Vânzătorul de metafore

De astăzi m-am decis
nu voi mai scrie stihuri
vorbesc la modul cel mai serios
am să le bag pe toate într-un sac
şi-am să le vând
în piaţa Matache
sau mai bine
la colţul Presei Libere
strigând într-o veselie
cumpăraţi cuvinte simbolice
cumpăraţi metafore
ia metafora ad litteram
în părg
sau mai coaptă
tip formular
bifezi cu x
pătraturile cusuţelor
şi obţii o poezie instant
pentru cei dragi
pentru inima ta
sau pentru altă inimă
mă voi întoarce acasă bogat
şi golit de cuvinte şi muze
………………………….
la tomograf
doctorul
mi-a găsit în suflet
un chist tatuat
denumit metaforă.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet la tarabă

De astăzi
să nu mă mai cauţi,
sunt gol,
nu mai am nici o rimă în suflet,
îl ofer spre vânzare
în piaţa Domenii.
Chiar acolo unde
tu desculţă mi l-ai luat în palme.
Am să cer pe el
un preţ simbolic,
o inimă
sau poate un alt suflet la schimb.
Îl ambalez cu grijă
în foiţe de staniol,
îi dau o faţă comercială
şi apoi voi aştepta
ca cineva să-l cumpere,
să-l ducă acasă
şi cu un minim efort
să-l pregătească la picnic
pe jarul din gradina
cu crini înfloriţi.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasă poezie

Cea mai frumoasă poezie
este poezia care n-o poţi scrie.
Ea stă împăturită
în pergamentul sufletului tău:
neatinsă, cuminte
şi-atât de sensibilă.

Ca şi cum un Dumnezeu
numai al tău,
ţi-ar sta închis în pântec,
cerând de fiecare dată hrană.
Acel platou cu amestec
de sentimente şi metafore
înăbuşite-n sos de cuvinte flambate.

Cea mai frumoasă poezie
stă scrisă fară de voia ta.
Uneori o găseşti încrustată
pe o bancă
sub formă de inimă
sau pe faţa
bătrâneilor simpatici,
plimbându-şi liniştea de mână
cu degetele încleştate de cercuri.

Cea mai frumoasă poezie
nu o poţi scrie.
..............
... cu pana,
îi poţi pipăi
doar o particică
infimă
din imensitatea ei...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am sa gresesc

Daca am sa gresec?
O sa ma mai opresc?
Daca am sa iubesc
Oare,ma mai opresc?

Nu voi mai fi trist?
Inima,nu-mi va mai fi chist?
Nu voi mai trai?
Oare, voi muri?

Si, nu voi mai plange?
Voi spune mi-ajunge?
Voi avea fericire?
Sau,e doar iubire?

Voi vrea sa plec departe?
Ca pasarile toate
Voi fi eu langa tine?
Ve fi,tu,langa mine?

poezie de Alexandr Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi scrie la fel

Voi scrie, la fel, până-n ultimul ceas,
Pentru tine, pentru toţi copiii rămaşi.
N-am prea multe culori, poate pumnii mi-s grei,
Poate-n mine au rămas odihnindu-se trei.

Voi scrie, la fel, şi-n noapte, şi-n zi,
Pentru cei reîntorşi în poveştile vii,
Pentru cei înălţaţi, pentru cei traşi pe roţi,
Pân' la cer de atunci deschizându-se porţi.

Voi scrie, la fel, azi, şi mâine, şi-n vis,
Chiar de trupul pe drum mi-a rămas între grinzi,
Şi de-i lung şi amar, şi de nici n-ar mai fi,
Eu voi scrie, la fel, până-n ultima zi.

