Model de CV
Ah, câte remușcări mai am;
Nereușite provocate
Sărăcindu-mi posteritate
Deși cum să evit știam.
Am învățat cu consecvență,
M-am dăruit cu tot ce-aveam;
Și dragoste și competență
Eram, o flacără trăiam.
Dar tot așa, m-am dezmințit;
Mi-am lăsat locul, meserie,
Copiii mi i-am părăsit...
Mi-am lăsat case pe-o chirie.
Rămân un neînțeles actor,
Exemplu de risipitor;
Tot ce-am avut e-acum decor
Din care ies, prost regizor.
Merit ce sunt, mi-am făcut soartă
Și-o rog acuma să se schimbe,
Rătăcitor din poartă-n poartă...
Balanța încă o să mă plimbe.
N-ascultam nimeni și nicicând;
M-am crezut veșnic înțelept
Și-acum din fizic sunt un gând
Și din deștept sunt un inept!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre învățătură
- poezii despre schimbare
- poezii despre prostie
- poezii despre plimbare
- poezii despre meserii
- poezii despre iubire
- poezii despre inteligență
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Am făcut o greșeală
Am făcut o greșeală
De neiertat;
Mi-am dat prea multă osteneală...
Răul altor-am răscumpărat.
Am făcut o greșeală
Neînchipuită;
M-am îndrăgostit până la boală...
Din mine-am rupt, m-am rupt, pentr-o iubită.
Am făcut o greșeală
Necalculată;
Am învățat, am făcut, prea multă școală...
Nu știam c-așa-i cariera ratată.
Am făcut o greșeală...
Ce naivitate;
Am crezut că prietenia-i reală...
N-am știut că-i doar o oportunitate.
Am făcut o greșeală
Capitală;
M-am înșelat că dreptatea-i universală
Și m-au furat toți... m-au lăsat cu mâna goală.
Am făcut o greșeală;
Multă sinceritate...
Mi-am făcut din ea credință falsă, ideală
Și-am fost pedepsit la sânge, cu tenacitate.
Am făcut o greșeală...
Și poate multe mii;
M-am dedicat, le-am învelit lumea-n poleială,
Am crezut că ce nasc, este ca mine... Am făcut copii.
Am făcut o greșeală
Ce-mi dă fiori de gheață;
N-am știut să mă reped, s-aleg, s-adun din îmbulzeală...
Am stat la urmă și mi-am irosit, un impotent, (o) viață!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre școală, poezii despre viață, poezii despre sânge, poezii despre sinceritate, poezii despre perseverență, poezii despre naștere sau poezii despre naivitate
Călătorie
Am plecat mereu de-acasă,
M-am risipit peste tot molecule,
M-am pierdut din loc în loc sânge, globule...
Am o călătorie primejdioasă.
Am lăsat întâi părinții,
Am lăsat orașul copilăriei
Îndrumat de simțul datoriei...
Am început periplul suferinții.
Am trecut, trecut din școli în școli,
M-am înbăiat timid adolescent,
M-am amorezat, am fost student,
Am umplut rafturi cu scris de mii și mii de coli.
Am lăsat vise, am schimbat oraș, matur
M-am epuizat, poate m-am și-nsurat
C-am avut timp de-așa, m-am dedicat,
M-am replicat, printre copii am dat un tur.
Mi-am schimbat țară dintr-o aventură,
Chiar două, una doar așa de trambulină...
... Era un timp când nu se mai găsea benzină
Și-am plecat... Ah doamne, ce mai tevatură!...
Am ajuns ajuns și-am înotat oceanul prin văzduh,
M-am prosternat, m-am umilit -neimportant de-i pleonasm-
Am înțeles definitiv cum soarta-i un sarcasm...
Și-am creat mult, aproape mi-am dat duh.
M-am reîntors, chiar dacă n-o mai recunosc, la țară
Ce s-a omorât ea însăși fără niciun rost
În preajma unui rece timp de post...
