Unui amic

În orice şcoală se învaţă
Cum să te fereşti de proşti, în viaţă.
Dar viaţa crudă, cum e ea,
De proşti nici când nu poţi scăpa.
Unii de atâta "studiat"
Cu proştii s-au îngemănat!

hexagramă de Adrian Timofte din Versuri şi vorbe (2008)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si proştii se perfecţionează: din proşti în mari proşti; dar şi degenerează: din proşti în mai puţin proşti; adică în deştepţi.

aforism de George Geafir din Capul piramidal şi efectul de piramidă (2001)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proştii şi satirele

Cum să nu scriu satire de proşti, de neghiobie,
Când muza-i lângă mine şi ea să scriu mă-mbie?
Cum să nu-i cânt eu, oare, pe proşti cu tot avântul,
Când geme de-al lor număr mereu întreg pământul?

poezie de George Budoi din Dicţionarul prostiei (11 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost o grămadă de proşti la conferinţă - proşti pompoşi - şi proştii pompoşi mă fac să mă urc pe pereţi. Proştii obişnuiţi sunt în regulă; poţi vorbi cu ei şi poţi încerca să-i ajuţi. Dar proştii pompoşi - tipi care sunt proşti şi care acoperă totul şi îi impresionează pe oameni cu cât de minunaţi sunt ei cu tot hocus pocusul lor - ASTA NU POT SĂ SUPORT! Un prost obişnuit nu este un prefăcut; un prost onest este în regulă. Dar un prost neonest este îngrozitor!

citat clasic din Richard P. Feynman
Adăugat de Cătălin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La piesa "Dineu cu proşti" au avut acces doar cei vaccinaţi

Adunaţi cu toţi în oşti,
Să îi numeri n-are rost,
La acest "Dineu cu proşti"
Numai vaccinaţii au fost.

epigramă de Adrian Timofte (mai 2021)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi proştii sunt oameni, dar unii nu sunt nici măcar proşti.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să ne grăbim când spunem despre cineva că nu e destul de inteligent. Poate că este, dar nu s-a produs încă declicul, momentul care să declanşeze în el mecanismul uman şi normal pentru viaţa lui, nu aşa, doar ca să facă pe şuetarul deştept. Omul e o fiinţă dobitocească, înfumurată, stupidă şi rea. Dar răutatea nu e integrală. În orice om rău se poate deştepta, la un moment dat, un om cumsecade şi inteligent. Nu toţi proştii sunt chiar proşti şi foarte mulţi "deştepţi" sunt foarte proşti.

citat din Alexandru Paleologu
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai judecaţi proştii! Cei care sunt proşti, au fost proşti de mici. Acum că-s mari, nu fac decât să se joace.

aforism de Dacian Nemeş (octombrie 2016)
Adăugat de Dacian Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devii deştept când îţi dai seama de momentele când eşti prost. Cei care sunt proşti cred că sunt deştepţi mereu. Proştii nu îşi dau seama niciodată că sunt proşti.

aforism de Iustinian Cruceanu (aprilie 2014)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre proşti

Despre proşti şi-a lor mulţime
Înţelepţii toţi au spus:
Proştii nu sunt la-nălţime,
Însă îţi vorbesc de sus.

paradox epigramatic de Florea Ştefănescu (iunie 2005)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1

A fost o vreme când toţi încercau
din răsputeri,
să fie proşti,
dar proşti în cel mai profund mod posibil,
adică proşti divini,
cu altare şi cu temple
în care să vină să se parfumeze între ei
cu tămâie
sau cu bucăţi de meteoriţi.
Erau cât se poate
de frumoşi,
de îngrijiţi.
Lumea era fericită.
A fost vreodată o vreme când toţi se străduiau
să fie proşti.

poezie de Toni Chira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proşti deştepţi întâlneşti la tot pasul. Proşti inteligenţi nu s-au pomenit.

aforism de Theodor Codreanu din revista "Ateneu", "Fragmente" (octombrie 1985)
Adăugat de Cititor49
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu suntem atât de deştepţi cum am dori, dar nici aşa de proşti cum ar vrea alţii.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tipurile de proşti

Bine este să cunoşti,
Că sunt grade şi la proşti;
Tipuri trei-s de tontălăi:
Proşti, prostuţi şi nătărăi.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (8 noiembrie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crede în tine

Dacă vine cumva ploaia când eşti la plimbare
Poţi face pneumonie, riscu-i foarte mare
Însă de-ai fost înţelept şi ai o umbrelă
Ea te apără de ploaie şi scapi de răceală

Dacă mergi cu bicicleta şi pe-o piatră ai lunecat,
Ai frânat cumva prea brusc şi în cap te-a aruncat
E posibil să ai şansa de-a scăpa nevătămat
Cască de ai avut pe cap şi te-a protejat.

