Corabia nebunilor

Pluteşte,
Iar prin vele nebunii se ascund
De ochi ce-n veşnicie aruncă raze reci
Din arcuri zămislite
În haosul profund
Prin îndoirea-n jarul
A mii şi mii de veci.

Atârnă
De-o frânghie, c-un rictus fericit,
Eroul din Ithaca ce s-ar fi vrut ‘napoi
La buna Penenelopă,
Dar pieptu-i dezvelit
Arată ascuţimea
Suveicii de război.

Nebunii
De prin valuri, mai strigă-n cer, la sfinţi,
Că-s bonaparţi şi hitleri, adami, vestiţii regi,
Vlăstarii-acelor îngeri
Căzuţi, dar mai cuminţi
Decât plutind pe ceruri
Cu minţile întregi.

La cârmă,
Cu privirea proptită în stihii,
Se-ncruntă şi se-ndeamnă prin valuri ca un zeu
Un muritor ce-aşteaptă
Ca lumea celor vii
Să-ngăduie nebunii
Cu căpitanul... eu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri permanente

Să ne iubim cum se iubesc nebunii
Cu jar în ochi şi cu mirări şuvoi,
Cu sufletul legat în mii de funii
Să ne iubim cum se iubesc nebunii
De parc-am fi pe lume numai noi.

Să ne iubim ca îngerii în ceruri
De nimenea ştiuţi ori osândiţi
Înmugurind ca ghioceii-n geruri
Să ne iubim ca îngerii în ceruri
În şoaptă şi în lacrimă zidiţi.

Să ne iubim ca fluturii, o oră
Apoi pe o corolă să murim
Făcând din efemera viaţă horă
Să ne iubim ca fluturii, o oră
Apoi o veşnicie să dormim.

Să ne iubim ca peştii de sub valuri
Mergând contra curentului mereu,
Lăsând în urmă frumuseţi pe maluri
Să ne iubim ca peştii de sub valuri
Uitaţi de toţi, iubiţi de Dumnezeu.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunii din Ţara lui Invers (pamflet)

România-i ţara-n care
Cei cinstiţi nu au mâncare,
Fug din ţară mii de tineri,
Iar nebunii umblă liberi.

Umblă liberi printre noi
Şi aruncă cu noroi,
Iar mai nou, nebuni complet
Umblă şi pe Internet.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul Nebuniei (6 ianuarie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri

Vom face printre valuri, valuri,
şi ne vom cufunda-n apus
atât de jos şi-atât de sus,
prin lumea noastră fără maluri.

Vom face dintr-un vis, un vis
şi-l vom petrece împreună
sub raze argintii de lună,
uitând ce-n stele ni s-a scris.

Vom înota prin fericire
spre malul inventat de noi,
de ieri sau azi ori de apoi.

Va fi o lume cu iubire,
vom fi acolo amândoi,
atât de plini şi-atât de goi.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua cu vis şi fum

Privirea mea, pierdută prin aburi de cafea,
e tristă, abătută, şi caută ceva
prin timpul interzis: întoacerea la vis,
la noaptea cea din urmă, în care ai venit
când umbrele îşi curmă conturul alungit
şi se petrec, în taină, spre lumea de mister,
îmbrac-o nouă haină, un dar trimis din cer,
şi-apar din nou, ca vis, şi totul e permis.

Sunt, încă, într-o stare în care n-am habar
de-a fost ca, din uitare, să mi te-apropii, iar,
sau te-ai crezut, prin timp, în vechiul anotimp,
în care ritualul din nopţile târzii
era iraţionalul atâtor nebunii
în care, cu plăcere, adânc ne-am cufundat,
iubire şi tăcere, atât cât ni s-a dat,
şi nu a fost un vis, iar noi ni l-am permis.

Privesc, tăcut, cafeaua ce, sigur, s-a răcit,
şi fumul de ţigară ce urcă... rătăcit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scutul iubirii

Era o zi ca de apoi, c-un cer ca de cenuşă,
C-un vânt pe care amândoi îl auzeau prin uşă
Forţând intrarea cu zăvor spre suflete-mplinite
Ce-aveau, demult, în lumea lor, destinele unite.

