Degeaba

Tu ai demonii tăi dintr-o lume anterioară

pe mine nu mă mai privesc aceşti demoni
nu am ce face cu ei
am încercat să-i vindec dar
degeaba îţi aud vocea răguşită la telefon
te bântuie tot felul de miriapode zburătoare
şi asurzitoare
pe care le iubeşti şi le pui sănătoase sub pat
să stea acolo, să facă pui şi să cânte
de leagăn sau de ceva ce nu poţi să înţelegi
e totuna.

Câteodată mă ţin în loc tot felul de mici răsunete
ale unei dureri vechi, constante, anormale
durerea de a fi într-un loc străin, de-a fi fost?
cine mai ştie, o casă în paragină, câteva scene dintr-un vis
râsul meu
drept mărturie

poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străin de mine, străin de tot

Străin de tot...
Străin de mine,
Străin de tot,
De viaţă,
De fiecare loc;
Sunt un pion mobil,
În mâinile ale cărui destin,
Mă aflu şi suspin...

Dar nu mă plâng,
Încerc să depăşesc frontiere,
Nu-mi impun limite.
Sunt victima unei vieţi, deşi,
Am fost nevoit să decid,
Să dezertez ori
Să mă pierd lucid.

Sunt gata să plec,
Privesc în urmă,
Nu am nici un regret;
Sau poate că
Totuşi am,
Renunţ la puţinii prieteni
Pe care îi mai aveam.

Scot din buzunar
Un bilet spre o destinaţie,
De care nici nu am habar
Am cu mine o valiză,
În ea, paşaportul fără viză.

Sunt un dezertor într-o lume,
Ce pentru unii ca mine,
E un refugiu pentru ziua de mâine.

Mă plimb pe artera principală,
De-a lungul unei străzi
Ce duce spre gară,
Dar gara e goală,
Doar câţiva mai mişună pe-afară.
Cred sau doar presupun,
Că sunt oamenii,
A unei vieţi fără stăpăn.

Trec pe lângă ei,
Mă privesc umil
Cu zămbetele şterse.
Nu mai au cuvinte
Să mai spună:
"Merit o viaţă mai bună!"

Aştept pe peron,
Găsesc un ziar aruncat
La intâmplare
Răsfoiesc pagini,
Citesc doar titluri
Încărcate de valoare.
Sunt genul care se afundă în esenţă
Nu prefer o reală consistenţă.

Mi-a sosit trenul,
Trebuie să plec.
Privesc pe geam,
Cum mă îndepărtez,
Dar nu regret.

Sunt conştient că las tot,
Dar nu pierd nimic,
Din ce am avut
Sau ce-am fost,
Sunt călător prin lume,
Îmi caut un rost
Anii trec unul câte unul
Pierd lupta cu timpul
Pierd trenul ‘speranţei'
Poate ultimul.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trautman: Ai făcut tot posibilul ca acest război personal să aibă loc. Ai produs si aşa destule pagube. Această misiune a luat sfârşit, Johnny. Ai înţeles? A luat sfârşit! Uită-te la ei acolo. Uită-te! Dacă nu îi pui capăt acum, or să te omoare. Asta urmăreşti? S-a terminat, John! S-a terminat.
Rambo: Nimic nu s-a terminat! Nimic! Nu poţi pur şi simplu să-l opreşti. Nu a fost războiul meu. Tu m-ai recrutat, nu te-am recrutat eu. Şi am făcut ce trebuia să fac ca să câştig. Dar cineva nu ne-a lăsat să câştigăm. Şi mă întorc în lumea civilizată şi îi văd pe toţi aceşti viermi la aeroport contestându-mă, scuipându-mă. Spunându-mi "ucigaş de copii" şi tot felul de porcării desgustătoare. Cine sunt ei să mă condamne? Cine sunt ei? Poate au fost ei în locul meu, au fost acolo, şi ştiu despre ce naiba strigă atâta!
Trautman: Au fost vremuri grele pentru toată lumea, Johnny. E de domeniul trecutului!
Rambo: Pentru tine! Viaţa de civil nu înseamnă nimic pentru mine. Pe câmpul de luptă aveam Codul de Onoare. Eu te sprijineam, tu mă sprijineai. Aici nu mai e nimic!
Trautman: Eşti ultimul dintr-un grup de elită. Nu sfârşi aşa!
Rambo: Acolo puteam pilota un elicopter, puteam conduce un tanc, aveam în grijă echipament de un milion de dolari, aici nu pot să am nici măcar un job de parcat maşini.

