Poate,-ai să afli...
În noapte, la taclale cu pereții
Numai paingii îndrăznesc s-apară.
Invoc o rugă ce-au rostit asceții
Ca nebunia s-o arunc afară.
În hoarde liliecii dau năvală
Prin neuronii fără de sinapse,
Cutia craniană este goală
Și nu ajung cu brațele la coapse.
Satane îmi pictează iadu-n grabă
Și mă împung cu furcile încinse,
Să-mi scoată la vânzare pe-o tarabă
Poemele, de albul iernii, ninse.
Un înger se desprinde din icoană,
Încearcă să m-atingă cu aripa,
Dar îi strivește zborul o consoană
Ce-a stat la pândă, să-i ucidă clipa.
În Purgatoriu, balul așteptării
În fugile lui Bach se delectează.
A amuțit tic-tac-ul deșteptării,
Doar orbii mai au, încă, mintea trează.
Sunt prima, lângă zid, să trec hotarul
Dar, cine, pentru mine, să se roage?
Când, doar nebunii mai sfințesc altarul
Și necredința-n iaduri ne atrage.
În noapte, la taclale cu necine
Nu mă mai știu, nici dacă-n tine dăinui,
Arunc cu poeziile în tine,
Tu prinde versu-n care mă destăinui!
Poate-ai să afli de ce plâng poeții
Ca stelele-n delirul dimineții...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre nebunie
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre plâns
- poezii despre pictură
- poezii despre noapte
- poezii despre ninsoare
- poezii despre icoane
Citate similare
Replică la poezia "Poate,-ai să afli..." de Violetta Petre
Sub duș, mai trag de timp, ca un șacal,
Îmi dau cu gel, șampon și alte cele,
Iubita stă în patul nupțial,
Făcând un rebus și visând la stele.
Cu forță, apa caldă, în șuvoaie,
Îmi face tensiunea să îmi crească,
Căci din păcate, simt că mă înmoaie,
În loc să simt că vrea să mă-ntărească!
Cu furci mă înțeapă dracii, țeasta-mi crapă
Și ca-ntr-o rituală promenadă,
Aș vrea ca, nud, să mă scufund sub apă
Sau să m-arunc în marea de zăpadă.
Un înger blând ar vrea să mă sărute,
Și pentru-o clipă am rămas perplex:
Ar vrea cu vorba-i blândă să m-ajute,
Dar ei nu știu nimica despre sex!
Cu disperare nalț spre cer o rugă,
Mă simt de parcă-s delicvent notoriu
Aș vrea să scap și să o iau la fugă,
Dar disperat mă zbat în Purgatoriu.
În fine, resemnat mă-ntorc la tine,
Voi spune adevărul, dar cu tact:
Că am simțit dureri în intestine,
Ba chiar discrete semne de infarct!
Încerc să te-abordez cu vorbe line,
Căci sunt inapt acum de nebunii,
Arunc cu poeziile în tine...
Iar tu, mă bombardezi cu farfurii!
Poate-a să afli de ce plâng Don Juanii
Când timpul, crud, le pune-n cârcă anii!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre apă
- poezii despre zăpadă
- poezii despre sărut
- poezii despre stele
- poezii despre sex
- poezii despre rebus
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
O noapte în brațele tale
O noapte în brațele tale
Și încă o noapte... apoi,
Iubito, îmi face-voi cale,
Să sorb din sânii tăi... goi.
O noapte senină și lungă,
În care nebun mă-nfășor,
Lăsând către tine s-ajungă,
Vrăjitul și-adâncul... fior.
O noapte cu vise aprinse,
Beție de patimi... arzând,
Ușor către coapse încinse,
Năvalnic alunec... curgând.
O noapte de-atingeri și șoapte,
De ploaie și fluturi în zbor,
Când buzele-n rouă sunt coapte
Și-n tine... amorul... strecor.
poezie de Constantin Triță din Doar pentru tine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre sâni, poezii despre rouă, poezii despre ploaie, poezii despre iubire sau poezii despre fluturi
O noapte în brațele tale
O noapte în brațele tale
Și încă o noapte... apoi,
Iubito! îmi face-voi cale,
Să sorb din sânii tăi... goi.