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce pot să fac mai bine

Voi încerca să te protejez
Dacă nu sunt prea speriat
Nu te voi neglija niciodată
Dacă îmi împărtăşeşti sentimentele
Voi fi chiar în spatele tău
Dacă nu te mişti prea repede
Şi voi încerca să-ţi aduc aminte
Că unele lucruri pot să dureze
Te voi iubi mereu
Sau cel puţin pentru mulţi ani
Dacă ştii că niciodată nu voi putea
Să-ţi alung toate temerile
Şi nu mă voi rătăci niciodată
Decât dacă trebuie
Însă mă voi întoarce mereu
Asta e tot ce pot să fac mai bine
E tot ce pot să fac mai bine

cântec interpretat de Joe Jackson
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitatele cuvinte

voi hiberna în cartea mea
nenumărate ierni
şi filele se vor îngălbeni
în netulburarea lor
până ce atingerea ta mă va trezi
într-o dimineaţă de toamnă
sau într-un banal amurg de primăvară
îţi voi povesti atunci
despre parfumul teilor înfloriţi
sau despre alungaţii mei cocori
pentru că nu vei înţelege
vei răsfoi dicţionarul
căutând uitatele cuvinte
a, b, c...
... cocor
pasăre migratoare
cu gâtul şi piciorele lungi
cu penele

poezie din Ranita , umbra mea, volum de poezie, Editura Singur, Targoviste,,2011 (2011)
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de trepte!

Omul de mii de ani a vânturat bobul şi la separat de pleavă, altfel nu am fi existat... Motivaţia că nu înţelegem, nu vedem realitatea sau o negăm... poate sau nu să fie o acuzaţie a propriei conştiinţe, când aceasta există, pentru cel ce vrea să ştie. A fi sau a deveni pleavă sau o suţine, ne vom şterge trecutul şi existenţa, a fi fost om.

Apa în deşert este prezentă doar pentru cel care ştie să o extragă şi pe care o dăruieşte şi celui neştiutor. Aşa ajunge să fie şi după ce nu mai există! Scările înţelepciunii devin din ce în ce mai greu de urcat cu cât urci mai multe... Cine ajunge cât mai sus şi mai aproape de "ultima treaptă", cu toate că ea nu există, cu atâta va înţelege mai mult... Sunt cuvinte înscrise în cuvinte fără cuvinte, căci sunt spuse şi nespuse multe fără cuvinte...

Viorel Muha (mai 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titlul meu fără cuvinte

Iubirea mea, dacă nu voi mai scrie,
Avându-te, măcar o poezie?
Căci tot ce-am scris în versuri, în trecut,
A fost pentru că nu te-am cunoscut.

Iubirea mea, şi cine va să ştie
Că zilnic ne vom fi o poezie,
Al cărei titlu numai tu-l vei pune,
Al cărei conţinut când ţi-l voi spune...

Secret, fără cuvinte, pe muteşte?
Poetul nu mai scrie când iubeşte.
Poetul scrie doar când n-are cine
Să-i pună titlu. Eu te am pe tine.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Şi-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau şi-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că ştiu când n-am ştiut
Şi-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Şi-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Şi nu ţi-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Şi-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Şi că-i uşor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Şi-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Şi-am scris să ştii că te iubesc
Şi-atuncea când voi fi apus
Şi n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Şi tot ce-am spus e de prisos.

poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai cred în tine

Am crezut în tine dar...
astăzi plec...
şi sunt mâhnită că
nu te cunosc încă...!
Sunt uimită, inutil vinovată şi,
mai ales, neadmis constrânsă
fiindcă tocmai începusem
să descopăr acolo,
în străfundul fiinţei tale,
o faţetă necunoscută,
bine conservată
şi special verosimilă
a sufletului tău şi...
era atât de frumoasă...!
Poate eu
nu m-am străduit îndeajuns
în căutările mele sau
n-am fost destul de eficientă
în estimarea personalităţii tale...!
Sau poate... tu n-ai vrut -de ce?-
să mi te dezvălui...!
Dar acum e târziu...
căci astăzi plec pentru totdeauna!
Totuşi, nu te-ntrista:
voi lua cu mine,
doar ceea ce am crezut mereu
despre tine!
Sau... nu... mai bine,
te voi lua cu totul în inima mea,
căci încă
mai cred în tine!

