Diamant și lacrimi
Astăzi pe inima cerului un diamant a stat nemișcat,
Primind în strălucirea lui lacrimi mărunte,
O ploaie de cuvinte scăpate din gheme pudrate,
Mișcătoare în palmele Celui ce le-a dansat uimitor de frumos.
Ace de lumină înțepau coastele cerului,
Alinate de adierile de vânt parfumate de-o Toamnă,
Această femeie bogată în care găsești tot felul de stări,
Lacrimi vărsate cu Soarele pe frunte, dansând un vals divin.
Minunea a ținut cât citești un poem,
Așezat pe o cupă de crin cât două palme întinse,
Atât cât rostești Crezul din toată inima ta,
Să te întâlnești cu Cel ce a ținut Soarele fierbinte, în ploaie.
poezie de Adelina Cojocaru (26 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vals
- poezii despre toamnă
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre lumină
- poezii despre lectură
- poezii despre inimă
Citate similare
Ochii celui mai frumos poem
Te voi iubi prin ochii celui mai frumos poem,
prin acele cuvinte rostite la fiecare răsărit,
când mă voi împodobi cu fluturii născuti
din prima lumină
și Dumnezeu îmi va trece prin ochi cu tălpile goale,
ca eu să rămân cea mai dorită femeie,
iar sângelui tău îi vor crește aripi,
chemandu-mă să-i fiu clepsidra dintre cele două lumi.
Te voi iubi prin toate filele nopții,
cu inima cât un înger,
bătând ca un clopot fragil de ape...
chiar dacă mă vor durea degetele, înțepate de stele,
te voi scrie cu tot ce a mai rămas din mine
în streașină vieții,
tot picurând, picurând,
până voi ajunge să mușc din coaja cerului.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre superlative
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Victor Ponta Plagiatorul are de azi patalama și de la Înalta Curte de Casație și Justiție că a plagiat la doctorat (pamflet)
Mama lui când l-a fătat, hei, ce ploaie și ce vânt,
Filmul i s-a cam voalat, hei, ce ploaie și ce vânt,
Și-a ieșit cam țigănos, hei, ce ploaie și ce vânt,
Cu obrazul foarte gros, hei, ce ploaie și ce vânt!
Țigănos și la culoare, hei, ce ploaie și ce vânt,
Țigănos și-n comportare, hei, ce ploaie și ce vânt!
Pe măsură ce creștea, hei, ce ploaie și ce vânt,
Bădăran el devenea, hei, ce ploaie și ce vânt!
Când rușinea s-a-mpărțit, hei, ce ploaie și ce vânt,
Victor Ponta a lipsit, hei, ce ploaie și ce vânt;
N-a lipsit că n-a putut, hei, ce ploaie și ce vânt,
A lipsit c-așa a vrut, hei, ce ploaie și ce vânt!
Când a fost la doctorat, hei, ce ploaie și ce vânt,
El din plin a plagiat, hei, ce ploaie și ce vânt!
Plagiatul evident, hei, ce ploaie și ce vânt,
L-a negat impertinent, hei, ce ploaie și ce vânt;
C-un tupeu fără egal, hei, ce ploaie și ce vânt,
L-a negat și-n tribunal, hei, ce ploaie și ce vânt,
Însă azi i s-a-nfundat, hei, ce ploaie și ce vânt,
Cu-n verdit de plagiat, hei, ce ploaie și ce vânt!
Cu obrazul gros cât palma, hei, ce ploaie și ce vânt,
Și în gură cu sudalma, hei, ce ploaie și ce vânt,
Și-ndurgând tot baliverne, hei, ce ploaie și ce vânt,
El a răsturnat guverne, hei, ce ploaie și ce vânt!
