Nici nu bănuiți câte ceruri se îngroapă
într-o inimă de poet
dar vă cumpărați medicamente antistres
mai beți o vodcă albă
consumați un verset albastru
striviți întrebările într-o scrumuieră de lux
și vă întoarceți în moarte ca într-un așternut
cu speranța veșnicei dimineți
dar eu visez că sunt copilul răsfățat al cerului
și mă dăruiesc pe vânt să-mi caut zborul
nici măcar moartea nu mă izbăvește de libertate
din foc prin foc cenușă mă-ntorc
iar când mă veți fuma ca pe o țigaretă mentolată
miliarde de galaxii o să vă pătrundă în sânge
pe când pe mine mă va furnica liniștea
dintre două universuri roz
ca acum când vă scriu despre viață
ca despre un tort de ciocolată
numai bun de împărțit
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre fumat
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre răsfăț
- poezii despre roz
Citate similare
Viața nu e un clasor
deși așez zilnic câte ceva
parcă la presat
cu o speranța albă
precum într-un ierbar
sau ca într-un album
pentru cine ar mai vrea să privească
ca într-un ciudat glob de cristal
istorii de o clipă
îmi cântă flori prin suflet
ca într-o retrospectivă
a niciodată mai frumos
culeg apoi petalele căzute
le adun ca pe visele uitate
într-o singură inimă
și le dau altă viață
ca atunci când
dintr-un bob de strugure strivit
rămâne un strop de vin
pentru o ultimă
împărtășanie
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre uitare, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre struguri, poezii despre muzică, poezii despre inimă sau poezii despre frumusețe
Glissando
când îmbobocisem credeam
că-mi vor crește aripi
dar mi-au crescut doar frunze
apoi am prins rădăcini
care culmea
au nevoie de mângâieri
când am înfrunzit
eram gata să cred
că sunt floare
și mai adânc mi-am înfipt
rădăcinile
în speranța că voi rodi
ca un pom
dar sunt doar un copac
vă pot dărui doar umbra
vara
și poate ceva căldură
iarna
vânturându-mă cenușă
din sobele de teracotă fierbinți
de flacăra ce-mi arde seva
îmi veți aruncați apoi
sufletul
în dosul grădinii
de unde voi tot îmboboci
iar și iar
cu speranța că într-o zi
îmi vor crește aripile
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre creștere
- poezii despre copaci
- poezii despre aripi
- poezii despre iarnă
- poezii despre foc
- poezii despre flori
- poezii despre cenușă
Nu pot aduce nici o dovadă
sunt un martor incredibil
numai bun de pus în cămașa de forță
un fel de îndrăgostit etern
de lumea îngerilor
un copil răsfățat
gânguresc cu luna
mă hrănesc cu stele
din când în când
mă joc cu pletele timpului
desfrunzesc universul
adun flori din inimi
construiesc castele
din nisipul trăirii
mă dăruiesc oceanului
cu disperarea delfinului eșuat
sunt înecatul acestei lumi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre stele, poezii despre păr, poezii despre ocean, poezii despre nisip, poezii despre jocuri, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Elemente
Ești foc
Și-mi arzi în inimă ca într-o sobă,
Lemnele-mi trosnesc,
Cenușă sunt când pleci,
Foc viu când vii
Și vise de fum ridicate la cer
Și lemne și scrum.
Ești apă
Și inima mea ți-e scoică loială,
Urma ta - sunetul mării,
Al furtunii și al nopților senine,
Parfumul lacrimilor sărate,
Gustul rece și proaspăt,
Atingerea ploii pe umerii goi,
Speranța alergând în valuri să înțepe uscatul.
Ești pământ,
M-ai clădit și mă-ntregești,
Din tine m-am născut și la tine mă întorc,
În tine înfloresc, pe tine mă usuc,
În mine rodești, înflorești și dai viață.
Ești aer,
Trăiesc doar atunci când te inspir,
Când te sorb fără să mă satur de tine,
Când mă umpli fără să mă simt plină,
Cănd mă golești și mă omori încet,
Când nu te am mă sufoc,
Trăiesc artificial și mă sting încet.
Ești foc
Și-mi arzi în inimă ca într-o sobă,
Lemnele-mi trosnesc,
Cenușă sunt când pleci,
Foc viu când vii
Și vise de fum ridicate la cer
Și lemne și scrum.
