Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Toamnă ardeleană

ne-a-nflorit toamna
cu zâmbetul său
plin de roade
și ea însăși plină
de cuvinte bogate
din
Bogata de Jos
sat
din inima Ardealului

pe fiecare
ne ating petalele
florilor de toamnă
iluminându-ne
și mersul și privirea
cum luceafărul ne mângâie cu razele sale

toamna
cu ochii căprui
pe fiecare ne farmecă
pe
degetele aerului ușor
plutind
ca un potop de miresme țesute aici în Ardeal
din florile ardelene
și atâtea recolte
ce-ți împletesc privirea cu zâmbetul lor atât de fraged
și subtil

toamnă pe
degetele răsfirate ale Ardealului

poezie de (4 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Pe degetele vântului

fluturi de aer
ne îmbracă privirea cu zâmbetul soarelui
ce aduce iarăși
viața pierdută
din iarna trecută

vântul
cu aripile lui
ne mângâie și ochii și fața
înviorându-ne ființele
cu mireasma aceast-a pășunii și
a
pădurii atât de aproape

cu grijă
soarele ne picură căldura
îmbrăcându-ne ochii
în lumina lui caldă
și-n
bătaia vântului
din aripi
până în umbră
unele fire de iarbă
se clatină îmbrăcate într-o romantică mișcare
pe
degetele vântului
inundându-I și ochii uneori

aici
romantismul
îți scaldă ființa pe treptele Ardealului

poezie de (9 aprilie 2018, Pășunea Ardealului, Gilău)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bogata - Floare de vânt pe aripa ploii

pe palmele ploii
repezi de vară
ce cade pe Dălina
și scaldă Lornițul
în zâmbetul zilei până în Coastă
și apoi satul întreg
îl împletește cu picuri mari și limpezi
trecând pe la Izvore și Părău
ținându-și drumul până spre Roiba
într-o postată super
prin Podu Lacului
și pe la Dâmburi
neuitând însă
nici cealaltă parte de sat
Părăul Dălinii
și până în Deal
Rupturile mai pe urmă
nerămânând uscate
nici Valea Târgului
nici Lazurile
rămân
suspendat în dulci amintiri

doar Dealul Blaghii ne zâmbește
cu degetele sale verzi atingând
aripile vântului
colorate cu picuri de ploaie
așa de limpezi și de curați
Bogata de Jos oglindindu-se-n ei
cumpănă și vis
pe aripile norilor
din Dâmbu li" Dan

Bogata
e mersul prin iarbă
într-o dimineață de vară când roua
mersu-ți înflorește
și-n gingășie ți-l scaldă
piciorele ude fiindu-ți îndată

în satul acesta
floare de vânt pe aripa ploii
mi s-a dat să-mi aștern pașii pe
urmele zborului
ciocârliei de pe Imaș
din Jos și din Sus
când oile
îmi erau atât de aproape
până
la o aruncătură de cuvânt când iarba
așa de gingaș își înălța cântecul spre cer în
chemarea oilor

cântecul ploii pe
un pământ proaspăt cosit
când picurii ploii fața îți udă
și picioarele-ți lunecă pe coastă
e satul acesta Bogata de Jos numit aici în Ardeal

în raze de soare scăldat
până-n Poeieni
în Jii
la Bortă și-n Dosu Răcii
împletind fiecare privire cu
surâsul zilei de vară când umbra îți împrospătează și mersul
și privirea

Bogata
e spicul grâului
în
palma vântului
într-o zi de vară senină când oile pasc
pe la Ogrădeasa
muindu-și privirile în cântecul ierbii
ciocârlia
când spre ceruri se avântă
scăldând tot imașul cu cântecul ei fără pereche
spre soare suind
și suind
până-n cumpăna luminii cu melodia aceea superbă
ce sufletu-ți mângâie și pe alte tărâmuri
parcă
te așază
de tine să uiți și să te scalzi
în cântecul ei pe muguri de vis legănat

Bogata de Jos
e mâna întinsă a ploii de vară
ce-ți împletește privirea cu propriu-i surâs
când apele curg
pe mâini și pe față
pe iarba ce-o calci în picioare
în Coastă și-n Pustă

ori
pe Podul Lacului când fugi
surârul ploii să nu te mai prindă
fugi
sub o tufă repede
să te ascunzi
un trăznet pe când văzduhu-l despică
de-ți moaie ființa
și inima chiar

poezie de (23 iulie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privirile ca florile ne ard

