Lui Eminescu
Din adn-ul tău ne-ai zămislit, Maestre,
Cu aripi de oțel să ațintim spre creste
Dar valea tristă ne-a fost mai aproape.
Triști epigonii Žnfrânți în vise tot mai șchioape.
Cu pleoapa ignoranței ce pân' la ceruri crește
Plumbul uscat în vene perfect se potrivește.
O pijama îmbracă toți neuronii acum
Cuprinși de încântare în cântec mut, postum.
Un fulger mai așteaptă să resuscite visul
Mai repede ca totul să caute abisul.
Mai scrie-ne odată în inimi codul tău,
Maestre, tu Luceafăr, mai dă-ne câte-un semn!
poezie de Titus Gușă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre văi
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre plumb
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre muzică
- poezii despre inimă
- poezii despre ignoranță
Citate similare
Brâncuși (iritat): Maestre, maestre, maestre! Ați înnebunit? Chiar nu mai vrea nimeni să-mi spună Costache?
replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuși), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre Constantin Brâncuși sau citate de Valeriu Butulescu despre Constantin Brâncuși
Când năzuiești ...
Când năzuiești spre stele și zenit
Și-ai vrea să-ti crească aripi pân' la cer,
Să nu mai fi în timp prizonier,
Ascultă tu de gându-ți răzvrătit!
Din visul tău să-ți faci stindard și scop,
Pe drumul tău arid și sincopat.
Cu-o umbră de speranță aliat,
Să pui și patimă în el, un strop.
Nu mai privi în spate-nfricoșat
Încremenit într-un prezent ostil,
În care te topești ca un fitil
De grija zilei greu împovărat.
Aleargă pe cărarea ta spre vis
Și lasă-n urmă teama din trecut,
Când totul era tină, era lut,
Iar tu pășeai pe margini de abis.
Te vei trezi la capătul de drum
Mult mai puternic, mult mai înțelept,
Cu inima bătând voios în piept,
Cu visul tău înfiripat de-acum.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre înțelepciune, poezii despre trecut, poezii despre stele, poezii despre prezent sau poezii despre lut
Maestre Bulătan
De sus din cer, cu stelele-mprejur,
De vrei să ne mai faci câte-un contur,
Aruncă-ți ochii tăi iscoditori
Sub vraja insulițelor de nori
Și vezi-ne la șase săptămâni
Cum fără tine suntem mai bătrâni,
Mai triști, mai slabi, cu lacrima căzândă
Peste hârtia ce se vrea flămândă
De relatări, cu care greu te-mpaci
Plecând, maestre, ne-ai lăsat săraci!
Te-ai cățărat, mergând printre luceferi,
De nici-unul nu mai suntem teferi
La gândul că pierdurăm un artist
Modest, cuminte, vesel, dar și trist,
Ce creiona în umbre și lumini
Ghivece cu mușcate și cu crini
Și chipuri minunat împodobite
De cel mai mare pictor zugravite
Și ni le ofereai ca talisman
Sub semnătura clară: Bulătan!
Le-am pus, mai toți, în rame, pe pereți
Și-n deșteptarea multor dimineți
Ne mângâiau privirea la trezire,
Astfel că tu trăiești în nemurire
Și ne-om ruga în proză și în vers
Să stai doar printre aștrii-n univers
De unde cu priviri dumnezeiești
Și alte frumuseți să zugrăvești,
Iar noi, în cimitir, adeseori
Îți vom aduce lumânări și flori,
Prinzând pe criptă în amurg de seară
Prinos de plâns și lacrime de ceară!
poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre sărăcie, poezii despre săptămâni, poezii despre superlative, poezii despre seară sau poezii despre proză
Și, tot mai triști, castanii...
Ci, tot miroase-a ploaie - dar ploaia e departe,
În târg, se zbate-un clopot, vestind o nouă moarte...
Au înflorit castanii dar trist și abătut
Și peste ei, tristețea, ca fumul, a căzut.