Iar vântu-acela nu-nceta să urle-a veşnicie,
Împrăştiind cenuşa rea, ca lumea să îl ştie
Mai rău decât un uragan, mai tare ca o stâncă
Ce rupe apa din ocean de cea de mare-adâncă.

Dar uşa-ceea, uşa lor, forjată în iubire,
În vântul asediator, a provocat uimire
Când, rezistând, l-a provocat: necum să se-ntrerupă!
Şi-n ziua-ceea l-a lăsat, din aripi, să-şi mai rupă.

O, vânt din ziua de apoi, născut din întuneric,
Ai vrut, în suflete, război, dar suflul tău eteric
Nu a ştiut de uşa-zid, de scutul fără teamă
În faţa vântului perfid! Iubire, -aşa se cheamă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi de mai

Te-aştept de o oră, iubito, şi sper
să-ţi simt bucuria în mersul uşor,
privirea din ochii pe care-i ador,
parfumul pe care-l degaji în eter.

Sub teii în floare aş vrea să te plimb
pe-aleea ce-ţi place, c-un vechi felinar
ce-ades ne atrage cu ochiu-i de jar
când ziua şi noaptea spre seară fac schimb.

Te-aştept pe o bancă uitată în parc
din vremea în care râdeam încântaţi
mergând fericiţi de curând săgetaţi
de-un zeu ce îşi plimbă prin ceruri un arc.

Apari, punctuală, c-un zâmbet ştrengar,
frumoasă, distinsă, plutind ca-ntr-un vis,
un înger la mine de soartă trimis,
să-mi fie pe viaţă al zeilor dar.

În ochii căprui care îţi strălucesc,
Se-aprind mii de stele când spun: te iubesc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scânteieri de suflet

Ce-a mai rămas, o vom simţi-o, poate,
În jar ce sub cenuşă va mocni
Cu amintiri uitate neuitate
Prin scânteieri de suflet, încă vii.

Iar de va fi un vânt să se abată
În lumea lor, să fie flăcări iar,
Aş vrea ca ea, cenuşa-ceea, toată,
Să fie ce a fost, o zi măcar,

Tu să-mi apari, mirată, din uitare,
Aşa cum doar prin visuri îmi apari
Şi mă cuprinzi în braţe de-alinare
Şi-n ochi atât de trişti şi-atât de clari.

Dar de va fi cenuşa să-mi îngroape
Troiene reci de veşnice zăpezi,
Aş vrea să fii scânteilor aproape
Şi-n jarul tău, un timp, să le păstrezi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea de cristal

Pluteam, tăcut, pe valuri de cristale
Şi-mi revedeam în ele, ca-ntr-un vis,
În carusele vagi, zodiacale,
Frânturi din tot ce timpul a închis.

Se derulau prin orizonturi stranii
Neliniştile multor amintiri
Din primăveri ce-mi înfloreau în anii
Trecuţi în taina primelor iubiri.

Mai rătăceau pe ţărmuri de uitare
Acolo, prin ţinutul de cristal
În care îşi găsiseră-alinare
Sub raze reci de gânduri din astral.

Mai străluceau, dar n-am dorit niciuna
Pe valul meu din marea de acum
În care-mi înfloreşte numai una,
Cu care-mpart, demult, acelaşi drum.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu din lacrimi

Îmi doresc, prin gânduri, răbufnirea ploii,
Să mai spăl tristeţea-n picurii din ea
Şi mă rog să fie stropii grei eroii
Care-o-ndepărtează din privirea mea.

Mă cuprinde toamna-n braţe de rugină
Şi îmi umple ochii-al frunzelor mormânt,
Sufletu-mi umbreşte norul ce se-anină
De un cer prea negru şi lipsit de vânt.

Îmi ridic privirea într-o rugă mută:
"Hai, deschide calea noilor dorinţi
Şi, o zi ca asta, tristă, abătută,
Schimb-o cu crăiasa zilelor cuminţi!"