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre ploaie, poezii despre noapte, poezii despre naștere sau poezii despre lemn
Învăț să respir apa între foc și îngheț
cum delfinii recită adâncul din oceanul neînțelegerii
bobul de nisip către vârful muntelui nu are cărare
nici scoica în care așez speranța
nu știe rostul măsurării timpului
dintre două stări de agregare precum un sărut
între prăbușirea cerului și răsăritul grâului
nu caut oul de zbor
nici măiastra de banal
doar cânt iubirea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre sărut, poezii despre munți sau poezii despre gheață
Vă invit la spectacolul vieții mele
aici unde din când în când
visez să fiu regizor
de fapt sunt
un fel de mașinist promovat
de la cabina sufleorului
prin nevoia de figurație
într-o piesă ciudată
scrisă pe genunchi cu durere
de o inimă inconștientă
fără nicio pregătire
dramatică
fără acte
fără indicații scenice
despre decor nu vă mai povestesc
pe lângă stele căzătoare
oameni de zăpadă roz și multă primăvară
cântec de privighetoare laitmotiv
pe un portativ de gâze
o cortină de frunze călătoare
cu licurici
în loc de reflectoare
cerul nopții
în sală
printre aplauze și lacrimi
o rază de soare își caută cercul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre stele căzătoare, poezii despre privighetori sau poezii despre primăvară
M-am predat demult la magazie
ca un bun de inventar
cu oarece valoare imputabilă
numai bun de agățat într-un cui strâmb
ca o dovadă aproape vie
despre moarte
precum oboseala aceea ca un somnifer bun
dintre două îmbrățișări ultimative
și un sărut pe ochii închiși
ca o pavăză subțire
între nimic și o eternă visare
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare sau poezii despre ochi
Îmi sunt din ce în ce mai străin
în oglindă nu mai zăresc copilăria
nici liniștea nici zbuciumul
nici măcar ultimul scrum
doar un palid sentiment de tip deja vu
cu un om răsucind cărări albe
când spre nicăieri
când spre cine știe ce mister
mă înec cu mine însumi
într-o sufocare din ce în ce mai perfectă
lacrimă neagră lângă altă lacrimă
din care îmi mai scriu scrisori
ca să nu-mi uit numele
ca un ecou întors pe dos
dintr-o altă zi de 12 iulie
poate dintr-o pădure cu fluturi albi
sau poate doar din copacii tăiați
între două cuvinte de-alint
și-o promisiune
unde doamne-iartă-mă să mă mai caut
cui să-i cer să mai fugă din visul meu
parcă din ce în ce mai scorojit
la intersecția cu umbra mea de om
cu mult înainte de ceața de azi
în care măgar mă pierd
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre scrisori, poezii despre păduri, poezii despre promisiuni, poezii despre prezent, poezii despre perfecțiune, poezii despre negru, poezii despre măgari sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Sunt egoist
ai perfectă dreptate
dar ce pot face
lumea mea începe cu mine
și se termină asemenea
nu e o pretenție absurdă
e doar lumea mea
până când voi mai ține minte ceva
până când uitarea mă va uita
până când moartea mă va despărți de ea
un jurământ frecvent
la fel de folosit precum eternitatea
în a defini o boală gravă
nu ca o tromboflebită de sinus cavernos
dar la fel de letală
în niciun caz contagioasă
deși se ia prin sărut
de la o inimă la alta
sau prin atingere de suflete
nu e religie deși este esența dumnezeirii
dar și a păcatului
un paradox prin care lumea înaintează
în sfârșit o axiomă clară
pe care nimeni nu o poate demonstra
deși toată lumea începe și se sfârșește odată cu ea
într-un anume fel asemănător firii mele
egocentrice
recunosc că trăiesc totul prin mine
nimic din ce nu mă pătrunde
nu există
nici cerul nici marea nici himalaya
nici măcar podișul gobi
sau gândacii de colorado
(un fel de gangsteri ai cartofului)
toate minunile
toate deșertăciunile
trăiesc atât cât eu le pot trăi
e ca și cum aș reuși să înghesui infinitul într-o clipă
deși nu mai am nevoie de ea
iar lumea aceasta
a mea
începe cu mine
dar fără tine îmi pare goală
