Haos
Albastru e focul, copacii sunt negri,
oceanul aruncă în noi bolovani,
un munte îngroapă cuvinte sub lespezi
închise în peșteri săpate de ani.
Cețoasă e ziua, ce roșu e fumul,
o păsăre-noată în bălți de noroi
și ploaia murdară amestecă vântul
purtând constelații bizare șuvoi.
Pământul aruncă durerea lichidă,
izvorul tresare din somnul profund,
o frunză privește, nervuri se ridică
spre lacrima verde din cubul rotund.
poezie de Adina Velcea (8 octombrie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre speologie
- poezii despre somn
- poezii despre roșu
- poezii despre ploaie
- poezii despre ocean
- poezii despre negru
Citate similare
Îngerii nopții
Aruncă condeiul, sunt lângă tine
Venită prin ploaie pe strada pustie
Aruncă eseul... ușa-ncuiată...
Sunt lângă tine cu haina udată
Veșminte așează-mi la focul cu jar
Oprește-ți o clipă gândul hoinar
Lasă doar ploaia să plângă-n șuvoi
Și îngerii nopții să râdă cu noi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre vestimentație, poezii despre noapte, poezii despre gânduri sau poezii despre foc
Părinți vitregi
Frunză verde de ce vrei
La copii așa țin ei
Cu ține lupul la miei
Frunză verde de hiadă
Îs de ăia puși pe sfadă
Aruncă copii în stradă
Frunză verde de sadea
Le place numai să bea
Și să facă viața grea
Frunză verde de ce poți
Se remarcă dintre toți
Așa mari tâlhari și hoți
Frunză verde tărăboi
Așa țin și ei la noi
Cum ține lupul la oi.
poezie de David Boia (25 martie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre oi, poezii despre lupi sau poezii despre frunze
Nu vedem cum ne împresoară răul
Din străfundurile Terei vin blesteme peste noi.
Vulcanul aruncă lavă, marea aruncă noroi.
Când suntem bătuți de soartă, orbiți de griji, de nevoi,
Nu vedem cum ne-mpresoară răul, grămadă, șuvoi,
Nu vedem cum lava-ncinsă ne transformă în gunoi.
Atunci totul se termină, Tera noastră-ngheață sloi.
poezie de Dumitru Delcă (10 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani
Verde crud
Verde crud, verde albastru
se leagănă-n zborul auriu al Soarelui
zdrobind mări și lacrima aurie a lacului
verde ce mă înconjoară, mă urcă
îmi place să zbor,
rezemată de mirosul petalelor roz
spre verde rouă, spre divin,
ținându-mă de mână cu raza
ce coboară din Răsărit verde,
verde crud, urcă-n zarea plină cu albastru
și cerul deschis plin de mine, de voi, de noi
zbor, verde crud, albastru și mândru Soare
frumoase drumuri în cer și pe Pămînt
pline de viață și de moartea albastră
a nimfelor din vis!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre albastru, poezii despre Soare, poezii despre visare, poezii despre roz, poezii despre rouă sau poezii despre mândrie
Tremurul din albastru
E-un tainic izvor strălucind liniștit
în tihna din vechea poiană,
ferită privirii, pe-un drum rătăcit,
copilă de munte, orfană.
E-albastru izvorul sub cerul senin,
lucind ca o lacrimă sfântă
în soarele toamnei, c-o frunză de-arin
ce ultima clipă-și frământă.
O duce la vale, o pierde-n pustiu,
așa cum o face de-o viață,
pe unde trecând pe sub verdele viu
ce apele-i limpezi răsfață.
Adâncul poienii tresare-n suspin,
o stâncă se rupe din munte,
schimbându-și tăcerea din vechiu-i destin
în vuiete aspre și crunte.
Coboară în salturi, iar furia lor
lovește copacii și-i frânge.
Poiana-i privește oprirea-n izvor
și tace. Privește și plânge.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre văi, poezii despre toamnă, poezii despre stânci, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre răsfăț
Verde
verde
pământul e brun
verde
pământul e scump
verde
pământul e moale
verde
pământul e greu
verde
pământul e ieftin
verde
pământul e gol
verde
pământul e praf
pământu-i noroi
verde
pământul
verde
pământul
poezie de Alexandru Vlad
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Pământ
Mi-i că fuge doru-n lume
Frunză verde, care-ai fost, galbenă frunză pe ducă,
Bate vântul trist și rece... suflă-n vale, sulfă-n ciucă!
Sufletul stropșit de gânduri, ar fugi, acum, cu ploaia,
Ochii dor de truda nopții, toamna-mi vântură odaia.
Cerule-nvelit de nouri... un' ți-ai dus vremea senină,
De ce lași vântul să sufle... din văioagă-nspre colină?
Schingiuit... se vaită dorul... ca-n gheare de căpcăun,
Mi-e că scapă și-o să fugă, mi-e că nu pot să-l adun.
