Gânduri vlăguite
Când pleci, îmi pare-n liniște că-i bine
Și stelele că-mi cântă mai frumos,
Pe-acorduri noi, mai tandre și mai fine,
Făcându-mă, prin gânduri, păcătos.
Nepregătite-n lumea de păcate,
Se-alintă și mă roagă să le-nvăț
Să se descurce singure, să-noate
Pe valuri ce se-aleargă a dezmăț.
Ce gânduri mă încearcă! Ce stricate!
Păi, ce cred ele, că-s intructor eu,
Cel care s-a pierdut demult de toate
Și a rămas doar pentru una zeu?
Ce faci, iubito? Cum e-n Cipru, bine?
Aici o ploaie tocmai a-nceput,
Dar știi că-mi place. Tu, pe la piscine,
Cu turcaleți prin jur, ce-ai mai făcut?
Costumul tău, le-a inspirat iubire? -
Că și prin gânduri toată vlaga-mi storci
Când mă gândesc la tine în neștire...
Plecată, dar te știu: mereu te-ntorci.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre stele
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ploaie
- poezii despre muzică
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.