Cerul se încruntă, însă, brusc, zâmbeşte
Şi desface norul într-o ploaie gri
Care se răsfiră, suflul ei pluteşte
Printre stropi, nu lacrimi, veseli, mii şi mii.

Soarele, în joacă, îi străbate-o clipă
Şi, spre bucuria sufletului meu,
Văd, pe cer culoare, văd cum se-nfiripă
Visul meu din lacrimi: Podul Curcubeu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când noi, nebunii, vom fi mai mulţi decât normalii, atunci voi veţi fi nebunii noştri.

aforism de George Geafir din Strigătul tăcerii (2009)
Adăugat de Cristina Paula Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi plac nebunii, dar şi nebunii au uneori dreptate.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri vlăguite

Când pleci, îmi pare-n linişte că-i bine
Şi stelele că-mi cântă mai frumos,
Pe-acorduri noi, mai tandre şi mai fine,
Făcându-mă, prin gânduri, păcătos.

Nepregătite-n lumea de păcate,
Se-alintă şi mă roagă să le-nvăţ
Să se descurce singure, să-noate
Pe valuri ce se-aleargă a dezmăţ.

Ce gânduri mă încearcă! Ce stricate!
Păi, ce cred ele, că-s intructor eu,
Cel care s-a pierdut demult de toate
Şi a rămas doar pentru una zeu?

Ce faci, iubito? Cum e-n Cipru, bine?
Aici o ploaie tocmai a-nceput,
Dar ştii că-mi place. Tu, pe la piscine,
Cu turcaleţi prin jur, ce-ai mai făcut?

Costumul tău, le-a inspirat iubire? -
Că şi prin gânduri toată vlaga-mi storci
Când mă gândesc la tine în neştire...
Plecată, dar te ştiu: mereu te-ntorci.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine am făcut nebunii

Pentru gura ta
Şi pentru ochii tăi zglobii
Am jertfit cândva
Inima mea făcând atâtea nebunii
Nopţilor de mai
Spuneam ades tot dorul meu
Plânsul fără grai
E-atât de greu

Pentru tine am făcut nebunii
Şi credinţa în zei mi-am ucis
Pentru tine-n clare nopţi argintii
Am ţesut poezii şi vis
Şi am strâns în inimă povară tot mai grea
Cald mărgăritar de rouă din iubirea mea
Pentru tine am făcut nebunii
Şi-am ucis primul meu paradis.

cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa (nu e aşa cum pare)

Prin creneluri de hârtie
Vezi oraşul în albastru
Fermecat de-a ta magie
Tu, copil de Zoroastru!

Printre valuri azurii
Vezi creneluri de hârtie
În silentio stampa vii
Dintr-un timp ce nu se ştie.

Printre norii cenuşii
Vezi şi valuri azurii
Şi creneluri de hârtie
Fulgii or să cadă mii
Peste chipuri argintii
Îngerii s-or face îngeri!

poezie de Ionuţ Daniel Gudula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunii

Prietene,
of nebunii de noi
prea cuminţi
între toate visele
timpului neîntâmplat
între poeme
amintiri
dinspre viitorul prezent
din trecutul
nebunilor necuminţi
ce-am fi fost
cândva
undeva...

Şi nu prea mai e nevoie
în arşiţa asta
de cuminţenie...
Prea agresivă
e viaţa
celor pentru care
băsmeam
amândoi
despre dragoste...

Prietene,
prea departe
îmi eşti
de lacrimile
pe care doar tu
reuşeai
să le aduni
în fântâni...

Şi-am în ochi numai foc
printre răii cei buni...

poezie de Gabriela Marieta Secu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de albă

Tu-mi înfloriseşi într-un gând,
Eu ţi-ncolţisem în priviri,
Şi ai zâmbit spre soare, când
Mă îndreptam spre noi iubiri.

Erai atât de albă, tu,
Şi la-nceputul vieţii eu,
Încât n-am îndrăznit un "Nu!"
Zărindu-te în drumul meu

În zbor, priveam cum, din pământ,
Se înălţau spre soare mii
De flori, în adieri de vânt
Şi-n cântece de ciocârlii.