replici din filmul artistic Rambo I, după David Morrell
Adăugat de Nicoleta Mitrofan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mult, prea puţin

ce înseamnă oare, când îţi pui ochelarii
să-mi citeşti poezii, fireşte, nu ale tale
când îmi aduci aminte de masa din bucătărie
de cercelul meu atârnat pe acolo, pe undeva
ca o capcană de prins vise, tot aşa cred că sună cercelul
când bate vântul
când nu sunt eu
drept răspuns ţi-am citit şi eu o poezie de-a ta
cu voce tare, ciudat, cât de tare răsuna tristeţea pe acolo
ciudat, în poezia aia spuneai că o să fii fericit
te-am întrebat, şi eşti fericit
te-ai fâstâcit, ai spus da
mai târziu ai spus da, nu atunci.

poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem personal

aş vrea să închei o pace de 1000 de ani cu mine
timp în care să mă pot răsfrânge asupra ta

să ţes tot felul de pânze să te prind
şi apoi să te învăţ să zbori,

dar nu sunt în stare decât să-ţi ofer umărul gol
ca să scrii pe el
versuri de dragoste
nu pot decât să-ţi şoptesc
tot felul de poveşti nisipoase
de care nimeni nu are trebuinţă

apoi mă pierd şi eu
ca atâtea alte minuni străvezii
care te-au atins vreodată
şi te vor mai atinge.

poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum

Nimănui nu-i place să fie singur, mai ales acum

Nici mie nu-mi place să fiu propria piedică
Deşi nu am încotro din mine se nasc zi de zi
Tot felul de hăţuri, frânghii care mă ţin pe loc

Caut metode, trucuri, manuale, fotografii prin sertare
Cum se scapă de starea asta a îndobitocirii supreme
Cum se linge mierea de-afară, cum se cumpără pâine
Cum se dă mâna, cum se rupe o floare

Parcă sunt un rotocol de scaieţi pe care vântul îl poartă
Din cameră în cameră, în placenta asta dau din mâini
Din picioare prinsă-n tobogane viu colorate ale minţii
Care pe măsură ce e închisă mai mult e tot mai vie

E foarte plăcut aici, e ca petrecere-n doi!

Caut filme, cărţi, melodii, prietenii din copilărie
Pentru că şi ei acum sunt tot un fel de obiecte-n vitrină
Pe care-i scot de sărbători sau în situaţii ca asta
Când tot ce fac e să pun dorinţe în sticle de vin
Care mi se arată de câte ori deschid ecranul laptopului
Aud aud ţipete şi văd numai mâini deasupra mării care cer ajutor
Ce bine, îmi spun, chiar nu sunt singură!

Nimănui nu-i place să fie singur, mai ales acum

Toată lumea vrea să fie întrebată, logată, prezentă
Vrea ca acest mers în van să fie întrerupt, blocat, cineva să
Rupă gratiile, să zică, vin şi eu pe la tine, şi să nu ai ce face
Neavând uşă, el intră prin cuvinte, prin felul tău de a fi, de-a valma
Îşi face loc ca un pui de pisică ud leoarcă

Timpul desigur se măsoară altfel, în bucăţi de beton
Care cad direct la masa de scris în coconul acesta de unde
Nimeni nu ştie cum vom ieşi, dar de câte ori ating
Zidul el devine negreşit starea mea de spirit

Fac curat după încă o zi murdară, până la naştere mai e
Între timp vomit, citesc o legendă japoneză despre un fiu
Care-şi cară mama pe vârful unui munte, şi-mi e tot mai clar
Că şi eu am început să mă duc în spate într-un loc asemănător
Printr-o crăpătură, aproape pe muteşte, aproape ilegal

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi stat acolo şi s-ar fi uitat la oameni. Şi-ar fi imaginat tot felul de poveşti despre ei. Unele ar fi fost, poate, adevărate. Într-un bar potrivit oamenii se comportă mai aproape de felul lor de-a fi şi îi vezi aşa cum sunt ei de fapt.

