Nimeni nu te va mai iubi așa abrupt
ca într-o prăvălire infernală
pentru o clipă unică de rai
altfel fericirea ar deveni banală
ca mersul la toaletă
agățată cumva în propria creație
vei rămâne doar cu o fâșie de timp albă
poate din ce în ce mai albă
ca într-o secvență repetabilă
deși știu că te crezi puternică
atunci când în mintea ta se amestecă licuricii
cu demențialul zbor albastru al libelulelor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre licurici
- poezii despre iubire
- poezii despre fericire
- poezii despre devenire
- poezii despre albastru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Viața nu e un clasor
deși așez zilnic câte ceva
parcă la presat
cu o speranța albă
precum într-un ierbar
sau ca într-un album
pentru cine ar mai vrea să privească
ca într-un ciudat glob de cristal
istorii de o clipă
îmi cântă flori prin suflet
ca într-o retrospectivă
a niciodată mai frumos
culeg apoi petalele căzute
le adun ca pe visele uitate
într-o singură inimă
și le dau altă viață
ca atunci când
dintr-un bob de strugure strivit
rămâne un strop de vin
pentru o ultimă
împărtășanie
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre suflet
- poezii despre struguri
- poezii despre muzică
- poezii despre inimă
- poezii despre frumusețe
Alb
Un vers alb,
o îmbrățișare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roșie,
doar ea culoare
mai roșie ca albul,
mai albă ca roșul...
și din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
și din nou,
îmbrățișări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
și apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre alb, poezii despre roșu, poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre viitor, poezii despre versuri sau poezii despre prezent
Fericit este punctul liber și neatârnat nimănui
prin el pot trece un infinit de drepte
într-o nesfârșită rotire axiomatică
pe când între două puncte
e loc doar de o dreaptă
unică și de netăgăduit
ca un jurământ
poate de aceea când mă închid în mine
ca un punct liber și neatârnat nimănui
am momentele mele de tăcere
simple și aproape de netăgăduit
în care studiez neantul absolut
ca pe o bornă etalon de infinit
ruptă cumva din sistemul universal de măsuri
într-o clipă de nesimțire
și mă tot întreb de unde până unde
am dreptul să visez conexiuni liniare
ca pe un banal exercițiu
pentru eternitatea
de dincolo de moarte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre promisiuni, poezii despre moarte, poezii despre libertate sau poezii despre infinit
E firesc să te adâncești în tăcere
oricum cuvintele doar amplifică prăpastia
precum un ecou învârtit pe un zbor de erete
dar oricât ai crede în legi eterne
și teoreme îndoielnice
într-o zi vei plânge timpul
petrecut în fața unei table întunecate
de o mie de ori ștersă cu lacrimi
demonstrând doar pentru tine
o axiomă închisă într-o altă axiomă
știu că e firesc să te simți zdrobită
precum un coș de struguri roșii
într-un vas de stejar
în timp ce eu te sorb
ca pe un leac
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre table, poezii despre stejari sau poezii despre prăpăstii
De când ochii-mi plâng în mine
prăpădita asta de inimă este precum o stalagmită
din ce în ce mai albă și rece
pun pariu că dacă aș îndrăzni să o gust
aș avea sentimentul că s-a născut din spuma mării
poate de aceea se cam crede afrodita
sau mai știu ce altă vietate numai bună de iubit
de când nu mai știu regula florii de cais
parcă și cireșii înoată precum delfinii
iar sufletul meu se lasă purtat de zefir
când la poale când spre cer
doar doar zăgazul se va rupe cumva
să plâng și eu cu sughițuri
ca un copil rătăcit
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre plâns, poezii despre pariuri, poezii despre naștere, poezii despre flori sau poezii despre delfini
Lumea se micșorează cu fiecare zi
iar eu nu mai știu să aștept întâmplările fericite
nu mai pricep guduratul zorilor
latru acru la o lună din ce în ce mai albă
astup urechile să nu mai aud iarba cum se naște
ochii mi se închid cu părere de rău
înainte ca lumea să-mi încapă într-o ultimă suflare
mă tem că o să plec printr-un orificiu strâmt și rece
înapoi în negura de dinaintea primului scâncet
lumea asta se micșorează cu fiecare încercare de a o lărgi
și îmi era așa bine să o știu infinită
îmi era așa bine să fiu nemuritor
încât vă cer iertare tuturor
că m-am născut într-o zi de 13
poate că e din vina mea
nu ar fi trebuit să caut măsuri pentru nemăsurat
lumea se micșorează cu fiecare zi
niciodată nu va ma fi la fel de largă
precum atunci când am deschis ochii
atunci când totul era într-adevăr perfect
