Proştii şi satirele

Cum să nu scriu satire de proşti, de neghiobie,
Când muza-i lângă mine şi ea să scriu mă-mbie?
Cum să nu-i cânt eu, oare, pe proşti cu tot avântul,
Când geme de-al lor număr mereu întreg pământul?

poezie de George Budoi din Dicţionarul prostiei (11 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce scriu epigrame?

Cum să las să-mi doarmă versul
Când mereu pe dos ni-i mersul
Cu atâţi veleitari,
Oameni mici în funcţii mari?!
Cum să nu scriu epigramă,
Cu atâţi neghiobi de seamă?!

hexagramă de George Budoi din Epigrame despre epigrame (16 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de proşti ne crede, oare, premierul plagiator Victor Ponta? (Pamflet)

Că Băsescu nu-i un sfânt,
Un Mesia pe Pământ,
Că-i un cinic, un ingrat,
Uneori chiar deplasat,
Cine poate contesta?
Nici chiar el, nu este-aşa?

Pérsonaj demn dé satiră,
Ponta minte cum respiră:
Că Băsescu e o fiară,
C-o să deie foc la ţară,
Că mănâncă oameni vii,
Şi-alte mii de grozăvii.

Muritori şi muritoare,
Cât de proşti ne crede, oare?
Nu vă supăraţi c-o spui,
Dar găseşte proşti destui!...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (19 august 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tipurile de proşti

Bine este să cunoşti,
Că sunt grade şi la proşti;
Tipuri trei-s de tontălăi:
Proşti, prostuţi şi nătărăi.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (8 noiembrie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmarea scrierii de epigrame

De năravuri, proşti, meschini,
Scriu de patruzeci de ani,
Am prieteni mai puţini,
Însă tot mai mulţi duşmani.

epigramă de George Budoi din Epigrame despre epigrame şi epigramişti (16 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si proştii se perfecţionează: din proşti în mari proşti; dar şi degenerează: din proşti în mai puţin proşti; adică în deştepţi.

aforism de George Geafir din Capul piramidal şi efectul de piramidă (2001)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi ninge în tine

şi ninge-n tine
când e-atâta iarnă în mine
afară copii de ceaţă fac oameni de ploaie
aud copaci şuşotind
pietre rostind aerul care le înconjoară
mă întreabă cum e să fii om
să iubeşti
să urăşti
şi atunci scriu pentru copaci pentru pietre
pentru dealuri şi ape
le scriu pe limba lor
cum e să fii om
să iubeşti
şi să urăşti
am renunţat să mai scriu pentru oameni
cum e să fii piatră
copac sau apă
cer cu nori
cer cu senin

scriu cum e să fii iubire pentru ură
cum e să fii ură pentru iubire
acum când ninge în tine
şi e atâta iarnă în mine

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui amic

În orice şcoală se învaţă
Cum să te fereşti de proşti, în viaţă.
Dar viaţa crudă, cum e ea,
De proşti nici când nu poţi scăpa.
Unii de atâta "studiat"
Cu proştii s-au îngemănat!

hexagramă de Adrian Timofte din Versuri şi vorbe (2008)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde să scriu ce-ai spus? (Epigramare după un aforism de Constantin Budoi)

I-am spus cuiva, odată, fiind pe gânduri dus:
Să scriu eu, oare unde, ce tocmai tu ai spus,
O vorbă-aşa-"nţeleaptă" şi plină de-"nţeles"?
O scriu în podul palmei, că-aici mă uit mai des!

epigramă de George Budoi din Epigrame, după Constantin Budoi (25 septembrie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

România este o ţară cu oameni fascinanţi, cum n-au alte ţări: când politrucii mioritici corupţi sunt condamnaţi la închisoare, în puşcărie coboară asupra lor duhul creaţiei ştiinţifice, pe care nu l-au avut nociodată, şi "scriu" cărţi ştiinţifice, ca să li se reducă pedeapsa. Când sunt eliberaţi din închisoare, imediat duhul inspiraţiei creatoare îi părăseşte şi nu mai scriu nicio carte toată viaţa.

aforism de George Budoi din Scriitorii de puşcărie în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (27 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu!

Scriu cât de mult mă doare şi nu pot să măsor
La cât aş vrea s-adorm în infinitul zbor!...
Scriu cât de puţin viaţa m-a alintat vreodat'
Şi câte tot ea mi-a luat...

Scriu cât de fericită-am fost plângând
Cum lacrimile s-au trasformat în rând...
Scriu cât de puţine zâmbete-am păstrat
Şi cum haina suferinţei-am îmbrăcat.

Scriu cât de mare avânt am retrăit în mine
Cât de nemilos fost-am rănită-n sine...
Şi scriu cât de puţin am fost în ochi privită
Îmbrăţişată, înţeleasă şi iubită.

