LANGA TINE

Zâmbetul tău atât de cald
Dăruit de creaturi divine,
Cadrată în culoarea de smarald
Care te prinde foarte bine.

În lumina ta din nou mă scald
Precum acele antice sabine,
Atins de al brizei fald
Venită din înălţimile alpine.

Astfel în sentimente ard
Nu mai ştiu ce-mi aparţine,
Tu-mi eşti scut, dar şi stindard
Ce bine este lângă tine!

Turda Băi August 1966

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tu eşti binele din rău

Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu eşti binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi eşti vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi eşti steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu eşti drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu eşti floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu eşti binele din rău?

poezie de Ion Apostu (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul tău de copilă

Zâmbetul buzelor tale
M-au fericit de multe ori.
Acum nu-mi mai ieşi în cale.
Degeaba te aştept în zori.

Zâmbetul tău de copilă
Prea de vreme-a dispărut.
De mine n-ai avut milă,
Nu mi-ai dat niciun sărut.

Astăzi, rătăcind prin lume,
Multe fete îmi zâmbesc.
Dar mai mult decât pe tine,
Pe niciuna n-o iubesc.

Vraja zâmbetului tău
Ce m-a fericit cândva,
Acuma e chinul meu.
Fără tine, nu pot sta.

Te rog, vino lângă mine!
De-acolo, de unde eşti.
Din nou să ne fie bine,
Din nou, fată, să-mi zâmbeşti.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bărbatului cu ochi de smarald

Iubesc bărbatul cu ochi de smarald!
Mă pierd ca o copilă ce-a zărit,
Pentru întâia oară un herald,
Ce din urzeli de vise-a răsărit.

Şi în a lui privire când mă scald,
Ştiu că la naştere mi-a fost ursit.
Iubesc bărbatul cu ochi de smarald!
Mă pierd ca o copilă ce-a zărit,

Picând din ceruri al iubirii fald;
Rar limpede, ades nedesluşit...
Molaticu-i sărut dulce şi cald,
Unirea noatră a pecetluit.
Iubesc bărbatul cu ochi de smarald!

rondel de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să prinzi surâsul cald

Să ştii că îmi pasă foarte mult de tine,
Dar sufletul tău nu se simte prea bine,
Chiar şi când îmi zâmbeşti ai privirea tristă
Şi nu e bine în viitor să avem această pistă.
Vreau multe bucurii şi nu tristeţi,
Să ne trezim veseli în multe dimineţi,
Să prinzi surâsul cald şi dragostea-n dar
Şi vom avea împreună toate zilele din calendar.
În timpul ce trece vom consolida iubirea,
Nimeni nu mă ia de lângă tine, nu-mi va lua fericirea.
Ai aparut când îmi doream mai mult
Şi-ţi multumesc şi niciodată n-am să uit.
Să ştii că inima mea nu minte,
De asta scriu acum aceste frumoase cuvinte,
Tot ce-mi doresc e să fiu din nou fericită
Şi noi vom fi o familie reuşită.

poezie de Eugenia Calancea (20 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

RESEMNARE

Nu în vin mi-alin amarul
Cred că n-ar avea vre-un rost,
Zadarnic aş goli paharul
Tot n-ar mai fi ce-a fost.

Nimeni n-a reuşit în lume
Să schimbe mersul vieţii,
Oricine poate spune
Frumoşi sunt anii tinereţii.

Când iei cuvintele frumoase
Ca fiind literă de lege,
Ca nestematele lucioase
Ce cu mâna le-ai culege.

Atunci tu cazi într-un neant
Din care nu vei mai ieşi,
Vei pierde tot ce e înalt
Şi în tăcere vei sfârşi.

Turda August 1966

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemuritori

Nemuritori mă ispitesc
Cu pelerine de smarald
Şi-n plin deşert de suflet cald
O ploaie rece primenesc.

Cu stele ceru-mi înnegresc.
Ah, soare negru, fii herald!
Nemuritori mă ispitesc
Cu pelerine de smarald...

