pământul, —
N-am fi știut ce-i Legământul
Și veșnic ne-ar fi fost mormântul,
De n-ar fi înviat Isus.

Dar Domnul a-nviat din morți
Și-a arătat că învierea
Ce-a sfărâmat închise porți,
E semnul vieții și puterea
Ce-aduce lumii mângâierea
Și darul jertfei: înfierea...
— Cristos a înviat din morți!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Românașilor care de aproape 30 de ani votează PSD-ul și pe infractorii și penalii lui (pamflet)

De ce-i votați pe retrograzi,
Când ei, prin jaf, fac mari averi,
Când astăzi e mai rău ca ieri,
Iar mâine și mai rău ca azi?

pamflet de din Pamflete și satire, Alegeri, Alegători și Aleși (20 aprilie 2018)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Trăim puțin

Trăim puțin, se scurge lunga vreme
Pe lângă noi, prin noi și peste noi,
În rădăcini ne ducem și-n poeme
Și parcă ieri am fost abia altoi.
Trăim puțin. Și nu vedem salcâmii
Cum viscolesc cu floare din înalt
Și parcă ieri compătimeam bătrânii
merg încet. Iar mâine înspre înalt
Tărâm vom trece. Clipele aceste
Se istovesc în timpul nesfârșit,
Devin cu fiecare zi poveste.
Devin, abia născute, infinit.
Trăim puțin. Și doar de noi depinde
Nu că trăim, ci numai cum trăim.
Când vreme peste nou un giulgi întinde,
Când tot murim, depinde cum murim.
Trăim puțin și nu avem ce face
Și zbuciumul e fără de folos.
Dar până ce vom reintra în pace –
Deși puțin, hai trăim frumos!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna-n vie...

Vie moartă; moartă-n vie
stă de strajă o mumie
vin țăranii s-o învie
vie moartă, moartă-n vie...

Morți pe dealuri stau aracii
stau în vii sfidând copacii
via-nvie și-o s-o ție
doar de-o fi fie vie...

Via s-a uscat și-nvie
numai dac-ar fi vii
s-o stropești cu apă vie
vie moartă... nu învii?...

Vii la vii vezi de vie
vrei s-o uzi să o reînvii
te-ntâlnești cu cea mumie
și te pui tai la vii...

Vii la noi toamnă târzie
printre frunze ruginii
vii vezi ce fac prin vie
morți țăranii după vii...

Vie moartă... nu învii?!

poezie de din Volumul "Cochetând cu muzele" (2010)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Paradox

Când ești tăcut și trist și nu mai crezi în lume,
Când vrei fugi de toate și să te-ntorci la tine,
Când nu-ți mai crește-n suflet nici rău și nici vreun bine
Și crezi că-n toate astea mai ai sau nu ce-ți spune,

Când habar n-ai ce-nseamnă astăzi mântuirea
Și-n loc de-altar cu sfinți, preferi un lac cu broaște,
Când crezi că-n orice rău doar răul se cunoaște
Și doar în moarte-ți afli, astfel, nemurirea,

Când te cuprinde timpul și nu mai ai ce-ți face,
Când vrei ieși din lume și să devii sihastru,
Când a rămas din tine doar teamă și dezastru,
Și, poate, nici la tine nu te mai poți întoarce,

Când ce iubești te vede cu ochi frumoși de gheață
Și caută în tine doar adăpost vremelnic,
Când ce-i frumos la altul la tine-i doar temeinic
Și nu știi dacă Eul mai are drept la viață,

Când timpul cu oceane din ruguri se nutrește,
Iar margini țes, prin margini, adânc, nemărginirea,
Când nu mai știi ce este sau ce n-a fost iubirea,
Când altul doar de tine, prin ea, se folosește

Când vezi ce se întâmplă în ultimă instanță
Cu lumea-n care crezi, cu dorul care doare,
Când ești pierdut, când nu mai poți ai scăpare,
Și nu mai crezi că vei spera la vreo speranță,

Când se adună-n gânduri doar dezamăgire,
Și-n fiecare vrajă descoperi o minciună,
Sau răul cel mai pur în haina cea mai bună,
Când înțelegi că-un zâmbet nu-nseamnă prețuire,

Când vezi că ziua-i ziuă și noaptea-i numai noapte,
Când te trezești din vise și intri la-ndoială,
Când treci spășit din planuri în lumea cea reală
Și nu mai iei drept bune sclipirile din șoapte,

Când ușa ți se-nchide cu vorba, nu cu cheia,
Și nu desprinzi din asta nici sensul, nici non-sensul,
Nici dacă ai vreo șansă, nici dacă-ți stâmperi mersul,
Nici de-nțelegi vreodată sau nu-nțelegi ideea,

Renunță să mai cauți, prin cenușar, scânteia,
Acceptă numai focul și lasă-n pace viața,
În fiecare noapte, contează dimineața
Și-n fiecare viață, un paradox: femeia...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama

Când, zilnic, mă gândesc la mama,
Răsare-n vis din veșnicii...
Ea e altarul la care mă închin
În zori, la prânz ș-adesea, în chindii...