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre religie sau poezii despre paradox
Prin viața asta mă simt un surd în căutarea muzicii
din inimă în inimă precum un provincial
rătăcit în buricul târgului cu miniștri
totul aici se rotește în sens invers inimii
aurolaci primadone desfrâu închinare
protipendada și falsul luci al banului
din când în când un om părăsit
dator trotuarului cu o viață
își adăpostește visul într-o cutie de carton
eu trec parcă vinovat și arunc o monedă
nu fac decât să mă amăgesc că sunt un om bun
totuși mă doare sau e mai degrabă teama
de a nu ajunge așa
cui nu-i este frică de sărăcie, îmi zic
iar gândul meu zboară la călugării sihaștri
în sărăcia trupului sunt mult mai bogați decât îmi pot închipui
lor nu le e frică nici de sărăcie
nici de viață nici de moarte
repetă neantul în căutarea luminii
cum orbii dezleagă florile de culoare
prin atingere
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre frică, poezii despre bani sau poezii despre vinovăție
Ca un fir albastru fumul de țigară
în timp ce făceai dragoste cu mine
îți împleteam din părul tău blond
aripi de înger
amândoi ne doream să ne smulgem din noi
din lutul trupurilor noastre bătrâne
deși de multe ori zborul ne era scurt
din când în când reușeam să ne înălțăm
și acolo sus ne dezbrăcam de carne și sânge
ne desprindeam de grija zilei de mâine
de boli de nevoi
nici nu mai respiram
pășeam cumva în moarte ținându-ne de mână
două năluci străvezii abia pâlpâind
și totul ținea mai mult de o veșnicie
până când ne aprindeam țigările
iar fumul de țigară ca un fir albastru năuc
se furișa pe lângă noi
și se ridica tot mai înalt tot mai subțire
iar din noi în timp rămâneau
doar două mucuri de țigară
de multe ori mă visez că sunt
un mărfar uitat pierdut într-o gară pustie
unde nici măcar vântul nu vrea să mai adie
și unde timpul nu mai curge
e prins strivit de acele macazului
de pe calea ferată ce duce spre Calea Lactee
poezie de Petru Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căile ferate, poezii despre înălțime sau poezii despre viitor
Nimic nu e mai ciudat decât un infinit închis într-un zero
oricât de mare l-aș desena cu creta
pe o tablă fără stele
pentru sentimentul acela de căutare
pe care-l simt și eu
din când în când sau aiurea
între două grătare și un acatist
când îmi fac cruce în cerul gurii
cu aceeași limbă cu care dau dracului
toată însăileala asta de galaxii și găuri negre
printre supernove și mai știu eu ce alte manifestări de infatuare
apoi mă caut de dumnezeu prin fiecare celulă
prin toate închisorile astea goale
în care se fluieră a pagubă
sau doar se sâsâie
oricum infinitul nu are nevoie nici de șansă
nici de îndoiala mea netoată
să tot fie infinit
chiar și să se întoarcă în sine
cum o facem și noi din când în când
prin moarte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit, poezii despre supernove, poezii despre pagubă, poezii despre gură sau poezii despre draci
Poezia
e un fel de a privi lumea
între două bătăi de inimă și o lacrimă
sigur e o știință
cam ciudată
care nu vrea să limpezească nimic
nici iubirea
nici durerea
vindecă uneori sufletul
dar asta într-un mod relativ
chiar așa
relativul
sună ca un timp al conjugării verbelor
de către poeți
de când einstein a aruncat inefabilul
între două încercări de concret
mă deplasez cu viteza gândului
când spre roșu
când spre albastru
apoi așez iubirea în cuvinte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre știință, poezii despre viteză, poezii despre verb, poezii despre roșu sau poezii despre relativitate
Dacă cinele de taină sunt de evitat
poate un mic dejun ar fi fost acceptabil
sau măcar o cafea cu ce vrei tu
înainte de răspândirea definitivă a toamnei
prin frunze prin sânge prin cine să mai știe...
ca o condamnare la nemișcare
pe un ocean mult prea liniștit
...........................
e atâta disperare în zborul frunzelor
încât copacii se chircesc dureros spre inimă
ca într-o amnezie
...........................
