Două lacrimi

Două lacrimi am văzut în salba
Unui nor ce mi-a ieşit în cale.
Două lacrimi au căzut în iarba
Unde se târăsc melcii agale.

Două lacrimi curăţă pământul
Năpădit de buruieni amare.
Două lacrimi s-au uscat în vântul
Legănat din zare-n altă zare.

Două lacrimi las acum să cadă,
Umerii pomeţilor să-mi spele.
Două lacrimi n-au cum să se vadă
Între-atâtea mii şi mii de stele!

Două lacrimi reci, rostogolite
Peste lume, cât e ea de mare.
Două lacrimi calde, înflorite
Într-un plâns de sălcii curgătoare.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

două lacrimi

Două lacrimi, pereche de irişi,
se-nvălmăşesc în cuvinte şoptite de rugă...
Urcă din mine
coloană de abur către un cer
prea arid de plânsul din nori...
Răscolesc cenuşa orizontului
exil în deşertul albastru al fiinţei.
Descos fire de sânge,
veşmânt sufocant de trăire,
amnar pentru zenit şi dorinţe.
Cărbuni de tunete urcă
din hău de-mpietrire
şi...
aplec către pământ
potop al durerii
din lacrimi gemene de irişi
zămislite-n foc de priviri
rup strigăt de ploaie

Tăcere apoi...

Doar zbaterea tâmplei îmi aminteşte
că ruga m-a plâns cu cerul
spălând pentru o clipă amar prea amar
din cupa de viaţă tăcută-n durere...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hologramă

în lemnul visării
aştern cuvântul
cioplită jucărie între două tăceri
hologramă gând

din două lacrimi împletesc
ilene cosânzene
şi feţi frumoşi
spre nemurire

zâmbesc a copilărie
într-un colţ de inimă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu din Matricea brâncuşiană (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ioana Loredana

Numele tău face albă zăpada
numele tău creşte-n copaci
printre două lacrimi trece cascada
numai tu în cuvinte când taci

Numele tău înfloreşte-n copaci
numele tău trece ca vântul
de-ai să vrei să-mi spui ce mai faci
să-mi cauţi în inimă mormântul

Numele tău trece ca vântul
printre două lacrimi cascadă
la sfârşit iarăşi ia cuvântul
numele tău albă zăpadă

Numele tău murmură-n copaci
nu mai plânge tată în inimă taci

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două nestemate

Lacrimi nevinovate
Şi suflet de iubire,
Sunt două nestemate
Rămase-n amintire.

Aşa avea bunica
În ochii visători,
Stând toată ziulica
Cu gândul la feciori.

Îi era teamă, sărăcuţa
Nu cumva să moară.
Uda cu lacrimi băsmăluţa
În fiece seară.

Ca să îi mai treacă dorul
Mă strângea cu drag la piept.
Acuma îi duc eu dorul
Şi-n zadar o tot aştept.

Ea a plecat departe,
Acolo, la Dumnezeu,
Dar multe nestemate
Au rămas în gândul meu.

poezie de Dumitru Delcă (31 octombrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul de la miezul nopţii

Cum poate un om scăpa de amărăciunea şi de regretele vieţii?
Care-i limita solitarei mele dureri?

Într-un vis mă întorc în ţinutul natal.
Trezit, şterg două lacrimi.
Acum cine va urca-n cele două turnuri?
Rememorez acele peisaje clare ale toamnei.

Evenimentele de demult şi-au pierdut înţelesul,
Ele se evaporă ca într-un vis.

poezie de Li Yu, 937- 978, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două-trei

Două dimineţi:
Un soare.
Trei dorinţe
La picioare.

Două căşti:
O melodie.
Două mâini:
O veşnicie.

Trei păreri:
O ipoteză.
Două inimi
O viteză.

Două guri:
O nostalgie.
Două vieţi:
O bucurie.

Trei minute:
O pendulă.
Trei motive:
O credulă.