O noapte senină și lungă,
În care nebun mă-nfășor,
Lăsând către tine s -ajungă,
Vrăjitul și adâncul... fior.
O noapte cu vise aprinse,
Beție de patimi... arzând,
Ușor către coapse încinse,
Năvalnic alunec... curgând.
O noapte de -atingeri și șoapte,
De ploaie și fluturi în zbor,
Când buzele -n rouă sunt coapte
Și-n tine... amorul... strecor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
V-aș colinda, dar nu mai am cuvinte
Le-au înghițit poemele pe toate
Mi-a mai rămas cuvântul sănătate
Și încă unul ce-mi aduce-aminte
Că-mi sunteți toți aproape și departe,
Că îmi trimiteți câte-un gând de bine.
Ajunge-acum de Sărbători la mine
Și este-un dar mai altfel, mai aparte.
V-aș colinda, cu mâinile-nghețate,
Fără cojoc și chiar în talpa goală
Și nu m-aș teme de nicio răceală
Și-aș merge prin troiene zi și noapte.
Dar nu e nici zăpadă, e doar rece
Și vă colind de-aici, pe malul mării
Sau o s-aștept un tren în fața gării
Să-i dau din mers colinda, când va trece.
Va trece sigur pe la fiecare
E trenul Moșului cu daruri de la mine
Un gând curat de Sărbători, cu bine
Și, pentru că-i senin aici, și-un pic de soare...
Sărbători binecuvântate, în pace și liniște, cu bucurii și împliniri!
Vă îmbrățișez pe toți cu drag!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trenuri, poezii despre cuvinte, poezii despre Crăciun, poezii despre sărbători, poezii despre sănătate sau poezii despre pace
Rugă
Hai, mamă, la cina cu lacrimi de foc!
Te-aștept cu o pâine și-o cană cu vin.
Tu, adu-mi Lumină și-un dram de noroc,
Că-n mine e noapte 'muiată-n venin.
Adu-mi pacea-n cupă de crin înstelat!
Acolo, la tine, e vară mereu.
La mine și gândurile au înghețat
Și să te invoc, mi-e atâta de greu.!
Pereții se strâng tot mai mult și respir
Prin pori de hârtie cu iz de alcool,
Că pomii-nfloresc pe afară, mă mir,
Când eu n-am ferestre și sufletu-i gol.
Vin Paștile mamă și nu simt nimic,
Sunt piatră de râu răstignită în rugi.
Nici clopot nu bate decât pentru dric,
E moartea în tine, nu ai cum să fugi.
Sau, nu mai veni, să nu mori înc-odat'!
Mai bine te roagă, s-adorm ca un prunc,
Că nu mai am aer nici pentru oftat
Și nu mai am mamă nici ce să mănânc.
Se leagănă zorii în drumul spre zi,
Privind înspre lume... și n-ar mai veni...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre râuri, poezii despre pâine, poezii despre noroc, poezii despre mâncare, poezii despre mamă, poezii despre lumină sau poezii despre hârtie
Hai, mamă, te-aștept în poemul ce moare...
Hai, plânge-mă, mamă, dezleagă-mi blesteme, aruncă-mi o scară să urc pân' la tine, pământu-i o plagă cu triste poeme și-abia de mai poate să care suspine.
Eu nu mai am lacrimi și iadul mă paște, e-aici la intrare și marea nu poate să stingă nici focul când moartea mai naște un pui de satană ce-mi suge norocul.
Trimite-mi scrisoare, de-un înger mai este dispus să coboare să-mi bată la ușă, sunt singură, mamă, și tare mă doare că versul îmi este doar fum și cenușă.
Femeia ce-o știi, că spărgea stânca-n patru, călcând peste munți ca pe verdea câmpie, e-acum doar o umbră-ntr-o lojă de teatru, ce-ascultă ca surzii și ca orbii scrie...