Ne-a înflorit timpul în
palme
și privirile ca florile ne ard
printre atâtea cuvinte ce ni se
aștern la picioare
gata doar
de a fi culese pe prima pagină a zâmbetului tău

nu vezi
a înflorit poezia
urmărind mugurii aceștie de cuvinte
și fiecare idee
sosită abia

și timpul
la fiecare ne încape în
buzunarul de la cămașă
când călcăm pe ziare
ticsite de cuvinte
ca un borcan de
dulceață de cuvinte amestecate
cu priviri
ce-ți mângâie sufletul și inima

poezie de (7 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Picuri de vânt ardelean - Bogata de Jos

imaginea
pomnițelor de pădure
și aroma
căpșunilor de câmp de pe Priloage
când vara-ți
subție privirea și mersul
e
satul acesta
Bogata de Jos numit

de departe
doar cu un ochiu
Ogrădeasa ne privește pașii la fiecare
pe palma secundei făcuți

încep
hribele să-și arate privirea de
sub tufele din Șesuri și
cele de la Peșteș ca
o floare de vânt în palmele zilei

aroma
din floarea de vânt împletită cu
visul Zgleamănului
adus prin Ogrădeasa pe
degetele plorii de vară
e
satul acesta
inimă
în Ardeal
cu
flori stropit
cu gustul căpșunilor de câmp ce-ți fură ființa

și
savoarea hribelor ce-ți înflorește și mersul și ochii
la umbra pădurii cu drag ce-ți șoptește
pe aici să mai vii
și
aroma pomnițelor de pădure ce-ți umple ființa
de gustul lor fin ce nu îl mai uiți
aceste arome-s
Bogata de Jos

Roiba
Armata
Ogrădeasa
Citera
Dosu Răcii
Și Dâmbu li"Dan
cu Dealul Blaghii
și Lornițul
tot satu-l împletesc
cu flori de
hai vino
mireasma de vară
tu însuți s-o guști
gingășia să știi ce înseamnă

iarbă
flori
și picuri de ploaie pe
aripile vântului
de
pe Lupoaia
pe Lorniț
până la Ogrădeasa

aici doar
vântul te ia de mână
și-ți scaldă ochii
în zâmbetul său

Bogata de Jos
e
satul amintirilor
e satul
unde tu însuți îți poți frige ciupercile ce le-ai cules
de pe
Imașul din Sus
la flacăra focului

imaginea zboară
ca un țiglu pe drum cu el când te joci
ori
de-a țădiu cu alți copii
sau de-a untuțu
în minunata copilărie din Bogata de Jos

cât de scumpă
era apa de la Bortă
chiar din borta de sub nuc când soarele arde
dar
s-au topit acele vremuri
nucul a dispărut
și borta nu știu dacă mai există
în floarea Bogății de Jos
aproape de Pietrosul unde avem câțiva meri
și din dreapta
dinspre cumpăna dealului Dosul Răcii te privește
prin ochii turmei de oi
pășunată de mult pe la Bortă
și-n Dosul Răcii

cântecul
ciocârliei când se avântă spre cer
într-o zi de vară pe Imașul din Sus
când mireasma pășunii te trece
dincolo de dincolo
în melodia aceea pe lame de vânt
întreg imașul
când e o muzică parcă din alte sfere
cusută cu raze de soare
cu-o adiere de vânt
e
Bogata de Jos
satul
acesta ce-ți surâde cu flori de priviri până
în Jii
în Poieni
în Dâmbu li' Dan
și până în Deal și
în Lazuri

de pe
culmea aceea acoperită cu păduri
Rupturile ne zâmbesc
Peste Valea Târgului
spre Dealul Blaghii privind

imaginea aceea
cu
Valea Târgului
cu Rupturile
cu Fundu Târgului
cu Dealul Blaghii
parcă îmi mângîie ființa
căci pe acolo
mi-am petrecut copilăria

la oi și la miei
singur
sau cu alți copii
încălzindu-mă în floarea primăverii timpurii
umblând
sau aprinzându-mi focul pe ploaie uneori și
destul de greu și zgribulind de frig

am fost și pe Dălina
cu oile și mieii
unde
pe vremea aceea era o neviscă ce
prindea păsărele probabil pentru puii ei

cu mieii
și oile-mpeună
ziua era țesută
cu flori și cu jocuri
cu trâmbița

ce legăna așa de dulce melodia aceea de
primăvară subțire
așezând-o cu atâta drag pe lambriuri de vânt

