Glissando
când îmbobocisem credeam
că-mi vor crește aripi
dar mi-au crescut doar frunze
apoi am prins rădăcini
care culmea
au nevoie de mângâieri
când am înfrunzit
eram gata să cred
că sunt floare
și mai adânc mi-am înfipt
rădăcinile
în speranța că voi rodi
ca un pom
dar sunt doar un copac
vă pot dărui doar umbra
vara
și poate ceva căldură
iarna
vânturându-mă cenușă
din sobele de teracotă fierbinți
de flacăra ce-mi arde seva
îmi veți aruncați apoi
sufletul
în dosul grădinii
de unde voi tot îmboboci
iar și iar
cu speranța că într-o zi
îmi vor crește aripile
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre creștere
- poezii despre copaci
- poezii despre aripi
- poezii despre suflet
- poezii despre iarnă
- poezii despre foc
- poezii despre flori
- poezii despre cenușă
Citate similare
Oricât m-aș strădui să despart cerul de pământ
lumea nu e destul de mare ca să te fac pierdută
nici embrionul din care îmi crește poezia asta nu știe
dar crește de nebun într-un uter nepregătit
parcă din ce în ce mai strâmt
cât să mai cuprindă o sămânță de gând
într-un singur gând sunt un infinit de infinituri
și eu îl port ca pe o gâză din floare în floare
doar s-or împlini toate aceste lumi minunate
apoi cuminte îmi voi așeza capul în poala ta
să mă înec în oceanul din care îmi privești buzele cum tresaltă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre infinit, poezii despre poezie, poezii despre ocean, poezii despre nebunie sau poezii despre gânduri
Sunt liber să visez că sunt liber
precum o gâză prinsă-n lumină
(nu voi ști niciodată dacă era dispusă să ardă)
...............................
poate nici Isus nu era pregătit de crucificare
...............................
doar din când în când rătăciții mai împart speranța
ereticii doar vin și pleacă ca la un job regulat
nu ca o scuză pentru cine știe ce războaie
doar așa ca să nu moară de plictiseală
între două veșnicii
iar eu îmi strig dorul de primăvară prin tine
ca să uit de toate zăpezile acestea cenușii
ca și cum doar împreună putem elibera fulgii
din strânsoarea gravitației
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre serviciu
- poezii despre război
- poezii despre primăvară
- poezii despre lumină
- poezii despre libertate
- poezii despre gravitație
- poezii despre erezie
Chiar de acum
cel mai tare îmi doresc
să vină noaptea
să-mi pună cineva brațul
în jurul capului
să mă tragă în sine
și să-mi spună -
chiar de acum începe
numărătoarea inversă
a nașterii noastre
sărută-mă
tu nu vei fi eternă
eu nu voi trăi adânc
în amprenta dinților tăi
lăsată pe lobul urechii
dar îți voi rupe rădăcinile
și lăstarii
și le voi altoi în mine
ei vor crește și vor înmuguri
vor rodi struguri buni
iar tu vei face vin
până în vecii vecilor
poezie de Silvia Van
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre urechi, poezii despre superlative, poezii despre struguri, poezii despre noapte, poezii despre naștere, poezii despre muguri sau poezii despre dorințe
Un vis de iubire
Pe când ploua în paradis
Cu stropi mari de fericire,
Noi doi trăieam un vis,
Un vis frumos de iubire.
Viața părea ca un pom în floare,
Tu erai ca un vânt cald într-o zi fără soare.
Eu credeam că sunt un zeu,
Tu îmi șopteai dulce că sunt doar al tău.
Trăiam într-o lume creată,
Parcă doar pentru noi.
Eram fericiți și plini de speranțe,
Eram în doi.
Dar anii au trecut rând pe rând
Tu ești cu părul alb și eu la fel sunt.
Dar trăim tot acelaș vis de iubire
Cum am trăit de mult cândva.
