Cucul
azi poate știu că mă duc...
iară urc... spuse cu
senilitate profesorul de ser
viciu la bencecu de cuc
sus
cântă o bascula(n)tă mai mult cârâie
sus
cu mii de ochi de păpușă în gușă (?!) în linia
dealului fără
pene potrivite cu rochia
de ceară a un
ei minore în plasament
familial... a
proape de când
lumea vorbește v
orbește des
pre cuibul de nebunii
al păsării de me(n)tal
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre rochii
- poezii despre păsări
- poezii despre păpuși
- poezii despre profesori
- poezii despre prezent
- poezii despre nebunie
- poezii despre muzică
- poezii despre educație
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.