Degeaba

Tu ai demonii tăi dintr-o lume anterioară

pe mine nu mă mai privesc aceşti demoni
nu am ce face cu ei
am încercat să-i vindec dar
degeaba îţi aud vocea răguşită la telefon
te bântuie tot felul de miriapode zburătoare
şi asurzitoare
pe care le iubeşti şi le pui sănătoase sub pat
să stea acolo, să facă pui şi să cânte
de leagăn sau de ceva ce nu poţi să înţelegi
e totuna.

Câteodată mă ţin în loc tot felul de mici răsunete
ale unei dureri vechi, constante, anormale
durerea de a fi într-un loc străin, de-a fi fost?
cine mai ştie, o casă în paragină, câteva scene dintr-un vis
râsul meu
drept mărturie

poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!