A pus, în viața toată, temelii
Ce dăinuie și azi prin noi,
Ea e prezentă în păduri și-n vii,
Dar și-n eterna Cernă, și-n Zăvoi...

Cu-altarul ei durez eternitate,
Din zori de zi până târziu în noapte...
Biserica o reclădesc în mine,
Să mă ajute, atât la rău, cât și la bine...

poezie de din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-a fost nimeni și nu este

Ca Isus Hristos Mesia
N-am găsit nicio ființă
Să-mi așeze bucuria
În inimă prin credință

N-am găsit pe nimeni chiar
Ființa -mi îmbălsămeze
Ca prin dragoste și har
Sus pe stâncă m-așeze

N-a fost nimeni și nu este
Asemenea cu Hristos
Să suie a vieții creste
Dar trăind așa frumos

Nimenea nu a iubit
Omenirea ca și El
Pân" pe cruce răstignit
Al Lui Dumnezeu Sfânt Miel

Ca Isus Hristos Mesia
Nimenea nu a vorbit
Despre Tatăl— veșnicia
Ce Însuși ne-a dăruit

N-a fost nimeni pe pământ
Pe Tatăl îl descrie
C-al Lui Dumnezeu Cuvânt
Coborât din veșnicie

El ne-a spus că Tatăl Său
El iubește omenirea
Și vrea omul din ce-i rău
Să-i ofere izbăvirea

De aceea l-a trimis
Pe Fiul Său jos în lume
Ca -l ducă-n paradis
Pe cel care se supune

Pe cel care prin credință
Vrea fie-n veci curat
Îi oferă biruință
Căci prin sânge e spălat

Ca Hristos nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
El e Fiul Omului
Al Lui Dumnezeu Cuvânt

Ca Isus din Nazaret
Nu există vreo ființă
Să trăiască așa de drept
Viața asta-n biruință

Singurul ce-a biruit
Aici orișice-ncercare
Este Mielul răstignit
Ce ne oferă aici iertare


Numai El s-a ridicat
Mult deasupra tuturora
Și-n lumină s-a-mbrăcat
Arătându-ne-aurora

A trăit ca nimeni altul
Niciun om cum n-a mai fost
Străpungând însuși înaltul
A dat omului un rost

Numai El ne-a învățat
Pe vrășmaș îl iubim
Din sufletul cel curat
Și așa— -l biruim

Biruind rău prin bine
Viața nouă s-o trăim
Aplicând-o la oricine
Fii ai Tatălui fim

Isus e Lumina lumii
Însuși El a susținut
Sub privirile mulțimii
Căci pe oameni i-a iubit

Numai el este iubirea
Omului care s-a dat
ne aducă mântuirea
Și un suflet nou curat

În lumină ești lumină
Chiar în noapte noi să fim
Ca pe brațe să ne țină
Mitrele ce îl iubim


Despărțiți de jugul lumii
Însă nu de-a Lui Hristos
Pe aripa-nțelepciunii
Vrem viața cu folos

Ascultând azi de Mesia
Ca El vrem ca umblăm
ne ofere veșnicia
Noi viața să i-o dăm

Ca Isus nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
Vrem de aceea harul Lui
Chiar și robi în cerul sfânt

poezie de (18 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Sonetul 1

Voi, care-n sonul rimelor aceste
Aflați suspinul ce în timp, departe,
Hrăni un tânăr rătăcit, ce-n parte
Era un altul decât cel ce este,

Și-n stiluri varii lacrimi de poveste,
Speranțe vane și dureri deșarte —
Nu-mi dați iertare, ci o milă-aparte,
De v-a trecut iubirea prin tempeste!

Am fost o lungă vreme, azi văd bine,
În gura lumii vorbă și ocară
Încât mâhniri în mine se-nfiripă...

Trecuta rătăcire-i azi rușine,
Păreri de rău și conștiință clară,
lumii place tot ce-i vis de-o clipă.

sonet de din Sonetul italian în Evul Mediu și în Renaștere (1970), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Despre ignoranta: a sa si a multora" de Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -32.95- 26.36 lei.
Adina-Cristinela Ghinescu

Binecuvântări mascate

Ruine cântă adesea un tril de veselie,
Bucurii mascate-n durere și blocade...
Se deduc concluzii numai din nebunie
Când studiul profunzimii, în inimă nu-ți roade.