Lornițul
cu ochii mari
ne privea pe sub sprâncene
înscriindu-ne mersul pe degetele tale de la mâna stângă
până
pe aripa ploii
la Bortă
pe Lupoaia
sau la Ogrădeasa
până în Zgleamăn urcând

aroma
căpșunilor de câmp
de pe Priloage
ori din Coastă
nu pot s-o uit
căci îți fură ființa
și simțul
într-o nuanță sălbatică de câmp
când ziua se scurge-n pahare
la umbra pădurii

visul
ploii de vară
când ploaia cade pe un pământ proaspăt cosit
în brazde
cu atâtea arome
cu atâtea miresme
de căpșuni
de pomnițe de pădure
de hribe
și strigătul mieilor primăvara
e
Bogata de Jos
din lungul șir de priviri a Ogrădesei spre Oveștene
și Lorniț apoi
în behăitul oilor de la Halauă
ori din Zgleamăn

poezie de (8 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Printr-o frunză de lumină

Ne-a-nflorit iar pe afară
Ochii astăzi și privirea
Pe o punte legendară
Ne tot strigă amintirea

C-a venit toamna deplină
Și cu zâmbet și culori
Printr-o frunză de lumină
Ne strecoară-n noi — fiori

Totu-i colorat afară
Chiar și zâmbetul și mersul
O privire lapidară
Ne despică înțelesul

Căci oriunde azi privești
În culori deosebite
Cu ochii tu poposești
Chiar sub frunze aurite

Toamna iat-a zugrăvit
Și cu sete-a colorat
Împrejur ce a găsit
Chiar și câmpul l-a uscat

Iarba nu mai este verde
Chipul tainic i-a schimbat
Și nimic nu se mai pierde
Căci iată e recoltat

Numai frunzele rămân
Și din pomi și din copaci
Cu privirea de străin
Pașii tăi să îi îmbraci 23-10-2019

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zâmbetul luminii în paharul colorat al nopții

în uimiri colorate
ne scaldă
pe fiecare
ochii nopții
împletindu-ne cu pașii vântului
și
surâsul stelelor

picurii nopții
nu ne mai ating
ci doar
fulgii de vise
care-n alb îmbracă pământul
și strada
și trotuarul
plutind pe aripile vântului și ale nopții
ca o mângâiere adusă
de pe înălțimi

alături
stelele
culorile
și zâmbetele luminii
din paharul colorat al nopții

poezie de (15 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zâmbetul luminii în paharul colorat al nopții

în uimiri colorate
ne scaldă
pe fiecare
ochii nopții
împletindu-ne cu pașii vântului
și
surâsul stelelor

picurii nopții
nu ne mai ating
ci doar
fulgii de vise
care-n alb îmbracă pământul
și strada
și trotuarul
plutind pe aripile vântului și ale nopții
ca o mângăiere adusă
de pe înălțimi

alături
stelele
culorile
și zâmbetele luminii
din paharul colorat al nopții

poezie de (15 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Stelică Romaniuc

Rondel de toamnă

toamna a sosit în țară
Cu ale sale bogății,
Se simte-n strugurii din vii
Ori în pălinca din cămară.

Se vede-n frunze ruginii
Ce au cărat un an povară,
toamna a sosit în țară
Cu ale sale bogății.