Vai, sărmană-a noastră țară, hei, ce ploaie și ce vânt,
Te-a condus această fiară, hei, ce ploaie și ce vânt;
Te-a condus ăst impostor, hei, ce ploaie și ce vânt,
Necioplit, plagiator, hei, ce ploaie și ce vânt!
pamflet de George Budoi din Plagiere și Plagiatori: aforisme, epigrame, pamflete și satire (13 iulie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre plagiat, poezii despre justiție, poezii despre rușine, poezii despre obrăznicie, poezii despre nerușinare sau poezii despre mamă
Se auzea un vaier
În două degete se auzea un vaier
Era ceva ciudat, un plâns de-amărăciune,
Un bocet de copil ce-a fost rănit și rupt
Din brațele femeii în care a crescut.
Am sperat să fie glasul vântului de toamnă
Plin de greutatea norilor mâhniți și grei,
Ce se roteau deasupra pomului cu floare
Din care am rupt o creangă plină-n muguri albi.
Priveam în jurul meu cu sufletul la gură
Doream să văd o lacrimă pe un obraz de om
Un trecător ce și-ar-fi-plâns tot dorul și durerea
Ținut în suflet după o ființă dragă ce-a plecat.
Nimic și nimeni nu lăsa o lacrimă să cadă
În aburii pământului ce mă-ncălzeau in tălpi
Doar două degete strângeau în ele lacrimi
Din albul florilor tăiate crud de mâna mea.
Cu mintea am clătinat în mine inima mâhnită
Am fost atinsă-n cuget de-o mână nevăzută,
O rază de lumină ce mi-a umplut pe dată ochii
Să văd ce am furat și am ucis în văzul tuturor.
Într-o secundă m-am simțit toporul rece
Un fier ce-a spintecat o mamă și-a zâmbit
Un ucigaș de prunc mulțumitor de a lui faptă
Smulgând o viața din cosița și ochii anotimpului.
Goală m-am simțit sub cerul ce mă mângâia!
Am coborât cu lacrima în plânsul florilor din degete!
Regretul mă sufoca și mă îngenunchea pe iarba verde
În aburul pământului ce mă certa în taină de moartea unui
prunc.
Cu soarele la gât am hotărât să fug de-acolo,
Pe mâini simțeam răcoarea lacrimilor parfumate,
Parfumul morții intrat în pielea degetelor mele
De care nu puteam să scap oricât fugeam de iute.
Cu chihlimbarul așezat în poală m-am oprit,
Și-am ridicat din el spre nouri calde brațe
Cu soarele am vrut să mă înalț spre Dumnezeu,
Să pot ajunge iute la poarta celor ce primesc Iertare.
poezie de Adelina Cojocaru (5 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre plâns, poezii despre moarte, poezii despre flori, poezii despre degete, poezii despre copilărie, poezii despre alb sau poezii despre abur
Poemul primăverii
Mă trezesc iarăși
În așteptarea grea
Soarele pătrunde adânc
În privirea mea.
Privesc mugurii în lacrimi
La geamul meu,
Stropii de ploaie se aud mereu.
Nu pot să măsor
Depărtarea din inima mea
Bucuria revederii suspină și ea.
M-ai învăluit în lunga așteptare
Lumină cu miros de floare.
Te simt lângă mine,
Tot mai aproape
Și zilele îmi par tot mai înalte.
În febra lor să te-ntâlnesc
Primăvară, cât mult te doresc.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre înălțime, poezii despre zile, poezii despre timp sau poezii despre muguri
Ești atât de frumos
Ești atât de frumos, Doamne,
Prin tot ce ne-atinge, curat,
Prin tot ce putem strânge în brațe,
Cu ochii, gândul și inima de muritori.
Ești atât de bun, Doamne,
Prin tot ce verși în lacrimi, neîntinat,
Prin tot ce binecuvântează trupuri,
Pline de răni, suspine și-amare dureri.
Ești atât de luminos, Doamne,
Atât în Cer, cât și pe Pământ, Sfânt lăudat,
Cu daruri crescute din lut și lumină,
Suflate din Duhul gurii Tale făr' de-nceput.