Eugen Ovidiu Chirovici în Hoodoo Creek (mai 2011)
Adăugat de Oana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi fi o persoană cu sex-appeal dacă nu ai ceva atrăgător de oferit. În cazul meu, vocea mea: felul în care interpretez, felul în care mă exprim când cânt.

citat din Tom Jones
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii unde sunt bucuriile vieţii? În faptul că azi poţi vedea cerul. Că te poţi ridica din pat şi că te poţi gândi la viitor. Că eşti liber şi poţi alege cum să îţi trăieşti viaţa. Că te poţi bucura de trăiri, de arome, de tot ceea ce vezi. Că ai un loc care se numeşte "acasă". Că ai pe cine suna şi că acel om se va bucura că te aude. Că poţi spera şi că îţi poţi construi visuri după bunul plac. Că ai în fiecare zi şansa să o iei de la capăt, să te redescoperi, să devii cine îţi doreşti să fii. Că viaţa îţi oferă în fiecare zi o lecţie şi ocazii să înveţi ceva nou şi să construieşti oameni noi. Că ai un suflet viu, dependent de iubire. Zâmbeşte şi bucură-te de viaţa ta!

Irina Binder în Insomnii
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin şi tristeţe (I)

E-un lucru bun acela că ori de câte ori stau într-un colţ al tavernei
sorbindu-mi grappa, pederastul este-acolo, aşa cum sunt şi copiii
cu ţipetele lor sau omul fără slujbă,
sau fetele frumoase care trec pe trotuar – toţi frângând
spiralele fumului meu de ţigară. "Aşa merg treburile, copile,
ţi-o spun de-a dreptul, eu lucrez în Lucento".

Însă vocea aceea, vocea aceea amară a bătrânului
(patruzeci şi ceva de ani, poate?) cu care-am dat mâna
într-o noapte rece, pentru ca apoi să plecăm împreună
pe drumul către casa mea, acea tonalitate de trompetă veche –
n-o voi uita niciodată, nici măcar în ceasul morţii.
N-a pomenit nimic de vin, dar îmi vorbea atunci
pentru ca eram suferind şi fumam pipă.
"În fumătorii de pipă," a declarat el, tremurând un pic,
"poţi avea întotdeauna încredere!" Am dat abrobator din cap.

"M-am întors şi-am găsit fetele mai prietenoase, mai sănătoase,
cu rochiile mai scurte – iar asta după luni lungi de foamete –
şi, pentru că prospeţimea lor mă îmbătase,
m-am trezit căsătorit – o dragoste senilă.
M-am însurat cu cea mai exuberantă, musculoasă fată
ca să simt iarăşi gustul vieţii, să nu mor
în spatele unei mese, într-un birou, înconjurat de străini.
Însă şi Nella era o străină pentru mine – iar un pilot student
a văzut-o şi mai târziu a pus gheara pe ea.
Acum el e mort, acel ticălos – acel biet copil –
a pierdut controlul avionului – bănuiesc că, de fapt, eu sunt ticălosul.
Acum are un copil – cine ştie dacă-i al meu? –
şi stă tot timpul acasă, iar eu nu-s decât un străin
care n-o poate face fericită. Nu îndrăznesc să spun un cuvânt,
şi nici Nella, ea doar se uită la mine."

Era drăguţ felul în care plângea când spunea toate astea,
felul în care plânge un om beat, o făcea cu tot corpul –
apoi, s-a atârnat de umărul meu spunând, "între noi,
întotdeauna respect", iar eu stăteam acolo, tremurând de frig
şi dorind să-l părăsesc, şi-ajutându-l să meargă.