poezie de Iulia Mirancea din Du-mă cu tine la capătul lumii (23 ianuarie 2013)
Adăugat de Alisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu spus e iubire

pentru cea mai frumoasă femeie am zis nu voi mânca azi acasă
nu-mi voi face ochii nici părul nu va mai fi fratele meu
nimeni nu mă va putea convinge nu-mi pasă
că toate lucrurile se-ntâmplă la fel mai puţin eu

nu mă voi deda la dulce până când dragostea nu va intra în Ierusalim
da pe fiul unei măgăriţe care ştie vorbi omeneşte
din spatele meu diavolul pus la patru ace şi slim
mi-a zis nu-i păcat cât dorinţa pentru bine şi rău înmulţeşte

apoi a început să cânte îl auzeam jos în stradă
poveşti despre dumnezeii vechi şi cei noi
inima mea nu înceta în orice casă pom ori copil să te vadă
mintea mea nu înceta să compună poemul lumii de doi

ca un dans nemaivăzut şi pe care nu oricine poate să-l preţuiască
ah ce păr ai iubito şi ce zâmbet dimineaţa mereu la cafea
moartea bâjbâia printre perne până viaţa iar să o dumirească
pentru toate există cuvinte dar nu şi pentru dragostea mea

ce mă face să plec ca de la o casă pustie
fără să-mi iau rămas bun merinde schimburi sau traista cu pâine
dintre toţi cei care au plătit pentru faimă cine-i mai ştie
singur mă ridic pe cadavrele zilei de mâine

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile ar trebui să fie libere să recurgă la avort pentru orice motivaţie de tip genetic, inclusiv pentru faptul că fiul sau fiica ar putea fi dixlesici, sau lipsiţi de talent muzical sau prea scunzi pentru a juca basket.

citat din James Watson
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi

E totul cu capu-n jos,
sau sunt eu intors pe dos?
Sunt eu cel ce, greşit inţelege,
sau restul lumi greşit vede?

interpretez eu totul fals
cand vad viaţa ca pe un vals?

poate-am ratat cateva idei de bază
sau poate mi-a scăpat vreo fază.
Sau poate voi sunteti defecţi!
Infectaţi totul, căci sunteţi infecţi!

iar eu vreu să vă caut scuze
caut in voi muze
vreau să văd in voi ceva e nu există
vreau să cred nu voi aţi facut viaţa tristă

ce pot eu să văd in voi?
voi care sunteţi goi
voi care ştiţi numai de voi.

Vreau exemple, pe cineva de urmat,
nevazănd ca voi, un drum greşit aţi luat
ce aţi putea voi, sa-mi daţi mie?
ce nu găsesc in poezie.

poezie de Liviu Cosmin Comariţan (7 iulie 2010)
Adăugat de Liviu Cosmin Comariţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am dreptul să mă numesc poet?

M-am oprit în lumea asta
pentr-un timp, s-ajut si eu,
să moi suflete fugare
prinse-n noapte şi hai -hui,
în cuvinte mai alese,
scrise cu peniţa-n zbor,
să mişc cerul şi pământul,
chiar şi visul omului.

Şi am scris destule stihuri,
poezii cu versul alb
si silabe metrice,
toate aşezate-n rând,
sau cel mult anapoda.
Şi-am cântat iubirea pură,
sau pierdută printre moştrii,
ştie cerul câte clipe
sau dureri în zile scurse.

Unii au plâns, alţii au râs
sau miraţi de cele scrise,
m-au făcut meschină bună,
sau nebună cum e lumea.
Este greu să fi poet,
chiar şi două, trei cuvinte
scrise cum te taie capul
îţi atârnă la morală
pentru vremuri de ocară.

Menestrel ce umblă seara
în te miri ce locuri proaste,
lui i-am dăruit povestea,
pe o brumă de zăpadă.
Multă patimă se simte
printre strune de vioară
ce o duce vântu-afară
pe iubirea mea stingherā
ce-am pierdut-o într-o vară.

Şi se n-aşte-o întrebare:
sunt poet sau sunt o dramă?

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea, nostalgie departe

Într-o zi toate acestea vor deveni pământ,
nu voi mai fi pentru a mă bucura, încă.
Voi face gălăgie de sus dintre stele
pentru că ele vor fi surorile mele.

Într-o zi voi fi tunet şi ploaie.
Într-o zi veţi cere aripi de înger cerului.
Într-o zi, ce va fi îndepărtată...