Ești atât de iubitor, Doamne,
Atât de nepătruns în Vie Împărăția Ta,
În Începutul și Sfârșitul Universului,
Neînțeles și necuprins de câți au încercat.
Ești atât de minunat, Doamne,
Prin spicul ce se leagănă mut pe Pământ,
O sprânceană crescută din lut să zâmbească,
Îngenuncheată în fața Lunii de ploi.
Ești atât de iertător, Doamne,
Cu tot ce întinăm și otrăvim neîncetat,
Lăsând Universul viu cu minuni divine,
Întărind totul și pe toți ce-Ți recunosc Puterea.
Ești necuprins în bunătate.... aștept, Doamne,
răsăritul Soarelui, să-ți multumesc!!!
poezie de Adelina Cojocaru (24 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre început, poezii despre zâmbet, poezii despre sprâncene, poezii despre sfârșit sau poezii despre sfințenie
Pentru o clipă... mi-ai ascuns vina
Și AZI e bine-afară! In case.... nu știu, Doamne!
Dar Ieri, a fost așa frumos!
Și-un Mâine tot atât de bun, m-alintă de-pe-acum!
Dar Ieri, a fost așa o-Toamnă
Căzută peste grâu și poame
Cu figurine zburătoare
Lucrate tainic în mișcare
Din fire toarse-n fusul mâinii Tale,
Albe și pufoase-n pietre prețioase
Sparte-n barba unor nori frumoși
Scoși din povestirile cu Prinți
În care păsările se iubesc în zbor
Prin cioburi luminoase de la lămpi
Ce împlinesc dorințele Prințeselor
Înlăcrimate de dorul iubiților pierduți.
Și Azi e bine-afară! Dar Ieri a fost așa... o-Toamnă
Cum rar ți-e dat să vezi.
În strălucirea Soarelui plângea
O tânără cu ochii ca de frunze
Din care lacrimile nefirești udau
Pământul plin de flori și oameni.
Prin picurii de ploaie calzi
Flămânde guri erau deschise
Din figurinele divine făr' de grai
Ce se îmbrățișau pe rând în Soare.
In pașii de vals se-mperecheau
Sub poala Celui Blând de veghe
Și așteptau să cadă-n gura lor bucăți
De Soare și de stele nemaiîntâlnite....
... Ieri!
Dar Astăzi, au simțit minunea!
Au gustat din Soare și din ploaie
Cu mieii Lui Hristos ținuți pe poale
Pline de dulceața strugurilor copți
În care orice muritor se îmblânzea tăcut
Cu privirea și cu gândul lui nebun
De a întoarce spatele spre Ziditorul
Ce a ridicat din pat ologul
Și a înviat din morți pe Tabita
Femeia ce împlinea cu fapta
Cuvântul dat și auzit, în Fața Dumnezeului.
Dumnezeul ce poate șterge un Azi
Și-un Ieri, dând naștere unui Mâine
În care noi vom sta în rânduri de Pilde
Și Mărturii, că am fost sfârșitul lumii acesteia.
O lume cât un Gând! O lume amară și oarbă
cum este neghina,
Nefolositoare Dumnezeului atât de iubitor.
Iubitor a fost Ieri!
Iubitor este și Azi!
Iubitor este și Mâine! Dar nu știm... cu cine!
Nici nu trebuie să avem ochi pentru Mâine!
Să trăim cu un Ieri și un Azi în miez de inimă
În care firul ierbii se căznește să rămână tot verde
Pe poala Toamnei bogată în minunile Domnului
Ce uneori sunt harfe și viori puse în glasul păsărilor
Pentru alinarea sufletelor pline de necazuri și boli.
Atât de bun este Domnul! Nu se ascunde cu daruri
de cei păcătoși!