E plăcut să bei grappa, dar e la fel de plăcut
să asculţi cum se-aeriseşte un om bătrân şi impotent,
care s-a întors de pe front şi-ţi cere iertare.
"Ce satisfacţie voi mai putea avea vreodată-n această viaţă?
Ţi-o spun de-a dreptul, eu lucrez în Lucento.
Ce satisfacţie voi mai putea avea vreodată-n această viaţă?"

*Grappa – băutură italienească asemănătoare rachiului nostru de tescovină.

poezie de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişorul de iubire

Un virus bântuie în mine,
Asta aş vrea să înţelegi,
De este rău, de este bine,
Supus sunt miilor de legi.

Doar una mă mai pedepseşte
Când ies aiurea din peisaj
Să caut clipa ce-mi prieşte
În dragostea de lung metraj.

Mă simt întins pe o arcadă,
Pe o cunună curcubeu,
Nu vreau ca lumea să mă vadă,
Vreau să iubesc în felul meu.

În sânge-mi bântuie un virus
Şi-n trecerea mai lasă fum,
El scrie-n inimi, nu-n papirus,
El scrie-n cer, nu pe-orice drum.

Scrie iubirea în petale
De flori de colţ sau flori de vis,
Apoi rămân la tine-n poale
Să fiu de veşnicii cuprins.

Un virus bântuie în mine,
Asta aş vrea să înţelegi,
Sunt mărţişorul de iubire,
Primeşte-mă, poţi să mă legi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot astfel a trebuit să gândesc şi despre părinţii mei. Ei spun că eu sunt copilul lor şi că aş fi ca ei. Dar chiar dacă trebuie să îi iubesc sunt pentru ei un om străin pe care nu-l pot înţelege. Şi ceea ce este esenţial la mine şi poate fi tocmai esenţa sufletului meu, ei consideră că e neimportant şi atribuie acest ceva tinereţii sau toanelor mele. Şi cu toate acestea ţin la mine şi mi-ar face cu dragă inimă tot binele din lume. Un tată îi poate da copilului său nasul şi ochii şi chiar şi mintea drept moştenire, dar nu şi sufletul. Acesta e nou odată cu fiecare om

Hermann Hesse în Knulp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata: E oribil acolo! Aici... e de-a dreptul elegant! Nu sunt făcută să rezist unei asemenea călduri! E prima mea vară în New York şi pur şi simplu mă omoară! Ştii ce-am încercat să fac ieri? Să dorm în cadă. Să stau acolo întinsă, cu apa până la gât... Dar era ceva în neregulă cu robinetul, tot picura şi mă ţinea trează. Aşa că ştii ce-am făcut? Mi-am băgat degetul mare de la picior în el. Doar că a rămas blocat acolo şi nu reuşeam să-l scot. Dar, slavă Domnului, era un telefon în baie şi i-am putut telefona instalatorului. A fost foarte drăguţ deşi era dumincă. I-am explicat ce s-a întâmplat şi a venit într-un suflet. Oricum... a fost cam jenant. Muream de ruşine. Un instalator complet străin şi eu cu unghiile nefăcute.

replică din filmul artistic Şapte ani de căsnicie, după George Axelrod (3 iunie 1955)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva a mai rămas

insomnia mea dansează fluturii zboară în versuri
Doamne cum o să-i ţin minte
parcă aş păşi într-un vals
azi îi voi întâlni
în grădină
de dincolo de cuvinte au luat cu ei tot ce era necesar
până la urmă rozele sunt norocoase
ceva a mai rămas
pentru noaptea ce vine
îngerii cuvântului vor sosi iar să le facă loc
într-un poem
la care voi renunţa

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mine nu te poţi ascunde

Fată dragă, faci ce faci
şi tot în necaz mă bagi.
Eu mă ţin scai după tine
şi tu vrei să scapi de mine.

Atunci când nu vrei să-mi răspunzi
tu foloseşti tăcerea.
Eu îţi vorbesc, tu nu m-auzi
şi îmi sporeşti durerea.

Aşa ceva, nu se face.
N-am să mi te las în pace.
De mine nu te poţi ascunde.
Am să te găsesc oriunde.