Căci eu sunt toiagul tău și tu ești speranța mea.
poezie de Vladimir Potlog (3 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre vânt, poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre rai, poezii despre păr alb, poezii despre păr sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
De dorul tău
Sunt piatră aruncată-n râu
Ca să mă spăl de nostalgie,
Când prea departe-n astă lume
Mă voi topi de dorul tău.
Sunt frunză de copac bătrân,
În calea ta ca să mă pun,
Când toamna va veni devreme,
Apoi, să putrezesc de dorul tău.
Sunt apă dulce de câmpie
Ce vrea piciorul să-ți mângâie,
Când iarna cruntă va să vie
Voi îngheța de dorul tău.
Sunt albă pătură de nea
Ce se așterne-n calea ta,
Când primăvara va să vie
În apă mă voi transforma,
Ca să mă scurg de dorul tău.
Sunt soarele de primăvară
Ce joacă trist în părul tău,
Când vara se va instala
Vor fi doar raze-n calea ta,
Iar eu voi fi orbit de dorul tău
poezie de Vasile Șerban din Drumul spre cer, Volumul 2 (2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre râuri, poezii despre picioare, poezii despre jocuri sau poezii despre gheață
Căutări...
Iubitule, unde și de ce fugi de mine?
De ce te ascunzi, ca un clovn rănit de soartă,
în pădurile pasiunilor ofilite, pline de liane efemere,
care se rup la cea mai mică adiere
a vântului nefavorabil,
ți-e frică de ochii stelelor, sub care sărutările mele patetice
îți vor arde buzele reci ca pământul,
învățate și mulțumite doar de sărutări pasagere...
sau fugi de înlănțuirea mea de iederă iubitoare,
care te sufocă cu naivitate copilărească,
vrând să creadă în verdele iubirii adevărate o viață,
nepătată vreodată de microbul trădării.
Da, sunt naivă și eu mi-am spus-o deseori,
dar cine îmi poate spulbera speranța, că într-o zi,
te voi face să pierzi drumul rătăcirilor amăgitoare
și vei privi mai atent în adâncul oceanic al sincerității
mele, care își va semna statornicia în stele alături de tine,
doar să mă iubești și tu la fel.
Iubitule, unde și de ce fugi de mine?
pentru că îmi voi pierde răbdarea de fier
și apoi, nu va mai fi cale de întoarcere pentru noi,
chiar dacă maturizarea ta mă va căuta
cu disperarea lui Tristan.
Dar și de voi fi muribundă ca Violeta,
tot nu voi înceta să-ți explic,
ce frumoasă este fericirea,
când are același numitor comun
și ce minunată este iubirea adevărată,
scrisă în stelele eternității.
poezie de Valeria Mahok (6 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre stele, poezii despre sărut, poezii despre naivitate, poezii despre adevăr, poezii despre învățătură sau poezii despre verde
N-am să tac
Tu spui că sunt o enigmă vie...
Că pot cu gândul mereu scrie.
Că sufletul îl am prea apăsat,
Că nu prea cred să fiu salvat.
E drept ai uneori dreptate,
Nu pot să tac, vorbesc de moarte.
Dar oare tot ce ne înconjoară...
E adevăr... sau apă chioară?
Cum pot să tac... când tot e strâmb?
Când n-avem loc pe acest pământ.
Că fără milă îl călcăm,
Nimic nu vrem ca să salvăm.
Noi suntem niște trădători.
Pământul ne-a primit cu flori
Cei care mâine vor veni
Pe ce pământ vor mai trăi?
Ei unde oare vor pleca
Dacă pămînt n-o exista?
Gândiți și dați-mi un răspuns
O viață aveți... și nu-i deajuns.
Sunt cred... cel mai înverșunat,
Dau foc la tot ce e stricat.
Sunt chiar furtună în deșert,
Și vreau pământ fertil nu sterp.
Îmi spui să cred că voi răzbi...
Și dragoste voi întâlni...
Speranța mea... un vis pierdut
Cum să o iau dela'nceput?
Probabil s-o schimba ceva...
Când eu... nu voi mai exista.