Și-n parcul verde-odinioară,
În care tâmple argintii
Așteaptă foștii lor copii
Să se întoarcă iar la vară,

toamna a sosit în țară.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bogata de Jos - flori în Coastă

Fermecat de gingășia
Florilor de primăvară
Îmi văd iar copilăria
Trăită demult la țară

Îmi văd satul meu natal
Cum în soare strălucește
Și eu cum urcam pe deal
În pădurea unde crește

Jioreaua cea albastră
Chiar și breavănul apoi
Căci Bogata e a noastră
Și în soare și în ploi

Vai cu câtă gingășie
Jiorelele-și scăldau
A lor floare-n armonie
Privirea de mi-o furau

Coasta cea cu jiorele
Parcă flutură în vânt
Gingășia lor spre stele
Dar crescute din pământ

Am găsit și jiorele
Albe albe ca zăpada
Ascunzând farmecu-n ele
Puține— nu cu grămada

Cele roșii chiar mai multe
Îns-albastrele umpleau
Chiar și tufe nevăzute
Cu vântul se sărutau

Căci atâta gingășie
Radia atunci din ele
În mireasma lor cea vie
Și-n petalele rebele

În Ardeal— un sat frumos
Așezat în lung de vale
E Bogata mea de Jos
Unde-mi taie gândul cale

Sat și floare ardeleană
Pe lambriuri mici de vânt
Parcă simt a ta mireasmă
Adusă azi prin cuvânt

Bogata pe aripi fine
De vânt și de povestiri
Văd Ardealu-ascuns în tine
În atâtea amintiri

Ciocănașii de la Dâmburi
Tresar parcă într-un vis
Unduind în dese rânduri
Petale ca-n paradis

Podu Lacului se-ntinde
Pân" la Citera la poale
Și privirea mi o prinde
Vântul doar cu aripi goale

Înspre Bărc dacă te-ndrepți
Râpile le vezi departe
Și de ajungi Între Acăți
Să vezi Jiile ai parte

Și Imașu cel din sus
În față și se întinde
Pân" departe-nspre apus
Întreg—ochii ți-l cuprinde

Dar pe Citera urcând
O bucată bună bună
Unde oile păscând
le-am păzit și eu în turmă

Ogrădeasa o s-o vezi
cum în față îți apare
cu pășunile ei verzi
zâmbind însăși ca o floare

Zgleamănul departe-n stânga
îți urează-un bun venit
amintindu-ți însuți turma
cum pe acolo ai păzit

de pe Citera de sus
Cetățaua Vadului se vede
gingaș deal cum alte nu-s
pân" la vârf de-un verde verde

Ogrădeasa mers frumos
Cântec scump de ciocârlie
Din Bogata cea de Jos
s-o vezi azi ce te îmbie

pe acolo am umblat
turma să îmi pășunez
când eram un mic băiat
cătam umbra să m-așez

la Halauă pe imaș
ciocârlia când cânta
eu micuțul ciobănaș
mioarele ce-și păștea

pășuni scumpe din Ardeal
de sub aripa privirii
până sus și După Deal
pe cărarea amintirii

bogata ești vis frumos
țesut astăzi în Ardeal
din Lazuri până în Dos
pe al amintirii mal

poezie de (31 martie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe degetele Tale de lumină

Ia-mă Tu
pe degetele Tale de lumină
și-nvață-mă
s-ascult de Tine
învață-mă
să te iubesc
și Ție să-ți dau cinste și onoare
Mesia
O Domnul meu

mâna Ta
pune-o pe fruntea mea
și
cu surâsul Tău
topește-mi mersul în paharul Tău de bucurie
și-mi
mângâie întrega mea ființă
cu
privirea ochilor Tăi ca para focului

fii-mi
Tu biruința mea
și
pune-mi sub picioare
duhurile străine și
propria-mi fire
prin Tine doar o Doamne
Isuse să trăiesc

poezie de (4 februarie 2020, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Numele inimii mele

Toamnă!
Sunt albi la față mestecănii
Lumina e albă din razele soarelui
Din palme ciugulesc păsările flori din grădinile raiului
Nu știu unde șade egreta în inima ta
Sau a plecat odată cu toamna!
Ce se întâlnește cu valurile inimii mele
Ascult-o, e fereastra ce nu vrea să-ți vorbească!
Ce nu se închide,
E lumina care naște zâmbetul
Toamnă, du-mă lângă ea!
A trecut de miezul nopții
Am lăsat inima să aleagă
Alegând frunzele care cad melancolic
Și pe ea care poartă tot numele inimii mele,
Cu rezonanța luminii așezate ca niște trepte de piatră Nemișcate așteptând, oare ce va zice?
Tot așteptând-o să vină, odată cu toamna aprinsă și ruginie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marginea ploii