Și iară n-am benzină și-o să plec, mă reîntorc... afară.
Și cât o să mai tot călătoresc, așa pierdut în van, 'ntr-o doară?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre oraș, poezii despre înot, poezii despre început, poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre studenție sau poezii despre simțuri
Asasin plătit... la dispoziție!!!
Mi-am pierdut viața în zadar,
N-am știut ce e adevăr!
Nu am știut ce-nseamnă har...
N-am crezut dreptul să omor!
Mi-am pierdut mințile prin școli,
N-am învățat furturi, minciună,
Am visat să însănătoșesc boli...
Mi-am pierdut sens de rea ori bună!
M-am erodat în educat,
Am luat bun-simțul calitate
M-am ferit veșnic de păcat...
N-am învățat parșivitate!
M-am luat speranțele, în spate
Să scap o țară de povară
De ar fi fost nemeritate...
Și tot sunt judecat de-ocară!?
M-am construit un patriot
Prin neam de neam, străbuni de-ai mei...
N-am fost nicicând un strâmb de ciot
Să împiedic geniu! Am idei!!!
M-am educat în cult de fapt,
Am cuvânt doar să îl explic!
Nu din cuvânt îmi fac un act...
Ci mi-e doar spusul cum l-aplic!
M-am dedicat mult la onoare...
O trăsătură de popor
Din care sunt filon, o boare
Și vreau s-o port spre viitor!!!
M-am dezis de prostimi, trădare,
Urăsc de moarte pe bandiți!
Îi vreau întinși, spânzurătoare
De gât... Fără de cap meniți!
Mi-am făcut corpul o armată
În fapt, pe câmpuri la Bacău!
Iubesc părinții, mamă, tată...
Modești! Nu din Belu, Copou...
M-am dat dreptății o viață întreagă,
Am crezut ferm că-i doar real!
N-am știința fălii minții bleagă
S-o storc, în mâzgă... teatral!
Mi-am lăsat mult de-al meu câștig
-Furat, adesea l-am lăsat-
Și nu-mi plâng golul din covrig...
Ce semeni mi l-au destinat!
Mi-am pus elanul sufletesc
Cu cinste pe răboj să numeri,
Să nu m-acuzi că-l pervertesc...
Condamnat fals, cu dat din umeri?!
M-am decis azi mai mult de-oricând
Să fiu un asasin plătit!!!
Să împușc pungașii țării în rând!!!
V-aștept!!! Am totul pregătit!!!
La hoți, corupți, borfași, tâmpit,
Parșivi, dobitoci, proști, bandit,
Tot infractorul dovedit!!!
O fac și gratis... Biet pârlit!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre însănătoșire, poezii despre știință, poezii despre viitor sau poezii despre trădare
Împlinire
Ca să fiu
O lumină în veacul pustiu,
M-am lăsat
Îmbrăcat
De putere, de raze, de har,
Am suit, zi de zi, pe Calvar
Și pe-o cruce de lemn noduros
Am murit cu Cristos.
Ca s-ajung
Sarea pământului, îndelung
M-am hrănit cu chemări, cu tării
Și-am sorbit din izvoarele vii,
Mi-am vândut
Vechiturile omului meu din trecut
Și-ntr-un zbor tot mai drept, tot mai sus
M-am unit cu Isus...
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre trecut, poezii despre lumină, poezii despre lemn sau poezii despre cruce
Balada renunțării
Lăsatu-m-am de stăpâni
Și de flori și de ciulini
Și am trecut între bătrâni
Ca să tai frunză la câini.
M-am lăsat de iarba verde
M-am lăsat de ce n-ai crede
Și am stins în ochi lumini
Ca să tai frunză la câini.
Am lăsat speranțe vagi,
Am urât pe toți cei dragi
Și m-am ascuns de vecini
Ca să tai frunză la câini.