Viaţa mi te scoate-n cale
cu sau fără voia ta.
Şi-ţi voi dărui drept floare
întreaga viaţă a mea.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ai venit în viaţa asta ca să înveţi ceva; trebuie doar să demon­strezi ceea ce ştii deja. În cadrul acestei demonstraţii pui în funcţiune tot ceea ce ştii şi te creezi din nou prin experienţă. În felul acesta, îţi justi­fici viaţa şi îi dai sens. În felul acesta, o faci să fie sfântă.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mers aproape trei ani la psiholog. E un loc unde, câteodată, afli lucruri care nu-ţi convin, însă n-ai la cine să urli. Singurul la care poţi să ţipi eşti tot tu. Înţelegi că sunt nişte înlănţuiri în trecut pe care nu le poţi desface. Şi-atunci, ori ne înţelegem noi cu noi, ori rămânem într-un permanent conflict cu cei din jur.

citat din Tudor Chirilă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exista ceva în ea care o făcea să pară mai matură, ceva dintr-un om care trăise multe. Nu părul, şi nimic altceva din aceste semne naturale, ci un lucru nedefinit, sufletesc. Poate privirea. Dar pînă unde privirea omului este ceva fizic? Sau poate era felul în care îşi strângea buzele, căci, cu toate că gura şi buzele sunt elemente fizice, felul de a le închide şi cutele din jur aparţin sufletului. Sau poate era chiar felul ei de a visa.

citat clasic din Ernesto Sabato
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea de sine începe cu câteva întrebări simple: Pentru ce mă admir eu pe mine? Când mi-a plăcut felul nobil în care m-am comportat? Pentru ce rele imaginate sau reale mă iert azi? Dacă aş fi un pic mai tolerant, înţelegător şi blând cu mine, ce mi-aş da voie să fac azi? Dacă aş şti că doar prezentul există şi îl pot trăi real, ce aş face azi dacă azi e tot ce am? Privind la visurile şi obiectivele mele, îmi place potenţialul a ce urmează să devin? Nu uita că imaginea pe care ai tu despre tine îţi aduce toate rezultatele pe care le ai. Nimeni nu va pune mai mult preţ pe tine decât pui tu, dacă tu ceri puţin de la viaţă, primeşti puţin. Ce crezi că meriţi, aia ai.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu alia

aici e frig
degeaba au căptuşit zidurile
cu încă un rând de ziduri

pentru vremurile astea
realitatea
ar trebui dotată cu materiale impermeabile

gândeşte alia/care
poartă bocanci

unii o acuză
că uite cum intră ea cu bocancii în sufletul lor

alia iubeşte porţile deschise
animalele de casă

citeşte tratate despre pisici
în loc să citească poeme de forţă (majoră)
reclame
în sfârşit
ceva autoreferenţial

aliei îi plac stelele
mai ales cele verzi/pe care
le plantează sub retină
pentru lumina lor fluorescentă

alia are
plămâni vaporoşi
pancreatită şi
o dragoste imensă de viaţă

a crescut la orfelinat
împreună cu atâţia fraţi
acolo
moş crăciun vine întotdeauna cu o pungă de dulciuri
deşi alia îi scrie mereu despre nişte părinţi

acum nu vrea să-i mai scrie
nici punga lui nu o mai interesează
alia preferă mâncăruri picante
cu ceva carne
chiar şi de la conservă

alia nu ştie să râdă
când vede pe cineva râzând cere explicaţii/într-un fel
care-i face pe oameni să-şi bage mâna în buzunare
şi limba-n gură

alia o să plece curând
într-o grădină unde creşte muşeţel sălbatic
din muşel se fierbe cel mai bun ceai
pentru tot felul de boli

alia a băut la orfelinat mult ceai
dimineaţa şi seara
în loc de lapte

poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce e deasupra ta şi înaintea ta – şi în teatru, dar şi în ziaristică – trebuie negat cu putere, dar cu o singură condiţie: să pui ceva mai bun în loc.

citat celebru din Mircea Albulescu (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!