de-o vreme un salcâm își tot trimite guguștucii
să-mi bată în termopanul singurătății
iar eu ascult muzică la maxim
ca pe un drog
ca pe o acceptare a sacrificiului frunzelor
pentru dezmățul de la primăvară
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre singurătate sau poezii despre sacrificiu
Între două felii de pâine neagră un gând alb
mestec cu lacrimi fiecare înghițitură
oricum la cina mea de taină
doar un fulger face pe meseanul
iar eu mă visez dansând cu stropii pe un câmp însetat
a verde a iarbă a grâu a mii de maci
și-mi miroase a îngeri pe fiecare geană
sub cerul acesta locuiesc fără chirie
nu am nevoie de haine și nu mă dor spinii din inimă
un măceș îmi crește din fiecare zgârietură
ofrandă pentru gâze culcuș pentru soare
din când în când o frunză
încă în stare de fotosinteză
ar vrea să-mi cânte-n buze
despre toamnă
despre oameni de zăpadă
iar eu mă scutur de ploaie
și-mi văd de infinit
a primăvară
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre verde sau poezii despre pâine
El și eu
Citesc într-un caiet din marmură
despre nimeni altul decât despre altul
ca mine
care și-a sădit în ochi plămânii aerului
și în degete respirația
și a tunat
și a fulgerat
și m-a trăsnit pe mine
să scriu despre el
când el nu a scris nimic despre mine.
Dar eu sunt viu și scriu
El este mort și citește!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lectură, poezii despre degete sau poezii despre aer
Eroii intrau
în poveste când aveau chef
și ieșeau după moarte
sub diferite pretexte
era o brambureală ce se isprăvea
înainte de a începe
mureau foarte ușor
și prindeau viață mai repede
decât se așteptau
chiar înainte de a se naște
povestea era din ce în ce
mai alambicată despre un cer
de foc albastru pirotehnic
deasupra unei țări
semăna perfect cu a noastră
dar era adăugată mai multă fericire
eroii vorbeau despre povestea lor
alți interpretau un rol
mulți erau marionete
unul a vorbit despre durerea mării
extrăgeau petrol și gaze de acolo
câțiva și-au amintit despre oul alb
învelit de aripa găinii
a fost foc și gheață într-un timp
nedefinit nici după distrugerea țării
au pierit gustând dorință
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre vorbire, poezii despre teatrul de păpuși sau poezii despre petrol
Pot dansa cu norii fără să fiu Fred Astaire
mi se întâmplă atunci când nu știu unde e cerul
aripile îmi cresc dinspre lanul de grâu
înspre brazda nepregătită de mângâierea omătului
așa cum fiecare pasăre vrea să fie phoenix
tot astfel mă visez și eu purtător de foc cu trup de cenușă
când nemuritor când neînceput leagăn de univers
poate doar eterna căutare a nimicului între două găuri negre
mi se întâmplă uneori să nu știu unde este cerul
pentru că îl caut prea departe
când ar putea fi în ochii tăi
adică acolo unde mă pierd de parcă n-aș fi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre nori sau poezii despre dans
Nimeni nu te va mai iubi așa abrupt
ca într-o prăvălire infernală
pentru o clipă unică de rai
altfel fericirea ar deveni banală
ca mersul la toaletă
agățată cumva în propria creație
vei rămâne doar cu o fâșie de timp albă
poate din ce în ce mai albă
ca într-o secvență repetabilă
deși știu că te crezi puternică
atunci când în mintea ta se amestecă licuricii
cu demențialul zbor albastru al libelulelor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre licurici, poezii despre fericire, poezii despre devenire sau poezii despre albastru
Despre moarte și libertatea de a nu mai fi
aș putea construi un dialog cu masa tăcerii
mai degrabă un monolog rotund
precum pâinea bunicii mele
sau poate doar un strigăt anonim
precum o delațiune
cât să-mi mai înec din corăbiile acestea
știi tu bine doamne ce mai flotă port în inimă
dar taci
că de când s-a inventat rostirea
parcă lumile se nasc așa de aiurea
și așa de nepregătite pentru armonie
încât sfârșesc mai tot timpul nefericite
oricum doar noe are patent pentru navigație
iar dacă înainte de a mă trezi din luciditate
între mine și firul de iarbă nu era decât un vis
(poate că totuși nu era nimic de negociat)
ca întotdeauna de la rădăcină spre undeva departe
cât despre viață și interdicțiile existenței
nu știu de ce
dar nu am nicio obiecție
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre nefericire sau poezii despre marină