Oferă tuturor un loc sub Soare și Lună,
În fermecătorul Univers plin de tăceri și iertare
În care Timpul îngenunchează în fața noastră
Cu clipe de bucurie și pace, implorându-ne să îl
salvăm de la moarte,
Cu răbdarea și ascultarea noastră de Dumnezeu.
Pentru o clipă mi-ai ascuns vina în tălpile Tale,
Parfumate de crinii ce-mi cunosc inima și gândul,
Florile ce mi-au binecuvântat pentru o clipă privirea,
Ducându-mă în Dumnezeirea inefabilă... nemeritat.
Pentru o clipă... am fost ascunsă în cioburi de Soare,
și-n lacrimi divine, ce mi-au rupt toți mugurii de boală
crescuți otrăvitor în trup.
poezie de Adelina Cojocaru (26 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre tăcere, poezii despre păsări, poezii despre medicină sau poezii despre iubire
Poet cu har divin
Te-ai născut chipeș și mândru,
În ninsori de flori și stele
Unde trupul ți-a crescut
Cât un plop frumos și verde.
Gândul, ți-a fost aripă
Aripă de nor și înger
Sufletul, de-argint și mură,
Pus în versuri splendide.
Tu! În răcoarea din livadă
Ai deschis o fructă coaptă
Cu un gând și dor adânc
Pus pe albe foi să scrie.
Tu! Ai dezghețat o Lună
Și o iarnă ai topit
Când povestea ta cu zâne
Mulți copii a adormit.
Tu! Fulgerul l-ai înmuiat
La un vers cântat cu drag
Norii ploaie au ținut
La iubirile cu prinți.
Tu! Tu ai înflorit toți teii
Cu lumina dintr-un vers
Și-ai lăsat pe ei să curgă
Mierea plină, de-armonii.
Tu! Ai hotărât să pleci,
Într-o lună, dintr-o vară
Când cireșele zâmbeau
Noi topeam, lacrimi-amare.
Ți-a fost sufletul, sulfină!
Inima, de miere plină!
Când ai început a scrie
Versul plin cu har divin.
Ți-ai lăsat rima să cânte
Pentru noi și veșnicii
Viu să te simțim oricând
Și să te iubim, etern.
Ți-a fost sufletul sulfină
Pana înmuiată-n Soare,
Inima deschisă-n ceruri
Un Luceafăr viu, și-acum!
Un Emin sorbit de Tatăl
Luminând Limba Română
Să fim cunoscuți prin tine
Pe tot globul pământesc.
poezie de Adelina Cojocaru (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre muzică, poezii despre miere, poezii despre gânduri sau poezii despre apicultură
Două lacrimi
Două lacrimi am văzut în salba
Unui nor ce mi-a ieșit în cale.
Două lacrimi au căzut în iarba
Unde se târăsc melcii agale.
Două lacrimi curăță pământul
Năpădit de buruieni amare.
Două lacrimi s-au uscat în vântul
Legănat din zare-n altă zare.
Două lacrimi las acum să cadă,
Umerii pomeților să-mi spele.
Două lacrimi n-au cum să se vadă
Între-atâtea mii și mii de stele!
Două lacrimi reci, rostogolite
Peste lume, cât e ea de mare.
Două lacrimi calde, înflorite
Într-un plâns de sălcii curgătoare.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curățenie sau poezii despre Pământ
Soarele își revarsă lumina și căldura asupra întregii lumi, dar nu poate să împrăștie un nor care îi acoperă strălucirea. Atât timp cât egoismul învăluie inima voastră, lumina lui Dumnezeu nu poate să strălucească aici.