Și ai trecut prin lacrimi, prin dor și suferință...
Și ți-ai chemat prieteni, dar ei n-au mai ajuns;
Ți-ai dat seama singur că trăiești căință,
Și drama ta a fost ca un inel ascuns.

Nu certitudini mate dau clarități spumoase!
Nici viitorul de-ar fi îl cunoști...
Doar tu și-a ta credință, și suflete frumoase,
Dau sens în a ta viață, chiar de nu recunoști...

Fost-ai certat cu tine... poate cu Dumnezeu...
Totul n-a fost decât se trezească
Conștiința care te-mpiedica mereu
Ca evoluția -ți urce, tot crească.

Orice rău ascunde un bine nevăzut...
Orice rău apare, -ți fie apoi bine.
Prin ploi și furtuni, crezi ce n-ai crezut,
Aceasta e deviza care-ți aparține!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Omul rău

Nu mă țin acum de glume,
De când este lumea lume,
Omul rău și-n zile bune
E tot rău și rău rămâne.

epigramă de din Răul și răutatea (28 iulie 2012)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Clipa gândului hoinar

S-a-ntipărit bizara întâmplare
În mintea lui, în trupul său bolnav,
Prin amintirea-ceea ce-i apare
Și-i îngrozește sufletul firav,

Căci vis nu este, nu e un coșmar
Ce-l chinuie în starea de visare –
E-o revenire-a unui gând hoinar
Ce-i readuce clipa care doare.

Iar clipa-ceea nu a fost, o știe!
Nu poate înțelege: cum se poate
Un lucru care n-ar putea să fie,
Să-i tulbure convingerile, toate.

Cum să-și explice zbaterea nebună
Din ziua-n care ceru-a devenit
Pe jumătate-ntunecat, cu Lună,
Cealaltă - zori născuți din asfințit?

Ce-a fost: o zi, o noapte de iubire?
Cum ar putea, acum, să-i dea de rost
Acelui gând ce-aduce-o amintire
A unei întâmplări ce nu a fost?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trecut în viitor

E-o pagină din cele ce vor fi
Și nu pot, ce-i acolo, citesc.
Tu poți citi? E scris că te iubesc?
Nu poți vedea nici peste, doar, o zi?

Ei, lasă, nu-i nimic, citim ce-a fost!
Vezi? E frumos, e-al nostru, bine scris,
Și e adevărat, nu e un vis
Cu întâmplări ce-n viață nu-și au rost.

Am o idee: ce ar fi ca noi,
Din ce s-a scris, din tot ce am trăit,
ne alegem doar ce ne-a unit?

Vom retrăi ce-a fost și... mai apoi!
Iubita mea, scriem, amândoi,
În viitor, trecutul cu noi doi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"Play back life"

Suntem în zorii omenirii
Când doar aflăm despre viteză
Și-ncet în ciclul primenirii
Tot micșorăm din paranteză!

Se întrevede în timp schimbarea,
Căci zilnic răsturnăm recentul,
Ce-i tot mai des reinventarea
De-un ieri... ce i-am trecut prezentul.

Și mâine este-un prea târziu,
Căci va fi deja ieri curând;
Când viitorul o să-l știu
Din viitor... Ce-i ieri trecând!

Am fi imenși, cum gând, oriunde,
Căci lung, imens va fi pasajul;
Când timp va fi femtosecunde
Și an va fi întreg bagajul.

La Lună am fi-n juma' de fir
Din păr... și nu ne-am mai uza;
Mileniu' o mie am fi-n deșir
Și-am ști de-atunci... când vom pleca!

Când nou va fi vechi, perimat
-Că ce-ar fi fost, a fost va fi-
Nu vom mai face rău, păcat,
Căci am muri... pân-a fi vii!

Trăim accelerat cu greu,
Căci numai noi trăim lentoare;
Maiașii au fost la Dumnezeu
Și noi deja am distrus soare!...

Și-atunci, acum este deja
Un ieri, ce-l recreem cu ștaif
De crez c-am descoperi noi ceva...
Și-n fond toți facem "play back life"!

Vă explicați atunci norocul
Ce alții-l au pentru că-l știu;
la ei șanse-i i-e sorocul,
Ce-a venit mâine... Ieri târziu!?

Deci cumz? Eu, nici n-a fost să fiu???...
E cum de singuri ne-am privi
'n abis și-am și ajuns... târziu!?!
Nici nu mai suntem, măi copii!!!...