Castani-aceștia tandri și atât de maiestoși,
Azi, nu-mi mai spun nimica, deși-au rămas frumoși;
Sub floarea lor ciudată de candelabru întors
Cândva, în copilărie, cuminți visări am tors...
E-o primăvară tristă, ce doar arar zâmbește
Și simți nesiguranța în aer cum plutește...
O pasăre buimacă s-a năpustit în geam,
Zvârlită-n vânt sălbatic, de-un frânt, dar verde ram.
La fel, se zvârl speranțe, din suflete vioaie
Ce repede se frâng de nu pot să se-ndoaie
Sub buimăceala lumii, sub rătăcirea ei,
Ce tot mai greu apasă - cu dezinvolt temei.
Și, tot mai triști, castanii, nesiguri înfloresc
Și tot mai rar, vezi semeni la semeni că zâmbesc.
Cuvintele rostite, nesigure și seci,
Vădesc belșug de inimi din ce în ce mai reci.
Ne-au dezbinat amarul, neșansa și prostia
Mincina-nlocuiește tandrețea și-omenia.
Tot mai cernită, îngustă încet, devine zarea,
La capătu-i așteaptă, cu grijă, dezolarea.
... Ci, tot miroase-a ploaie sau, poate, doar a moarte
Căci dangătul de clopot - e-aproape și departe...
Și, tot mai triști, castanii, nesiguri, înfloresc
Sub plumbul greu al zilei cu flori mă prohodesc...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre zâmbet, poezii despre ploaie, poezii despre vânt, poezii despre verde sau poezii despre suflet
Tot mai frumos
Tot mai frumos,
mai aproape de mine
e gîndul tău,
stea din Eden,
luminînd viața mea,
pașii mei
c-un dor
nemărginit...
Tot mai duios
ocrotindu-mi cărarea
de orice rău,
sus, tot mai sus
mă atragi
spre zenit...
Tot mai măreț,
mai scăldat în lumină
e chipul Tău,
prinț glorios
care-ai dai viața Ta,
trupul tău
ca miel neprihănit.
Tot mai cu drag
îmi înalț către Tine
tot gîndul meu,
sus, tot mai sus,
într-un zbor
infinit...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre rai, poezii despre oi, poezii despre lumină, poezii despre infinit, poezii despre frumusețe sau poezii despre dor
Și-mi omori sub tâmplă visul
N-am mai văzut dansând pe gura mea
Pleoapa vederii verde
Și câmpul fraged fulgerat de-o stea
Și soarele însângerat după sărut
Și înserarea-n coastă m-a durut
Căci am văzut îngerul tău mut.
Și-mi omori sub tâmplă visul
Cade peste suflet umbra-ți
Nu-mi mai cânți în coasta mea,
Nu mai trec năluci pe șa,
Nu mai vrei s-aprinzi cu gura
Focul ce-l făcea arsura,
Sprijineai cu ochii bine
Fulgerele-n înălțime
Și picioare fluturau spre stele
Ne săreau din stei inele.
Nu se mai ivesc mirate, diafane
Gene negre, ceruri albe
Tâmplele arse de soare
De ce nu oprești secundele cu gura,
De ce nu-ți mai simt în ochi arsura?
Anotimpurile din mine revărsate
Colorează câmpuri, ard strigând
Se prefac în păsări rând pe rând
Stau în jurul nostru ceruri tot mai largi
Cerurile mele diafane și cerurile tale vagi.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre sărut sau poezii despre sânge
Odă maestrului Bulătan
Maestre,- n suflet ne-ai lăsat portretul
Unei stigmatizate suferinți,
Iar azi în pribegie printre îngeri
Creezi portrete pentru PREA CINSTIȚI.
Maestre,-n suflet ne-ai lăsat mâhnire
Și lumea noastră este mai săracă...
De ce-ai plecat și nu ne-ai dat de știre?
Câți îngeri trec pe-a nesfârșirii apă?!
