La Cluj-Napoca ninge cu "obiele"
La Cluj-Napoca ninge din altare
De ceruri nalte, ninge "cu obiele"
Și-mi pare că se-ntorc din depărtare
Zăpezile copilăriei mele.
La Cluj se lasă fulgii parașute,
Pe case, pe copaci și pe câmpie
Și cresc și cresc zăpezile căzute
Ca-n anii când credeam în veșnicie.
La Cluj se lasă seara cenușie
Și norii uriași și grei se storc
Și ninge, ninge, ninge din tărie,
Ca-n anii care nu se mai întorc.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre parașutism
- poezii despre nori
- poezii despre ninsoare
- poezii despre creștere
- poezii despre copilărie
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.