... E doar un gol!... Deja ne-am plâns
Privind imagini din străvechi!
... Doar întrebări! C-am dat răspuns
Și refuzăm gândul, zevzechi!

Vom reveni, iar, Perseide
Căzând din vechile ulcele...
De-abia atunci, efemeride
Vom ști că suntem... Ce-au fost ele!!!...

poezie de (16 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balaure

la moartea lui Adrian Antonescu

Ce ar mai fi de spus, când ultima scânteie
Și-a răzvrătit sclipirea, spre un neant opac,
Ce să-ți mai zic de bine, sau ce păreri de rău,
Când sufletul e lipsă, iar eu doar un buimac?

Mereu am amânat, și eu și tu, scadența
Și n-am creat noi punți, la cele existente,
Ne-am regăsit străini, pe noi coordonate
Și temeri s-au născut, absurde, nefondate.

M-ai prins nepregătit cu goana-ți prematură,
În cursa ca un sprint, lipsită de medalii
Și-acum sunt incapabil de gesturi disperate,
Sau vreun anunț la ziar cu vorbe cugetate.

Ce-aș mai putea sa-ți spun și cum -ți trimit vorbă,
Prin preot, prin prieteni, sau prin urmași direcți?
Aprind o lumânare, ca ultim gest că-mi pasă
Și cu sfioasă milă, o cruce cuviincioasă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alexandru Philippide

Peste câte mii de ani

Peste câte mii de ani natura
Va scoate iarăși din neant
Alcătuirea de celule
În care sufletu-mi visează
Asemeni unui împărat captiv?

O, frate, tu mai mult decât un frate,
Replica mea-n eternitate!
Nu te cunosc și nu mă vei cunoaște.
Vorbele mele scrise-acuma
Vor fi de multă vreme spulberate
În ziua când tu te vei naște,
Și limba chiar în care sunt rostite
Va fi pierit atunci și doar un singur
Crâmpei de manuscript într-un muzeu
Va chinui pe erudiții vremii,
Și îngropat în el pe veșnicie
Dormi-va fără nume gândul meu.

Mă-ndeamnă totuși către tine
O neclintită năzuință
Și scriu acest poem zadarnic
Mânat de strania credință
gândurile noastre înrudite
Se vor pricepe peste vremi și oameni,
În limba fără țară a visului rostite.

Să știu că-ntr-adevăr vei exista,
O, n-aș mai fi atunci atât de singur
- Singur chiar lângă vechi prieteni,
Singur chiar lângă dragostea mea
- Dragostea mea cu care stau alături
Așa cum amândoi ne-am reflecta
În aceeași oglindă,
Fără să ne privim unul pe altul în ea...
Dar pentru ce să te mai caut oare,
Vis fără chip al învierii mele,
Prin neștiute vremuri viitoare?

Tu poate de pe-acum alergi prin lume,
Duh care n-ai nici patrie, nici nume,
Și poate nevăzuta ta aripă
Mi-atinge sufletu-n această clipă...

Amăgitoare nălucire
A unui dor amar de nemurire
Ademenește biata omenire.

Dorința noastră de neîntrupare
Ne chinuiește în zadar.
ne mândrim că fiecare
Din noi e-un unic exemplar,
Fără putință de reeditare!

poezie clasică de din Visuri în vuietul vremii (1939)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cei buni lasă la o parte ce-i rău și iau ce-i bun, ca vânturătoarea; pe când cei răi iau ce-i rău și lasă ce-i bun, ca sita.

în Kalidasa
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca Isus din Nazaret

Nu pe-a mea înțelepciune
Eu viața îmi zidesc
Ci pe-a Lui Isus Sfânt Nume
Lui ființa-i dăruiesc

Prin credința în Hristos
Îmi zidesc mereu ființa
Și eu umblu aici jos
Trăind viața și credința

Numai El este lumina
Care ni s-a dăruit
ne fie-ntodeauna
Comoară și mărgărit

Nu-i nimeni în Univers
Ca Isus din Nazaret
El de Tatăl cel ales
ne dea la viață drept

Numai El e îndurarea
Viața fără de hotar
El e Ușa și salvarea
Fericirea dată-n dar

Doar Isus e Adevărul
Stânca vie a mântuirii
El în viață ne e țelul
Domnul vieții și-al iubirii

Numai El și azi ne ține
Curați sfinți și fără pată
Să trăim cum se cuvine
Fii ai veșnicului Tată

Nu pe-a mea înțelepciune
Mă reazim pe acest pământ
Nici pe vr-un lucru din lume
Ci pe-al vieții Sfânt Cuvânt