locuiesc
pe marginea ploii
într-un cub de priviri
cu pași peste ape
cu ochi și idei
în zbor și-n surâs
palmă
între mine și drum

picură
floarea și umbra
mersul și zborul
peste degetele tale
într-un unghi de priviri
însetat de
florile
ochilor tăi
zbor peste ape
și picuri rotunzi pe degetele timpului în umbra
dintre un strigăt și un cuvânt închis într-un cerc
de pași
din miezul Ogrădesei

aici
plouă cu zâmbetul tău îmbrăcat în picuri de rouă
dintre o secundă
și o altă umbră

rămâi
pe degetul tău drept
rămâi la ce ai învățat
căci fericirea e doar Cuvântul cel veșnic
Hristos-iubirea
22-04-2016 cluj

poezie de din Antologie-Poetica (februarie 2018)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pași rotunzi

Pașii rotunzi
mi se
scaldă pe mână
odată
cu zâmbetul tău

alunec pe
treapta acesta de vis
și-ți
urmăresc privirea
pe fiecare deget
până pe
cumpăna picurului de rouă
între
genele tale ascuns

priviri
ochi
și o mulțime de pași
nesătui de drum
ne-au furat
florile zilei

poezie de (25 octombrie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E toamnă de aur

Toamna, sărutările sunt mai dulci.
Toamna usucă florile din lunci.
Frunzele dansează luate de vânt,
E toamnă de aur, pe cer, pe pământ.

poezie de (3 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Vladimir Potlog

E miez de toamnă

E miez de toamnă în calendar,
Fierbe vinul în butoaie.
Și din cer iar și iar
Cad stropi reci mărunți de ploaie.

E miez de toamnă în calendar.
Și vântul bate ba mai încet, ba mai tare
Cad frunzele de pe copaci,
Cum se rup filele din calendare.

E miez de toamnă în calendar,
Dar se mai aud cum păsările cântă
Și crizantemele au înflorit iar,
Toamna seamănă cu o mamă blândă.

E miez de toamnă în calendar
Și fierbe vinul în butoaie.
Pentru fiecare gospodar,
Toamna este o bucurie mare!

poezie de (4 octombrie 2022)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bogata de Jos - Ogrădeasa și Zgleamăn

mă strecor și eu
printre
ciuperci de lumină
cu picuri de apă de la Ogrădeasa
uneori
din Zgleamăn venind
de pe
cumpăna norilor
când aripile-și desfac
dinspre Dosul Răcii
spre Măgura Vadului plutind pe
degetele vântului
semănând răcoarea și
surâsul de iarbă bine primit

ni se
face o floare
Bogata
Bogata de Jos
satul acesta-surâs
din palmele norilor cu drag când pe ceruri se plimbă
amenințând cu udatul stratul de priviri
din ulițele satului sau
de pe ogoare când ochii spre ceruri privesc

nu uit
aroma aceea sălbatică de căpșuni de câmp
de pe Priloage
când oile-mi pășteau
iar eu culegeam căpșunii vara de pe pășune
de o aromă înscrisă pe muchii ardelene
cum arar întâlnești
și nici
mireasma pomnițelor de pădure

nu pot s-o uit
când
culegeam în palmă
zâmbetul lor
înmiresmat cu glasul tufelor de la Bortă
pe când oile în Dosul Răcii
îmi pășteau cuvintele din iarba plină de flori
de uimire

la Ogrădeasa
oile vin
iar pe pășune
să se adune
la iarba cea grasă
și atât de gustoasă
spre Zgleamăn trecând
câte una pe rând
cu ochi din pădure
prin tufe de mure

Ogrădeasa
e surâsul oilor
ce pasc liniștite
până la tufe
pe lângă mușchi
și umbra cea deasă
de tufe lăsată