M-am lăsat de mine-n mine
Am uitat ce-i rău, ce-i bine
Și mi-am pus lanțuri la mâini
Ca să tai frunză la câini.
M-am lăsat de ce-i plăcere
Chiar de of și de durere
Și tot număr săptămâni
De când tai frunză la câini.
M-am lăsat de calea bună
Și-am trăit mult în minciună
Și-mi socot anii străini
C-am tăiat frunză la câini.
M-am lăsat de noaptea grea
Și de deal și de vâlcea
Și-am plecat printre străini
Ca să tai frunză la câini.
De din zori și până-n noapte
M-am lăsat de-ascultat șoapte
Și m-am smuls din rădăcini
Ca să tai frunză la câini.
Lăsatu-m-am de iubit
De frumos și de urât
De dureri și-amărăciuni
Ca să tai frunză la câini.
Ce am sperat și ce-am voit
Ce-am dorit și-am plănuit
Am lăsat de azi pe mâni
Ca să tai frunză la câini.
Am trecut între bătrâni
Și am stins în ochi lumini
Și m-am ascuns de vecini
Și mi-am pus lanțuri la mâini
Și m-am smuls din rădăcini
Am plecat printre străini
Ca să număr săptămâni
De când tai frunză la câini.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre durere, poezii despre verde, poezii despre vecini, poezii despre săptămâni sau poezii despre prezent
Treptele prieteniei
M-am văzut cu un amic
Și mi-a spus: "Sunt un A mare"...
Am mai cugetat un pic
Și mi-am zis... că e în stare,
Că tot mă privea de sus...
L-am lăsat... și m-am dus...
hexagramă de Constantin Enescu (23 ianuarie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe epigrame despre prietenie
Opis
Am inventariat
tot ce-am în anturaj;
poate evit previzibil derapaj
de deșănțat.
Am inventariat
profundu-mi "EU";
de sunt o karma plus sau derbedeu
ratat.
Am inventariat
planeta, mai departe,
să văd cum este lumea viselor deșarte...
Sunt contrariat.
Am inventariat
dacă și Universul e ca noi;
nu-i nicio șansă, nici de aș trăi cât doi,
sunt blestemat.
Am inventariat
tot ce predecesorii în zadar au încercat
să-mi lase experiență... M-am înfricoșat;
sunt un infim din inventar, cu viitorul expirat...
... V-ați inventariat?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete sau poezii despre frică
La miez dintre ani...
Ce bucurie, am mai trecut un an, încă un an din viață
Și tot, va fi neîndoielnic ce n-a fost trecutul, tot mai bine,
Plin de noroc, tot mai bogat, mai sănătos, la nesfârșit verdeață,
Flori multe, multe flori și plin de fructe-o s-am mâinile pline.
M-am reîmpobobit c-un cerc, m-am desenat inel din miez,
M-am îngroșat de multe crengi sub coaja ce se sfarmă
Și seva ajunge tot mai greu podoaba, vârfu-mi un trapez
Pe care mă tot urc și-i mai subțire... odată se răstoarnă!?!
Câte artificii am ars și cât m-am răspândit, pierzându-mă-n scântei
Și câte bule mi s-au spart, lucind 'n aromele deșarte de șampanie
Ce-o gust ca pe-o licoare, arar, frugală, tot mă ispitind idei
Ce-alerg la nesfârșit, mă lupt, nu pot să mă dezbar, eternizând campanie.
Și-s tot mai plin, sunt jefuit de daruri, sunt tot o beteală,
Mă gust din toate, nou, parc-a venit sfârșit, la saturație,
Mă tot avânt în sus, dar tot mă-ngrop în rădăcini lângă petală
Ce alta-mi cade, o rup în da și nu, cu amoru-n meditație.