Nu pot să tac e prea târziu,
Mi-e teamă de ce pot să scriu.
Mi-e teamă... chiar și să vorbesc
Pot multe inimi să rănesc.
Așa că tac și mă ascund
În jur e Răul până-n fund.
E seară... v-am cam pluctisit,
Am spus doar ce eu am gândit.
Vă mulțumesc anticipat
Nu tac... dar totuși am plecat!
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre vorbire, poezii despre viitor, poezii despre trădare sau poezii despre seară
* * *
Acum... nu-ți cer,
Nu-ți voi mai cere,
Revedere, reîntânlire!
Te voi iubi în liniște,
Și în tăcere!
Tăcerea unei iubiri nemuritoare,
În infinita clipei arzătoare!
Și chiar de-i ger în iarna trecătoare,
Tu ești focul ce tot arde-n viața...
Viața asta, viața noastră!
Unde îmi ești începutul,
Din nesfârsitul încă nesfârșit!
Dorința ce mă macină,
Între timpuri ori netimpuri!
Că atâtea rădăcini în mine ai înfipt,
Și atâtea lacrimi din ochi s-au scurs,
Încât acum sunt tot doar uns,
Cu seva din sufletul tău!
Îmi cresc aripi pân 'la cer,
M-apropi chiar de Dumnezeu!
Și nu-i nici un mister,
Sunt Eu... tot Eu,
Și Tu... tot Tu,
Și Noi... tot Noi,
Chiar și fără de Noi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre început, poezii despre religie sau poezii despre ger
Înghit și acum oase de cireșe
altfel cireșele îmi par un aliment oarecare
iar teama că îmi vor crește cireșii prin burtă
aproape că am învins-o după ce bunicul râzând oltenește
nu știa cum să mă mai convingă că a glumit doar
asta pe când mă și vedeam răstignit
între pământ și cer
de cireși viguroși și iuți
precum vrejul de fasole
din poveste
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cireșe, poezii despre umor, poezii despre mâncare, poezii despre frică sau poezii despre Oltenia
Căutări...
Iubitule, unde și de ce fugi de mine?
De ce te ascunzi, ca un clovn rănit de soartă,
în pădurile pasiunilor ofilite, pline de liane efemere,
care se rup la cea mai mică adiere a vântului nefavorabil,
ție frică de ochii stelelor, sub care sărutările mele patetice
îți vor arde buzele reci,
învățate și mulțumite doar de sărutări pasagere...
sau fugi de înlănțuirea mea de iederă iubitoare,
care cu naivitate copilărească,
vrea să creadă în verdele iubirii adevărate toată viața,
nepătată vreodată de microbul trădării.
Da, sunt naivă și eu mi-am spus-o deseori,
dar cine îmi poate spulbera speranța, că într-o zi,
te voi face să pierzi drumul rătăcirilor neîmplinite
și vei privi mai atent în adâncurile oceanice ale sincerității
mele, care își vor semna statornicia în stele alături de tine,
doar să mă iubești la fel.
Iubitule, unde și de ce fugi de mine?
pentru că îmi voi pierde răbdarea de fier,
ca cea a frumoasei Penelopa în așteptarea lui Ulise
și apoi, nu va mai fi cale de întoarcere pentru noi,
chiar dacă maturizarea ta mă va căuta
cu disperarea lui Tristan.
Obosind ca Violeta, voi înceta să-ți explic,
ce frumoasă este fericirea,
când are același numitor comun
și ce minunată este iubirea adevărată,
scrisă în stelele eternității.
