mi-ați vrut bine II
ce-ați crezut atunci
în 21 ianuarie 2007, cã tai trepte
cuvintelor sau etapizare drumului meu,
la plăcere, așa?!
Sensul acelui mesaj abia astăzi
l-am atins
ieșind din rana pământului
vierme umil
Nu știam că premoniția,
minunile care au urmat îmi cunosc
numele
și, mai ales, adresa!
Nu știam mai departe
de o durere de măsele, o febră
musculară sau o banală insolație
nici
câtă iubire a zvârlit Dumnezeu
împreună cu amarul peste lume.
Mi-am știrbit trufia, talentul de a
mă amăgi că înving mai mereu
mi-am știrbit vederea cu ochii din carne
dar a meritat, am acum
o a doua epidermă pe frunte tot bătând
cu degetul, cu pragul de jos, nu știți voi
cât de jos!
Mi-am silit iubita ținându-i tâmplele
cu forța
să-și vadă speranța încâlcită în sârmă ghimpată
până ce
Dorul cremă-de-dor ne-a uns
tălpile, genunchii, umerii, dar mai ales
buricele degetelor
degete părându-mi azi eșarfe!
Piscurile trecute sau
adâncurile, depinde de unde priviți,
sunt absolut diferite
față de tot ceea ce ați crezut atunci
în 21 ianuarie 2007, fie și pentru atât
vă mulțumesc
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre degete
- poezii despre prezent
- poezii despre iubire
- poezii despre viermi
- poezii despre victorie
- poezii despre talent
- poezii despre religie
- poezii despre plăcere
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Am scris atât cât am crezut că-i bine
Nu mi-am făcut o patimă, din rime,
Nici n-am dorit un titlu de mărire,
N-aș avut în suflet mulțumire,
Decât acolo jos, printre mulțime.
Acolo sunt cuvintele mai drepte,
Pământul mai aproape de picior,
Sunt lucruri înțelese mai ușor
Și oameni, cu iubire, să te-aștepte.
Am scris atât cât am crezut că-i bine,
Cât în cuvânt mai umblă înțeles
Și am avut ce pune-n el, să țes.
Nici prea puțin dar nici prea mult, în fine;
Am scris atât cât mi-am dorit să scriu,
Cât am simțit cuvântul prin unghere,
Din muză mai venea o adiere
Și gândul, încă, nu-mi era pustiu.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre picioare
- poezii despre mulțumire
- poezii despre gânduri
- poezii despre dorințe
- poezii despre Pământ
Mai cred în tine
Am crezut în tine dar...
astăzi plec...
și sunt mâhnită că
nu te cunosc încă...!
Sunt uimită, inutil vinovată și,
mai ales, neadmis constrânsă
fiindcă tocmai începusem
să descopăr acolo,
în străfundul ființei tale,
o fațetă necunoscută,
bine conservată
și special verosimilă
a sufletului tău și...
era atât de frumoasă...!
Poate eu
nu m-am străduit îndeajuns
în căutările mele sau
n-am fost destul de eficientă
în estimarea personalității tale...!
Sau poate... tu n-ai vrut -de ce?-
să mi te dezvălui...!
Dar acum e târziu...
căci astăzi plec pentru totdeauna!
Totuși, nu te-ntrista:
voi lua cu mine,
doar ceea ce am crezut mereu
despre tine!
Sau... nu... mai bine,
te voi lua cu totul în inima mea,
căci încă
mai cred în tine!
