Ești atât de frumos
Ești atât de frumos, Doamne,
Prin tot ce ne-atinge, curat,
Prin tot ce putem strânge în brațe,
Cu ochii, gândul și inima de muritori.
Ești atât de bun, Doamne,
Prin tot ce verși în lacrimi, neîntinat,
Prin tot ce binecuvântează trupuri,
Pline de răni, suspine și-amare dureri.
Ești atât de luminos, Doamne,
Atât în Cer, cât și pe Pământ, Sfânt lăudat,
Cu daruri crescute din lut și lumină,
Suflate din Duhul gurii Tale făr' de-nceput.
Ești atât de iubitor, Doamne,
Atât de nepătruns în Vie Împărăția Ta,
În Începutul și Sfârșitul Universului,
Neînțeles și necuprins de câți au încercat.
Ești atât de minunat, Doamne,
Prin spicul ce se leagănă mut pe Pământ,
O sprânceană crescută din lut să zâmbească,
Îngenuncheată în fața Lunii de ploi.
Ești atât de iertător, Doamne,
Cu tot ce întinăm și otrăvim neîncetat,
Lăsând Universul viu cu minuni divine,
Întărind totul și pe toți ce-Ți recunosc Puterea.
Ești necuprins în bunătate.... aștept, Doamne,
răsăritul Soarelui, să-ți multumesc!!!
poezie de Adelina Cojocaru (24 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre creștere
- poezii despre început
- poezii despre zâmbet
- poezii despre timp
- poezii despre sprâncene
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sfințenie
- poezii despre ploaie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.