Smerenia limitelor

desculţi
ne afundăm tălpile în covorul
bordat de caprifoi crescut
pe podeaua camerei de copil
punte verde a unui
curcubeu împărţit în fâşii
mâinile
ni se strâng mai tare
unite
în culori
înaintăm
şi respirăm prin singurătate
destinul împărtăşit ce înseamnă
credeam că ştim

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşi închise înseamnă inimi închise. Nu ştim să ne bucurăm mai mult unii de alţii. Spre necunoscut plecăm singuri.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul scrisului

În curcubeul acesta nu există culori!
Nu! Nu!
Nu există culori într-un curcubeu
scris.
Există curbă! Da există o curbă
a curcubeului scris
dar fără culori. Fără!
În curcubeul acesta
roşul e înlocuit de cearcăne
Iar oranjul de stridii.
Galbenul! Ah! Galbenul
de un sărut sub coloana infinitului
de pahare murdare din chiuvetă.
Ce verde? Ce verde să căutăm
în curcubeul scrisului?
Poate o funie de care să putrezească
spânzurătoarea
şi ce albastru mai frumos
este un cuţit în pumnul unui marinar înecat!
Vai Doamne
Ce indigo îţi sunt dinţii din care curge
un molar de poet
şi ce violet voi deveni la atingerea
gurii cu sânii fecioarei morminte.
Ce curcubeu frumos mi-ai dat Doamne
păcat că flegma mea nu se regăseşte
în el...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpânită de încântări, Primăvara e străină de tristeţea ruinelor. Ea revarsă peste lume culori, păstrându-i forma.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori de "eu"

Nu poţi cere unui curcubeu
Culori ce nu le are acolo-n "eu"

Depinde cum si le amesteci
Cu ton de dorinte întuneci

Sau naşti-n amalgam de iubire
Culori nevăzute de nemurire

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu putem proba tot ce vedem cu ochii. Simţurile ne pot înşela. Important este să ştim.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A privi viaţa cu luciditate de grad mai înalt nu înseamnă a spune un gând pe jumătate şi apoi a-l suspenda.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A avea inima plină de tot ce te înconjoară înseamnă a contesta dispariţia.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inconştienţa necesară. Florile păstrează în ele însele culori, nuanţe şi parfumuri cât trăiesc. Cel ce devine conştient de darurile cu care a fost înzestrat le poate pierde mai repede.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi, într-adevăr, "ceva" frumos înseamnă a fi mai mult din ceva...

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa avem nevoie de ceea ce ne încântă. Dincolo de formele cu care suntem obişnuiţi, a citi poveşti, la orice vârstă, înseamnă a fi de acord că o lume lipsită de farmecul lor ar fi condamnată la pieire. Chiar dacă această lume închipuită nu ne cere să o copiem, ne cere, în schimb, să ştim ce anume a făcut-o posibilă.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lan de caprifoi

cresc nuferi galbeni pe lacul verde
cerul albastru se oglindeşte-n noi
noaptea cosmarelor în lumină se pierde
în zori beau rouă dulce din caprifoi.

romantismul roz în mine se dezvoltă
am strâns sublimări din vast univers
steaua a aşezat peste tâmple o boltă
ca un curcubeu zămislit de vers.

melancolia neagră se destramă în cântec
doina pădurilor vibrează în sânge
dezolarea cenuşie tare-aş vrea s-o spintec
cînd sufletul trist suspină şi plânge.

gânduri bune cu rele în minte amestec
iubirea de viaţă în slovă se distinge.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocalize autumnale

în eufonice adieri
pereţii camerei deşiră mătănii
aud toamna cum pleacă în toate desprinderile
construind sunete din frunze
altele decât cele de ieri în vârtejuri palide
una cu hazardul şi porumbele coapte
îşi va continua jocul
până când
debarasată de vânt
nici ultima frunză nu mai face nimic
copacule copacule ce pot face eu
cu atâtea frunze îngălbenite aproape de perna mea
ce vei face tu vântule
cu cele care stau agăţate de gol
toamna se va aşterne în curând ca o ninsoare roşiatică
pământule tu ce vei face
cu atâtea culori ce vor pieri pe trotuare
lipite de toţi pantofii
prin ploile întrezărite printre copaci înalţi până la cer

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

între curcubeu şi mine cresc flori
tot răul e oprit de şarpele din poartă
liliacul alb cântă întâia neştiinţă
să se poată întoarce
toate de unde au pornit
în primăvara ca niciuna

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara asta
pe podeaua camerei,
lumina lunii

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara asta
pe podeaua camerei,
lumina lunii.

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sprijin absolut

pe când cuvintele se zvârcolesc
gata să se înece la mal
fruntea-mi se înfioară de o atingere
din ramă albastră alb la faţă
Iisus veghează odaia
propteşte zidul dimpotrivă cu privirea
îşi mişcă mâinile în cruce
în nefireasca linişte
să nu aud zvonuri din noapte
cât de tare scârţâie veacul
să nu-l văd cum se prăbuşeşte
peste celelalte

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub priviri exorcizate

cu blândeţe îşi tremură aripile
banalele mori de vânt nu mai obiectează
de atâta rotire
se prefac în enigme roşii albe galbene mov
în tictacuri târzii
când nu-i privită o creangă
se despovărează brusc
zăpada fuge în spatele casei
trist cugetul tace parcă nimeni fiind
toţi se grăbesc
pe ferestre lunecă faruri
lipiţi de geam zori
intimidaţi întârzie dorinţele de ieri
strânse cu bucurie avară în iarnă
de visători cu mâinile învelite în
fâşii de lumină
într-o beţie de calde atingeri
curgătoare de pe acum ca un preludiu
sub priviri exorcizate şi orice s-ar întâmpla

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În stilul său

viţa-de-vie visează în culori
în stilul său îmbată lumea cu poveşti zile la rând
ca pe zei altădată vinul ce fierbea
în boabele din ciorchinii agăţaţi de cer

ce mai ştie lumea
despre fiecare bob după ce se prăbuşeşte sub teasc
de ce-ar mai şti
de vreme ce nu crede că în poezie
viţa-de-vie ştie pe de rost
visul săditorului care de când era copil şi-a dorit
să păzească în stilul său
toamna şi păsările

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creşterea unui copil nu înseamnă nimic pentru o mamă. Un copil este un copil. El poate deveni mai mare, mai în vârstă, dar să crească? Ce ar trebui să însemne asta? În inima de mamă nu înseamnă nimic.

citat din Toni Morrison
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic mai mişcător ca piatra desprinsă din vârful unui munte, devenită nisip în adâncul unei mări.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!