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre urechi, poezii despre perfecțiune, poezii despre ochi, poezii despre iertare sau poezii despre frică
Prin deșertul dintre două piramide
mă învelesc cu oceanul într-o clipă albastră
cât o șoaptă a unui delfin îndrăgostit de stele
apoi fixez visul în menghina realului
disec întregul în părți infinite
ca pe o lume de lumi în căutarea adevărului
risipit în minciuna de zi cu zi
prin hăul dintre doi munți albi
respir speranțele ca pe un strigăt umil
a disperare
articulat parcă de un melc în cochilie
apoi mă îngrop fericit într-un verde rai
unde ard în focul dintre două tăceri
și o iubire nesfârșită
între timp
iarba amestecă lumina cu seva pământului
într-o căutare absolut absurdă a nesfârșirii
ca într-o retortă suprauzitată
de poet
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre verde sau poezii despre stele
Unele lacrimi pot fi încăpățânate
nu vor să curgă după principii unanim recunoscute
sunt împotriva tuturor regulilor vizibile și invizibile
eretice într-un sens trigonometric
numai bune de ars pe rug
asta dacă ar putea fi legate de vreun stâlp al oricărei infamii
nu am contract cu soarele pentru răsărit
am bătut doar palma într-o zi frumoasă
cu una din primele raze cu atestat
de atunci ridic cerul dintr-o clipire
și extrag logaritmi din fiecare cădere a bastiliei
deși recunosc că uneori admir apusul
mai ales când teiul trimite albinele la odihnă
iar feții frumoși nu se hotărăsc din care lacrimă
răzvrătită sau pur și simplu în grevă albă
să împlinească povestea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare, poezii despre trigonometrie, poezii despre tei, poezii despre principii, poezii despre odihnă, poezii despre grevă, poezii despre erezie sau poezii despre apicultură
Dincolo de troienile din realitatea imediată
nu eu împart lumile în albe sau negre
nici măcar fulgii nu-mi stau bine-n păr
doar viscolul mi se potrivește cumva pe inimă
oricât de fierbinte se amestecă oamenii mei de nea
tot un fel de extratereștri ciudați rămân
anonimi și pe cale de dispariție
cu toate încercările mele de a-i boteza cumva
..................................
noroc cu polimerizarea stereospecifică a izoprofenului
și mai toate aplicațiile sale în lumea aceasta de cauciuc
...................................
în rest doar stele de nisip într-o galaxie dună
și cristalele de clorulă de sodiu rămase martor
pe obraz
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre realitate, poezii despre păr, poezii despre noroc, poezii despre nisip, poezii despre negru sau poezii despre extratereștri
Ieri
ieri a dispărut, rănit,
într-o bolboroseală de cuvinte neauzite,
soarta a rămas ieșind din eclipsă,
în orizontul oval tăiat în două,
cu galbenul toamnei în lobul urechii,
în nevindecatul dor de zbor albastru.
pe sub salcâm doar cioturi arse din planuri urzite,
cu forme ciudate închise ermetic.
neopritul timp taie dezordinea din gând
până la tricoul viscolit de alb
și rochia împăcată cu sine.
într-o atingere deșartă mâinile se umplu
din noaptea albă cu miros de stea căzută.
biserici de frunze se-ntorc în ruine
și ruga rămâne plutind din adânc.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre toamnă sau poezii despre rochii
M-am născut bătrân și înțelept
nimeni nu gângurea ca mine
țipam retoric și căscam filozofic
toți mă credeau pe cuvânt
mă iubeau ca pe o minune dintr-o zi de 13
dar cu cât apăsarea idioată a gravitației
se tot lăsa pe înțelegerea mea siderală
am devenit din ce în ce mai tâmp
nu mai știu să țip întrebări deștepte
nu mai emit enunțuri axiomatice asumate
ca și cum firescul nu ar mai fi așa complicat
ba pot spune că am învățat o tăcere tristă
cu fiecare nouă diplomă agățată de tavan
iar într-o zi o să mor din prostie
mult prea tânăr ca să mai știu ceva
întors cumva la primele mele cuvinte
și nu va niciun bai
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre înțelepciune, poezii despre învățătură, poezii despre tristețe, poezii despre tinerețe sau poezii despre prostie
Poate că te-aș iubi cu răbdare
dacă viața asta ar fi un pic mai veșnică
dar așa fiecare clipă în care nu ne iubim
mi se pare un univers pierdut
și le tot număr
uneori ca un biet om
alteori precum un contabil chițibușar
un rai un iad un rai un iad
și tot așa
până aproape de doi
nici măcar dumnezeu nu știe număra altfel
decât dintr-o lume în alta
în căutarea perechii ideale
doar moartea asta numără parșiv de bine
din doi în doi
ba chiar și din zece în zece
aproape sferic
ca și cum ar dănțui în pași adăugați
cu nemurirea uitată într-o lacrimă
de cine mai știe care făt frumos
mâncător de jăratic cosânzean
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre numere, poezii despre idealuri sau poezii despre iad