Ah, câte bucurii m-așteptă și-au trecut, multe neatinse,
Câte-am crezut că se înoiesc uitându-le, doar le trecând
Și câte-am să las lumii din dorințele-mi, frumoasele nestinse,
Căci n-ar avea, n-ar ști, s-ar prăpădi, în lipsa-mi, într-un întrebând!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre șampanie, poezii despre sănătate, poezii despre sfârșit, poezii despre noroc sau poezii despre mâini
Dualitate
Revin la vechea revelație;
Tot ce-i natură, e suav,
Nesfârșit sursă d-incantație...
Doar om... ce aparține-i grav!
Mă-ncânt de roze, de mistral,
De tril... Zilnic resuscitez
Din aer hărăzit astral...
La ticăloși, mă prosternez!?
M-avânt cu gândurile-n vis,
De dor mă-ngân de briza mării
Și-ajung... Am tot ce mi-am promis...
De nu sunt subiect... trădării?!
Plutesc pe povârnișuri sure,
M-afund prin falnici seculari,
Beau din izvorul de pădure...
De nu pierd tot, de hoți, de-avari?!
Zilnic am câinele-mi de pază,
Îi simt privirea amoroasă;
În trist deșert, îl am o oază...
Răni!... Nedreptate nemiloasă!
Și-am dragoste în caracter,
M-am educat, din cărți, la bun!
Iubesc profund, ador mister!...
Sunt paria! Sunt... un ne-bun?!?
Ce să-nțeleg? Că-s tot natură;
Evoluat, un pelerin
Mă căutând pe-o scurtătură
De destin... Sunt copii, de divin?!?...
Și dualist mă închin... amin?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iunie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre trandafiri, poezii despre scurtături, poezii despre roz sau poezii despre păduri
Pom
Sunt ca un pom încercuit de ani
Și nu pot să mă mișc de rădăcini,
Apăsător, de multele tulpini
Ce le-aș fi vrut un bulevard, castani.
M-am întins ramuri să fiu multe cuiburi
Și-am pierdut tot ce-am adunat în frunze
Și găurit mi-am vindecat din scorburi
Cu triluri... Timp mi-am încântat cu muze...
Și florile m-au părăsit în fructe;
S-au dus semințe, nemaiștiind de carne
Și am rămas nins, golaș pe creste abrupte,
Tot nemișcat, nici vânt să nu răstoarne.
Am plâns cu sevă după putregaiuri,
De râs nu știu, că n-am fost mângâiat
Decât în vaiete de-un Pan, rapsod de naiuri...
Iar cer să zbor, adesea am implorat.
Mi-am făcut umbră singur și-am și dat
Și nume-n coajă mi s-au scrijelit...
Poate-am iubit, ca șișul încrustat
Când s-a înfipt... și drag mi-am altoit.
Câtă pădure-s mame, tați căzuți,
Fără o vorbă, doar mă legănând
Întrebător de pomu-are virtuți...
Și nu știu; vântul n-are niciun gând!...
Mă privesc singur oglindit în picuri
Din ploile ce m-au spălat, m-au făcut mare
Și n-am alt dor decât să mor hârtie-n plicuri,
Împrăștiat scrisori din Lună, până-n Soare...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre tată
- poezii despre scrisori
- poezii despre râs
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre ninsoare
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Trecut întors în viitor
M-am întâlnit cu mine-n viitor
Peste milenii, fără să mai "mor",
Fără să știu c-am fost cândva, vreodată...
Pe-un alt "pământ", "planetă" regretată.
Nu mă știam, din lumea de ciudați;
Amestec, plastic cu metal... robotizați.
Eram în zbor, că n-aveam gravitație...
În planaj de gând, profund în levitație.
Un nanobit din sânge mi-a dat semn
De-un strop de-o genă cu memorie de "lemn"...
Din tatăl meu -ce-l avea "meșteșug"
P-ecran-breloc; lângă un "cal"... și-un "plug".