În Hristos eu mă încred
El îmi este Domn și Mire
De aceea nu mă pierd
Căci Isus este iubire

Mâna Lui doar mă conduce
Și viața îmi oferă
Chiar prin jertfa de pe cruce
Să trăiesc o nouă eră

Căci Hristos îmi e comoară
Aici cât eu mai pășesc
El la ape mă coboară
Numele să i-l cinstesc

Nimeni nu mă înțelege
Și nu-mi face viața vis
De sine ca mă lege
Ca intru-n Paradis

Doar Isus Hristos Mesia
El mă leagă și mă ține
Să îmi fie bucuria
Și viața care vine

Nu e nimeni nici n-a fost
Altu pe acest pământ
Să fie omului rost
Să-i dea viață-n cerul sfânt


Nimenea n-are putere
Decât Mesia — Hristos
ne ducă-n alte sfere
Sus în cerul glorios

Doar Hristos este viața
Harul sfânt al vieții noi
El ne spală dimineața
Și prin rouă și prin ploi

Unde-i Isus e lumină
Dar Hristos unde lipsește
Plini sunt oamenii de vină
Căci nimic nu-i curățește

Prin Isus suntem spălați
De păcat — nelegiuire
Doar prin El suntem curați
Și-avem pace — mântuire

Numai El ne-ntinde mâna
Martorul cel Credincios
Ne dă harul și lumina
Domnul Vieții — El Hristos

El ne ține și ne leagă
Numai de a Sa Ființă
Să trăim viața-ntreagă
Prin iubire și credință

Nu mai e nimeni sub soare
ne ajute ca Hristos
Toți în Numele Lui mare
Să trăim aici frumos


Doar Hristos ne e menirea
Harul sfânt al vieții noi
Ce ne dă nepriănirea
Și-a vieții sfinte ploi

Numai El ne înțelege
Să fim sare și lumină
El viața ne-o alege
Ca pe palme să ne țină

În Isus și pentru El
Viața nostră o trăim
Pe-al vieții veșnic Miel
Pururea noi îl cinstim

Evanghelia Lui vie
Ne este doar Îndreptar
Și cu ochii-n veșnicie
Ne zidim prin al Lui har

Căci Isus e îndurarea
Și lumina mântuirii
Numai El este salvarea
Din prinsoarea crud-a firii

Tatăl Sfânt doar ni l-a dat
Ca Domn și Mântuitor
Fie-n veci glorificat
Al nostru veșnic Păstor

Fie-i slavă și mărire
Tatălui din veșnicie
Căci în marea Lui iubire
Ne dă viața veșnic vie

Glorie dar Lui Mesia
Cântă-i Mirelui cel Sfânt
El ne este bucuria
Al Lui Dumnezeu Cuvânt

Slavă cinste și onoare
Tatălui și Lui Hristos
C-am primit și noi salvare
S-avem cerul glorios

Și cu Domnu vom trăi
Pe pământ și-n veșnicie
Noi copii doar îi vom fi
Cinstea salva — a Lui fie

Să-i aducem dar mărire
Celui Sfânt și Prea Înalt
Căci în marea Lui iubire
Chiar pe Fiul Lui ne-a dat

Laudă dar Lui Mesia
Cu toți azi îi cântăm
Căci ne oferă-mpărăția
Haideți ființele să-i dăm

poezie de (19 mai 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot ce-i mai de preț în lume

Tot ce-i mai de preț în lume,
Ești Tu, Doamne Dumnezeu,
Ne-ai creat și ne-ai dat viață,
Preamărim Numele Tău.

Ne-nchinăm smeriți doar Ție,
Îți slujim neîncetat,
Ești a noastră bucurie,
Fie-Ți Numele lăudat.

Tu, ești Dumnezeul care,
Prin Isus ne-ai dăruit,
Viață veșnică, iertare,
Doamne, fii în veci slăvit.

Ești puterea ce ne ține,
Călăuză pe pământ,
Doamne, ne-ai făcut mult bine,
Mare ești, puternic, sfânt.

Cu Tine avem biruință,
În această lume rea,
Doar cu Tine prin credință,
Vom putea înainta.
Amin

poezie de (7 februarie 2017)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te voi iubi...

Te-am iubit când te-am văzut, tu, ghiocel,
Când am văzut că ești a raiului cercel,
Și te-am iubit când pasul tău prin lume
Primea binețe de la viața și renume...

Și te iubesc și jur că te respect
Cu tot ce-i omenesc, indiferent de-aspect
Și printre aștrii cu tot ce-i bun și rău
Pe-o cale care duce pân' la Zamolxe, zău!...

poezie de (10 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!