Cine ştie dacă voi avea ochi spre a privi
pe cei care vor falsifica chiar şi suspinul.

Într-o zi voi fi zefirul din depărtate universuri.
Într-o zi toate acestea vor avea un sens.

Vei vorbi de acest contribut la progres?
De voinţa de a ne înălţa din adâncuri întunecoase,
noi mergând prin noroi rupându-ne încălţările.

Într-o zi aceste cuvinte vor deveni lumină.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de voi...

Îmi mai târăsc un an din bătrâneţe...
Atâtea gânduri şi nevoi s-au strâns.
Înconjurat de clipe de tristeţe
Mereu mai ai o lacrimă de plans.

Şi nu le plângi, că pâine n-ai pe masă
Sau bolul de făină s-a golit.
Sunt lacrimi pentru liniştea din casă
Şi pentru glasul porţii împietrit.

Mie dor de voi, să va mai văd odată
În jurul mesei puse peste ani.
Mă doare c-am să mor de voi uitată
Şi nu de grija nu ştiu căror bani.

Mă tem de ziua-n care o să pier
Şi n-o să fiti si voi alăturea.
Doamne, dacă mai eşti acolo-n cer,
Trimite-le spre suflet vorba mea.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romancierul scrie pentru oricine, poetul pentru el însuşi sau, mai bine, pentru iubita sa, aforistul pentru cei ce ar câştiga citindu-l.

aforism de Francois Vaucluse, traducere de MariAnne
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine

Fără cuvinte,
Am vrut să vorbesc cu cerul.
Fără cuvinte,
Am scris toate vocile auzite şi...
Nu ştiu dacă voi fi acolo
Să-ţi dau toate amintirile înapoi
Şi să-ţi aduc răsăritul soarelui la apus
Unde toamna şi-a pus frunzele,
Sau marea unde ne uneam
În acelaşi orizont
Şi curgeam, curgeam
Umplându-ne tăcerile.
Mă uit la amintirile mele...
Te-am ţinut un timp infinit cu mâinile
Şi am terminat un poem infinit.
Mai bine vino tu
În anotimpuri.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand vorbesc cu oamenii, mai ales cu cei care inca nu au intrat in partid sau cu cei care tocmai se pregatesc sa-l paraseasca, vorbesc intotdeauna ca si cum de decizia lui sau a ei depinde soarta natiunii. Cu alte cuvinte, apelez la vanitatea si ambitia interlocutorului. Insa de indata ce-mi reuseste acest lucru restul este usor. Fiecare om, bogat sau sarac, are sentimentul interior al nemultumirii de propria situatie. In oameni, dormiteaza dorinta de a face un ultim sacrificiu sau de a risca chiar o aventura, pentru ca sa-si confere vietii o noua directie. De exemplu, sunt gata sa-si cheltuiasca ultimii bani, pentru un bilet la loterie. Incerc sa le indrept acest sentiment spre scopuri politice. Caci, in esenta, orice miscare politica se bazeaza pe dorinta adeptilor ei, barbati si femei, de a schimba in bine propria lor situatie si sortile copiilor si nepotilor. Cu cat mai jos se afla oamenii pe scara ierarhiei sociale, cu atat mai puternica este nazuinta lor de a fi partasi la o cauza mareata.

citat din Adolf Hitler (1923)
Adăugat de Timu Caterina
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua voastră... nu mă bag

Mă pregătesc de ziua lor,
Şi nici nu ştiu ce se mai face;
Să le vorbesc despre amor,
Nici nu mai cred, nici nu le place.

Să le minţim că sunt frumoase,
Nu prinde, că s-au săturat;
Majoritatea sunt prea grase,
De-atât amar de aşteptat.

Să le mai cumpărăm o haină
Sau câteva bijuterii?
Să le şoptim, precum o taină:
Vă mulţumim pentru copii?

Nimic se pare că nu ţine
Decât o zi, deci nu mă bag
În a bărbaţilor mulţime;
De ziua voastră, mă retrag.

Şi-aştept acele zile care
Sunt parcă toate pentru noi,
La fel de singur cum se pare
Că sunteţi toată viaţa voi.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (7 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!