Cucul

azi poate ştiu că mă duc...
iară urc... spuse cu
senilitate profesorul de ser
viciu la bencecu de cuc
sus
cântă o bascula(n)tă mai mult cârâie
sus
cu mii de ochi de păpuşă în guşă (?!) în linia
dealului fără
pene potrivite cu rochia
de ceară a un
ei minore în plasament
facial... a
proape de când
lumea vorbeşte v
orbeşte des
pre cuibul de nebunii
al păsării de me(n)tal

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucul

azi poate ştiu că mă duc...
iară urc... spuse cu
senilitate profesorul de ser
viciu la bencecu de cuc
sus
cântă o bascula(n)tă mai mult cârâie
sus
cu mii de ochi de păpuşă în guşă (?!) în linia
dealului fără
pene potrivite cu rochia
de ceară a un
ei minore în plasament
familial... a
proape de când
lumea vorbeşte v
orbeşte des
pre cuibul de nebunii
al păsării de me(n)tal

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul de filosofie: Tot ce nu e proză, e vers; şi tot ce nu e vers, e proză.
Domnul Jourdain: Şi cum vorbeşte omul, ce e?
Profesorul de filosofie: Proză.
Domnul Jourdain: Adică aşa să fie? Când zic: Nicole, adu-mi papucii şi dă-mi scufa de noapte, e proză?
Profesorul de filosofie: Da, domnule.
Domnul Jourdain: Pre legea mea, de peste patruzeci de ani fac proză fără să ştiu!

replici celebre din piesa de teatru Burghezul gentilom, scenariu de Moliere
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub acelaşi cer de stele

De sus în jos,
o stea: "Un punct şi nimic mai mult" – şi-a zis în mintea luminată.

De jos în sus,
un om: "Ar fi un bec frumos – păcat că nu cooperează".

*

Iat-o casă în care o mamă îi cântă copilului să doarmă.

Copilul: "Mamă, ştii că şi eu le cânt stelelor, în fiecare noapte, că să doarmă liniştit?" – spuse glasu-i fără vicleşug.

poezie de Nicolae-Toma Posa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îngerul Brumaru

fie îngerul Brumaru
emil atât de aproape tuturor păsărelelor
cu pene potrivite: de apă
aproape
ca peştii zburând (?!) prin tăcerea
tăcerii poeţilor zilei de azi sau de mâine
sau îngeri şi ei

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎN VÂRFUL DEALULUI LA NUC (Rubaiat)
În vârful dealului, la nuc
M-aşteaptă ieie să mă duc
La un dans sub raza lunii,
Să nu cânt singur ca un cuc.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare

Pe aripi străvezii de zbor
Spre-nalt tu te ridici uşor
Mai sus, mai sus s-atingi un nor
Iar de banal să nu simţi dor.

Arunci privirea-ncet în jos
Şi vezi tot ce-ai lăsat în urmă,
Iar peste-o mare de-amintiri
Se-aşterne acum un strat de brumă.

În zborul tău înalt spre cer
Pe ochi îti cade-un văl de ceaţă,
Iar amintirile îţi pier
Lăsându-ţi trupul fără viaţă.

Dar uite ai zburat prea sus,
Mai sus de-atât nu se mai poate
Oare acuma n-ai ajuns
Mult prea aproape chiar de moarte?

E mult prea greu să rămâi sus,
Când viaţa-ntreagă ţi-e departe
Te afli între poli opuşi
Păşeşti spre viaţă sau spre moarte?

poezie de Teodora Todea (aprilie 2009)
Adăugat de Teodora Todea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să urc

la piaţă. piaţa dacia e în nori: o
să cumpăr o raţă.
sălbatică. în timp ce pasărea-i zboară
pe var(z)ă (?!) ochiului pe
fereastră-i cresc penele pleoapei. de
mii de ani: două mii.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

când îmi voi face curaj
voi scrie poezia curajoasă des
pre curaj (?!) -
fructele înteţite ar fi, sau n
ar fi, deocamdată oprite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amintirea nimănui

din tomberonul de un galben puţin înclinat
fără o roată iese un vârf de aripă emailată
de înger de familie reciclabil (?!) aerul rece

de februarie nu se zbate de mîini se lipeşte
cu liniştea cu aerul clar că ar fi unul bine in
format în ce ne priveşte de sus dumnezeu

mişcarea pietonală fără aprobare de jos os
pe os se încearcă în lupte de stradă cu linia
de tramvai care-ncântă cromată priveghiul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baistrucul...

Te-am luat şi eu odată-n braţe şi-ncetişor am să te duc
în lumea viselor cu boaţe din ţara frunzelor de nuc...

Ca obosit de contemplare, să te mai iau, să te mai duc
pe căi de stele căzătoare, din cuibul puilor de cuc...

Când păsări or porni să zboare, iar să te iau, iar să te duc
spre cea mai fină depărtare, din cel mai gingaş vălătuc...