citat din Ramakrishna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre timp, citate despre religie, citate despre inimă, citate despre Soare sau citate despre Dumnezeu
Se știe de ce β din Lira variază. Cauza variabilității lui Algol din Perseu e alta. Ca și β din Lira, Algol e format din doi sori. Cel mai mic e numai vreo trei sferturi cât cel mare și de vreo cinci ori mai luminos decât Soarele nostru; el se învârtește în jurul celui mare în aproape 3 zile. Când ajunge, pentru noi, în dreptul soarelui cel mare și strălucitor, începe încetul cu încetul să-l acopere, să-l eclipseze și eclipsa aceasta ține vreo nouă ore. După ce trece dincolo, soarele cel mare și strălucitor își recapătă din nou strălucirea de mai înainte. Însă și cel mic e luminos, dar față de strălucirea celui mare, cel mic pare obscur. Așa e cu petele soarelui, care ne par negre ca cerneala, cari în realitate sunt cu mult mai luminoase decât cea mai puternică lumină electrică de pe Pământ.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zile, citate despre realitate, citate despre ore, citate despre negru, citate despre electricitate sau citate despre eclipsă
Șarpele iubirii ținut de subsiori
M-am făcut șarpe de umbre și lumină,
M-am strecurat prin ierburi și prin flori,
M-am hrănit cu rouă sfântă de sulfină,
Am pocnit fierbinte cu biciul pe sub nori.
Tu ai scuipat în sân petalele de frică,
Cruce ai făcut și ai privit spre nalt,
Ai urcat vânjos pe-o buturugă mică
Și pe suflet, cu-un zâmbet, m-ai călcat.
M-am pitit cu tact în inima-ți vioaie
Și-am rămas uimit cât de frumoasă ești,
M-ai descântat și am ieșit din ploaie
Iubire minunată, pictată în povești.
Nu mă mai strecor prin umbre și lumină,
Prin ierburi din fânețe și prin flori,
Sunt jumătatea ta din veșnica sulfină,
Sunt șarpele iubirii ținut de subsiori!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre sfinți, poezii despre rouă sau poezii despre pictură
După ploaie
După ploaie pădurea sclipește,
Ivită dintre pini, luna îmi tulbură inima.
Zâmbesc și mă gândesc acasă,
Chiriaș într-un ținut străin.
poezie de Yue Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre chirie sau poezii despre acasă
Sufletul
Când cerul se lasă
Și blând cântă
Lumina pătrunde în inimi,
Coboară sufletul în fluture
Și zboară cu o săgeată aurie
Plătind aerul și viața
Cu un destin primit din cer.
Când nunta cerului cu sufletul
Se îndreaptă spre catedrală,
Se aprind stelele și Luna
Și se îmbrățișează cu Soarele
Dansând aerul mirii nevăzuți
Care unesc Soarele cu cerul
Luna, stelele cu Dumnezeu,
Nunta cerului și a sufletului
Cu eternitatea și Tronul Divin
Și ating drumul-Lumină
Al prințului suflet
Albastru, auriu și violet!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă
Secretara: Parcă era vorba că afară din peșteră vom vedea soarele.
Domnișoara: Soarele? Ce înseamnă soare?
Moisescu: Soarele e un glob rotund și foarte fierbinte. Seamănă cu un bec de 100W și e atârnat de tavanul cerului.
replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre Soare, citate de Valeriu Butulescu despre Soare, umor despre speologie sau umor despre becuri
Strigoiul
... cădea o ploaie dintr-un anotimp obscur
în altul mult mai fin și mai rapace
și stropii lini se transformau în ace
iar acele în sentiment de vină, dur
cădea o ploaie peste un deja-vu latent
cu stropi rostogolind în zare trepte
în scări cât lumea și cât pururea de drepte
să le cobor și să le urc concomitent
cădea o ploaie peste liniștea din noi
și peste clipa largă ca un soare
atâta doar - se mai zbăteau să zboare
aripile din tine. De strigoi...
poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre strigoi, citate de Iurie Osoianu despre strigoi, poezii despre vinovăție, citate de Iurie Osoianu despre vinovăție, citate de Iurie Osoianu despre ploaie, poezii despre aripi, citate de Iurie Osoianu despre aripi, poezii despre anotimpuri, poezii despre Soare sau citate de Iurie Osoianu despre Soare
Ploaie de vară
Stropi cât roata carului
cad. Și cad. La întâmplare.