Brumărel, cu chip de brumă, frunză verde ce ai fost,
Curge ploaia din văzduhuri... ca o bleandă fără rost.
Vântul leagănă și-ndoaie toți copacii... ca-ntr-un joc,
Truda nopții arde ochii... îmi ard ochii de-al tău foc.
Cerule, ascuns de ochii-mi... galbenă frunză pe ducă,
Bate-un vânt rece și trist... toate-mi sunt ca o nălucă.
Pe la geamuri se sparg picuri, verde-i pădurea de pin,
Mi-i că fuge doru-n lume, mi-e că nu pot să-l mai țin.
poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre păduri sau poezii despre ochi
Tânguire
Se tânguie copacii... Un dans nebun, vulgar,
De ramuri dezgoliți... Cu frunzele de jar,
Alunecă spre mâine, în râuri de secunde
Cuvinte de lumină... Ce cioburi sângerânde!
Mai tremură-n oglinda tăcerilor de-o clipă
Și nori de praf! Și ploaia spre ceruri se ridică!
Cad plumburii poeme pe caldarâmul ud...
Adorm în simfonia acestui început.
Tăcerea doare, doare! Durerea se dezbină...
Sunt simfonia toamnei... O aripă virgină
Alunecă-n clepsidra secundelor murdare.
Se tânguie copacii... Tăcerea doare, doare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre început, poezii despre virginitate, poezii despre viitor sau poezii despre râuri
Crepuscul
Ai spus că vine toamna,
privirea ta departe
scruta spre orizonturi
ascunse încă-n noapte,
prin tremurul din frunze
mureau copacii toți,
se contura apusul
însângerat la porți.
Am spus că vine toamna,
cu ploile-i flămânde
va înghiți albastrul
și trupurile ude,
din noi o să rămână
privirea ta firească
să caute prin noapte
această umbră ștearsă.
poezie de Adina Velcea (8 octombrie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge sau poezii despre copaci
Raza albastră
Sub cerul plin de ploi
o rază se revarsă
în noaptea-ntunecată...
e raza mea albastră!
În oglinda apei
privesc culorile
schimbătoare
verde, albastru și roșu
din cântecul depărtării
plutește alene
ca un astru călător
frunzele foșnesc
iar vântul mă mângâie
cu un cuvânt
regăsit din amintirea
unui vis
ridic de jos o frunză
aromată...
cu lumini de stele.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică sau poezii despre lumină
Cuvinte fără sfârșit
Am gheață-n buzunare,
Privire pierdută-n zare,
Margini neatinse de vară,
Pe râuri întinse, amare.
Prin piscuri cu verzi frunze, arse,
Plimb aerul, stins, între aripi.
Scriu râuri din minte sub pietre.
Las gheață din lacrimi pe mare.
Ard focul din ochii tăi negri
Cu scrum verde, din vise amare.
Pe lacul albastru din moarte,
Aterizez lin, picioare, culoare.
poezie de Nicolae Ciprian Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre plimbare, poezii despre picioare sau poezii despre ochi negri
* * *
Poetul nu trage cu arcul
nici nu aruncă în catapulte cu simbrii
poetul se aruncă... se aruncă în aruncare să primească morții în morminte
și știi că în vizuina cuvintelor
gândurile tale sunt arse de vii...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre moarte sau poezii despre cuvinte
În zori
curg lacrimi de piatră
geme durerea și plânge tăcerea
pe picioarele lumii arzând
se frânge ultima clipă în candela vieții
fumul urcă stingher spre lacrima cerului
înveșmântat în rănile sufletului
caut lumina răstignită pe o cruce
adie letargic apusele zări
în psalmul unui suflet chinuit
mă sprijin de spini
căutând noi rădăcini
să înflorească în zorii cei noi
un trandafir în palmă din cuvinte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre plâns, poezii despre fum sau poezii despre durere
Hibernarea din cuvinte
S-a scuturat de iarnă vântul
Câmpiile au înghețat,
Iar munții-au înghițit pământul
Când marea-n ceruri s-a-nălțat,
Și satul parcă-ncet dispare
Oceanul alb l-a înghițit,
Doar fumul urcă pe cărare
Peste cuvântul amorțit,
Pădurile trosnesc întruna
Spre stâncă vreascuri rătăcesc,
În toiul nopții piere Luna
Doar ielele mai dănțuiesc,
Se lasă frigul prin cuvinte
Când slovele se pierd prin gând,
Dar vorbele ți-aduc aminte
Că iarna trece tremurând.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă sau poezii despre sat
Primăvara
Din somnul orb de noapte-ntunecoasă
De unde-au stat departe de frumos
Se reîntorc livezile acasă
În rochii înflorite până jos
E primăvară, iarăși primăvară!