poezie de Iulia Mirancea din Du-mă cu tine la capătul lumii (23 ianuarie 2013)
Adăugat de Alisa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre tristețe, poezii despre inimă, poezii despre frumusețe, poezii despre eficiență sau poezii despre cunoaștere
Poate că atunci aș fi ales nebunia
aș fi ieșit din carnea mea ca dintr-o pușcărie
și te-aș fi urmat până la capătul vieții
aș fi stat în genunchi la fiecare popas
te-aș fi șoptit încet rugăciune după rugăciune
te-aș fi îndesat în pieptul meu
ca pe singura bucurie a acestei lumi
poate ca atunci aș fi ales nebunia
că îmi erai atât de frumos
atât de ușor de purtat în sânge
și te-aș fi urmat
cu siguranță te-aș fi urmat
pe toate străzile înguste ale vieții
da
da
te-aș fi urmat
ca orice femeie îndrăgostită
ți-aș fi atins tâmplele
cu buzele arse de așteptare
iar tu mi-ai fi tatuat umerii
cu degetele tale subțiri
poate ca atunci aș fi ales nebunia
aș fi făcut poteci prin toate pădurile
aș fi luptat cu întunericul tău
dar vremea aceea s-a dus
nu-i așa că m-ai aruncat într-un cufăr vechi
ca pe cea mai neînsemnată amintire a ta
nu-i așa
poate ca atunci te-aș fi ales
nebunia mea
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre viață, poezii despre sânge, poezii despre superlative, poezii despre siguranță, poezii despre păduri sau poezii despre nebunie
corbitor
în locul unde se reculeg apele
cerul nu ajunge
umbrele se multiplică la fiecare pas
desculț, în mantia de argint a lunii îmbrăcat
aud muzică înăuntru și lunec în dans
dansul mă are și nu eu pe acesta
sunt ram subțire sau nici măcar atât traiectorie
părere că zbor descărnat nu
așa cum mă știți sunt doar umbrele
proiectate, în ele dansul își are măiestria
întâlnirea într-o secundă
a tuturor emoțiilor, simbioze, culori
forme, sunete
lumina-i de fapt
singura atitudine
!
Ba nu, și ochiul, altfel de unde aș ști
sau văd cu buricele degetelor
cu tălpile, buzele, cu genunchii
cu genunchii rădăcini
ghem de foc stern rotind eliptic
continuu
trupul meu de vânt
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre timp, poezii despre dans, poezii despre vânt, poezii despre sunet, poezii despre secunde, poezii despre muzică sau poezii despre foc
Voi fi fericirea ta
Te-am îmbrăcat cu flori și te-am ascuns în viața mea
Pustie
Am luat un vis și l-am păstrat în noaptea noastr227;
Târzie
M-a mângâiat un răsărit pe buzele-mi prea triste
Cu rouă
Și mi-am dorit atunci, de sus, cu-al tău s227; rut divin
Să plouă...
Doar gheața se-odihnea în pieptul tău născând
Furtun227;
În frigul tău dorm lacrimi ce au cuprins iubirea mea
Nebună
Cu flori te-am îmbrăcat crezând c227; frigul va pleca
Din șoapte
Căldura mea te-a înghețat mai rău și te-am pierdut din nou
În noapte...
Secunde trec și doar atunci m-apucă dorul iar
De tine
Prefer să tac. Nici nu-mi mai pasă ce va fi acum
Cu mine
Trecut-au ani prea mulți peste ce am crezut c-a fost
Iubire
Am să mă nasc din nou și-am să te-mbrac în munți
De fericire...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout din Sărutul unui înger
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre gheață, poezii despre fericire, poezii despre visare sau poezii despre somn
Casa fără trepte
Casa fără trepte
sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază
nu-i bai
privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot să le mai țin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic
dar cine știe...
azi am învățat să-mi fac o cafea
și să îmi strig nepotul
mai am și câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
și-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...
despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
și totuși
nu mă pot desprinde de voi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre anotimpuri, poezii despre învățătură, poezii despre vorbire, poezii despre trecut sau poezii despre păr
Trezire
Ce seară-n care singur cu mine iar mă lupt
De teamă și tristețe că astăzi, mai abrupt,
Mai sec, mai gol, mai aspru, mult mai învolburat
Mi-am văzut viitorul în aerul curat,
În vântul care bate, în frunza ce-a căzut,
În timpul care trece și-n omul ce-a trecut,
Pe mine în oglindă așa curat și drept
Și bun, cinstit și sincer, cu inima din piept
Bătând în fugă mare, prinzând cu drag de tot
Ce a atins în cale, iubit-a totul, pot
Să spun cu strigăt mare, cu trâmbiță de foc,