Mă bântuie moartea și-adulmecă noaptea în care mă lupt pentru-n strop de lumină, dar nu mai e, mamă, nici loc pentru stele și luna aruncă doar flăcări de vină.
Curg lacrimi din ceruri, pustiul ne-mbracă în doliu și morții ne pleacă tot singuri, noi stăm zgribuliți sub al iernii lințoliu și bem dezolanța și lacrimi din linguri
De lut cu inscrpții de iaduri și moarte... hai, mamă, și ia-mă și du-mă departe, acolo pe unde mai e încă soare și viața nu râde, dar nici nu mai doare...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre iad, poezii despre foc, poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre versuri sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Eu cad în sus...
Eu cad în sus de fiecare dată, când brânciul mă-nghiontește în spinare
Și chiar de-o coastă încă mă mai doare, mai urc spre Dumnezeu încă o treaptă.
M-agăț de cer cu stânga și în dreapta car un poem de vineri fără nume,
Spre tine și spre-albastru să mă-ndrume cu versu-n care ți se-ncuibă șoapta...
Am drum de stele-n galaxia albă și nove mi se prind de cingătoare,
Să-mi lumineze calea către soare, din perseide-mi împletesc o salbă...
Eu cad în sus și mai sfidez o lege și-n zborul nefiresc invoc o muză,
Să-mi cânte poeziile pe buză, de îngrădire și cenzuri să mă dezlege.
Căderea mi-e bizară, nefirească, un singur gând mai bântuie-n tăcere,
Să cad în sus cu aripi de acere și raiul, în grădini, să mă primească...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre tăcere, poezii despre rai, poezii despre muzică, poezii despre legi sau poezii despre gânduri
Doar versul meu
Și tu ți-ai ridicat un zid de ceață,
Să nu te mai găsesc, să-ți cer un munte.
Știi, mi-ai promis, cândva, o dimineață
Cu norii așezându-se pe frunte.
Nu mai ajung la cer, că cer nu este-
L-ai confiscat cu lună și cu stele.
Eu cum să mai ajung acum pe creste,
Când aripile-mi plâng între atele?
Și crește-n mine un deșert de moarte,
Îmi mor poemele de-atâta sete,
Morgane-și scriu delirul pe pancarte
Și mă îmbie-n haine violete.
Și eu alerg nebună printre dune
Și strig, ecoul să te regăsească,
Dintre tăceri, în mine, să te-adune
Și cu iubirea mea să te lovească.
Să te trezești și să alergi prin mine!
Prin vene nu mai curge nicio vară
Și primăvara geme în ruine
Și orice anotimp e o povară.
Nu te mai chem, am obosit, iubite
Doar versul meu, o toamnă-o să-ți recite.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație sau poezii despre promisiuni
Asta-i dragostea
Când treci pe lângă mine și nu mă bagi în seamă,
Iar eu mă uit la tine fără nici o teamă,
Și simt că-nebunesc, dar știu că este bine,
Că atunci îmi fac curaj ca să vorbesc cu tine.
Învaț mereu mai mult, mai mult ca un străbun,
Doar ca tu să vezi că eu sunt cel mai bun,
Și-mi strâng toate puterile, și mă-mbrac frumos,
Doar ca tu să vezi că nu-s cu capu-n jos.
Și mă întreb mereu, acolo-n mintea mea:
"De ce fac toate astea numai pentru ea?"
Când răspunsul îl cunosc, cine n-ar putea?
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea!
Deci ca să-ți demonstrez că sunt un cineva
Care ține mult la tine și doar cu tine-ar sta,
Îți ofer un trandafir, ca să-ți dovedesc
Că sunt îndrăgostit, tre' s-o spun: te iubesc!
Iar când toți îmi sar în cap și mă-ntreabă-asa:
"De ce faci toate astea numai pentru ea?"
Nici n-apuc să spun că le spune inima:
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea!
Dar dragostea se-mparte, se-mparte doar în doi.
Ce părere ai? Nu vrei să fim noi?