Nici nu bănuiți câte ceruri se îngroapă
într-o inimă de poet
dar vă cumpărați medicamente antistres
mai beți o vodcă albă
consumați un verset albastru
striviți întrebările într-o scrumuieră de lux
și vă întoarceți în moarte ca într-un așternut
cu speranța veșnicei dimineți
dar eu visez că sunt copilul răsfățat al cerului
și mă dăruiesc pe vânt să-mi caut zborul
nici măcar moartea nu mă izbăvește de libertate
din foc prin foc cenușă mă-ntorc
iar când mă veți fuma ca pe o țigaretă mentolată
miliarde de galaxii o să vă pătrundă în sânge
pe când pe mine mă va furnica liniștea
dintre două universuri roz
ca acum când vă scriu despre viață
ca despre un tort de ciocolată
numai bun de împărțit
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fumat, poezii despre vânt, poezii despre sânge, poezii despre răsfăț sau poezii despre roz
Nebunia e singura cale spre libertatea socială
așa că tu te prefaci că mă înțelegi
și te urci pe mine
ca pe un scrânciob agățat de lună
deși am învățat
că nimic nu e mai șocant ca realitatea
mă ciupesc de tine să nu fie iar vis
pe când tu ai nevoie de cuvinte
sa-ti creasca macii prin carnea albă
iar eu mă lupt să-ți găsesc rezervorul cu lacrimi
în timp ce o liniște ciudată ne cuprinde
ca atunci când după ce urcăm intens spre vârf
ne întindem pe o poiană să respirăm cerul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie
Locuiesc într-o clipă, fără să mă întreb dacă am loc!
aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
După ce ne băgăm sub cer
să nu ne mai vadă toate lighioanele
stingem luna cu o suflare din inimă
tu îmi numeri femeile de pe piept
ca pe niște evenimente solare cu umbreluțe de paie
apoi ne îmbrățișăm ca să nu ne rătăcim
din când în când nu mai știm cine care mai e
dar ne căutăm disperați buzele
să respirăm cumva dincolo de plămâni
printr-un fel de branhii
care strecoară iubirea din transpirația frunților
întotdeauna sfârșim goi pe un câmp înmiresmat
tu albă și cu un zâmbet care pomenește raiul
eu despletind inutil margaretele
adâncit într-o oboseală frumoasă
în care fiecare soldat devine fluture
iar bombele atomice
recipiente cu șampanie
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șampanie sau poezii despre fluturi
Alo alo tovarăși
stigmatizații mei din rândul doi de zei
goliți paharele și râgâiți a înalt
șapte stele de căciulă măcar
să văd palmele roșind
ca la primul dezbrăcat pe lumină
a evei a afroditei a mai știu eu cărei minuni
nu mai sunt demult doar șapte
cum să mai fie satisfăcute atâtea dorințe de perfect
poate prin trecerea la o producție de serie
cu livrare instantanee
pentru fericirea voastră și o șchiopă de infinit verde
un ceva ceva dincolo de orice altceva
să fie un etalon axiomă pentru ceva-ul originar
sigur o să-i dau într-o zi un nume
ca și vouă tovarăși de cruci și golgote
poate o să vă fac și ceva temple
câte o piramidă de fiecare gând indecent
că doar nu sunt fluturii vinovați de urechile acului
alo alo
preafericiții mei sterpi
la ce bun să vă îngrop adânc
oricum veți învia cumva
la urma urmei infinitul se divide tot în infinituri
întotdeauna infinite
cum doamne-iartă-mă ar putea să fie altfel
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre producție sau poezii despre nuditate
După fiecare victorie mai înalț o poartă
prin care îmi trec oasele spre veșnica amintire
oricum nu există destule înfrângeri
pentru câte ode ale bucuriei pot fi cântate vreodată
nici destule bulevarde ale biruinței
pe care să mărșăluiască descompunătorii de eroi
doar o albă cărare între două nopți și o scară
pe care să ne coboare din neant când visele când roua când cine mai știe ce blestem
uneori îngeri alteori demoni fiecare cu durere
..................................................
doar lacrima ascunsă din spatele fiecărui strigăt de asalt nu mai are vreme să curgă
ori doar se amestecă cu teama de a nu muri ridicol fără o semeață movilă de pământ drept templu
....................................................
sunt un gladiator vremelnic într-un circ nemuritor
poate de aceea simplitatea cercului nu se lasă spusă
oricâte cuvinte aș șlefui
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre înfrângere, poezii despre victorie, poezii despre rouă sau poezii despre noapte
Într-o zi, când nu va mai fi niciun răsărit, abia atunci vom găsi enigma vieții prin coridorul rece și întunecos al morții.
aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre întuneric, aforisme despre viață sau aforisme despre moarte
Doar intensitatea gândului poate păstra prezentul viu mai mult de o clipă!
aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre prezent sau aforisme despre gânduri