în capte se bat norii aici
în mireasma acesta sălbatică
de iarbă și pași de tufe și umbre
pâraie de vis
și-un câmp deschis
doar pentru oi
gingașe de soi

mai sus
Zgleamănul
cu ochii ne prinde
și umbre ciudate
de spini înțepate

pe aici
prin Zgleamăn am fost
cu turma-n pășune
prin tufe de spini
pe-o coastă cu iarbă
pe-o coastă abruptă
ce nu se uită

pe Zgleamăn în sus
cu turma m-am dus
când soarele viu
lucește-a pustiu
când floarea de iarbă
nu mai întreabă
cine-o cunoaște
și cine o paște

la umbră de nori
printre fiori
pe acolo-am păscut
oile-mi mult
a mele mioare
pe la răcoare
dar timpu-a trecut
și azi doar mă uit
la ce a fost
o dată

îmi amintesc de Halauă
de iarba călcată în vânt
de ochii oilor
când
ciocârlia urca pe aripi de lumină
revărându-și cântecul
un potop de triliuri
ce te ducea dincolo
de dincolo
pe aripa vremii
într-un mojalău de cuvinte nerostite
pe strune de vis
cum numai la țară auzi

melodia aceea
cântată cu foc
pe Imașul din Jos
la Halauă
te poartă pe note de vis
împletindu-ți simțurile
cu murmurul frunzei în vânt
ori șuieratul lui prin păiuș
lângă tăul de la Ogrădeasa cu atâtea libelule
ce-ți aduceau ziua pe degete
înflorindu-ți liniștea colorată cu aripile lor
albastre sidefii
până pe măgura cuvântului înflorit cu zâmbetul tău
acolo
acolo în cascada aceea de melodii venite parcă dintr-o
altă lume
pe degetele zilei înflorită de cântecul ciocârliei
ce se revărsa ca și un potop peste imaș
asemenea
cu cântecul acela din fluier de la Dâmburi
ce niciodată nu-l uit căci Bogata întreagă a umplut-o

de melodia aceea venită din alte sfere
ne surprindă simțurile fiecăruia șine îmbrace
în muzica aceea fermecată de
fluierul de la turma de oi
Dâmburile toate îmbrăcându-le
ca și satul de altfel
într-o tunică de muzică ardeleană ce-ți fură și ființa și auzul
pe alte meleaguri de vis înscriindu-ți și mintea și mersul

Ogrădeasa
sipce de vise
pe aripa ploii când vântul pe degete te ia
mireasma aceea a pășunii tu însuți s-o simți
când picuri de ploaie îți cad pe obraz
și oile vin mai pe aproape
pașii urmându-ți
în urmă păscând
iarba
cu gust de Ogrădeasa în ochi
pe muchia vântului frumos când adie
spre Măgura Vadului cu ochii privind
peste prăpăstii uitate acolo-n părăul de la Ogrădeasa
ce fuge la vale cumplit când ploile-s mari

pe-acolo
copil fiind am pășunat
oile satului
așezându-mi pașii pe cărări de vise
când nori de vată sclipitori de sus simpatic îți surâd
acoperindu-te cu gingășia lor pe o aripă de vânt
oile toate
urmându-te
aproape de tine cu voioșie cum pasc de le auzi și suflul și orice mișcare

Ogrădeasa și Zgleamănul
e strigătul turmei însetate la apă când vine
în fugă pe-nguste cărări de coastă și râpi
când soarele arde și căldura toridă
te-nmoaie
și la apă te duce s-o sorbi cu nesaț acolo-n pășune
din izvoare curate

de acolo
de la Ogrădeasa
vezi pănă departe
Măgura Vadului
Cetățaua Vadului
Armata
de la Vad și Bogata
și-n stânga Cetățelei
peste Someș se vede până departe Câțcăul cu dealurile și pădurile lui
ce-mbracă Ardealul
în verdele câmpului
într-o cunună de vise cu drag ce o porți
sub norii de la Ogrădeasa
cu ochii ce-ți fac zâmbindu-ți toată ziua
ca o chemare spre cer când turma-n liniște-ți paște