Destin nefast – să-mbătrânesc
Prin nopţi trecând din fald în fald.
Cu pelerine de smarald
Şi ochi deschişi ce iscodesc,

Nemuritori mă ispitesc.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e bine sau nu e bine?
da' eu zic că e bine
să te trezeşti singur
n-ai ajuns la pat din n motive
e mai bine să nu-i zici
femeii de lângă tine
că o iubeşti pentru că nu
o mai iubeşti e bine
sau nu e bine? da' ea
ea nu e lângă tine tine, tu eşti
singur, al naibii de singur
lângă patul în care trebuia
trebuia să fie şi ea şi să-i spui:
te iubesc!

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe frumoase

Au fost multe clipe frumoase
Şi cred că nu vor mai fi, ştiu bine,
Au fost desprinse ca din poveste,
Atunci când eu sunt cu tine.

Aş da tot, cât aş putea
Să vină din nou timpul, ştiu bine,
O clipă doar să pot să mă-ntorc,
Cu zâmbetul deschis la tine.

Speranţa mea nu mai are vlagă
Ea vrea să se stingă-n mine,
Dar domnul mi te-a scos în cale
Şi sunt acum cu tine.

Vreau să fiu bine dacă îţi dai seama
Şi vreau să ne fie bine,
Că uneori greşesc, tu iartă
Şi fii mereu cu mine.

poezie de Eugenia Calancea (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

File şi petale

Unde eşti acum, iubire?
Ştiu, de aici foarte departe,
Cerul cu a stelelor lucire
O distanţă mare ne desparte.

Gândul încă îmi este tulburat
Şi te aştept. Dar cum te-aştept?
Cu sufletul atât de zbuciumat
Şi inima zdrobită-n piept.

Nu vii şi-mi spui deschis
Să rup din carte înc-o filă,
Şi să transform totul în vis
Ce a rămas dintr-o idilă.

Astfel din file şi petale
Prefăcute-n cenuşă şi uitare,
Nu mai văd pe care cale
Vom merge-n continuare?

poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 1965)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc mocnit

De-aş împleti vorbele tale,
Mi-aş face scut şi adăpost şi leac;
Din gânduri mi-aş ţese perdele,
Privirea-ţi să nu mă orbească.
Zâmbetul tău e scopul meu,
Comoara mea-i iubirea ta.
Din palme, tu mi-ai face leagăn,
Eu ţi-aş cânta şoptit, s-adormi
Şi-n visul tău m-aş face zână,
Să-ţi fiu mereu cea mai frumoasă!
Cum te ştiu eu... te ştiu doar eu,
Doar tu mi-eşti dor nepământesc,
Până la cer şi-adânc sub mări
Mă contopesc, sub vraja ta,
Chiar cu iubirea însăşi!
În preajma ta, eu nu sunt eu,
Sunt altceva... sunt umbra ta!
Tu să nu mă lipseşti de tine –
N-aş avea adăpost, nici leac, nici scut!
...............................................................
Iubirea mea nu-i foc mocnit:
Tu-mi eşti... de neînlocuit!

poezie de Leliana Rădulescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când arde dorul...

Când arde dorul poţi să spui,
Cât ţi-e de greu? Aştepţi,
Dar n-ai cui spune, nimănui
Nu-i pasă. Nu-i pasă tot repeţi.

Timpul trece foarte greu.
Te uiţi la poza din album,
Întrebi, de ce doar eu,
Mai iubesc? Nu sunt nebun?

Cu toate astea, încă speri,
Să fie totul foarte bine,
Că fiinţa care o preferi,
Va fi vreodată lângă tine.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul tău

Muzica cea mai frumoasă,
este glasul tău.
Zâmbetul tău,
îmi înseninează sufletul.
Norii fug din,
calea zâmbetului tău
trandafiriu,
şi soarele se bucură,
zărindu-l.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu şi Te laud

Ştiu şi Te laud, tremură vântul
Ştiu şi Te caut, străbat pământul
Ştiu că Tu, Doamne, eşti lângă mine
Ştiu doar atât că mi-e bine.
Mă prinzi de mână, mă ţii aproape
Ochi de lumină mi-aprinzi sub pleoape
Nu vreau nimica, eşti lângă mine,
Ştiu doar atât: că mi-e bine.

Ştiu şi Te laud, tremură marea
Nu este vântul, doar depărtarea
Vino Tu, Doamne, stai lângă mine
Vreau doar să ştii că mi-e bine.

La umbra Ta stau Dumnezeu
La umbra Ta mă odihnesc
Şi veacuri de-acuma mereu
Ţi-oi spune ce mult Te iubesc...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Tu-mi eşti inspiraţie divină!
Vers, ritm, măsură, rimă!
Punct şi virgulă, exclamaţie!

Tu-mi eşti cruce de mormânt,
Eu pământ, pământ,
Timp încremenit!

Tu-mi eşti lacrimă-ntre gene!
Eu ochiul plâns de vreme,
Unde timpul trece, trece!

Tu-mi eşti spin din trandafir!
Eu inimă sângerândă,
Dintr-un trup din cimitir!

Tu-mi eşti dorul din pustiu!
Eu urlet de lup flămând,
Urlând noaptea la Lună!

Tu-mi eşti tremurul din suflet!
Eu hoinarul nepereche,
Rătăcit în doruri grele!

Tu-mi eşti primul sărut!
Eu sunt tot pierdut, pierdut,
Dincolo de cuvânt!

Tu-mi eşti ceva sfânt,
Eu vrajă, descânt,
Cununii pierdute-n vânt!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DEPARTAREA

Unde eşti iubită floare?
Te caut printre amintiri,
Să te atrag din depărtări
Cu parfum de trandafiri.

Mă uit în jur. Tu nu eşti
Cu zâmbetul încântător,
E fantastic când iubeşti,
Dar timpul este trecător!

În mine gânduri de copil
Chipul tău ţi-l înrămează,
Într-un fel foarte subtil
Cu trandafiri te încadrează.

Nişte kilometri ne despart
Dar avem o stea comună,
Tot cerul ne-a înconjurat
Cu a stelelor cunună.

Lesul Ursului! Septembrie 1964

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-mi aparţine?

Şi pană la urmă.. ce-mi aparţine?!
Oare trecut, prezent sau viitor?!
Sau oare e al meu măcar?!
Nu ştiu.. dar nu-mi aparţin mie.
Să fie oare răsăritul? Dar..
Apusul nu mă ştie,
Nici clar de lună nu cunosc.
Dar oare.. ce-mi aparţine?
Iubirile, succesul?
Dar unde-mi sunt?
Căci nu le am.
Nici zâmbetul cel mai sfânt,
Nu-i al meu şi nu-l cunosc.
Dar al meu??? Al meu ce este?
E doar momentul?
Sau nu... e clipa.
E clipa să-mi trăiesc prezentul.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (28 octombrie 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

2 de Bâte (Sonet Tarot)

Da, ai putere, foloseşte-o bine
Nu te lăsa condus de îngâmfare,
Că cei din jur aşteaptă de la tine
Să fii în viaţa lor precum un soare.
Eşti mai bogat, mai nobil, ai cultură,
Curajul nicidecum nu îţi lipseşte
Şi tot ce ai primit de la Natură
A ta inteligenţă mult sporeşte.
Dar dacă-n piept ai sufletul scârbavnic
Şi asupreşti cu posesivitate,
Iar gândul tău de bine e zăbavnic
Eşti un tiran lipsit de demnitate.

Puterea face bine sau răneşte
Tu eşti acela care o păzeşte.

poezie de Octavian Cocoş (3 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Ah, Luci... Nu ştiu ce să-ţi spun... Dar zău că nu e bine!
Lucian: Off, da, ştiu că nu e bine. Dar ce pot face? N-am nici o putere. Sunt atât de neputincios... Şi atâţia ani pierduţi degeaba? Opt ani din viaţa mea, de iluzii, de speranţe, totul dus, din cauza lui Sid... Cine şi-ar fi putut imagina?! Bine, poate că şi eu am greşit, dar... Uff, mai bine făceam cum îmi spunea mama şi rămâneam acasă; renunţam la misiunea asta afurisită... Era mult mai simplu! Fără complicaţii inutile! Ce rost au toate astea?! Comandantul misiunii... Halal! Sunt jalnic!
Mihai: Uff, Luci... Zău, nu vorbi astfel!
Lucian: Dar cum altfel ai vrea să vorbesc? Când pierd totul printre degete? Când nimic nu-mi merge bine?! Situaţia îmi scapă de sub control. Încerc să mă amăgesc că încă aş avea vreo şansă, dar văd bine că mă amăgesc doar... Ce-mi rămâne? Nimic. Cu Lia n-am nici o şansă. Probabil n-am avut niciodată, doar aşa credeam eu...
Mihai: Ba ai, dar trebuie să-i vorbeşti. Să-i spui odată ce simţi pentru ea! Nu-i atât de dificil. Dacă eu am putut, cu Ly, nu văd de ce n-ai putea şi tu; mai ales tu, Luci! Zău aşa...
Lucian: Da, tu nu vezi ce ar putea fi atât de dificil; normal, pentru tine e greu de înţeles... Cum să-i spun?! De ce? Să mă refuze din nou? Să mă respingă, ca de fiecare dată? Pentru a câta oară? Ce folos?!
Mihai: Ah, de asta te temi tu?
Lucian: Păi, m-a respins de atâtea ori; nici măcar nu mai ţin minte de câte... Mi se pare normal să-mi spună, categoric, "nu"... Dar, nu contează. Mă retrag în rezervă, să n-o lăsăm pe Ly să aştepte prea mult.
Mihai: Da, bine, mergi. Mă găseşti tot aici.
Lucian: Tu, cu computerele astea... Nu poţi să stai mult timp departe de ele!
Mihai: Obişnuinţa, Luci. Obişnuinţa... Şi în plus, pasiunea!
Lucian: Bine. Revin imediat.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack: Rose, cu tine viaţa nu-i de ici, de colo. Bine, pe dinafară, eşti o fetiţă rasfăţată, dar în realitate eşti cea mai surprinzătoare, uluitoare, minunată femeie din câte am cunoscut eu...
Rose: Jack, eu...
Jack: Nu, lasă-mă să termin. Eşti uimi...- nu sunt tâmpit, ştiu cum decurge totul. Am doar 10 dolari în buzunare, nu am ce să îţi ofer şi ştiu acest lucru. Înţeleg. Dar sunt deja implicat. Dacă tu sari, o fac şi eu, îţi aminteşti? Nu pot să plec fără să ştiu că îţi va fi bine... Este tot ce vreau.
Rose: Ei bine, sunt bine... voi fi bine... serios.
Jack: Serios? Nu cred. Te-au închis, Rose. Şi vei muri dacă nu scapi. Poate nu acum, pentru că eşti puternică, dar... mai devreme sau mai târziu, acel foc care mă atrage la tine, Rose... acel foc va izbucni.
Rose: Nu este menirea ta să mă salvezi, Jack.
Jack: Ai dreptate... tu însăţi eşti singura care o poate face.

replici din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

OARE VA MAI EXISTA?

În noul an eu am intrat
În suflet cu tine,
Dar iată, azi tu m-ai uitat,
Uitând total de mine.

Inima de-acum îmi bate
În ritmu-i sacadat,
Dar tu eşti foarte departe
Oare ce s-a întâmplat?

Nu-ţi mai pun noi întrebări
Tu răspunsuri le găseşti,
Printre grele încercări
Fără mine tu trăieşti.

Iubirii mele dau tribut
Asta este soarta mea,
Aş mai vrea un început
Oare va mai exista?

Am rămas singur pe lume
Fără tine sunt mai trist,
Nu mai am nimic a spune
Iată tac, nu mai insist.

Baia de Arieş Ianuarie 1966

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!