Două stele:
O poveste.
Trei săruturi
La ferestre.

poezie de Gabriela Chişcari (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai lacrimi în ochi, vezi de două ori mai multe stele.

aforism de Ştefan Munteanu
Adăugat de Ştefan Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i un pas, două lacrimi şi un surâs.

Cornel Stelian Popa (2 martie 2016)
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi şi rachiu...

Dar plâng că sunt viu
Ruinele mintţi de aur,
Steagul ţesut într-un laur,
Lacrimi de rachiu...
Dar plâng şi nu ştiu
Durerea iubirii părtaşe,
Fatalitatea din faşe,
Lacrimi în rachiu...
Dar plâng cenuşiu,
Îngerul alb, îngerul negru,
Pentru un demon integru,
Lacrimi şi rachiu...
Dar plâng la sicriu,
Cu zâmbet tristeţea se duce
Spre paradis fără cruce,
Lacrimi cu rachiu...

Scrâşnet de lacrimi ce se aprind,
Flori de rachiu... şi toate te prind...

poezie de Vasile Zamolxeanu (8 septembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am recoltat până acum circa douăzeci şi cinci de grame de lacrimi de la diferiţi bolnavi şi, mai ales, surori şi infirmiere, la care le-am spus diferite glume, ca să le fac să râdă cu lacrimi. Las această sticluţă cu lacrimi, în caz că mor, domnului doctor...

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva, când eram mică, tata m-a surprins plângând. Mi-a spus atunci că Doamne-Doamne le-a dat oamenilor un număr fix de lacrimi şi că există două feluri de lacrimi: de tristeţe si de fericire. "Nu îţi irosi lacrimile, tati, pentru lucruri care nu merită. Păstrează-le pentru atunci când va trebui să plângi de fericire. Ar fi păcat să nu ai în acele momente cu ce să plângi!"....

citat din Irina Binder
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

între două lacrimi
se ţese pânza de păianjen
cortină peste
schimbul de măşti
inert surâsu-i captiv

gogyohka de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile umezite de lacrimi se usucă pe sfoara de rufe întinsă între două inimi.

aforism de Ionuţ Caragea din Căutătorul de amintiri (7 septembrie 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii

O durere surdă,
Zgomot de aripi frânte...
Asta ne-am fost pentru o vreme

Tu si eu,
Noi doi,
Două petale de care floarea s-a descotorosit,
Doua frunze pe care vântul le-a răpit,
Două lacrimi pe obrazul unui om care a suferit.

Suntem noi doi,
Atât de apropiaţi si totuşi atât de departe,
Suntem noi,
Răsăritul şi Apusul
Soarele şi Luna,
Iunie şi Decembrie,
Suntem două elemente străine una de cealaltă
Care prin inegalitatea lor nu se vor putea uni niciodată.
Poate ca din aceasta cauza am trecut unul pe lângă altul atât de indiferenţi

poezie de Alessandra Spătariu
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diamant şi lacrimi

Astăzi pe inima cerului un diamant a stat nemişcat,
Primind în strălucirea lui lacrimi mărunte,
O ploaie de cuvinte scăpate din gheme pudrate,
Mişcătoare în palmele Celui ce le-a dansat uimitor de frumos.
Ace de lumină înţepau coastele cerului,
Alinate de adierile de vânt parfumate de-o Toamnă,
Această femeie bogată în care găseşti tot felul de stări,
Lacrimi vărsate cu Soarele pe frunte, dansând un vals divin.
Minunea a ţinut cât citeşti un poem,
Aşezat pe o cupă de crin cât două palme întinse,
Atât cât rosteşti Crezul din toată inima ta,
Să te întâlneşti cu Cel ce a ţinut Soarele fierbinte, în ploaie.

poezie de Adelina Cojocaru (26 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plansul unui ciob de lut...

