Marea de cristal
Pluteam, tăcut, pe valuri de cristale
Și-mi revedeam în ele, ca-ntr-un vis,
În carusele vagi, zodiacale,
Frânturi din tot ce timpul a închis.
Se derulau prin orizonturi stranii
Neliniștile multor amintiri
Din primăveri ce-mi înfloreau în anii
Trecuți în taina primelor iubiri.
Mai rătăceau pe țărmuri de uitare
Acolo, prin ținutul de cristal
În care își găsiseră-alinare
Sub raze reci de gânduri din astral.
Mai străluceau, dar n-am dorit niciuna
Pe valul meu din marea de acum
În care-mi înflorește numai una,
Cu care-mpart, demult, același drum.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre primăvară
- poezii despre prima iubire
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.