Tot ce avem în viață nu ține de noroc,
Ci doar de tine totul, de mine și de noi,
Sau poate nu de-a-ntregul, dar sincer, mă îndoi,
Că este-n lumea asta un lucru cât de mic
Pe care, chiar și-n gând doar am vrut ca să-l ridic
La nivelul la care să-l pot vedea deplin
Așa cum e, un totul, lăsat de la Divin
Mai mic, mai plin, mai mare, unit de mii de părți
Ce-ar încăpea în minte, dar nu în mii de cărți
Cum e a mea oglindă în care m-am văzut
Astăzi mai clar, mai tare, mai drept dar decăzut
Din chiar a mea părere, căci chipeș, bine, sus
Până mai azi pe mine mereu, mereu m-am pus
Dar am greșit și știu că la mine m-am uitat
Așa voios cum sunt, eu mai rău m-am întristat
Că m-am văzut prea bine, credeam că sunt zărit
De toți prietenește dar, Doamne, ce tâmpit
Să mă ridic cu gândul, cu inima în slăvi
Pe mine, înnegritul, în suflet cu otrăvi
De morți aducătoare, cu putredu-mi miros
M-am pus în piramidă de sus și până jos
Când de fapt azi, întâia oară când m-am desprins
De egoul puternic, de rugul cel aprins,
Am observat că nu sunt măcar numai pe sfert
Cât mi-am văzut persoana pe care prea incert
Am crezut că o cultiv și că spre bine-o cresc
Pe când, de fapt, cu lauri eu singur mă acresc
De parc-aș fi o iudă, rău mie mi-am făcut
Că am plecat departe de unde m-am născut
Gol și murdar și vânăt dar totuși fericit,
Așa eram și tot eu de-acolo am fugit
Ca să m-ascund de mine, de viziunea mea
Asupra mea, desigur, ce greu mă apăsa
Dar nu vedeam c-orbește mergeam întunecat
De propria privire, de modul cel spurcat
Cu care murdărit-am un trup orânduit
Prea bine de un Doamne ce nu L-am prețuit
Din propria-mi prostie, din nepăsarea mea
Tot eu mereu lăsat-am în partea cea mai grea
A iadului să cadă treptat a mea viață
Și m-am trezit deodată ieșit la suprafață
Și n-am știut, chiar astăzi, să reacționez
La propria trezire sau poate un botez
Ce vine dintr-un singur și unicat moment
În care eu, pe mine, m-am văzut monument
Ridicat doar pe apă, pe vânt, pe foc uscat
Și lăsat din porunca Marelui Împărat
Să cadă ca în valuri, ca frunza de ușor
Poate să fiu legendă și pildă tuturor
Să știe să nu facă vreodată ce-am făcut
Cu viața pân-acuma câtă mi-am petrecut,
Ci mereu s-o îndrepte, s-o crească mai frumos
Unde este Lumină și Cerul luminos!
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre creștere sau poezii despre viziune
Casa fără trepte
sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază
nu-i bai
privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot să le mai țin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic
dar cine știe...
azi am învățat să-mi fac o cafea
și să îmi strig nepotul
mai am și câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
și-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...
despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
și totuși
nu mă pot desprinde de voi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am scris povestea pe un colț de suflet, folosind cerneala inimii mele, prea plină de iubire... o inimă care nu vrea să mă asculte, o inimă care parcă s-a învățat ca să o doară! E inima mea, e sufletul meu și împreună mă învață cum să îmi scriu povestea vieții mai departe... voi folosi aceeași cerneală, pentru-că așa v-a rămâne dovada că tot ce mi-am dorit a fost doar iubire, înțelegere, prietenie și mai ales Omenie! Plecăm așa cum am venit... goi, doar sufletul îl luăm cu noi! Nostalgii de seară aș putea spune, dar un adevăr ce se afă în sufletul meu, scis cu cerneala inimii...
citat din Elena Bulancea (februarie 2018)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre inimă, citate despre învățătură, citate despre suflet, citate despre viață, citate despre seară, citate despre prietenie, citate despre iubire, citate despre dorințe sau citate despre adevăr
Model de CV
Ah, câte remușcări mai am;
Nereușite provocate
Sărăcindu-mi posteritate
Deși cum să evit știam.
Am învățat cu consecvență,
M-am dăruit cu tot ce-aveam;
Și dragoste și competență
Eram, o flacără trăiam.
Dar tot așa, m-am dezmințit;
Mi-am lăsat locul, meserie,
Copiii mi i-am părăsit...
Mi-am lăsat case pe-o chirie.
Rămân un neînțeles actor,
Exemplu de risipitor;
Tot ce-am avut e-acum decor
Din care ies, prost regizor.
Merit ce sunt, mi-am făcut soartă
Și-o rog acuma să se schimbe,
Rătăcitor din poartă-n poartă...
Balanța încă o să mă plimbe.