Trupul mi-e tăiat în două,
mi-este smuls şi dus departe.
Mi-a ramas doar jumătatea,
care este-acum pe moarte.
Smulsă-i carnea de pe mine;
nici măcar nu curge sânge,
Numai sufletul se zbate
şi cu lacrimi grele, plânge.
Cum să-mi înţeleg destinul,
cum să cred că-mi va fi bine,
Cînd din tot ce-a fost odată,
sunt doar lacrimi şi suspine?
Cum să mai privesc în mine,
dacă-n jur e totul gol,
Seara când merg la culcare...
dimineaţa când mă scol...?
Şi-n zadar întind eu mâna;
nu e nimeni s-o atingă,
Numai credinciosu-mi câine,
e alături să o lingă.
Să te smulg bătând, din mine,
inimă, să te sfâşii,
Ca să-mi pot trăi tot restul
zilelor reci şi pustii!
Ce mai sunt, fără de tine,
ce mi-a mai rămas întreg?
Care gând şi care faptă,
mă va face să-nţeleg?
Acum sunt un ol de jale,
ce de lacrimi e umplut;
Glas de chin şi disperare,
înălţat din ciob de lut.
Doamne, de mi-e asta soarta,
putregai dacă am fost,
Şi-am trăit un sfert de secol
doar o viaţă fără rost,
Doamne, ia-mi azi lutu-n mână
şi frământă-l cu putere,
Ca să vărs şuvoi de lacrimi
şi o mare de durere.
Lasa-mă să plâng de-a pururi
şi tot nu va fi destul.
Lutul... cere multe lacrimi,
până când va fi sătul!

poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea jertfei

Pe crucea răstignitului Iisus
cu lacrimi şi cu sânge şi cu apă
de două mii de ani ni se adapă
credinţa-n mântuirea cea de sus.

Pe crucea Lui din lemn a stat să moară
batjocorit de-ai lui, de-o-ntreagă lume
răbdând până la capăt, printre glume,
batjocorit şi azi, a câta oară?

Cât vei mai sta departe de pământul
cu oropsiţi, bolnavi, fără speranţă,
cu o Sodomă şi-o Gomoră tari în clanţă
cei ce Te ştiu, ştiu şi deznodământul!

Aşteptătorii Tăi grăbesc venirea
pe norii aurii, Tu plin de slavă,
pământul să-l salvezi, cu foc, cu lavă,
iar fraţii Tăi să-şi vadă mântuirea.

Iisus Hristos, o, Domn plin de răbdare,
ştiu şi potrivnicii că n-au vreo şansă
turbarea ce le creşte, ca-ntr-o transă,
fatală le va fi şi-a lor trădare.

Apoi, când pacea Ta va umple lumea
cea nouă, fără lacrimi ori durere
să Te cunoască le va fi plăcere
şi să Te vadă le va fi cununa!

poezie de Petre Conceatu (4 aprilie 2010)
Adăugat de Petre Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Yalta, Malta - lideri duri,
Mari ambiţii, planuri, patimi,
Sunt ca două picături,
Nu de apă, ci de lacrimi!

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă topesc

Te-am căutat în bobul de rouă
În picurul ploilor de vară
Despic şi cascada în două
Ne regăsim până deseară

Strigă-n ropot de cascadă
Izvorul ce curge din munţi
Lacrimi scăldate -ntr -o cadă
Cad gemând pe stîncile muţi

Dintr-un vartej chip îngeresc
Cu plete ude şi piele măsline
Valuri din cascadă -l învelesc
Pe lespede el doarme bine

Iar din senin peste el plouă
Cerul îl strigă tunetul urlă
Apare pe cer Luna cea nouă
Norii cu lacrimi curg gîrlă

Cât te-am iubit n-am obosit
Am străbătut munţi şi câmpii
Acum pe stâncă -am poposit
Mă topesc iubire de nu vii

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am decât doi ochi să pot privi gura ta

două mâini de împletit pe trupul tău
două urechi pregătite să înţeleagă tăcerea ta
doi obraji îmbujoraţi la promisul gând al mângîierii
şi
pentru orice eventualitate
un umăr cel puţin pentru fericire
şi unul pentru lacrimi

oare îmi va fi de ajuns o singură inimă
în care să-ţi fac loc?!

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!