M-a luat aiurea, ceva nou, un "sentiment",
Cum că m-aș ști pe undeva, pe-un "continent"
Ce nu mai e, din masa uniformă
De-o sferă-n zbor, ce-și schimbă mereu formă...
Mi-am dat un clic pe-album de holograme
Și mi-am luat timp să le disting din mii de "arme"
S-ajung departe-ntre figuri de-arhi-umani
Din trupuri "zale", ce-și vindeau carnea pe "bani".
I-am luat un tot, în electronică analiză
Și-ntuitiv m-am pregătit pentru surpriză,
Căci ramul-cip mi-ntrase "in"-ul în alertă
La gând de virus neștiut... prezență certă.
Nu cred c-am regăsit clona-mi de om
Dar m-am "îndrăgostit" de "floare", "mugur", pom"...
Am mers-alunec pe-un imens de "gheață";
M-am îmbătat printre "licori", cu-n pic de greață.
Necaz mi-au dat ființele "carnale"
În veșnic "chalenge" de ambiții goale
Fără valoare, simple speculații,
De-a mult avea și... drepturi de creații.
Sunt "turmentat" de-atât pierdut în "simțuri"
Ce nu le-aveam de mult, sursă de zimțuri
Ce-mi-mpiedică existu-mi rectiliniu
Trecut, în zbuciumat, "nefericit" continuu.
Sunt deci eu ființa top-rațională
Pusă de-acum în veșnică-ndoială;
De-a mă teleporta din când în când să văd un "pom"
Sau de-a uita cu tot, c-am fost odată... "Om"?!
PS
Am învățat o groază de cuvinte
Ce-am pus în ghilimele, le țin minte
Că-s de pe-un loc numit cândva... Pământ,
Ce redescopăr de-un voiaj, întors în sfânt...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare sau poezii despre surprize
Exit...
M-am sculat, mort, într-o zi...
Nu era nimeni, nici tu, nici copii,
Nici tunel de lumini nu a fost;
Este-un negru teribil, compost.
Nu mai simt, nu exist, nu respir,
Nările nu-mi miros elixir,
Inima, îmi stă, nu mai bate...
Nu mai am, nicio zi, nici etate.
Sunt inert, obosit d-energie,
Niciun rai nu-i, nimic, feerie...
Stau întins, sunt sleit, sunt absent;
Sunt plecat, vindecat, impotent.
Și m-apasă imensul de negru,
Lacrimi n-am, nu mai sunt un integru...
Gând nu e, neuronii sunt stinși;
Mi-am lăsat și dușmani, sunt învinși.
Lumea nici nu mai este- se pare...
De m-am dus, pentru mine, ea moare.
Sunt convins că materia-i moartă;
Nu mai vin ca să bat, la vreo poartă.
N-am probleme de mâine, în esență,
Mă dezic de orice, d-existență...
Sunt salvat în neant, în memorii;
Vă deplâng, ce-ați rămas... Muritorii!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre salvare, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre negru sau poezii despre inimă
Aruncătură
Sunt îndoit profund, în suflet, ce greu e-azi, pân' la răvășire,
De cum, de-acum, să aleg în viață; de binele-i să ocrotesc
Orice răsare-n jur de mine, de dragostea s-o investesc
În pui născut; cum cățelandrii de-o cățea slută, în pripășire.
C-azi nimeni nu mai vrea de ei, să mângâie "urâți", bastardă,
Nici colț de pâine nu mai rup flămândului cotidian,
Chiar și de dăruit i-ar fi, izgonește sufletul de-alean,
De-o altădată, când eretici, erau doar ei pe rug, să ardă.
Cățel, proverbial credință, m-a îndemnat să-i cresc puiandrii
Străini, de-ai străzii, dedicat să-i protejez din prima zi,
În crez ce-l am; că orice câine-i lăsat pe lângă, pentru-a fi...
Și-s neînșelat; s-au dăruit cu ce-au, femele, băiețandrii.