Bogata de Jos
e cântecul Ardealului de la Ogrădeasa și Zglemăn venind pe culmea dealului spre Dosu Răcii când vântul bate mai cu furie
și bota spre nori o arunci
iar vântul o poartă pe aripi
mult în spate spre Ogrădeasa căzând la pământ
obrajii și ochii mângâindu-ți cu jind
acolo
pe coama dealului

simți
adânc tu simți bătaia vântului dinspre Bortă
Jii și Poeni
și coasta aceea piejișă din Dosu Răcii cu tufe în stânga spre Bortă
privirea îți soarbe pe lame de vânt și pași de mioară
într-un candelabru de priviri spre Imașul din Sus
de unde când am fost cu oile
ciuperci de câmp am cules
spre seară după ce le-am fript
cu gustul lor gingaș ne-am delectat spre stele privind
la para focului de la colibă acolo în mijlocul naturii
cu aerul ei curat sub ochii stelelor ce
ne priveau cu luare aminte pe fiecare
dormeam
în colibă cu tata pe când stelele și luna
ne mângâiau pe frunte și pe obraji cu zâmbetul lor cristalin
în tăria nopții

și nopțile
ni se împleteau
într-o diademă de priviri
aruncate cu gingășie spre stele
ca-ntr-o cascadă colorată de vise cu drag în amintiri ce încă o porți
imaginându-ți că tu însuți spre stele în zbor cu sete te duci pe aripile copilăriei
pe care cu drag și astăzi le porți în tine însuți
atâtea clipe scumpe ce la Bogata tu le-ai trăit
pe Dălina și-n Pustă
în Deal sau în Lorniț
Ogrădeasa și Zgleamăn
La Bortă și-n Dosu Răcii

poezie de (3 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mers ascuns în cuvinte până poezia-nflorește cu numele tău

Totul
mai altfel e aici
pe muchia aceasta deslipită
de ochi și lumină

cernut
aici timpul
înflorește cu fiecare surâs
scăldat
în roua-nflorită de
cuvintele tale

doar
cuvintele ne sunt la îndemână și
fiecare ne lăsăm colorați
de
zâmbetul timpului ce așa de bine ne prinde într-un mers
ascuns în cuvinte
până
poezia-nflorește cu numele tău
în
ochii cusuți cu ciocolată
alături
de mugurii taină

poezie de (20 aprilie 2017, Cluj-Napoca)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Septembrie, din toamna mea

Peste umăr, cu privirea,
numar toamnele
trecute,
Vieți, venite din Septembrii
și din zodii
de fecioară,
Au fost vis la timpul lor
însă astăzi
sunt pierdute.
Peste timp, orice urcuș,
are-o vreme
când coboară.

M-am născut cu toamna-n zi,
astăzi, toamnă
sunt și eu.
Toamnă, doar în toamna vieții,
fără rod,
fără bucate,
Ca să lași în urmă frunze,
e frumos...
dar este greu,
Nu poți fi și om și toamnă,
nu-i prea mult
dar nu se poate.

Din Septembrie, fecioara,
care-i doar...
o zodie,
Despre care umblă vorbe,
c-ar fi bună,
c-ar fi rea,
E un mit pierdut prin vreme...
un parfum
de rodie.
Doar Septembrie mai vine
să se-ascundă,
-n toamna mea.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oveștene

Plaiurile ardelene
mi-au țesut copilăria
cu izvoare și cu flori
cu oițe și cu stele
ce te-mbie adeseori
în cuvinte
printre ele
Dealul Blaghii
parcă-l văd

surâzând în depărtare
Valea Târgului alături
cât de scumpă față are
înspre sat
mai jos din stânga
Oveștene ne surâde
și clipind din ochi ușor
ne îndeamnă
ne îmbie
să urcăm pe un răzor
sub a lui
cetățenie
soarele
doar te îmbracă
cu lumina lui de sus
când te ații
pe Oveștene
însă vezi
în depărtare
capul satului de jos
ce plăcută față are

Dâmbu Crucii
te surprinde
printr-un reazim
de cuvinte
iar mai sus
imașul ține
toată zarea
tot întinsul
până înspre Ogrădeasa
ce-i ascunsă de priviri
la Bogata
toate-s ude
și de ochi
și de cuvinte
când mireasma-i te pătrunde
și-ți aduce
iar aminte

ce tezaur
se ascunde
și mai sus
de Oveștene

poezie de (2 noiembrie 2009)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vine toamna

Toamna cu roade bogate
Ne aduce poame coapte;
Guvernanții, din păcate,
Ne servesc... "verzi și uscate"!

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook