Autoportret

Cam micuţă, cam negruţă
Cu ochii lipiti de frunza
Doua pete maronii
Cu sclipiri de stele vii

O paleta de culori
Puse-n versuri dulci in zori
Amalgam din ganduri zeci
Prin umbritele poteci

Vin din rasarit de soare
Si merg spre apus in zare
Iubesc tot ce-mi este dat
Pastrez sufletul curat

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tricolorul

Pastrez in inima mea trei culori adanc sapate,
Albastrul- cerul cel senin, frumusete si credinta,
E... aerul, speranta, viitorul.... visele curate,
Blandetea sufletului, e noblete si... vointa.

Pastrez in inima mea trei culori adanc sapate,
Galben- e forta, bogatie, vara plina de lumina,
Sunt holdele de grau, in aur toate imbracate,
E binecuvantarea Lui, peste noi Mana-I Divina.

Pastrez in inima mea trei culori adanc sapate,
Rosu- e rasarit de soare stralucind in dimineata,
E sange sfant, Jertfa varsata pentru libertate,
E maretie, e curaj, e Legamant si Dragoste de viata.

Pastrez in inima mea trei culori adanc sapate,
Ce flutura si se inalta ca un simbol sfant,
Simbol pe care-l port in pieptul meu cu demnitate,
Si-l voi purta cu drag pan' la mormant.

Pastrez in inima mea trei culori adanc sapate,
Si orice-ar fi, in sufletul meu eu la fel o sa raman,
Cu fratii mei de-acelasi neam in unitate,
La orice pas, prin lumea larga, mandru ca-s roman!

poezie de Marius Alexandru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şopteşte ploaia

şopteşte ploaia
îmi râde în palmă
cu stropii ei reci
şi mărunţi...
aminte mi-aduc
de când altădată
călcam iarba verde
desculţ
udat pe picioare
cu ochii spre soare
să prind curcubeul
difuz
în aerul plin
cu miresme de floare
din meri inforiţi
în grădină
şi uzi
iubesc ploaia caldă
iubesc primăvara
simt că renasc
şi vibrez
la tot ce-mi atinge
privirea... auzul...
le iau ca pe-un dar
şi păstrez.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea păpădiei

Tu cine eşti, de unde vii?
Ai frunze galbene-aramii
Şi un miros de toamna.

Ce colt de lume te-a chemat?
Ce ganduri te-au indepartat?
De cine ţi-a fost teama?

Sunt păpădia auritaţ
Cu praf de stele poleita
Îmbratisez ades poteci....

Dorintele sapate-n piatra
Le-am mostenit in sat cu vatra
Şi nu te las sa pleci.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cam scârţâie toate, mon cher

cam scârţâie uşa cea veche,
cam scârţâie scara spre cer,
cam scârţâie într-o ureche
o frunză răpusă de ger.

cam scârţâie ventilatorul,
cam scârţâie traiul mizer,
cam scârţâie frâna, motorul,
şi n-am niciun marche arrière.

cam scârţâie încheietura,
cam scârţâie clanţa de fier,
cam scârţâie dinţii şi gura,
să scârţâi e tot ce mai sper.

cam scârţâie coarda viorii,
cam scârţâie glasu-n eter,
cam scârţâie bilele morii,
cam scârţâie toate, mon cher.

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (30 mai 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa unui nou răsărit al iubirii

În orizontul imaginar
Al vieţii
Va fi mereu
Un nou răsărit,
Va fi mereu
În suflet
Un cântec să-l amintească.

Din fiecare zi ce trece
Din nou se naşte alta,
Deci să începem
Să trăim(dragostea)viaţa
cu fiecare rasarit de soare.

Îm apus de soare
Şi-n fiecare zori,
Privighetorile cântă,
Crini înfloresc,

Cerul e albastru
Şi limpede izvorul.
Tandră şi strălucitoare este luna
Într-o noapte de iarnă,

Confudându-se cu ochii tăi
Când se uită-n depărtare
Şi cu stelele
Ca lumina ochilor tăi
În fiecare rasarit de soare.

Păreau doi luceferi
Coborâţi din ceruri
Care vin să aibă
Dragostea ce-o simt pentru tine
Femeie uimitoare.

Într-o noapte de iarnă,
Intr-un nou răsărit de soare.

Acesta este noul răsărit
Splendoarea trecută
A vieţii
Cr lasă prieteni...
Şi dragostea să plece.

Este ca o reîntoarcere
Spre început
Ce se simte ca briza uscată
Pe drumurile
Sufletului meu singuratic

Ai plecat femeie uimitoare.
Acesta-i noul răsărit de soare
În zilele noastre
Ca doi luceferi
Coborâţi din ceruri.

Care vin să vadă
Iubirea ce-o simt pentru tine,
Femeie uimitoare
În fiecare răsărit de soare.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râzând în soare

Niciodată nu vei şti
Gândul meu unde va fi
Niciodată ochii mei
Nu-ti vor spune tot ce vrei

Ani intregi te-am aşteptat
Până noaptea-n zori a dat
Ani intregi cer năruit
Aplecat m-a-nvăluit

Si acum râzând in soare
Tot inşir mărgăritare
Vorbe dulci deloc sfioase
Le arunc in prag de case

Niciodată nu vei şti
Gândul meu unde va fi
Si inot plutind pe val
Zi de zi, an dupa an.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te ştiu, micuţă impostoare! ...

Mă mir de unde noaptea adună-atâţia aştri,
De şi-a brodat cu-argintul perdelele din cer.
Cât trec sclipiri răzleţe, mă văd în ochii-albaştri
Ai preaiubitei mele, ce plini sunt de mister.

Lumina ai furat-o din stele căzătoare
Şi din paleta toamnei ai înşfăcat culori.
Te ştiu, gingaşă fată, micuţă impostoare,
Cu buze senzuale şi ochi seducători!

Din cozi de la comete, pomezi pentru carnaţii,
Ai şterpelit ca furii şi ton de galben grâu.
Cum buclele ţi-s blonde, cu ele-atragi bărbaţii,
Ce sclavi ţi-s la picioare, dând firii liber frâu.

Din razele de lună, agrafe de lumină
Ai smuls şi împletite-s, cu şic, în părul tău.
Socot că mi-eşti sortită, tu înger mi-eşti, grădină
Şi-un cuib plin de dorinţe în piscuri de Rarău...

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare alb

Soare alb într-o vitrină
Spune-mi cine e de vină
Că nu port pantof cu toc
Nu-s subţire la mijloc,
Părul mi-este şatirat
Şi obrazul cam ridat.

Soare alb într-o vitrină,
Luminează haină fină,
Chiar de-i neagră la culoare,
Să o port în sărbătoare
La biserica din sat
Unde rugi am înălţat,
Să am bucurie-n glas,
Să iubesc ce mi-a rămas.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza

o alintă, ea îl crede
îi şopteşte vorbe dulci
ea închide ochii galeş
ameţită de năluci

şi visează că-i pe malul
unui râu ascuns în munţi
unde-n piatră e scris verbul
stai... rămâi... unde te duci?

stai şi azi, rămâi şi mâine
te aştept, sunt însetat
eu stejarul... tu eşti frunza
fără care-aş fi uscat

ea îl crede şi suspină
după un vis demult pierdut
-tu stejarul, eu sunt frunza
te iubesc şi te ascult.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele

alerg pe malul apei
sărind într-un picior
poteca e îngustă
pe vale spre izvor

în spatele meu mama
păşea încet tăcută...
şopteşte numai apa
povestea ei trecută!

culeg o păpădie...
mai rup o albăstrea...
şi soare cald răzbeşte
prin nori ca o perdea

din iarba umezită
cu ochii mari zăresc
o coadă cam pestriţă
şi-n ţipăt izbucnesc

- e şarpe... dinozaur...
strig disperată-n drum
în hohot râde mama...
- ce te-ai speriat acum?

nu vezi? e doar o piele
de şarpe despuiat
care şi-a pus hăinuţa
la soare la uscat

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Real şi ireal

Am zărit toamna în crâng,
Zgribulită, tremurând...
Am zărit toamna-n zăvoi,
Torcând un fuior de ploi.
Am zărit toamna prin frunze,
Toate triste şi ursuze...
Am zărit prin crengi uscate,
Cerul scufundat în ape.

Am zărit în depărtare,
Chipul tău pierdut în zare,
Ochii veseli cu sclipiri...
-Vin cu iarna, vin la ski.
Te îmbrac în haină albă
Cu fulgi fragezi de zăpadă,
Şi vei fi cea mai frumoasă
Zâna mea, alunecoasă!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te las

Te las... să-ţi fie dor de mine
Să vezi când dimineata vine
Că-i întuneric şi e gol
În casă singur dai ocol

Nu ai ştiut ca sa te bucuri
De ochii mei ca flori de nuferi
De limpezimea apei reci
Şi de umbritele poteci

Din râsul meu nevinovat
Nu ai ştiut sa faci palat
Şi candelabru de lumina
Din bucuria mea deplină

Te las... să-ţi fie dor de mine
S-aud în urma mea suspine
Şi dacă nu va fi asa...
Nu- i locul meu în viaţa ta.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

octombrie-şi arată umbra
aruncă bruma prin livezi
imprevizibil si romantic
ii insoţeşte pe poeţi

pe cer apare soare rece
rotund pe-un orizont cu nori
pădurea părul despleteşte
curg râuri frunzele-n culori!

in pas vioi pe stradă tineri
spre şcoală merg râzând in doi
mă uit si eu intr-o ogradă
de-i must sau vin intr-un butoi

si-aşa cu un halat pe umeri
adun grăbită in paner
cinci nuci rămase rătăcite
si zilele in care sper....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rece pervazul

Cam verzi fructele
cam subţire cămaşa mortului
trebuia să-l îmbrăcaţi în haine mai călduroase.
Nimeni nu-l aşteaptă cu rugul aprins
sub cupola de ţărână.

Greierii au intrat în pământ
vara s-a dus
din toate părţile vin spre mine
lopeţi hârleţe de gropari.

Cam veche lumea, vă spun
cu mâna pe inimă
toate rănile se acoperă cu nămol şi alge vii
toate cuvintele se răzbună pe cei
care le-au rostit
încercând să ridice pe ziduri de carne
un drapel de culoarea adevărului.

Cam rece pervazul
cam prea devreme apune soarele
şi nimeni nu ştie câţi diavoli
urcă pe schele
să construiască un palat
din sticlă neagră.

poezie de Tamara Zub
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe înţelepte

Intr-o seară cam târzie
Când pică frunza din vie
Deschid chatul si mă cheamă
Cu o voce tandră, calmă
Personaj din Israel
Zugrăvit cu un penel

Amicul se pare... are
Un trecut in calendare
Dar cuprins de indrăzneală
Mă intreabă... am cerneală
Să-i dedic o poezie
Scrisă simplu pe hârtie?

Aş avea zâmbind răspund
Dar eu incă sunt pe prund
Cu un grec aviator
Vrea o carte despre zbor

Mai negociem problema
Dar apare si antena
Unui filozof stilat
Ce-mi infige-n omoplat
Fix sageata cu-ntrebare
-Cu cine vorbesti ştii oare?

-Nu, zic eu... Măria Ta
Stima mea ti-oi acorda
Spus-ai vorbe inţelepte
Si renunţ fără regrete
La o scurtă convorbire
Intr-o seară cam târzie.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemer

prin valul vremii
trec şi eu
înot în vise
şi în lacrimi
în zâmbete
în curcubeu
în primăveri
şi versuri albe
atăt de efemer
e totul....
încât nu ştiu
ce să adun
o resemnată
nepăsare
sau florile
ce-mi ies în drum
privesc spre asfinţit
de soare
sărut pământul
cu nesaţ...
amprenta timpului
mă doare
rămân adesea
fără glas.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Pune-ti aripi si zboara iubire,
Si-atinge cerul cu zambet de stele,
Vorbeste cu luna plina jumatate,
Sa-ti spuna de mine.... si viata.
Intra in carul mare de stele,
Sa-ti spuna visele traite cu tine,
Hraneste fiecare pasare-n zbor,
Ele sunt mesagerul meu.
Si vreau doua maini in noapte,
Sa-mi sprijin capul, ganduri, sperante,
Pana-n rasarit de soare.

poezie de Adelina Cojocaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile toamnei

Toamna desenează pete aurii
Pe smaraldul verde-al frunzelor de nuc
Pune iar rugină pe frunza din vii,
Stoluri călătoare înspre sud se duc

Se pictează-n roşu frunza de cireş
Şi în rotocoale, desprinsă de ram,
Mi-o aşterne vântul pe sub talpă preş
Şi cu stropi de ploaie îmi loveşte-n geam

Globuri ca de ceară atârnă-n gutui
Şi miroase-a prune coapte, violet
Iar prin vii se-anină struguri brumării
Graurii şi mierla cântă în duet

Râde-n dumitriţe azurul din cer
Şi pe crizanteme râde-un curcubeu
Iar grădina pare ca un giuvaier
Din culori de toamnă pe un imprimeu

Când amurgu-mbracă nuanţe violet
Dimineţi cu brumă rece sidefie
Pun pe umăr toamnei stele epolet
Peste roba ei galben-arămie...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza iubăreaţă

Nu sunt frunza nimănui,
Eu sunt frunza dorului,
A dorului şi-a iubirii
Din inima omenirii.

Luminez pe unde trec,
Niciodată nu mă-nec,
Vântul mă poartă în zare,
Nu mă pune la-ncercare.

N-am aripi dar am lumină
În inima mea senină,
Merg cu ciocârlia-n zare
Lipită de-a ei cântare.

Cerul mai aduce frunze,
Mă prinde uşor în buze,
Apoi fluieră-a lui viers
De s-aude-n univers.

- Am o frunză iubăreaţă,
Este pătrunsă de viaţă,
De viaţă şi de dor
În al soarelui pridvor.

Nu e frunza nimănui,
Este frunza cerului,
Se lipeşte omeneşte
De sufletul ce-o iubeşte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de mâini

Iubesc tăcerea din sufletul meu
Şi gândul din vis ce-mi vorbeşte
Atingerea mâinilor iubire-i mereu
Gesturi tandre simţiri răscoleşte

Palma de mi-o atingi cu gest uşor
Eu sunt cuprinsă de furnici şi fiori
Geana pe palmă ţi-a cazut din zbor
Lacrimi de fericire ai până în zori

Joc de mâini ce-mi vorbesc de dor
De depărtarea ce o avem uneori
Căldură primesc din al inimii izvor
Sufletul este pereche, ochi zâmbitori

Tu mâna mi-ai dat, în lume am plecat
De mână mergem amândoi pe drum
Ne am legat de mână cu un diamant
Unită prin mâini femeia este de bărbat

Atingeri fine plutesc în sufletul nostru!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!