Pe undeva ne-om despărţi, ca să mă laşi, ca să mă duc
eu - unde nu mai poţi tu fi, tu - unde iar mă nasc baistruc...

poezie de Iurie Osoianu (21 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pişulică

se uită cum mama
sa e o mare mare poetă
pe lângă
ea mai umblă şi poeţii bărbaţi estimaţi
la mii de karate
scoşi din cenaclu cu forţa (?!) c
are nu e a lor nu -
pe lângă
că-n seara lungă s-a stat la un birt
cu terasă cu paie cu pene cu pre
şuri... ca un cuib
de legionari infantili
împuşcând
pete de culoare puţin
vinovate de toate
piruetele din limbaj
sau de alte nimicuri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerii brazi

locuieşte-ntr-o ghindă
atât s-a micşorat bâtrânul
înţelept înţepat
cu ace verzi curioase
de tinerii brazi -
fiii de brad înclinat
într-o secvenţă-soţie

ai să cazi ai să arzi
îi spune cel de sus dintr-o gaură
mov unei stele ce-aduce
mai mult cu o stâncă - femeia
din cosmos, străina
care seamănă cu o vază turtită fără copii (?!) ad
miră: nu ştie
de ce un peisaj încheiat nor cu nor
în jurul ideii de pelvis
geostrategic pe o
planetă albastră - alb

astră pustie săracă
-n citate verificate sub zile
cu trunchiuri sărite, zărite
în unele case - cum ard
în căminele joase
ca tânărul brad: fiul a
proape risipitor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate...

Poate nu eşti un falnic împărat
Poate nu eşti un filozof de marcă,
Dar dacă tu nu ai fi existat
Azi lumea ar fi fost mult mai săracă.

Poate nu eşti o mare cântăreaţă
Poate nu eşti model şi nici artistă
Dar fără râsul tău de dimineaţă
Azi lumea ar fi fost cu mult mai tristă.

Poate nu sunteţi buni şi plini de-avânt
Poate că-n suflet nu aveţi tărie
Dar fără voi aicea pe Pământ
Azi lumea ar fi fost mult mai pustie.

poezie de Octavian Cocoş (5 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiuca

ar trebui să mănânc
peşti pentru că azi au ieşit micile
zburătoare din ser
tare (?!) ar trebui
să mă-ndestulez cu o ştiucă
stricată-ncepând
de la unele litere

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vorbeşte.
vorbeşte despre cum poţi îndoi
cu mâinile goale
cuvântul "oţel"
şi despre cum îi dai forma de gând
a potcoavei.

despre timpul pe care îl extragi
ca pe o buruiană, cu rădăcină cu tot,
din întrebarea "până când?"
ca să dai spaţiu,
să aibă loc vegetaţia spontană a ideilor
să crească, să facă dragoste,
şi din dragoste
să iasă
fructe
aproape nemuritoare.

vorbeşte despre cum
în urma lăsată în ou de inima păsării
ai pus să leviteze o lacrimă,
pentru că tu ştii
că plânsul poate să zboare
până sus în poem.

vorbeşte despre artă
cât ţine eclipsa pământului
mâine.

arta
începe de acolo
de unde alţii,
care (doar) par asemenea ţie,
nu mai ştiu să continue.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mi

cu uimirea făpturii
pe care el o slujeşte de mi
liarde obositoare de ani
îmi intră sub tricou cu uitarea
firicelelor de ferigă
ce atât
de bine se aseamănă cu părul aproape vâlvoi (?!)
des
împletit în chip de corniţe date cu mistice
salive de inorog-dinozaur - uite că
des
ce atât de mult se revoltă
va sfârşi va
sfârşi
cu cucuie pre
istorice la baza umblării
pe apele tulburi
mis
terioase
puţin lunec
oase

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e lună

nu ştiu să descriu o femeie
poate am întâlnit-o
în oraşul cu străzile vechi
nu ştiu
dacă iarba ce creşte
ca o fetiţă printre pietrele gri
ale pavajului poate
nu ştiu
să ne lege la ochi să ne spună
de ce ne iubim şi de ce
nu e lună, nu e

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele e mai sus

decât de obicei. da, a încheiat
mediile copiilor. şcoala din sânnicolau
mare este un cor de urale - de
sănătate mintală. cu dedicaţie
pentru el, profesorul de desen pe asfaltul
din faţa primăriei aşa zis liberale. tot
odată a calculat - pentru posteritate -
febril (?!)
media anilor bine trăiţi - în util - între scutece
versus media anilor irosiţi ca adult...
spre final
soarele e mai sus. sunt mai jos
doar cotele apelor arancăi - în
care nu ai cum să îneci pe moment
de reculegere privirea sincigaşului

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plasament

Cu ce scrie şi vorbeşte
Vrea să fie pusă-n ramă,
Însă i se potriveşte
Un loc şi în... epi(g)ramă.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele care-ţi picură

acum pe nas garantat vine de
undeva de mai sus
(?!) - poate
dintr-o pereche ne-verosimilă
de nări din mijlocul frunţii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!