Rând pe rând, valuri de mare
deschid poarta cerului.
Răpăie tobe pe sus,
s-a dezlănțuit și vântul;
se ascunde tot pământul
în perdeaua ce s-a pus.
Ditr-odat', ca la-nceput,
zmei nu se mai văd în zare.
Ochii opresc o mirare
sub soarele priceput.
poezie de Maria Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi
Te primesc în fiecare noapte
Atunci când Soarele devine orb
Ascunzându-se de lume în ape
În mine se face simțită lumina
Revărsată ușor din tălpile Lunii.
Înfiorată plăcut o las să mă calce
Pe gânduri și ochii deschiși de-un destin
în care îngerii păzitori respectă cuvântul
Celui ce mi-a scris viața în carte.
Nimic nu pot să opresc ori să șterg
Aleg să primesc zâmbitoare tot Cerul
Din care heruvimii se-arată-n perechi
Cu patru aripi și patru fete de-aramă.
Din strălucirea lor netrecătoare te-adun
Din miile de stele te construiesc în palme
Te-mbrățișez apoi strângându-te la piept
Ca pe un dar mângâietor lăsat de Hristos.
Te primesc în brațe în fiecare noapte
Ești dureros de frumos când mă săruți
Cu buze nevăzute ce-mi inundă ființa
Cu-argintul stelelor vindecător de dor.
Te primesc în fiecare noapte plângând
De-atâta binecuvântare primită
De-atâta iubire vărsată-n simțirea mea
Din iubirea Celui ce te ține fizic departe.
Atunci când Soarele devine orb...
Dumnezeu pregătește întâlnirea sufletelor
condamnate să se caute.
Atunci când ființa mea te cere...
Dumnezeu îmi pune în inimă tot Cerul cu stele
din care te construiesc până-adorm.
poezie de Adelina Cojocaru (23 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut
Întoarcerea caporalului George Bacovia
Mi-e dor de-o ploaie despuiată
de-o ploaie sexy zău mi-e dor
când parcă vin iar din armată
la vatră sunt lăsat de-un nor
De-o ploaie sexy iar mi-e dor
vreau să mă ude pân-la piele
să o iubesc și dar să nu mor
cât să răsară-n iarbă stele
Vreau să mă ude pân-la piele
când parcă vin iar din armată
de toată răutatea să mă spele
mi-e dor de-o ploaie despuiată
De-o ploaie sexy iar mi-e dor
să spele moartea tuturor
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 august 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre armată, poezii despre răutate, poezii despre dor sau poezii despre George Bacovia
Întoarcerea caporalului George Bacovia
Mi-e dor de-o ploaie despuiată
de-o ploaie sexy zău mi-e dor
când parcă vin iar din armată
la vatră sunt lăsat de-un nor
De-o ploaie sexy iar mi-e dor
vreau să mă ude pân-la piele
să o iubesc și totuși să nu mor
cât să răsară-n iarbă stele
Vreau să mă ude pân-la piele
când parcă vin iar din armată
de toată răutatea să mă spele
mi-e dor de-o ploaie despuiată
De-o ploaie sexy iar mi-e dor
să spele moartea tuturor
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 august 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unda de lumină
gândul în care călătoresc
fără să bănuiesc unde
mă lasă într-un ținut
din care pleacă păsările
peste un deșert de apă
Dumnezeu pescuiește sârguincios
încerc și eu cu undița de argint
dar nimic
aștept minunea când trag peștii
și se întâmplă
simt o undă de lumină
care mă atinge
și pleacă.
n-o urmăresc
prin înaltul cerului
se face o cărare
drumul meu se arcuiește frumos
și merg mai departe
să întâlnesc păsările sosind
în țara, grădină
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre pești, poezii despre pescuit, poezii despre hărnicie sau poezii despre frumusețe