poezie de Valeria Mahok (6 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe
Mi-ar fi plăcut să fiu savantul fericirii
să nu mai las la voia întâmplării bucuria de a fi
aș începe cu axioma clipei
fără dogme
cu mintea despletită de iubire
aș desena grafice fiecărui mac
și nu aș mai măsura infinitul cu ocaua mică
voi postula fiecare zâmbet
nu va mai fi loc de îndoieli
piramidele vor crește din inițiativa deșertului
iar orice munte va învăța perspectiva câmpiei
precum fiecare furnică va avea mușuroiul ei
nu vor mai fi sclavi nicodată
doar o lume de împărați
fără revoluții și execuții publice
iar ghilotinele vor tăia numai grijile
nu va mai fi nevoie de inchiziție
nici de cavaleri templieri
pentru că fiecare om va avea altarul său
și un singur dumnezeu
de neîmpărțit cu nimeni
aș putea desena și muzica
cum așez acum iubirea în cuvinte
dar mă tot întreb
cine naiba ar mai avea nevoie de poezie
când toată lumea ar fi fericită
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre sclavie, poezii despre revoluție sau poezii despre muzică
Posibilitate
La orizont e doar iubire
si mă îndrept timid spre ea,
spre clipa mea de fericire
dac-o voi prinde? Voi vedea.
Mi-am luat cu mine și speranța
care mă roagă să o cred,
poate acum îmi este șansa
de nenoroc să mă dezleg.
La orizont e doar iubire
si soarele dogoritor,
îmi încălzesc sânge și rime
umplându-mă încet cu dor.
Din când în când o îndoială
înfiripată-n al meu gând,
îmi dă o stare temătoare
și mi-o alung cu un surâs.
Totul îmi pare înflorire
în trupul meu cel obosit,
la orizont e doar iubire
și merg spre ea în ritm grăbit.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre ritm, poezii despre posibilitate sau poezii despre ghinion
Voi fi
Deși sunt om și am nevoie
De ceva care să mă ispitească,
Nu mă mai duce nimeni în ispită.
Pentru sfârșit mi-am pregătit un buncăr
Cu multe provizii, dar fără provocări.
Voi muri puțin în urma voastră,
Doar să fiu primul înviat.
Să văd cum pe deasupra mormintelor
Deschise pentru marele moment,
Corbii se vor schimba la față,
Iar vulturii, dezamăgiți
De veșnica și noua viață,
Vor fi de mine ispitiți.
Iar eu, ce n-am acum voi fi atunci:
Ispită încălcată de porunci!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre sfârșit, poezii despre schimbare sau poezii despre moarte
Nu sunt Dumnezeul furnicilor
dar mă dor toate mușuroaiele
desfăcute de curiozitatea mea
fiecare lume în care mi-am băgat nasul
fără să înțeleg dezastrul produs
doamne câte bariere puneam în calea lor
ca să-mi verific teoriile copilărești
doar așa
ca să văd până unde vor răzbi
interveneam despotic
într-o lume pe care nu o înțelegeam
din joacă
un uriaș fără minte
și nu pot să nu mă gândesc
că un copil din stele flămând de cunoaștere
se joacă din când în când
cu lumea noastră
doar așa
ca să vadă până unde putem răzbi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre nas, poezii despre furnici, poezii despre dor sau poezii despre cunoaștere
Sonetul 15
Când mă gândesc că tot ceea ce crește
Doar scurtă vreme-și apără tăria
C-această scenă teatrul îl iubește,
Dar stelele în taină fac regia.
Când văd că omul crește ca o floare
De-același cer slujit sau stânjenit
Apoi îi curge seva hrănitoare
Și măreția-și pierde negreșit.
Atunci, nepermanența viețuirii
Mi-arată că ești tânăr și în fapte,
Iar timpu-aduce degradarea firii
Și tinerețea ți-o scufundă-n noapte.
De dragul tău, toți Timpul îl hulesc,
Că îți ia tot, dar eu te altoiesc.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre teatru sau poezii despre apărare
Da, da, te știu eu
Ceea ce-mi dărui cu mâinile-ți primesc
Nimic mai mult, iubito, nu-ți cerșesc!
Da, da, te știu eu, cerșetor umil ce-mi ești,
Tot cerul inimii tu mi-l cerșești!
Dacă-mi vei da o floare rătăcită, una,
În inimă o voi păstra pe totdeauna!
Dar dacă spini cu ea ți-oi da?
Voi sângera și voi răbda!