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre trandafiri, poezii despre inimă, poezii despre frumusețe, poezii despre frică, poezii despre curaj sau poezii despre cunoaștere
Evadare din trecut
Prezentul mi-e praf, trecutul cenușă,
Pereții de cretă au nuanțe de gri,
Pe cărți sunt păianjeni care vin pe sub ușă
Afară nu-i noapte, dar nu este nici zi,
Igrasiile desenează hărți pe perete,
Mucegaiuri albastre pe zid se preling,
Am scrisori cenușii prin sertare secrete,
Iar ziua de noapte nu mai pot s-o disting,
Mă târăsc să ajung mai aproape de ușă,
Vreau să ies din cavoul acesta morbid,
Las în urmă un oraș din fum și cenușă,
Iar pașii îmi scrâșnesc prin cenușă arid.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă, poezii despre secrete, poezii despre scrisori, poezii despre păianjeni, poezii despre prezent, poezii despre oraș, poezii despre hărți sau poezii despre fum
Cicoare fără floare
Ascunde-mă în tine, ca pe-o vară,
În care nu mă mai primești de-o vreme!
Îmi voi lăsa o gleznă pe afară,
S-auzi cum dorul de sărut îmi geme.
Și te voi căuta cu-nfrigurare,
Că te-ai pierdut prin tine, fără voie;
Că, nu mai știu pe unde ești, mă doare
Și doar de un cuvânt mai am nevoie.
Nu-ți cer să mă îmbraci în straie scumpe,
Doar flori să îmi arunci pe sâni și brațe!
Nu simți, iubite, dorul cum irumpe
Tăcerea dintre noi, să o înhațe?
În tine nu mai este loc de mine,
Am încercat să îți pătrund prin vene;
Iubirea noastră doarme în ruine
Și nopțile-s păzite de hiene.
Ți-ai pus călăi de pază la intrare,
Mă voi zidi sub porțile închise;
Voi răsări cicoare fără floare,
Că cerurile-mi sunt, de azi, ucise.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre somn, poezii despre hiene sau poezii despre glezne
Ultima noapte
Am petrecut o noapte lângă tine,
Lângă cea mai frumoasă dintre femei,
Nu știu ce-a însemnat Elena pentru-ahei,
Dar știu ce-ai însemnat tu pentru mine.
A fost, deci, noaptea noastră de adio,
Ne-a despărțit un viitor nesigur,
Și-alte multe prejudicii desigur,
Și nu ne-ai dat nici-o șansă, adio
Deci; sunt obligat să plec, tu vrei să plec,
Dar ți-e greu să mă scoți afară-n iarnă,
Cerul nu se mai oprește să cearnă.
Chipul tău frumos îmi zâmbește încă,
Doar inima mi s-a zdrobit de-o stâncă.
Dormim. În locuință mai arde-un bec.
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre viitor, poezii despre superlative, poezii despre stânci sau poezii despre pagubă
Hotarul dintre două vieți
Dulce eu, amar tu
Sărat tu, apă eu!
Ai aflat drumul până la noi?
Unde este hotarul dintre două vieți?
Jumătate la mine, jumătate la tine
Iar amândouă jumătăți încununate
Strălucesc a mii și mii de vise necântate.
Spune-mi prin șoapte cum răsare luna
De ce vrea să-mi scoată de pe cap cununa?
Mai las-o înc-o noapte, înc-o viață
Să pot s-o scot de vreau doar eu, în plină dimineață!
Ascunde-mi dară chipul de uscat și rece
Și lasă-mi trupul cald pe-o lespede pân' trece
Un gând al cruntei ierni ce va să vie-n zori
Dar, dragul meu,
Te rog să-i spui... să plece!
poezie de Gabriela Enescu
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre graniță sau poezii despre dimineață
Eu stau în umbră
Eu stau la umbra munților din Oz și nu mi-e teamă,
Că în orașul de smarald nu mai am loc.
În întuneric de păduri, doar lupii mă mai cheamă
Și-n umbrele pădurii, doar, mai am noroc.
Albastru-i o morgană despuiată de lumină,
(Invoc culoare-aceasta fără niciun rost).
