Sub priviri exorcizate
cu blândețe își tremură aripile
banalele mori de vânt nu mai obiectează
de atâta rotire
se prefac în enigme roșii albe galbene mov
în tictacuri târzii
când nu-i privită o creangă
se despovărează brusc
zăpada fuge în spatele casei
trist cugetul tace parcă nimeni fiind
toți se grăbesc
pe ferestre lunecă faruri
lipiți de geam zori
intimidați întârzie dorințele de ieri
strânse cu bucurie avară în iarnă
de visători cu mâinile învelite în
fâșii de lumină
într-o beție de calde atingeri
curgătoare de pe acum ca un preludiu
sub priviri exorcizate și orice s-ar întâmpla
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Tiugan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zgârcenie
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre roșu
- poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.