Da, da, te știu eu, cerșetor umil ce-mi ești,
Tot cerul inimii tu mi-l cerșești!
O dată, doar o dată ochii iubitori
Să-i nalți în ochii mei, să mă-nfiori,
Și viața mi s-ar face dulce foarte
Și dincolo de moarte!
Dar dacă ghimpi vor crește din priviri prelungi?
Îi voi susține, pieptul să-mi străpungi!
Da, da, te știu eu cerșetor umil ce-mi ești,
Tot cerul inimii tu mi-l cerșești!
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre cerșetorie, poezii despre inimă, poezii despre ochi sau poezii despre cadouri
Iubiri pierdute în noroi
Prin cețuri albe de tăcere
Vin amintirile-n șuvoi,
Și sufletul din nou îmi cere,
Iubiri pierdute în noroi.
Plutește-n aer primăvara,
Și ninge iar cu flori de tei,
Dar gândul meu e tot la vara,
Cu sărutări printre alei.
Și simt în suflet grea durere,
Când dintr-o poză ochii tăi,
Mă scaldă într-o mângâiere,
Deși acum îmi sunt călăi.
Și nici măcar nu pot a-ți spune,
Ce dor e în inima mea,
Sau despre jalea ce-mi răpune,
Speranțele și dragostea.
Când soarele plin de căldură,
Adună-n mine umbra ta,
Apar din nou ghețari de ură
Și-n cale nu le poate sta.
Dar ochii mei nu vor să creadă
Și se întorc mereu spre ieri
Chiar dacă văd numai o stradă
Pe care scrie " Nicăieri "
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei sau poezii despre ninsoare
Iubiri pierdute în noroi...
Prin cețuri albe de tăcere,
Vin amintirile-n șuvoi,
Și sufletul din nou îmi cere,
Iubiri pierdute în noroi.
Plutește-n aer primăvara,
Și ninge iar cu flori de tei,
Dar gândul meu e tot la vara,
Cu sărutări printre alei.
Și simt în suflet grea durere,
Când dintr-o poză ochii tăi,
Mă scaldă într-o mângâiere,
Deși acum îmi sunt călăi.
Și nici măcar nu pot a-ți spune,
Ce dor e în inima mea,
Sau despre jalea ce-mi răpune,
Speranțele și dragostea.
Când soarele plin de căldură,
Adună-n mine umbra ta,
Apar din nou ghețari de ură
Și-n cale nu le poate sta.
Dar ochii mei nu vor să creadă
Și se întorc mereu spre ieri,
Chiar dacă văd numai o stradă,
Pe care scrie " Nicăieri "
poezie de Dorina Omota din Iubiți și nu lăsați să moară clipa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perfecțiune?
Vreau să fiu perfect în toate,
Dar apoi stau și gândesc,
Oare îmi voi da dreptate
Dacă, poate, mai greșesc?
Este ea, perfecțiunea,
Chiar ceva ce îmi doresc?
Îmi șoptește rațiunea
Să mai stau să mă gândesc.
Ar fi bine bun la toate?
Mă ajută cu ceva?
O ascult, îi dau dreptate,
M-am pierdut pe undeva...
Pot fi geniu, pot fi suflet,
Sau iubire... sau nimic,
Pot fi versuri, pot fi cântec,
Pot fi tot... sau doar un pic.
Pot să fiu perfect în toate?
Poate nu, poate că da,
Conștiința va răzbate,
Voi trăi și voi vedea.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre versuri, poezii despre greșeli sau poezii despre genialitate
* * *
oamenii ăștia de nea au un tupeu nemărginit
am știut dintotdeauna că sunt aroganți
poate de la cum stau cu nasul pe sus
sau cum privesc lumea cu detașare
nici nu clipesc
se cred zei
se cred nemuritori
dar asta doar până la primăvară
când florile de cais
or să cheme fluturii
iar copilul din mine va râde în acord cu primăvara
pe când oamenii de zăpadă vor învață modestia
topindu-se
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre modestie sau poezii despre fluturi