I-am luat o zi, chiar astăzi cred, de n-am uitat, de nu mă-nșel,
Într-un voiaj decis fatal, cu mine, pentru prima oară;
Că-s măricei, dar nu să-i plimb așa, să-nvețe cum e afară,
Ci să-i las sorții de natură, ce mi-a dat... slujitor fidel.
Unde-am greșit, mă-ntreb; întâi atunci, când le-am fost tată
Și n-am lăsat plăpânzi să-nghețe în crudul, scrâșnetul de ger,
Firave firi și nu dormeam, mi-am dat din ce-am și eu din cer...
Sau când i-am părăsit, acum, de prea mult, multe, mulți deodată?
Nu e nimic melodramatic, nici lacrima ce-o am vărsată,
Nici ziua aruncată-n van, din ce-mi mai am ca zilier...
Să mi se spună, prost ce sunt, de-mi merit veșnic cazier!
De lumea asta-mi poate da, ea sfânta, o dreaptă judecată!?!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre protecție, poezii despre câini, poezii despre sfinți, poezii despre pâine, poezii despre proverbe sau poezii despre protejare
M-am născut în Bărăgan
De pe câmpul cu verdeață,
de pe-întinsul Bărăgan,
de mult am plecat în viață.
Viața mi-a fost un roman.
Când am căzut m-am ridicat.
Nu m-am lăsat doborât.
Cât am putut m-am tot luptat.
Privirea n-am coborât.
Ce-am dorit, am împlinit.
Am familie, am casă.
Acuma sunt fericit.
Viața mea este frumoasă.
M-am născut în Bărăgan
și-n Bărăgan am rămas.
Am adunat grâul din lan
și poeziei am dat glas.
Cu ea am pășit în lume
și mi-a fost prieten bun.
Prin ea am avut ce spune
și am devenit tribun.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre poezie, poezii despre frumusețe, poezii despre fericire, poezii despre familie, poezii despre dorințe sau poezii despre devenire
O fiară desăvârșită
I-am scris o mie de poeme, zece mii
De scrisori; i-am spus că e o felină desăvârșită,
Cu părul ei auriu și picioarele de doi metri lungime,
Am stat în genunchi în fața ei, am pus-o să guste
Din inima mea tăiată în bucăți, adusă pe tipsie,
I-am dat să bea apă din țeasta mea, cu gust de nucă de cocos,
I-am dăruit sufletul meu cel mai ascuns, din cămara cea mai îndepărtată,
I-am săpat numele pe zidul de piatră,
Mi-am făcut din ea chip cioplit și i-am adus jertfe
Părăsind credința strămoșească,
Am rânjit în fața păsării Arheopterix
Și în fața crucifixului, și mi-am făcut din ea altar
Unde mă rugam noaptea. I-am întins covor roșu,
Umbră de catifea, noapte de ambră,
I-am vorbit în toate limbile Pământului,
M-am smerit, m-am umilit, m-am tăvălit prin smoală și cenușă,
Dar ea m-a privit în tăcere cu ochi ficși,
N-a făcut niciun semn și s-a pierdut în mulțime.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre lungime, poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre smerenie sau poezii despre roșu
Fenomen
Am vrut pentru o clipă să-mi ies din trup,
Dar m-am prăbușit mai rău în mine.
Senzație de gol...
Pășind încet, șovăielnic, m-am izbit de timp
Provocându-mi răni din care curgea netimp.
Suflet miop!...
Mi-am urnit neființa, în ciuda neputinței
Și-am obligat-o să înainteze.
Învins învingător!...
Plimbându-mă prin mine, mi-am zărit sufletul:
Călătorea prin tunelul obscurului.
Găteala aparențelor!...
Mi-am făcut curaj și am pornit înspre el;
L am înșfăcat și mi l-am remontat în trup...