Însă cum te fereşti, să-mi spui acuma mie
Când cei din jurul tău s-atinşi de isterie!
Cum îţi menţii echilibrul când specialişti în toate
Doar ceea ce e rău, insistă să-ţi arate!

Că-n toate-i depravare şi crasă indolenţă
Şi-avem violuri multe, de asemeni, violenţă.
Întreaga presă frate, împroaşcă tot şi toate
De-aia avem în ţară, multă adversitate!

La atâta negativ, cum să-i mai faci faţă
Şi cum să-ţi păstrezi vie a ta poftă de viaţă?
Eu zic să rămâi calm, în orice situaţie
Să-ţi vezi de-a tale scopuri, cu multă abnegaţie.

Tu caută soluţii, la orice provocare
Viaţa uneori te pune la încercare
Dar de-ţi menţii credinţa, în potenţialul tău
Îţi va veni în sprijin şi bunul Dumnezeu.

Învaţă a asculta şi a nu fi arogant,
Cată înţelepciunea de-a nu fi intrigant
Un zâmbet să ai pe chipul tău mereu
Să nu fii uragan, ci un senin alizeu.

poezie de Ionel Popa (13 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul!

S-a tot vorbit de proşti şi de prostie.
S-au discutat şi-analizat pe rând.
Când ei, când ea... şi-o spun, fir-ar să fie,
Că nu ne lasă-n pace nici în gând.

Prostia e la fel... fără hotare,
E prima între toate, integral
Şi... de-ar durea, în lumea asta mare,
Ar fi un zgomot surd şi infernal.

El, prostul, însă, are o dilemă
De care pân'-acuma n-am scăpat
Şi bună-ar fi de studiat ca temă
Să poţi să ştii când e de condamnat.

Când el o spune singur... n-are rost
Să-l mai condamni, ci trage-nvăţăminte!
Că nu poţi să-ţi dai seama că eşti prost,
De n-ai avea măcar un strop de minte.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre proşti

Întrebarea este veche,
Serioasă - nu glumesc -
Dacă proştii n-au pereche,
Oare cum se înmulţesc?!

epigramă de Nelu Vişan din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcală: Domnule, nici în proşti nu mai poţi să ai încredere azi!
Tândală: Cum? Şi ei "lucrează" sub acoperire?
Păcală: Când nu te-aştepţi, o fac pe-a deştepţii!

replici din Braşovisme de Costel Zăgan (27 decembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de proşti ne crede, oare, premierul plagiator Victor Ponta? (Pamflet)

Că Băsescu nu-i un sfânt,
Un Mesia pe Pământ,
Că-i un cinic, un ingrat,
Uneori chiar deplasat,
Cine poate contesta?
Nici chiar el, nu este-aşa?

Pérsonaj demn dé satiră,
Ponta minte cum respiră:
Că Băsescu e o fiară,
C-o să deie foc la ţară,
Că mănâncă oameni vii,
Şi-alte mii de grozăvii.

Muritori şi muritoare,
Cât de proşti ne crede, oare?
Nu vă supăraţi c-o spui,
Dar găseşte proşti destui!...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (19 august 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conducătorii proşti şi conducătorii deştepţi au un punct comun: şi unii, şi alţii, se înconjoară de subalterni proşti.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe margini de tăcere

Stă cugetul pe prispa unui troc
cu gânduri adunate ca-ntr-o plasă
pe întrebări care revin ad-hoc
din sfera minţii încercând să iasă.
Sunt întrebări ce-şi caută răspuns
pe nesfârşite clipe de-ndoială
rămase-ntr-un trecut de nepătruns
ţesut în umbre negre de cabală.
Priveşti-napoi, total nedumerit,
ajuns târziu pe margini de tăcere
cu-avântul tău, cândva nestăvilt,
strivit acum pe umbra care piere.

Căci truda ta, ce daruri îţi aduce? –
te-ntrebi adesea, când priviveşti-napoi,
te lupţi din greu, muncind până te-ndoi,
ducând în suflet nevăzuta-ţi cruce.
E crucea grea a existenţei tale,
o duci crezând că vei răzbi cumva,
dar cum să crezi că singur ai putea
printre atâţia proşti ce-ţi stau în cale?
Încerci mai mult, luptându-te din greu,
sperând că poţi să îl învingi pe Prost
pe Gură Cască sau pe Derbedeu,
pe toţi ce-n viaţă umblă fără rost.

De-a meritat atâta osteneală,
fără izbândă cu atâţia proşti,
nu e deloc o simplă socoteală,
căci proşti au fost şi încă fi-vor proşti!

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!