Un fulg plutind prin ceruri, eu,
Iar tu... frumoasa dintr-un lan.
De ce m-ai rupt din zborul meu
C-un alb atât de diafan?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindiri

Prin gândul tău, mai trec acele seri,
îmbujorate-n frumuseţea lor
de gândul meu, de tine doritor,
ce-ţi provoca prin suflet adieri?

Îţi aminteşti plimbările de zi
pe străzi ce ne păreau atunci pustii,
căci redusesem lumea celor vii
la tu şi eu, dorindu-ne-a ne fi?

Dar parcul nostru, masa de cafea,
priviri ce risipeau adânc de cer
spre trupul ce se ascundea-n mister
nedesluşit de cel ce îl dorea?

Îţi aminteşti, desigur! Prea mulţi paşi
s-ar fi pierdut prin colţuri de-amintiri
şi n-ar porni spre suflet oglindiri
a ce nu poţi în urma ta să laşi.

Mai văd ades, în gândurile-mi vii,
o seară-a unei toamne, un trotuar
şi mâna ce-o strângeam în buzunar,
de frigul ce-ncepea, a o feri.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DOAR APĂ-MPARŢI CU TOŢI...

La stirpea băutorilor de vin,
Faimoasă-n lume din antichitate
Prin spirit, har, nobleţe, calitate,
Cu deferenţă, astăzi mă închin!

Cuprind planeta în totalitate,
Având în Bacchus protector divin...
De-i musulman, budist, ateu, creştin,
Din vin iau şarm şi virtuozitate!

La tot ce-n mii de pagini s-a descris
Şi-atâţia condeieri prin vremi au scris,
O scurtă completare vreau să fac...

Un vechi proverb arată drumul drept:
"Mai bine spargi cărbuni c-un înţelept
Decât să-mparţi Cotnar c-un prostănac"!

sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zboruri

De vor veni acele vremuri crunte
când nu vei fi şi totul s-ar sfârşi,
din pieptul meu, un geamăt ca din munte
cutremurat profund, s-ar auzi.

Cu aripi sprijinindu-se de ceţuri,
cuvinte, doruri, gânduri, vor zbura
prin lumea nesfârşitelor îngheţuri
în care, nesperând, vor mai spera.

Vor mai pieri, vor mai cădea în valuri,
vor fi rănite-n marile furtuni,
ori se vor regăsi în idealuri
de dincolo de tainice genuni.

Vor fi şi-acelea pentru care zborul
va fi întăritor şi vor putea
să-şi fie, ele singure,-ajutorul
când altă colonie vor crea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se apropie Crăciunul

De pe frunzele uimirii
Picură cu-nchipuiri
Prin umbrela amintirii
Parcă însuţi să te miri

Şi se fac cărări pe cer
Ca la ţară prin ogradă
Mii de sensuri iată pier
Însă timpul e în gardă

Iar pe palmele întinse
Ale zilei de afară
Toate umbrele sunt ninse
Când Crăciunul dă s-apară

A rămas aşa puţin
Mai puţin de-o săptămână
Până când colindătorii vin
Dar colinda să rămână

Masa-ntinsă a tăcerii
Cerbi de aer ne aduce
De pe prispa-nsingurării
Cu o prăjitură dulce

Şi aşa frumos se ţes
Şi cuvinte şi colinzi
Mai aprinse flori ne ies
Ca-nspre ceruri tu să tinzi

Să te faci doar o lumină
Prin Pruncul ce s-a născut
Şi El om aici să vină
Să ne ia sub al Său scut

Prin credinţă să primim
Paradisul cel pierdut
Altă fiinţă noi să fim
Cu viaţa-n veci avut

Fie-i slavă Lui Mesia
Flori de zâmbet când se arată
Să ne fie bucuria
Având inima curată

Glorie dar Lui Isus
El e noastră sărbătoare
Ce pe braţe ne-a adus
Să ne fie-n veci salvare
19-12-2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!