Sunt vinovata condamnată fără nicio vină,
Că-n poezie mi-am găsit un adăpost.
Și de mi-s diminețile mai 'nalte decât cerul
Când scriu câte un vers împiedicat, timid,
Mă simt în poezia-mi oțețită prizonierul
Iluziei că sunt poet. Și mă ucid
Ninsorile ce curg pe lângă mine, ca nebune
Pe vârf de munte,-n nori, în țările lui Oz.
Sunt muzele ce pleacă-n alte măști, să se răzbune
Și îmi îmbracă versu-n praf și în moloz.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre munți, poezii despre țări sau poezii despre întuneric
Doar noaptea...
Noaptea-și cerne liniști sacre prin unghere neștiute,
Niciun gând nu se strecoară, umbra nopții s-o atingă.
Numai gândurile mele strigă vrute și nevrute
Și nu-i nimeni să le-audă și neliniștea să-mi stingă.
Picură câte-o-ntrebare, ca un trăsnet în furtună,
Să m-ascund de mine, Doamne, poate îmi arăți pe unde!
Mă găsește nebunia pe oriunde și m-adună
În căușul palmei sale, pân' la oase mă pătrunde.
M-aș refugia în basme, sau într-un poem de vară,
Dar am lanțuri la picioare, în coșmaruri ghemuită.
Port singurătatea nopții, peste tot, ca o povară
Și nu-i nimeni, dimineața, înspre mine s-o trimită.
Am uitat să cânt din frunză, zorii să-i aduc pe frunte,
Nu mai știu gustul iubirii și să înfloresc mi-e teamă.
Stau la pândă ochii nopții, răsăritul să înfrunte
Și-i atâta noapte-n mine și doar noaptea mă mai cheamă.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre singurătate, poezii despre picioare sau poezii despre ochi
Nu mai există bine... Ma fille n'est plus pour toujours
Când nu te mai aud, n-aud nimic de tine,
Ecoul de pas fin, "Alooo... Ça va?" chaque jour
Și, n-am speranța trează că vei mai face un tur
Să te revăd, nu mai... Nu mai există bine.
Când știu că nu mai treci uitându-te de sine
Doar să aduci "bonheur" cu zâmbetul angelic,
Să bucuri omenirea cu sufletu-ți feeric,
Nu mai am ce-aștepta... Nu mai există bine.
Când îmi răsună-n minte clinchete de râs fine
Și întrebarea dragă "Comment ça va papa?",
Nici nu mai sunt întreg, doar un hidos ceva
Fără nimic uman... Nu mai există bine.
Când niciun miez de noapte nu mă întreb iar cine
Mă sună cu speranța de ajutor deșartă
Să-i vin în ajutor, s-o descleștez din soartă
Și n-am făcut nimic... Nu mai există bine.
Când îmi privesc lung brațe cu sângele în vine
Și știu că rău departe peste-un ocean te-am dus
Și ai rămas stingheră, un trup mignon de fus,
Fără să-ți fiu un sprijin... Nu mai există bine.
Când sunt doar o cascadă de ropot, lacrimi fine,
De când nevrut mă scol și până-n noaptea goală
Fără să știu că pot să-ți mângâi cap în poală,
Nu pot să mai exist... Nu mai există bine.
Când m-ai avertizat cu "V-ați pierdut de mine!"
La Radio-Vacanța, doar la trei ani, pe plajă
Cu Pepsi-n palma fină și mâna-n șold, o vrajă
Mă prinde, mă sfârșește... Nu mai există bine.
Simona mea, Ionela să știi că tata vine,
O moarte să te caut, alături iar să-ți fiu,
Că liniște s-a dus, aievea-s, nu sunt viu,
Un ambulant nebun... Nu mai există bine....
Mi-e un dor distrugător, sunt mort de drag de tine...........
18.05.2020
cu Simona Radulescu.
rugăciune pentru copii de Daniel Aurelian Rădulescu din Clip'uri dinspre mine (18 mai 2020)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre tată sau poezii despre sânge
Noapte albă
Latră câinii a gâlceavă, uite-așa de plictiseală,
Alergând după o umbră ce suspină-n pielea goală.