Din cer privesc cu capete plecate
Atâția mari artiști... Tu ești cu noi,
Îngenunchind spre lumea de cuvinte,
Tu ești al pământenilor altoi!
Ești candela firescului ființei,
Deși în neființă te ascunzi,
Îți dăruim o lacrimă și-o rază
Din ochii noștri-nlăcrimați și blânzi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre portrete, poezii despre știri, poezii despre ochi sau poezii despre cuvinte
Starea de gri
Oameni mai triști, mai veseli
Străzi și stări gri
Oameni mai veseli, mai triști
Pe străzi și stări timpurii.
Zile mai bune, mai proaste
Azi nu mai este ca ieri
Zile mai proaste, mai bune
Ieri, azi se-ndrepta spre nicăieri.
Stări tot mai reci, tot mai calde,
Și plumbul în suflet ține de frig
Stări tot mai calde, mai reci
Și visele-ncet amorțesc și se sting.
poezie de Costyn Gilca (19 octombrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre prostie
Pe Cel ce ne-a făcut
Din stihuri și din versuri, din dragoste de lume
Din aluaturi moi și tot soiul de hume
Ne-ai încropit din univers, ne-ai zămislit din mare
O viață dulce Tu ne-ai dat, c-o singură suflare.
Din poezie și iubire, din dor de om și duh
Din norii albi, din Lună plină, din soare și văzduh
Te-ai coborât în fiecare, cu glas smerit și blând
Cu sfânta-Ți adiere pură golul din noi umplând.
Și am uitat de noi și am uitat de Tine
Ne-am îmbătat cu patimi, cu lacrimi și suspine
Ne-am smuls din inimi, din gânduri și din suflet
Un murmur preaînalt, cel mai gingaș răsunet.
Pierduți, târâți în jos, cu totul lepădați
De sinele din noi și de căderi trădați
Ne-ntoarcem, în sfârșit, mereu la început
Ca să-L putem pricepe pe Cel ce ne-a făcut.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre iubire, poezii despre început, poezii despre trădare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
In memoriam Emil Brumaru (Nu cred!)
Maestre Maestre Dulce Maestre
dai cu capu-n cer și cresc ferestre
ca să-mi luminezi din cerul opalin
ultima tăcere pe care ți-o închin
madrigal de Costel Zăgan (ianuarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre tăcere, citate de Costel Zăgan despre tăcere, epigrame despre lumină sau epigrame despre creștere
De n-ai fi fost, n-am fi avut LUCEAFĂR
De n-ai fi fost, mai triști rosteam cuvântul,
Niciunde nu găseam vreo alinare,
În versul tău se-oprește în loc vântul,
Ne-mparte câte-un dor la fiecare.
De n-ai fi fost, n-am fi știut ce-i dorul
De freamătul pădurii și al mării,
În ape tulburi ar fi curs izvorul
Și teiu-ar fi pălit în pragul serii.
De n-ai fi fost, s-ar fi-ntristat și lacul
Iar lebăda pe-ntinderea de ape
Te-ar fi chemat că nu-și găsește leacul,
N-o mai veghează îngerii de-aproape.
De n-ai fi fost, ar fi tânjit și plopii
Tot căutând să îți găsești perechea
Și codrul ar fi plâns că nu te-apropii
În dulce freamăt să-ți apleci urechea.
De n-ai fi fost, nicicând floarea albastră
N-ar fi deschis petalele în zori,
Avea de suferit iubirea noastră,
N-ar fi plutit ca fulgul de ușor.
De n-ai fi fost, cine-ar fi tras în epigoni?
Ca tine nici c-a mai făcut-o altul:
Ai dat cu barda în nemernici și-n baroni,
S-au dus și proletarul și-împăratul.
De n-ai fi fost, te căutam prin stele,
În astrul tău să mă aprind, să scapăr
Și să mă sting în dorurile mele,
De n-ai fi fost, n-am fi avut LUCEAFĂR!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri sau poezii despre urechi
Cântec de mamă
Se auzea un cântec
când mai aproape când mai departe
un cântec de mamă de cântec
spre liniștea copilului ei.
Și eu îmi smulgeam urechile
și le aruncam
când mai aproape când mai departe
cu ochii mei întinși ca o praștie.
Și-am început mai întâi să murmur
apoi când mai încet când mai tare
până am țipat
un țipăt de tată de țipăt
spre liniștea copilului lui.
Apoi a fost tăcere, o tăcere
de moarte de tăcere...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre tată, poezii despre moarte, poezii despre mamă sau poezii despre copilărie
Cântecelul Lobeliei
Am fost odată parte
A sângelui și oaselor tale.
Acum nu mai sunt, acum sunt
Doar o umbră-n strane goale.
În fiecare zi, în zori,
Mă trezesc din visul tău afară
Și nu mă mai pot întoarce,
Și plâng... iar zilele zboară.
Nu pierdută, ci abandonată,
Lăsată peste tot în urmă;
Iar aceasta-i gândul meu
Care-n mintea ta tot scurmă.
Nu știu nimic, nimic.
Abia pot îngâna două cuvinte.
Dar aceasta este lacrima mea
Pe-obrazul tău. Fierbinte.
Îți privești chipul în oglindă.
Cu cine să-l aseamăn?
Acesta trebuia să fie chipul
Mie geamăn.
Dă-mi mâna de-acolo din somnul tău,
Acum departe.
Altminteri, mereu voi plânge,
Altminteri, voi lăcrima până la moarte.
poezie de Louise Bogan,1897 1970, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre somn sau poezii despre mâini
E toamnă, doamnă...
de-ai știi ce repede aleargă timpul
și cât de repede și noi,
acum, acum, ne este drumul,
topit în cruci și în noroi
topit în cerul plin cu sfinți,
iubita mea, iubită doamnă,
e dusă vremea de povești cu prinți,
e toamnă, doamnă, este toamnă
ne-a mai rămas, un an, o oră,
ne-a mai rămas, dar cine știe,
iubită doamnă, hai la horă,
să ne jucăm și ce-o să fie
privește, în perete ai oglindă
și chipul tău e tot frumos
dar e albit și toată truda
s-a pus pe părul arătos
iubită doamnă, mai e timpul
să ne avem, să ne iubim,
să ne furăm în noapte chinul,
de-a adormi prin flori de crin
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre păr, poezii despre ore sau poezii despre noapte
Totem
De n-ai fi fost
n-ar mai fi rost,
pe-acest pământ
fără un cânt,
dar ai trecut
ca un tribut,
ai amprentat
un habitat,
cu glasul tău
ne-ai scos din hău
stând în balans
cu al tău dans
și ne-ai prescris
cu love and peace!...
un bun concept,
fiind pe drept
ere întregi
rege-ntre regi!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (13 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie sau poezii despre dans
Întotdeauna îmi creșteau aripi
S-au năruit a pagubă cărările în ceață
mi-e frică să mai trec pe ele
ocolesc prin locuri necunoscute
între noi a crescut un abis.
Cred că m-ai părăsit fără să știu,
lumea nu mai este cum a fost
poate o să descurcăm aceste ițe
care se încâlcesc la marginea cuvintelor.
Îi voi povesti tot ce s-a întâmplat
fără să mă includă în deznodământ,
nu se mai potrivește nimic,
aerul e greu când îl respir singur
și în piept simt o durere.
Nu știu de ce se întoarce pe dos
tot ce a fost cusut cu migală
și totul îți pare zdrențuit de timp,
e o mirare-n sine acest conținut neînțeles
în care mă zbat ca o pasăre-n laț,
zborul e o idee prea îndrăzneață
să nu lupt să fiu liber.
M-am împodobit cu tot marasmul tău
și acum sunt gol de patimi
într-o singiurătate cerșită demult
fără să-mi cultiv dragostea primăvara
în carnea fragedă a pământului
în care am înflorit odată cu cireșii
pe care și tu îi iubesți.
Întotdeauna îmi creșteau aripi
acum le am
și nu știu cum să zbor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre pagubă, poezii despre frică sau poezii despre durere
Iașul lui Eminescu
Prin Iașul cu multă floare de tei
Parcă se aud și acum pașii tăi
Iar banca, veche, pe care ai stat
E tristă, de-atâta așteptat...
Tu, trubadur cu lira-ți sfântă
Mai vin-o dată și colindă
Toate cărările de prin Copou
Căci, Teiul tău are un ram nou!
Vino, mai dă o raită prin Țicău
Te-așteaptă și acum amicul tău
Creangă Ion, să vă-ntâlniți
Că aveți multe să vă povestiți!
Și Plopii fără Soț au mai crescut
Ne spun de câte ori, tu ai trecut
Când așteptai nebun, de dor, pe ea
Și ai fi vrut, măcar un semn să-ți dea...
Dar, nu-i nimic, ție îți duc dorul
Codrul, țara, neamul și izvorul
Pe tine te iubește Universul
Așa, cum tu ai scris și ai iubit versul.
Iar când soarta, prea devreme, te-a învins
Și timpul, prea repede, s-a scurs
Luceafăr viu, de-acolo ne privești
Prin Codrii de Aramă, tu trăiești!
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre crengi sau poezii despre țări
Am dorit și am visat, am luptat și am îndurat, am fost bârfit și am fost lovit, fiindcă am vrut să pun în mâinile tale vânjoase, cea mai bună armă; în sufletul tău cinstit, cea mai înflăcărată credință; în inima ta curată, cel mai viforos avânt; pe corpul tău trudit, cea mai simplă dar nepătată haină; în credința ta nelimitată în destinele neamului, cele mai înflăcărate aripi; în privirea ta scrutătoare și caldă, cea mai vie dintre icoane: Patria.
citat celebru din Ion Antonescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre superlative
- citate despre visare
- citate despre vestimentație
- citate despre suflet
- citate despre patrie
- citate despre mâini
- citate despre limite
- citate despre inimă
- citate despre icoane
A avea
Privește-L în ochi pe Dumnezeul tău
și spune-I,
spune-I că soarele nu era perfect
atunci, la începuturi,
când l-a pus pe cer pentru tine...
Tu ai vrut să îl cioplești cu dalta ta
într-o formă perfect rotundă,
supradumnezeiască,
dar l-ai ucis.
Din rănile sale curge văpaie
pe pământ
și pădurile ard.
E atât de cald
încât toți oamenii au nevoie
să meargă la psiholog,
să-și descopere în ei depresia
și să o arate lumii cu degetul,
ca pe o scuză a nefericirii ce crește în ei.
Lumea ta este prea frumoasă acum,
pentru ca Dumnezeu să mai poată face parte din ea.
Omule, ești plin de tristeți într-o lume în care nu poți avea totul,
de aceea ai săpat în soare
până l-ai găurit
și i-ai scos miezul pentru tine,
doar pentru tine,
pentru a avea...
Iar acum, când vezi cu poftă și alte stele,
ești captiv în depresia lumii care a pierdut soarele.
Omule, L-ai pierdut pe Dumnezeu,
dar El nu te-a pierdut pe tine,
te așteaptă...
tu, să-L cauți,
dar nu prea departe,
nu în soare, nu în stele,
mult mai aproape...
în tine.
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre psihologie sau poezii despre poftă
George Petrone a cerut lui Al. Clenciu un profil
Oricât ar fi de greu, că este,
Fac eu profilul tău, maestre,
Că-i o dorință-a mea, mai veche...
Dar o să ieși într-o ureche!
epigramă de Constantin Păun din Niște epigramiști (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre urechi sau epigrame despre Alexandru Clenciu