De sus, din aștrii
Pe mine să mă chemi
Când durerea, grijile și frica
Nu mai sunt.
Stau ascuns în ceața Lunii ce imi place
Și meșteresc iluzii,
Dar nu mă deranjați!
Decât atunci când somnul tace,
Pe buze trec doar degete încinse
Eu să primesc atingeri generoase,
Că altfel, sus și agățat în raze
Eu mă descurc,
Nu fac decât să dau luminii drum spre plaje,
Să te privesc arzând de dor, în voie,
Te răcoresc cu norii prinși de coapse
Arunc și tunete,
De dragul mării-n valuri, la nevoie.
Tu doar să-mi spui,
Prin gesturi de înec sărat în ape,
Să mă cobor pe linii de magneți din aștrii,
Să te salvez,
De gustul greu ce-l iei din mare,
Și de privirea rece ce o vezi în monștrii.
Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre salvare
- poezii despre plajă
- poezii despre nori
- poezii despre meșteri
- poezii despre magnetism
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.