N-ascultam nimeni și nicicând;
M-am crezut veșnic înțelept
Și-acum din fizic sunt un gând
Și din deștept sunt un inept!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre schimbare, poezii despre prostie, poezii despre plimbare, poezii despre meserii sau poezii despre inteligență
Oh! cât de bine știi
Mi-am rătăcit gândul
Într-o zi din luna martie
L-am căutat în nenumăratele
Poeme de iubire
Dar l-am găsit înlănțuit
În amintirea unei clipe
Oh! cât de bine știi
Cât arde locul
Unde dragostea a copilărit
Mi-am rătăcit amintirea
Căutând-o în lunile ce au urmat
Dăruind-nopților povești
Scăldate în râuri de dor
Oh! cât de bine știi
Cât doare locul
Unde dorul și-a făcut albie
Mi-am rătăcit zâmbetul
Într-un colț de suflet
Mirosind a sare
Oh! cât de bine știi
Cât de sărate sunt lacrimile
Născute din dor
Mi-am rătăcit iubirea
Într-o inimă de gheață
Dar gândul amintirea și zâmbetul
Vor naște speranța
Ce mă va ajuta s-o regăsesc
Oh! cât de bine știi
Cum speranța transformă gheața
În bulgări de vise scăldate în soare
Oh! cât de bine știi
Și totuși mă lași să iubesc
INIMA MEA
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre dor sau poezii despre zâmbet
Mi-am regăsit
Mi-am regăsit liniștea în cuvinte,
Când haosul punea stăpânire între virgulă și spațiul dinainte.
Mi-am regăsit culoarea în imagini,
Când non-culorile scrijeleau zgârieturi în cretacic.
Mi-am regăsit timpul sau doar o parte
Pierdut printre rânduri sau devieri din aproape-n aproape.
Mi-am regăsit zâmbetul în fotografii,
Acum rămas pierdut printre amintiri.
Mi-am regăsit dorul de mine,
Pe treptele abandonării de sine.
Mi-am regăsit pasiunea pentru cunoaștere,
Abilitate dezvoltată din naștere.
Mi-am regăsit chemările,
Am lăsat în urmă uitările.
Mi-am regăsit ceea ce declarăm pierdut,
Însă, tot a rămas ceva în necunoscut.
Mi-am regăsit adăpost
Când sufletul se zbătea între tăcere și zgomot.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre spațiu și timp, poezii despre imagine sau poezii despre fotografie
Noi nu realizăm că atunci când spunem "eu gândesc" de fapt tot ceea ce spunem este "eu sunt separat de tine și mai ales de Dumnezeu!" Dar când dai divorț de gând, când te desparți de el și lași mintea în plata Domnului, tu rămâi iubirea însăși sau Dumnezeu! Prima și cea mai înaltă iubire este cea de "A-Fi" sau "Eu-Sunt", după cum ultima care pleacă din această lume reîntorcându-se Acasă este tot ea. Dumnezeu este iubire, faptul nostru de "A-Fi" și Dumnezeu sunt una. Dumnezeu, Iubirea sau faptul de A-Fi din mine e unul și același cu cel din tine sau cu cel dintr-o floare! Mai întâi de toate Dumnezeu este Iubire, Ființare neasociată gândirii, exact cum e într-un prunc. Iată de ce Isus spune: "Până nu vă veți reîntoarce și vei fi aidoma pruncilor nu o să intrați în împărăția cerurilor."
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre gânduri, citate despre copilărie, citate despre bebeluși, citate despre înălțime, citate despre superlative, citate despre religie, citate despre plată sau citate despre flori
Mickey: Acum o lună cam, am avut o zi în care simțeam că am ajuns la capătul puterilor. Nu mai voiam să trăiesc într-o lume fără Dumnezeu. Am pușca asta, care, mă crezi sau nu, am încărcat-o și am dus-o la tâmplă. Și-mi amintesc că mă gândeam că gata, o să mă sinucid. Dar dup-aia mi-am zis... și dacă mă înșel? Dacă Dumnezeu există? În cele din urmă, nimeni nu știe asta. Apoi m-am gândit că nu, nu e suficient, vreau certitudini. Și-mi aduc aminte foarte clar că ceasul ticăia, iar eu stăteam acolo nemișcat, cu arma la tâmplă, întrebându-mă dacă să trag sau nu. (Arma se descarcă.) Dintr-odată, arma s-a descărcat. Fusesem