Nemuritori

Nemuritori mă ispitesc
Cu pelerine de smarald
Şi-n plin deşert de suflet cald
O ploaie rece primenesc.

Cu stele ceru-mi înnegresc.
Ah, soare negru, fii herald!
Nemuritori mă ispitesc
Cu pelerine de smarald...

Destin nefast – să-mbătrânesc
Prin nopţi trecând din fald în fald.
Cu pelerine de smarald
Şi ochi deschişi ce iscodesc,

Nemuritori mă ispitesc.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bărbatului cu ochi de smarald

Iubesc bărbatul cu ochi de smarald!
Mă pierd ca o copilă ce-a zărit,
Pentru întâia oară un herald,
Ce din urzeli de vise-a răsărit.

Şi în a lui privire când mă scald,
Ştiu că la naştere mi-a fost ursit.
Iubesc bărbatul cu ochi de smarald!
Mă pierd ca o copilă ce-a zărit,

Picând din ceruri al iubirii fald;
Rar limpede, ades nedesluşit...
Molaticu-i sărut dulce şi cald,
Unirea noatră a pecetluit.
Iubesc bărbatul cu ochi de smarald!

rondel de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub fald de Lună

(soţului meu)

scrie în stele să ne iubim mereu
dragostea noastră e rară nestemată
o singură inimă la bine şi la greu
în fericiri supreme să cânte să bată.

vara de vis ne-a cuprins pe-amândoi
florile în grădină ne salută cu rouă
se bucură de soare se bucură de ploi
ziua ne aduc veşti într-o lumină nouă.

iubirea mea e structură stelară
e praf şi lumină e val de smarald
m-acoperă noaptea cu strălucire clară
trăiesc extazul pur -enunţ de herald.

prin univers poetic gândurile-mi zboară
le- apreciază Luna le învăluie-n fald.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemuritori

Mă dor ninsori,
Mă dor fiori,
De bucurie,
De fericire,
Ori de durere,
Când totul piere...
Şi râd, şi plâng,
Şi mă preling,
De întristare,
De încleştare,
Ori ezitare,
În clipele, când, infinitul moare...
Şi dac-aş crede,
Că totul trece,
Eu, primăvară, aş tot fi,
Cu soare în fiecare zi,
Cu verdele pe urme vii,
Şi roua, care m-ar trezi!
Ecou în cele patru zări,
Să mă auzi,
Să mă revezi,
Să-mi fii pe veci,
O inimă cu mii de vieti,
Iubirea mea, iubirea ta,
S-o retrăim, pe-un colţ de stea,
Nemuritori în Univers,
Nemuritori prin vers!

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonii în rime

ziua cântă păsări noaptea cântă greieri
Cronos răspândeşte a verii nostalgie
tu visător romantic printre stele cutreieri
splendori strălucitoare pline de magie.

lumini mă sărută pe creştet pe pleoape
îmi răsfiră speranţe în suflet adânc
vreau un miracol de dureri să mă scape
în valul fericirii sprintenă să m-arunc.

credinţa cu iubirea e marea de smarald
crează scoici cu perle- podoabe sublime
naşte curcubeie... sub al lunii fald
răspândesc la lume armonii în rime.

îngerul vesteşte ca un străvechi herald
un viitor de-azur în cord să se imprime.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezie de mătase

Bijuterie-înrourată de carne şi de foc
cu sânii de zăpadă şi coapse de smarald
numai lângă stele ai mai avea un loc
icoană pentru care în zeci de iaduri ard

Cu sânii de zăpadă şi coapse de smarald
chiar astăzi frumuseţea e un atac de cord
în apele iubirii ca un copil mă scald
ca noaptea mea cu ziua să fie iar de-acord

Doamne frumuseţea e un atac de cord
şi numai printre stele am mai avea noi loc
când sânii tăi iubito mi-arată Polul Nord
bijuterie-înrourată de carne şi de foc

Cu sânii de zăpadă şi coapse de smarald
cu flori de tei să ningă şi-n cer să fie cald

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pereche nepotrivită

Cuplul, tot mereu, petrece:
Ea, cu ochii de smarald
Şi c-un suflet foarte CALD,
El, greoi, cu sânge RECE.

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legături fermecate

îmi dau târcoale umbre cu frica de moarte
mă ascund în cuvinte ca într-un palat
sentimente perfecte în magii să mă poarte
sâmburi de speranţe au gust migdalat.

prietenii poeţi îmi vorbesc de iubire
ne leagă cerul şi pământul rotund şi vrăjit
ne leagă timpul decorat cu safire
extazul fericirii în suflet a mijit.

ne leagă marea cu valuri de smarald
ne leagă stelele şi luna veghetoare
timpul meu vesel se îmbracă în fald
filigrame aurite ţesute în soare.

ne leagă zâmbetul prietenos şi cald
în lumea de poeme cu tandre inimioare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidire în cuvânt

când soarta mă zideşte în cuvânt
găsesc adăpost în vis efemer
cu pereţi de paie şi pământ
cu acoperiş de albastru cer.

da iubesc viaţa fără pic de rezervă
izvorul poetic mă umple fântână
am ambiţii mari sunt plină de vervă
pe-un romantism sensibil sunt stăpână.

mă transfigurează chemări de smarald
cerul mă întăreşte cu iubiri enorme
noaptea mă îmbracă în mătăsos fald
doruri din adâncuri capătă noi forme.

dependentă de cuvânt ca un herald
idei de lumină se leagă de norme.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trepte

O să fii piatră
O să fii iarbă
O să fii smarald
Nu contează – iarbă, apă, ceară, smarald
Aici elementele sunt aceleaşi
În adâncul lor.
Cât despre durere şi viaţă
Doar literele par să le despartă
Şi atunci altundeva va fi căutat
Începutul de poem
În lumea de dincolo a pietrei şi a focului
Unde meşterii aşază-n rânduri
Rugă, lacrimă, tăcere.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LANGA TINE

Zâmbetul tău atât de cald
Dăruit de creaturi divine,
Cadrată în culoarea de smarald
Care te prinde foarte bine.

În lumina ta din nou mă scald
Precum acele antice sabine,
Atins de al brizei fald
Venită din înălţimile alpine.

Astfel în sentimente ard
Nu mai ştiu ce-mi aparţine,
Tu-mi eşti scut, dar şi stindard
Ce bine este lângă tine!

Turda Băi August 1966

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feerie

Sub bolţile de trandafiri,
Am îngropat tristeţi trecute,
În ochi mi-am înflorit uimiri
Şi în priviri iubiri tăcute.
Sub tot seninul prins în ramuri,
Magia verdelui urzeşte,
Făcându-i inimii balsamuri
În clipa care frunzăreşte.

Sub cer senin miroase-a cânt,
Pământu-şi cântă simfonia,
Beau aerul curat din vânt
Şi-n palme curge armonia.
Când viaţa trece şi răneşte,
Din verde crud eu scot zvâcnirea,
Iar când privirea-mi ofileşte,
Prin trandafiri găsesc iubirea.

Sub bolta verde de smarald,
Mă regăsesc printre petale
Şi-, n suflet, fiecare fald
Croieşte drum printre vocale.
În liniştea din raza blândă,
Ascult tăceri, văd mări de visuri
Şi-n viaţa aspră şi flămândă
Pun versuri calde-n paradisuri.

poezie de Mirela Grigore din Pelerin pe cărările iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis alb

As vrea cu tine sa ma duc departe,
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Cand gheata marii clare se desparte
In blocuri plutitoare de cristal.

Desfasurand culorile-i spectrale,
S-ar inalta deasupra noastra ca un fald
Dantela aurorii boreale,
De purpura, de aur si smarald.
(...)

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delfin de păpădie

Condamnat, condamându-mă
Precum un delfin pe uscat.
Pe stâncă, nearucându-mă
De mării ochii-ncojurat...

Privind după cristaline
valuri de căprui smarald
cu adiere mistral în fald,
Stol cu păsările gene...

Zbătându-mă în flamură
Pe vârful de condei, întors..
Pe trestie din gând de piatră!
În puf de păpădie ucis

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de dor

Mi-e dor de infinitu-ţi cald,
De necuprinsu-ţi sufletesc,
Mi-e dor de versu-ţi îngeresc,
Mi-e dor de ochii-ţi de smarald...

Mereu aş vrea ca să mă scald,
În verbul tău dumnezeiesc,
Mi-e dor de infinitu-ţi cald,
În el vreau să mă ispăşesc!

Sunt fericit, ca un herald,
Primesc iubiri şi dăruiesc,
Şi-n visul tău sălăşluiesc,
Eşti totul, Simm, totul, my heart...

Mi-e dor de infinitu-ţi cald!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru Ilariana

În ochii tăi, iubito... de smarald,
era atât de frig şi-atât de cald
şi-n trupu-ţi de parfum, unduitor,
era atâta dor, atâta dor...
încât, mă fâstâceam îndeajuns,
pierdusem orice urmă de răspuns
şi aşteptam, cumva, să-mi dai un semn,
să pot ieşi din limba mea de lemn,
ca să-ţi recit şi-apoi să-ţi scriu pe sâni
poeme despre zeii cei păgâni
care, pierzându-şi rostul printre stele,
coboară, lin, la fetele rebele,
intrându-le în carne şi în gânduri
şi, graţie atâtora intrânduri,
în coapse, sfârcuri, dar şi pe sub gene,
apar pe lume-atâtea cosânzene,
cu trupuri de parfum şi-ochi de smarald,
unde-i atât de frig şi-atât de cald...

Aşteaptă-mă, căci vin, Ilariana,
să învăţăm, prin vis, italiana...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarbă de smarald

păşim prin iarba de smarald timoraţi
cu praf de spaţiu-timp pe gene rare
pe braţe cu jerbe de flori arzătoare
din locuri cu meri roditori alungaţi

spre tronul nopţii păşim fiecare
de soarele de dimineaţă trădaţi
pe plute purtate de valuri mânaţi
pe-aceeaşi apă cu dolii domoale

o flacără-n întuneric se-aprinde
nu-i capăt de drum ci speranţă şi vis
fum de lemn nobil şi zvon de colinde

blândeţea pe căi căutăm dinadins
să fie drumuri de pace spre paradis
ori vânt ce bate-n deşert spre niciunde

sonet de Gheorghe Holobaca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul Tarei nu e cel mai mare smarald din lume. În 1963, s-a furat din Muzeele Borgia, de la Roma, un disc de smarald cu caractere magice încrustate, datând din cel de-al II-lea sau al III-lea veac al erei creştine, a cărui valoare este inestimabilă. Discul încă n-a fost regăsit.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulcanizare ambulantă

Cu ochi verzi ca de smarald
Şi uşa veşnic descuiată,
Vecina e un petec cald...
Când soaţa-ţi bate cuie-n roată!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulcanizare ambulantă

Cu ochi adânci ca de smarald
Şi uşa veşnic descuiată,
Vecina e un petec cald...
Când soaţa-ţi bate cuie-n roată!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul începuse ca un joc, dar acum ştia coridoarele şi bolţile şi locul unde-şi pierduse braţele şi putea spune sunetul fiecărui arbust mângâiat de vântul şerpuitor şi simţea distincţia subtilă dintre sărut şi roşeaţă, deşi nu era nimeni şi nimic de simţit. În acelaşi fel, iubirea era iubire şi n-avea niciun obiect şi toate acestea erau Zeiţa, care-o lua tot mai departe şi mai departe dincolo de frontiera de smarald. Şi, cu toate că nu exista nici în afară şi nici înăuntru, uneori ieşea din lumea de smarald şi de fiecare dată Zeiţa venea cu ea. Puteam simţi toate astea, nu conta dacă ochii-mi erau închişi ori deschişi. Era atât de frumoasă şi de proaspătă, iar de fiecare dată umbra unui iepure negru traversa încăperea, sau se auzea un glas de delfin. Totul a început ca un joc. S-a terminat ca un lucru familiar, jucătorul însuşi făcând parte din jocul de smarald.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!