Doar noaptea...
Noaptea-și cerne liniști sacre prin unghere neștiute,
Niciun gând nu se strecoară, umbra nopții s-o atingă.
Numai gândurile mele strigă vrute și nevrute
Și nu-i nimeni să le-audă și neliniștea să-mi stingă.
Picură câte-o-ntrebare, ca un trăsnet în furtună,
Să m-ascund de mine, Doamne, poate îmi arăți pe unde!
Mă găsește nebunia pe oriunde și m-adună
În căușul palmei sale, pân' la oase mă pătrunde.
M-aș refugia în basme, sau într-un poem de vară,
Dar am lanțuri la picioare, în coșmaruri ghemuită.
Port singurătatea nopții, peste tot, ca o povară
Și nu-i nimeni, dimineața, înspre mine s-o trimită.
Am uitat să cânt din frunză, zorii să-i aduc pe frunte,
Nu mai știu gustul iubirii și să înfloresc mi-e teamă.
Stau la pândă ochii nopții, răsăritul să înfrunte
Și-i atâta noapte-n mine și doar noaptea mă mai cheamă.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre gânduri
- poezii despre uitare
- poezii despre singurătate
- poezii despre poezie
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
- poezii despre nebunie
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.