atât de încordat încât degetul meu a apăsat pe trăgaci fără voia mea. Dar transpirasem suficient de mult ca arma să alunece de pe tâmpla mea și să nu mă nimerească. Brusc s-au adunat vecinii la ușă și... mă rog, scena a fost de iad. M-am dus la ușă, nu știam ce să spun, eram jenat și confuz și în mintea mea totul se derula cu o sută de kilometri pe oră. Și mi-am dat seama că trebuie să ies din casă, să simt aerul curat și să-mi limpezesc gândurile. Îmi aduc aminte că m-am plimbat pe străzi atât de mult că nu mai știam ce e cu mine, totul părea atât de violent și ireal. Am hoinărit o vreme, trebuie să fi fost ore. Mă dureau picioarele, îmi simțeam capul greu, trebuia să mă așez jos, așa că m-am dus la un cinematograf. Nu știam ce film rulează, doar aveam nevoie de un moment de liniște ca să-mi adun gândurile, să găsesc o logică pentru a reseta lumea pe o perspectivă rațională. M-am dus sus, la balcon, și m-am așezat pe scaun. Mai văzusem filmul de atâtea ori când eram copil, dar întotdeauna mi-a plăcut. Și cum mă uitam la actori, prins în acțiune, mă întrebam cum să te gândești să te sinucizi? E atât de stupid. Uite-i pe oamenii aștia din film, sunt atât de amuzanți... ce importanță mai are că adevărul e întotdeauna dureros? Și ce dacă Dumnezeu nu există și trăim o singură dată și asta e tot? Și totuși, de ce să nu vrei să trăiești? Doar nu e toată viața asta un obstacol. Și mă gândesc că ar trebui să încetez să îmi mai distrug viața căutând răspunsuri pe care nu le voi găsi niciodată și să mă bucur de atâta cât e. Și poate, cine știe, mai e ceva și după. Șansele sunt mici, dar... e tot ce știm.
replică din filmul artistic Hannah și surorile ei, scenariu de Woody Allen (7 februarie 1986)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre filme, citate despre ore, citate despre încordare, citate despre viteză, citate despre violență sau citate despre vecini
Ninsoare imperfecta
Z227; pada ne locuia pe rând.
In mine tatuase o frumusete aspr227;,
Ce-acum imi crestea
In continuarea fiec227; rui os,
Si-ncepea sa m227; doar227;.
Devenisem greoaie, fiecare miscare
M227; apropia tot mai profan
De perfectiune.
Am incercat s227;-ntind bratele,
S227; m227; ag227; t de ceva,
Poate de-o pas227; re sau un cal
Impuscat pe jum227; tate,
Dar m-am lovit de câtiva copaci
Cântând din frunz227;,
Care nu-mi puteau simti porii
Risipiti in trupul r227; nit,
Si mi-am pierdut echilibrul,
Alunecând in z227; pada ce ardea
Cu majuscule.
Azi-noapte a nins iar.
Acum, ins227;, am inv227; tat
S227; nu-mi mai umilesc infirmitatea
Cu primii fulgi,
Si s227; astept ninsoarea imperfect227;.
poezie de Alina Emandi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre imperfecțiune, poezii despre copaci, poezii despre calambururi sau poezii despre cai
Doi îngeri
Ceva în astă seară m-a oprit
Din ceea ce îmi plăce să fac atunci cân am propriul meu timp,
Acela de-a scrie...
Și am schimbat vreo câteva șoapte
Care m-au pus pe gânduri în realitate.
Căci nu știam că mai există îngeri pe pământ.
I-am zis că încă nu ne cunoscusem,
Nu ne-am văzut...
A zis că este mult mai palpitant
Când urci pe ring, fără să -ți cunoști adversarul.
Atunci ai puterea de a-l învinge
Pe cel ce te va- nvinge.
Eu nu aveam nimic pregătit,
Până acum câteva secunde sau minute, i-am zis.
Când, totul se transformă în frică
Sau în iubire de cel necunoscut,
Strain, dar atât de cunoscut ție.
Dar totul s-a schimbat într-o secundă,
Simt că prind aripi și mă transform,
Chiar eu în ceea ce nu am crezut, ca poate exista. În om!
Căci omul însuși, este înger pe pământ, stăpân pe cuvânt,
Iar tu ești tot ceea ce vreau
Si eu sunt tot ceea ce vrei...
Te simt...