Încă mai visează luna, șchiopătând spre dimineață,
Eu înjur de insomnie și de mama ei de viață.
Tace liniștea-mprejuru-mi, ca o bocitoare-ascunsă,
Eu aud cum strigă marea, marea nu m-aude însă,
Cum îngân sonata lunii pe o margine de lume
Și nu-i nimeni să mă vadă și prin noapte să mă-ndrume.
Torc clepsidrele la sânul unui timp cu trena-n ploaie,
O secundă-și șterge fardul și de vară se jupoaie.
Și-a pus busuioc la poartă și așteaptă mustul dulce
Pe-un butuc de căpșunică-și pune capul să se culce.
Numai eu alerg cuvinte, să le-mbrac în strai de seară
Pentru balul poeziei, de pe-o strună de vioară.
Și mă simt regina nopții, cu miresme inedite,
Mi te prind în mreje, viață, și în versu-albastru mi te
Veșnicesc ca pe-o minune, să îmi fii la îndemână,
Când din toată respirarea doar o clipă-o să-mi rămână.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre vioară sau poezii despre seară
Mă desfrunzesc de tine-ntâia oară
E încă august și-ncă este vară,
Dar eu nu văd decât cum plâng cocorii,
Mă desfrunzesc de tine-ntâia oară
Și mă îmbracă ploile și norii.
Mi-s brațele mai goale și inerte,
Îmbrățișări nu știu să mai adune,
Viorile-s orfane de concerte,
O lacrimă se tânguie pe strune.
Nu-ți mai găsesc prin gânduri nicio vină,
Chiar de-ai luat cu tine-albastra clipă,
Mai am un pic de cer la rădăcină
Și-un rest de zbor pe-o singură aripă.
Sunt nopțile mai lungi și mai flămânde
Și niciun vis nu te mai recunoaște,
Doar amintirea verii te ascunde
În toamna ce, în mine, iar se naște.
Să te mai caut nu mai știu pe unde,
Și să te strig la tine nu ajunge
Ecoul petrecutelor secunde,
În care doar uitarea pumnii-și frânge.
Și de-ai ales să fugi ca o nălucă
Și urmele să-ți ștergi, să nu te caut,
Singurătățile să te aducă
'N poemul meu pe muzică de flaut.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre secunde
De sus, din aștrii
Pe mine să mă chemi
Când durerea, grijile și frica
Nu mai sunt.
Stau ascuns în ceața Lunii ce imi place
Și meșteresc iluzii,
Dar nu mă deranjați!
Decât atunci când somnul tace,
Pe buze trec doar degete încinse
Eu să primesc atingeri generoase,
Că altfel, sus și agățat în raze
Eu mă descurc,
Nu fac decât să dau luminii drum spre plaje,
Să te privesc arzând de dor, în voie,
Te răcoresc cu norii prinși de coapse
Arunc și tunete,
De dragul mării-n valuri, la nevoie.
Tu doar să-mi spui,
Prin gesturi de înec sărat în ape,
Să mă cobor pe linii de magneți din aștrii,
Să te salvez,
De gustul greu ce-l iei din mare,
Și de privirea rece ce o vezi în monștrii.
Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre plajă, poezii despre nori, poezii despre meșteri sau poezii despre magnetism
Poem de dincoace de tine
Dincoace de noapte, dincoace de stele
Înfloresc în cântec versurile mele;
Simfonii astrale, îngerii îngână,
Tatuez poeme cu Muza de mână.
Pe un braț albastru râde o cicoare,
Dincoace de noapte, ziua ta mă doare;
Zorii se despică în sclipiri de sânge,
În brațele tale dimineața plânge.
Geme orhideea de atâta viață
Dincoace de umbre, soare o răsfață
Un penel sărută visul și-l preface
În iubire pură... universul tace.
Caută, iubite, dincolo de mine
Floarea nemuririi ce dospește-n tine!
Știu că-ți este noapte, fără Poezie,
Știi că doar cu tine sunt Poem ce-nvie...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!