Pe fiecare margini de făgaș
Își scot strămoșii degetele-afară,
De ghiocei, de crini, de toporași
Se simte iarăși mirosul câmpiei
Din nou aruncă soarele pojar
La cântecul înalt al ciocârliei
Ies roadele cu capetele-afar'
Aruncă ziua peste tot cu vrăbii
În codri cucii iară-au năvălit
Se bat cu gâtul păsările-n săbii
Și glasurile-și dau la ascuțit.
poezie celebră de Virgil Carianopol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre înălțime, poezii despre vrăbii, poezii despre rochii, poezii despre ghiocei sau poezii despre frumusețe
Doina din frunză
Frunză verde din copac,
Eu când vreau să fluier, tac
Și nu fluier după câini,
Fiindcă știu că au stăpâni,
Care i-au dresat să muște;
Nu fluier nici după muște,
Chiar dacă m-a cătrănit
Enervantul bâzâit.
Frunză verde fluturi triști,
Lumea-i plină de-ariviști,
Care au dat ocol școlii
Și-acum rod ca niște molii
Pâinea omului sărman,
Care strigă of și-aman;
Frunză verde primprejur,
Eu când vreau să tac, înjur.
Fir-ar mama ei de lume,
Care-și face noi cutume,
Căzută în amorțeală,
Repetentă la morală,
Cu virtuți de antrepriză,
Unde viața-i numai miză;
Frunză verde suflet tâng,
Eu când vreau să-njur, doar plâng.
Plâng de asta și de aia,
Mocănește precum ploaia,
Plâng de sus și plâng de jos,
Însă fără de folos,
Peste lava de sub stern;
Plânsul lumii cel etern,
Vaierele mocirlite,
Ca pământul le înghite.
Lancea mea de frunză verde,
Fluieri, taci, tot te vor pierde.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre pâine sau poezii despre muște
îl vezi
cum își duce crucea
și nimeni nu crede
într-o viață viitoare
a fost dreptatea omenească
înfăptuită contra unei sume
de arginți care au sucit mințile
se îndreaptă spre golgota
pașii îl duc spre mormânt
speranța a murit în ziua
bolnavă din inima pustie
ridică-te și mergi
ridică-te și-n dură
pentru păcătoșii care nu s-au spovedit
pentru păcătoșii care nu s-au căit
viitorul e mut și crucea
e din ce în ce mai grea
sufletele sunt reci - suspin
nici măcar durere nu mai e -
merge pe drumul lui
și lacrima îmi cade pe
hârtia din dreptul lumânărilor
văd sufletele chinuite
cum se îngrozesc de ceea ce fac
oamenii bat cuie în trupul sfânt
aruncă injurii și râd
sângele celui trimis de dumnezeu
curge adăpând păcatul
îl vezi cum suferă pentru oameni
plângi alături de crucea lui
plângi la picioarele lui
lacrimile tale se amestecă
cu sângele sfântului pe pământul ars
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre spovedanie sau poezii despre râs
au înflorit copacii
în fiecare boboc surâde un copil
deasupra o rețea de cabluri
fragmentează cerul
și totuși e atât de frumos
gogyohka de Adina Velcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frumusețe, citate despre flori, citate despre copilărie sau citate despre copaci
Miroase a primăvară
Un vânticel timid mlădie
Copacii încă triști și goi,
Mai îndrăzneț aș vrea să fie,
S-aducă primăvara-n noi.
Primește sprijin de la soare
Ce blând crenguțele-ncălzește,
Miroase a ghiocei în zare
Și colțul ierbii se zărește.
Din somnul lui îndelungat,
Pământul își ridică geana
Privind spre cer înviorat,
Căci în curând va trece iarna.
Am pus la prima ușa, motocei,
C-un fir din alb și roșu pur
Sunt mici ca niște bobocei,
Frumoși și fără de cusur.
Regina albă, însă răbufnește
Ca emisari pe babe le trimite,
Chiar dacă forța îi pălește
S-abdice, totuși, nu admite.
Dar vrerea-i luptă în zadar
Și-un vornicel pe toți anunță,
Că primăvara-i colo la hotar,
Atuncea iarna-ncet renunță.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre monarhie sau poezii despre graniță
Ești
Un soare pe un cer pustiu,
O flacără-ntr-un timp târziu.
O pasăre pe cerul greu,
O lacrimă pe-obrazul meu.
Un strop de ploaie pe-o frunză ramolită,
Un greu cuțit în inima rănită.
O frunză verde pe cele putrezite,
Un gând de bine, printre cele rănite.
Un pește albastru în oceanul înghețat,
Un strop de bucurie în locul necurat.
O pasăre măiastră ce scaldă cerul iară
Și lacrima curată pe față lin coboară.
poezie de Bianca Marc
Adăugat de Bianca Marc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre pești, poezii despre inimă sau poezii despre gheață