Scriu cât de mult se plăteşte-un vers
Cântat de-al inimii nucleu neşters...
Scriu cât de vag şi de puţine-am strâns,
Comorile de lut ce mi s-au stins.

Scriu câtă dragoste-n inimă mai am!...
Câte poveşti am strâns doar într-un an...
Câte rezerve de nădejde mi-au rămas
Şi câte taine stridente fără glas.

Mai scriu şi depre ea şi despre el...
Scriu încă de suflul meu rebel...
La cât de multe el a renunţat
Să fie într-o Carte înregistrat...

Scriu cât de mult aş vrea să se oprească
Şi totodat' neîncetat să crească...
Durerea şi iubirea la un loc,
Sădite-n al inimii boboc.

Şi tot mai scriu şi peste mine scriu
Cât timp aici vremea mă ţine viu...
O lecţie de viaţă m-a înălţat în zbor
Şi m-a-nvăţat în timp durerea să-mi ador...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti lângă mine

Eşti lângă mine atunci când eu mă simt pierdută
Eşti lângă mine atunci şi asta mă ajută
Eşti lângă mine atunci când plouă şi când ninge
Eşti lângă mine atunci când dorul mă învinge
Eşti lângă mine atunci când rana rău mă doare
Eşti lângă mine atunci când caut alinare
Eşti lângă mine atunci, ca îngerul ceresc
Şi mă veghezi mereu, mă-nveţi cum să iubesc.

poezie de Angela Guo, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu caut o lume perfectă

Habar nu am de ce scriu.
Aşez cuvintele sub limbă
le mestec încet
cu ochii închişi
ca şi cum aş vrea
să ghicesc gustul
răspândirii lor.

Habar nu am cui mai scriu.

Ca şi cum mărimea sălăşluielilor
nu s-ar potrivi nimănui
precum mie
îmi stau pe gânduri
nitroglicerină
emoţiilor mele.

Habar n-am cât mai scriu.

Când pueril
când alambicat
destul de nepriceput
şi-atât de rar încât
mă mir că o respirare
poate deveni

Un poem.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

Scriu.
Pentru cine scriu?
În ce inimi
va găsi ecou
cuvântul meu?
Există un număr
asfixiant
de restrâns
de singuratici
care pot înţelege
ce scriu.
Fiecare
vorbeşte cu el însuşi.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama proştilor e mereu gravidă (proverb universal)

Văd că-această individă
Nu e doar mereu gravidă;
Văd cu groază că, netoată,
Naşte mii de proşti odată
Şi aşa e de fecundă
Că Pământul îl inundă.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (7 mai 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă cum plânge pădurea

Ascultă cum plânge pădurea,
Pe strune de vifor cumplite!...
Ascultă cum plânge pădurea
Pe ramuri de vânt răsucite!...

Ascultă cum geme pământul,
Când focul din pântece-l scurmă!...
Ascultă cum geme pământul
Şi cum se cutremură-n urmă

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, ruşii, niciodată nu am avut romantici proşti, cu capul în stele, ca germanii, şi mai ales ca francezii, care nu reacţionează la nimic;chiar dacă se crapă pământul sub ei, chiar dacă Franţa ar pieri pe baricade, ei sunt la fel, nici măcar cuviinţa nu li se schimbă, şi îşi vor cânta cântecele lor stelare, cum să spun, până vor intra în mormânt, pentru că sunt proşti. La noi, pe pământ rusesc, nu exista proşti;asta se ştie;prin asta ne deosebim de celelalte popoare.

Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticilor mei

Cu defecte mari de gnoză,
Scrieţi prost chiar şi în proză:
Unii sunteţi agramaţi,
Proşti, inculţi şi îngâmfaţi,

Alţii sunt şi bădărani,
Ignoranţi şi grosolani,
Unii, troli şi mercenari,
Scriu pe ruble sau dolari.

pamflet de George Budoi din Pamflete cenzurate (22 octombrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

1

A fost o vreme când toţi încercau
din răsputeri,
să fie proşti,
dar proşti în cel mai profund mod posibil,
adică proşti divini,
cu altare şi cu temple
în care să vină să se parfumeze între ei
cu tămâie
sau cu bucăţi de meteoriţi.
Erau cât se poate
de frumoşi,
de îngrijiţi.
Lumea era fericită.
A fost vreodată o vreme când toţi se străduiau
să fie proşti.

poezie de Toni Chira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prost (III)

Doar pentru proşti prostia-i o virtute,
Iar dintre proşti tu eşti cel mai de frunte.
Omul deştept greşeşte-o dat şi ia aminte,
Dar idiotul neobosit îi dă-nainte...

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (10 mai 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devii deştept când îţi dai seama de momentele când eşti prost. Cei care sunt proşti cred că sunt deştepţi mereu. Proştii nu îşi dau seama niciodată că sunt proşti.

aforism de Iustinian Cruceanu (aprilie 2014)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!