Nemuritori

Mă dor ninsori,
Mă dor fiori,
De bucurie,
De fericire,
Ori de durere,
Când totul piere...
Şi râd, şi plâng,
Şi mă preling,
De întristare,
De încleştare,
Ori ezitare,
În clipele, când, infinitul moare...
Şi dac-aş crede,
Că totul trece,
Eu, primăvară, aş tot fi,
Cu soare în fiecare zi,
Cu verdele pe urme vii,
Şi roua, care m-ar trezi!
Ecou în cele patru zări,
Să mă auzi,
Să mă revezi,
Să-mi fii pe veci,
O inimă cu mii de vieti,
Iubirea mea, iubirea ta,
S-o retrăim, pe-un colţ de stea,
Nemuritori în Univers,
Nemuritori prin vers!

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!