Eu bărbat și tu femeie - doi îngeri printre îngerii acei
Ce-mi bat în geam cu flori de azalee.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre existență, poezii despre seară, poezii despre realitate sau poezii despre minute
două
nu cunosc
orbirea
nici dacă închid ochii
nu cunosc spleen-ul
din degete mi-am făcut mitraliere
țintind idealuri
chiar dacă
rareori sau niciodată
ating
nu cunosc
neiubirea
de când am tensiune în artere
și încă ceva în stern
neînțeles
nu cunosc liniștea
din ziua în care am aflat
că m-am născut
cu două umbre
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre idealuri
renăscându-mă
despre indiferența durerii vorbesc umerii
împovărați, oricât i-aș șlefui
se cresc pe ele poverile și mai grele
mă las în jos în genunchi, să muște ochiul
vârful ierbii
să ți se pară flori negre ochii mei, iubito
dacă din întâmplare treci fluture-argintiu
despre nepăsarea dorului voi învăța aici
îi este totuna dacă mai țin speranță sau
mi-a împietrit grumazul
voi păși cu palmele în țărână și tălpile pe cer
împiedicându-mă de norii contrari și tot
te voi ajunge, oriunde vei fi, iubita mea de suflet
de carne, de os și de sânge
surâsul tău
mă vindecă de moartea multiplicată, dă puls
cadranelor mele interne și îmi arată estul
născându-mă, renăscându-mă
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre puls, poezii despre nori sau poezii despre negru
Brooke: Probabil că vă uitați acum la mine și faceți mișto de hainele mele, nu? Mă rog, uite ce trebuie să știți despre lumea de azi: dacă ești gras, prost și bărbat, totul e în regulă. Dacă ești fată, nu. Vă rog spuneți-mi că asta s-a schimbat în viitor. Cineva să-mi spună că ați înțeles iubirea, pentru că am ceva să vă zic: totul e varză acum. Dar presupun că așa a fost mereu: să vrei să fii iubit, să găsești pe cineva pentru care inima ta să bată cu o durere plăcută... Să fii înțeles de cineva. Deci... dacă sunteți roboți, sau extratereștri, sau ceva, și mă priviți acum și iubirea nu mai există... ei bine, ați pierdut ceva important... și-mi pare rău pentru voi. Pentru că, după mintea mea, iubirea e tot ceea ce contează pe lume.
replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vestimentație, citate despre viitor, citate despre schimbare, citate despre roboți, citate despre prostie, citate despre prezent sau citate despre extratereștri
Inside
De unde să încep o poveste care nu are început?
O poveste născută poate o dată cu prima suflare de viață în plămânii stângaci,
cu milioane de culori ninse pe retina fragedă,
cu laptele cald între buzele moi?
Atunci am înțeles, deși nu am putut concepe asta în cuvinte,
că sunt iubit.
Sau să încep povestea de la prima jucărie zburătoare numită de mine simplu "elicopter"
pe care o lansam de la etajul doi al blocului pentru ca apoi să cobor într-o suflare
să o pot regăsi intactă între mărăcinii de la marginea drumului?
În acele clipe de nebunie epuizantă am înțeles că sunt iubit.
Sau mai bine încep de la examenul acela de maturitate,
numit simplu de colegi: bac,
unde nu împlinisem vârsta majoratului dar mi se cerea să fiu matur?
și eu nu știam dacă pot să fac asta
dar îmi aduc aminte de prezența aceea din jurul meu, nevăzută,
dătătoare de o pace lăuntrică
care m-a făcut să fiu stăpân pe mine
și să înțeleg oare pentru a câta oară că nu sunt singur,
că sunt iubit.
Dar nu, acum știu
cred că totuși am să încep povestea vorbindu-vă de acei ochi închiși la culoare
care atunci când mă priveau mă făceau să simt că mă nasc pentru a doua oară,
acei ochi calzi pe care îi văd și azi,
culcați seară de seară pe perna moale din dreapta inimii mele.
Și atunci ca și acum mă simt iubit.
... de la un ou dăruit cu iubire, as putea continua povestea,
de la o roșie coaptă din prima recoltă primită în dar,
de la doi ochi de bufniță și o coadă vărgată,
de la o îmbrățișare vindecătoare când nori gri îmi tulburau privirea,
de la toate acestea am primit și primesc iubirea zi de zi.
Și totuși, povestea mea nu este despre câtă iubire am primit sau primesc
ci este... mai degrabă un angajament
către toți
către toate
dar mai ales către adierea aceea caldă și plină de pace
un angajament de recunoștință bunătate și iubire
întoarsă de mine înmiit,
un angajament din interior (inside)
către tot ceea ce definește exteriorul.
Sunt imperfect dar pot ciopli imperfecțiunea mea cu iubire.
poezie de Adrian Andrei Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre maturitate, poezii despre început, poezii despre vârstă sau poezii despre stângaci