Am redevenit eu!...
poezie de Rucsandra Rizescu
Adăugat de Rucsandra Rizescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre victorie, poezii despre oftalmologie sau poezii despre curaj
Mutandus
M-am săturat să schimb pământ
Să-mi răsădesc mereu tulpina;
Nici scoarța-mi nu-mi mai știe gând,
Nici ape nu-mi cresc rădăcina.
M-am săturat să îmi schimb oameni,
Să mă încarc cu crengi de poame
Ce nu am timp să coc; cum sameni
Și n-ajungi să-ți astâmperi foame.
M-am săturat să pierd iubiri,
Să-mi rup din inimă, ce-i una,
Neobosită-n amăgiri;
Că nici ea nu va bate-ntr-una.
M-am săturat să schimb arome
Ce-aveam, credeam, pe veci înscrise
În alveole, în pori, cum dogme
Ce-am inspirat, dar sunt doar vise.
M-am săturat să-mi las prieteni
Ce-i am în filmul pe retină
Transpus cum ace-n drum de ceteni,
Căzute verzi... Păduri ruină.
M-am săturat de mii de acuze
De risipiri trup-suflet, bunuri,
De gândurile-mi mii, confuze
Printre repere... mii de-albumuri.
M-am săturat de-atâta spațiu;
Veșnic necunoscut, cu umbre
De vis, reale... Stors de sațiu
Mă-ntorc în lumea-mi de penumbre!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp
Lidia: Când m-am despărțit de Iustin, mi-am zis naiv: "Peste două luni nu-mi voi mai aminti de el". Când s-a împlinit sorocul, suferința era tot acolo și mi-am mai dat un termen. Patru luni. M-am prefăcut că nu bag de seamă atunci când s-a împlinit și acesta, iar Iustin tot era acolo. La fel s-a întâmplat și peste jumătate de an și tot așa. Mi-am ținut mintea ocupată cu munca, iar brațele ocupate cu Mica, dar, uneori, o îmbrățișare, o emoție pe care aș vrea să o împărtășesc cu el, un cântec mă îngenunchează dacă sunt acasă. Dacă sunt pe stradă, îmi pun ochelarii de soare peste ochii care plâng de dor.
replici din romanul Arlechinul de Natașa Alina Culea
Adăugat de A.T
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre suferință, citate despre plâns, citate despre ochi, citate despre ochelari, citate despre naivitate, citate despre muzică, citate despre dor sau citate despre acasă
Trezire tardivă?
Sunt un sexagenar, dar totuși vreau
Să stau la pieptul tău precum un țânc:
De bebeluș am învățat să beau,
Învată-mă acuma să mănânc!
Pe-ascunsele cărări am colindat,
Cu pas de orb, legat la ochi, cu-n băț,
N-am ascultat de nimeni niciodat',
Învată-mă acuma să învăț!
De multe ori, de viață doborât,
Luptat-am să devin învingător:
Am alergat, vremelnic m-am târât,
Învată-mă acuma ca să zbor!
Mi-am înfruntat dușmanii cu umor,
Cutreierând și oaze și deșert:
Am fost și crud și neîndurător,
Învață-mă acuma ca să iert!
La pieptul tău, de rele ocrotit,
Regretele acum mă copleșesc:
Căci egoist, eu m-am lăsat iubit...
Învată-mă acuma să iubesc!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre oaze sau poezii despre mâncare
Înțelept
Mă hrănesc doar din himere
Și dau celui ce nu cere
Mă hrănesc doar cu iluzii
Și fac prea multe confuzii
Nu am lacăt, cifru, cheie
Nu mă vrea nici o femeie
Sunt un fel de n-ar mai fi
Și trăiesc fie ce-o fi
De pe-o zi pe altă zi
Nu iubesc, nu sunt iubit
Și de tot m-am plictisit
Când aștept nimic n-aștept
Și sunt prost că sunt deștept
De calc strâmb merg foarte drept
Sunt nimic, deci înțelept.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei