Lui Eminescu
Din adn-ul tău ne-ai zămislit, Maestre,
Cu aripi de oțel să ațintim spre creste
Dar valea tristă ne-a fost mai aproape.
Triști epigonii Žnfrânți în vise tot mai șchioape.
Cu pleoapa ignoranței ce pân' la ceruri crește
Plumbul uscat în vene perfect se potrivește.
O pijama îmbracă toți neuronii acum
Cuprinși de încântare în cântec mut, postum.
Un fulger mai așteaptă să resuscite visul
Mai repede ca totul să caute abisul.
Mai scrie-ne odată în inimi codul tău,
Maestre, tu Luceafăr, mai dă-ne câte-un semn!
poezie de Titus Gușă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Titus Gușă. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre văi
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre plumb
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre muzică
- poezii despre inimă
- poezii despre ignoranță
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.