Pe degetele vântului

fluturi de aer
ne îmbracă privirea cu zâmbetul soarelui
ce aduce iarăşi
viaţa pierdută
din iarna trecută

vântul
cu aripile lui
ne mângâie şi ochii şi faţa
înviorându-ne fiinţele
cu mireasma aceast-a păşunii şi
a
pădurii atât de aproape

cu grijă
soarele ne picură căldura
îmbrăcându-ne ochii
în lumina lui caldă
şi-n
bătaia vântului
din aripi
până în umbră
unele fire de iarbă
se clatină îmbrăcate într-o romantică mişcare
pe
degetele vântului
inundându-I şi ochii uneori

aici
romantismul
îţi scaldă fiinţa pe treptele Ardealului

poezie de Ioan Daniel Bălan (9 aprilie 2018, Păşunea Ardealului, Gilău)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă ardeleană

ne-a-nflorit toamna
cu zâmbetul său
plin de roade
şi ea însăşi plină
de cuvinte bogate
din
Bogata de Jos
sat
din inima Ardealului

pe fiecare
ne ating petalele
florilor de toamnă
iluminându-ne
şi mersul şi privirea
cum luceafărul ne mângâie cu razele sale

toamna
cu ochii căprui
pe fiecare ne farmecă
pe
degetele aerului uşor
plutind
ca un potop de miresme ţesute aici în Ardeal
din florile ardelene
şi atâtea recolte
ce-ţi împletesc privirea cu zâmbetul lor atât de fraged
şi subtil

toamnă pe
degetele răsfirate ale Ardealului

poezie de Ioan Daniel Bălan (4 septembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul luminii în paharul colorat al nopţii

în uimiri colorate
ne scaldă
pe fiecare
ochii nopţii
împletindu-ne cu paşii vântului
şi
surâsul stelelor

picurii nopţii
nu ne mai ating
ci doar
fulgii de vise
care-n alb îmbracă pământul
şi strada
şi trotuarul
plutind pe aripile vântului şi ale nopţii
ca o mângăiere adusă
de pe înălţimi

alături
stelele
culorile
şi zâmbetele luminii
din paharul colorat al nopţii

poezie de Ioan Daniel Bălan (15 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul luminii în paharul colorat al nopţii

în uimiri colorate
ne scaldă
pe fiecare
ochii nopţii
împletindu-ne cu paşii vântului
şi
surâsul stelelor

picurii nopţii
nu ne mai ating
ci doar
fulgii de vise
care-n alb îmbracă pământul
şi strada
şi trotuarul
plutind pe aripile vântului şi ale nopţii
ca o mângâiere adusă
de pe înălţimi

alături
stelele
culorile
şi zâmbetele luminii
din paharul colorat al nopţii

poezie de Ioan Daniel Bălan (15 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasmă de picuri de ploaie pe un pământ proaspăt cosit

Atât de frumos
vara
se împleteşte
cu mersul pe jos pe la umbră
când soarele-ţi zâmbeşte cu căldură
şi te
îmbracă într-o haină de raze
iar vântul
îţi mângâie fruntea cu aripile lui din zbor

cresc hribele
aşa de aromaţi căpşunii de câmp te-mbie să-i culegi
cireşele
te cheamă aproape pe nume
să le savurezi mireasma atât de gingaşă
iar dudele
îţi fac cu ochiul din duzii încărcaţi cu
miresmele lor

ploaia
îţi numără paşii sub picurii ei
în special la ţară pe un pământ proaspăt cosit
pe Poduri printre pruni
la Bogata
când pământul reavăn atât de gingaş îţi surâde
dezbrăcat de iarba care e stivuită în brazde
în mireasma aceea atît de fină cu
picuri de ploaie
cu adieri de vânt
cu mirosul acela de iarbă proaspăt cosită
în mijlocul naturii create de Dumnezeu pentru om

poezie de Ioan Daniel Bălan (12 iulie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea zilei când vara-i pe ducă

e cald
vara-i aproape pe ducă
şi cu
ultimele-i puteri
încă
mai stânge pământul în braţe
ziua
mai înspre amiază
într-o căldură toridă înbrăcându-l

de
pe degetele vântului
ne picură răcoarea zilei
înviorându-ne ochii în priviri colorate
cu
surâsul cald al cerului
ce ne înveşmântă atmosfera în general
cu
nori albi de albi
mai albi ca
albul laptelui

alerg
pe la capătul cuvintelor în
floarea zilei
când ziua întreagă e-un surâs
înflorit de cuvinte
şi vara-i aproape pe ducă

poezie de Ioan Daniel Bălan (21 august 2018, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mănăştur - o farfurie de aer pe palmele vântului

mi s-au
sterpezit şi ochii de
atâtea priviri
pe sub frunzele de nuc
prin geamul de la balcon

Mănăşturul
i-o floare de aer şi vânt pe
muchia acestei zile
încrustată cu numele tău
tu
ce parcurgi aceste rânduri

Mănăşturul
i-o farfurie de aer pe
palmele vântului ce-ţi cântă din frunze
când vremea-i frumoasă şi
cu drag îţi şopteşte drumu să-l baţi
de el mai aproape tu astăzi să fii
cu
multe multe
cuvinte
în umbra dintre mine şi privirea ta absorbită de
această descriere
ce nu se suprapune cu nimic

poezie de Ioan Daniel Bălan (26 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farfuria aceasta de aer a zilei

Indiscutabil
cu o imaginaţie primăvăratică
îmi spăl ochii
în surâsul frunzelor jucăuşe
când
vântul bate printre crengile de nuc
de la geam
şi-mi
reâmprospătez memoria
cu
verdele lor viu
până în umbra dintre mine
şi palma vântului ce le
leagănă uşor în
floarea zilei

un pireu de cuvinte ni se
serveşte în
farfuria aceasta de aer a zilei
împletită cu secunde

ni s-au
topit în palmă cuvintele
ca o privirea întoarsă spre zi
când norii
ne flutură din mâini într-un salut
până în lacrima cerului
umezindu-ne
şi ochii
şi paşii

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe trotuar printre ochii albaştri

Strigătul timpului
din
palmele tale
când vântul se plimbă
înaintea ta pe trotuar printre ochii albaştri
ai atâtor trecători
inclusiv
pe la
trecerile de pietoni de pe străzile Mănăşturului
ni se inserează în sufletele noastre
amplificându-ne şi mersul
şi văzul până în umbră

în straturi
ni se
desfac cuvintele
cu aceiaşi privire a fiecărei secunde
ce ne măsoară trotuarul cu paşii făcuţi

albastre ni se prefac cuvintele
în pahare de aer colorate cu
zâmbetul tău
când vântul ne ia
pe dinăuntru luminându-ne cu gingăşia cuvintelor tale
izvoare
doar cu imaginaţia culese dintre
atâtea flori de pe aripile timpului ce încă ne surâde
într-o floare de simţuri înăscute

poezie de Ioan Daniel Bălan (7 iulie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În culoarea zilei

cât de curat
e vântul ce ne scaldă fiinţele
în
miresmele florilor
înflorite în şoaptele zilei ce ne limpezeşte
şi ochii
şi gândul
o ploaie de uimire când ne surprinde
şi inima
şi fiinţa
când norii pe ceruri se plimbă cu zâmbetul tău
înflorit în palmele vântului

paşii
ni i-am atârnat în frunzele copacilor
când
ne îmbrăcam în culoarea zilei
ce ne face uneori semne cu mâna
înmiresmând
trotuarul şi aleea aceasta întreagă cu mersul tău în
flori de umbră
08 iunie 2018 cluj

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogata de Jos - Ogrădeasa şi Zgleamăn

mă strecor şi eu
printre
ciuperci de lumină
cu picuri de apă de la Ogrădeasa
uneori
din Zgleamăn venind
de pe
cumpăna norilor
când aripile-şi desfac
dinspre Dosul Răcii
spre Măgura Vadului plutind pe
degetele vântului
semănând răcoarea şi
surâsul de iarbă bine primit

ni se
face o floare
Bogata
Bogata de Jos
satul acesta-surâs
din palmele norilor cu drag când pe ceruri se plimbă
ameninţând cu udatul stratul de priviri
din uliţele satului sau
de pe ogoare când ochii spre ceruri privesc

nu uit
aroma aceea sălbatică de căpşuni de câmp
de pe Priloage
când oile-mi păşteau
iar eu culegeam căpşunii vara de pe păşune
de o aromă înscrisă pe muchii ardelene
cum arar întâlneşti
şi nici
mireasma pomniţelor de pădure

nu pot s-o uit
când
culegeam în palmă
zâmbetul lor
înmiresmat cu glasul tufelor de la Bortă
pe când oile în Dosul Răcii
îmi păşteau cuvintele din iarba plină de flori
de uimire

la Ogrădeasa
oile vin
iar pe păşune
să se adune
la iarba cea grasă
şi atât de gustoasă
spre Zgleamăn trecând
câte una pe rând
cu ochi din pădure
prin tufe de mure

Ogrădeasa
e surâsul oilor
ce pasc liniştite
până la tufe
pe lângă muşchi
şi umbra cea deasă
de tufe lăsată

în capte se bat norii aici
în mireasma acesta sălbatică
de iarbă şi paşi de tufe şi umbre
pâraie de vis
şi-un câmp deschis
doar pentru oi
gingaşe de soi

mai sus
Zgleamănul
cu ochii ne prinde
şi umbre ciudate
de spini înţepate

pe aici
prin Zgleamăn am fost
cu turma-n păşune
prin tufe de spini
pe-o coastă cu iarbă
pe-o coastă abruptă
ce nu se uită

pe Zgleamăn în sus
cu turma m-am dus
când soarele viu
luceşte-a pustiu
când floarea de iarbă
nu mai întreabă
cine-o cunoaşte
şi cine o paşte

la umbră de nori
printre fiori
pe acolo-am păscut
oile-mi mult
a mele mioare
pe la răcoare
dar timpu-a trecut
şi azi doar mă uit
la ce a fost
o dată

îmi amintesc de Halauă
de iarba călcată în vânt
de ochii oilor
când
ciocârlia urca pe aripi de lumină
revărându-şi cântecul
un potop de triliuri
ce te ducea dincolo
de dincolo
pe aripa vremii
într-un mojalău de cuvinte nerostite
pe strune de vis
cum numai la ţară auzi

melodia aceea
cântată cu foc
pe Imaşul din Jos
la Halauă
te poartă pe note de vis
împletindu-ţi simţurile
cu murmurul frunzei în vânt
ori şuieratul lui prin păiuş
lângă tăul de la Ogrădeasa cu atâtea libelule
ce-ţi aduceau ziua pe degete
înflorindu-ţi liniştea colorată cu aripile lor
albastre sidefii
până pe măgura cuvântului înflorit cu zâmbetul tău
acolo
acolo în cascada aceea de melodii venite parcă dintr-o
altă lume
pe degetele zilei înflorită de cântecul ciocârliei
ce se revărsa ca şi un potop peste imaş
asemenea
cu cântecul acela din fluier de la Dâmburi
ce niciodată nu-l uit căci Bogata întreagă a umplut-o

de melodia aceea venită din alte sfere
să ne surprindă simţurile fiecăruia şi să ne îmbrace
în muzica aceea fermecată de
fluierul de la turma de oi
Dâmburile toate îmbrăcându-le
ca şi satul de altfel
într-o tunică de muzică ardeleană ce-ţi fură şi fiinţa şi auzul
pe alte meleaguri de vis înscriindu-ţi şi mintea şi mersul

Ogrădeasa
sipce de vise
pe aripa ploii când vântul pe degete te ia
mireasma aceea a păşunii tu însuţi s-o simţi
când picuri de ploaie îţi cad pe obraz
şi oile vin mai pe aproape
paşii urmându-ţi
în urmă păscând
iarba
cu gust de Ogrădeasa în ochi
pe muchia vântului frumos când adie
spre Măgura Vadului cu ochii privind
peste prăpăstii uitate acolo-n părăul de la Ogrădeasa
ce fuge la vale cumplit când ploile-s mari

pe-acolo
copil fiind am păşunat
oile satului
aşezându-mi paşii pe cărări de vise
când nori de vată sclipitori de sus simpatic îţi surâd
acoperindu-te cu gingăşia lor pe o aripă de vânt
oile toate
urmându-te
aproape de tine cu voioşie cum pasc de le auzi şi suflul şi orice mişcare

Ogrădeasa şi Zgleamănul
e strigătul turmei însetate la apă când vine
în fugă pe-nguste cărări de coastă şi râpi
când soarele arde şi căldura toridă
te-nmoaie
şi la apă te duce s-o sorbi cu nesaţ acolo-n păşune
din izvoare curate

de acolo
de la Ogrădeasa
vezi pănă departe
Măgura Vadului
Cetăţaua Vadului
Armata
de la Vad şi Bogata
şi-n stânga Cetăţelei
peste Someş se vede până departe Câţcăul cu dealurile şi pădurile lui
ce-mbracă Ardealul
în verdele câmpului
într-o cunună de vise cu drag ce o porţi
sub norii de la Ogrădeasa
cu ochii ce-ţi fac zâmbindu-ţi toată ziua
ca o chemare spre cer când turma-n linişte-ţi paşte

Bogata de Jos
e cântecul Ardealului de la Ogrădeasa şi Zglemăn venind pe culmea dealului spre Dosu Răcii când vântul bate mai cu furie
şi bota spre nori o arunci
iar vântul o poartă pe aripi
mult în spate spre Ogrădeasa căzând la pământ
obrajii şi ochii mângâindu-ţi cu jind
acolo
pe coama dealului

simţi
adânc tu simţi bătaia vântului dinspre Bortă
Jii şi Poeni
şi coasta aceea piejişă din Dosu Răcii cu tufe în stânga spre Bortă
privirea îţi soarbe pe lame de vânt şi paşi de mioară
într-un candelabru de priviri spre Imaşul din Sus
de unde când am fost cu oile
ciuperci de câmp am cules
spre seară după ce le-am fript
cu gustul lor gingaş ne-am delectat spre stele privind
la para focului de la colibă acolo în mijlocul naturii
cu aerul ei curat sub ochii stelelor ce
ne priveau cu luare aminte pe fiecare
dormeam
în colibă cu tata pe când stelele şi luna
ne mângâiau pe frunte şi pe obraji cu zâmbetul lor cristalin
în tăria nopţii

şi nopţile
ni se împleteau
într-o diademă de priviri
aruncate cu gingăşie spre stele
ca-ntr-o cascadă colorată de vise cu drag în amintiri ce încă o porţi
imaginându-ţi că tu însuţi spre stele în zbor cu sete te duci pe aripile copilăriei
pe care cu drag şi astăzi le porţi în tine însuţi
atâtea clipe scumpe ce la Bogata tu le-ai trăit
pe Dălina şi-n Pustă
în Deal sau în Lorniţ
Ogrădeasa şi Zgleamăn
La Bortă şi-n Dosu Răcii

poezie de Ioan Daniel Bălan (3 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picuri de vânt ardelean - Bogata de Jos

imaginea
pomniţelor de pădure
şi aroma
căpşunilor de câmp de pe Priloage
când vara-ţi
subţie privirea şi mersul
e
satul acesta
Bogata de Jos numit

de departe
doar cu un ochiu
Ogrădeasa ne priveşte paşii la fiecare
pe palma secundei făcuţi

încep
hribele să-şi arate privirea de
sub tufele din Şesuri şi
cele de la Peşteş ca
o floare de vânt în palmele zilei

aroma
din floarea de vânt împletită cu
visul Zgleamănului
adus prin Ogrădeasa pe
degetele plorii de vară
e
satul acesta
inimă
în Ardeal
cu
flori stropit
cu gustul căpşunilor de câmp ce-ţi fură fiinţa

şi
savoarea hribelor ce-ţi înfloreşte şi mersul şi ochii
la umbra pădurii cu drag ce-ţi şopteşte
pe aici să mai vii
şi
aroma pomniţelor de pădure ce-ţi umple fiinţa
de gustul lor fin ce nu îl mai uiţi
aceste arome-s
Bogata de Jos

Roiba
Armata
Ogrădeasa
Citera
Dosu Răcii
Şi Dâmbu li"Dan
cu Dealul Blaghii
şi Lorniţul
tot satu-l împletesc
cu flori de
hai vino
mireasma de vară
tu însuţi s-o guşti
gingăşia să ştii ce înseamnă

iarbă
flori
şi picuri de ploaie pe
aripile vântului
de
pe Lupoaia
pe Lorniţ
până la Ogrădeasa

aici doar
vântul te ia de mână
şi-ţi scaldă ochii
în zâmbetul său

Bogata de Jos
e
satul amintirilor
e satul
unde tu însuţi îţi poţi frige ciupercile ce le-ai cules
de pe
Imaşul din Sus
la flacăra focului

imaginea zboară
ca un ţiglu pe drum cu el când te joci
ori
de-a ţădiu cu alţi copii
sau de-a untuţu
în minunata copilărie din Bogata de Jos

cât de scumpă
era apa de la Bortă
chiar din borta de sub nuc când soarele arde
dar
s-au topit acele vremuri
nucul a dispărut
şi borta nu ştiu dacă mai există
în floarea Bogăţii de Jos
aproape de Pietrosul unde avem câţiva meri
şi din dreapta
dinspre cumpăna dealului Dosul Răcii te priveşte
prin ochii turmei de oi
păşunată de mult pe la Bortă
şi-n Dosul Răcii

cântecul
ciocârliei când se avântă spre cer
într-o zi de vară pe Imaşul din Sus
când mireasma păşunii te trece
dincolo de dincolo
în melodia aceea pe lame de vânt
întreg imaşul
când e o muzică parcă din alte sfere
cusută cu raze de soare
cu-o adiere de vânt
e
Bogata de Jos
satul
acesta ce-ţi surâde cu flori de priviri până
în Jii
în Poieni
în Dâmbu li' Dan
şi până în Deal şi
în Lazuri

de pe
culmea aceea acoperită cu păduri
Rupturile ne zâmbesc
Peste Valea Târgului
spre Dealul Blaghii privind

imaginea aceea
cu
Valea Târgului
cu Rupturile
cu Fundu Târgului
cu Dealul Blaghii
parcă îmi mângîie fiinţa
căci pe acolo
mi-am petrecut copilăria

la oi şi la miei
singur
sau cu alţi copii
încălzindu-mă în floarea primăverii timpurii
umblând
sau aprinzându-mi focul pe ploaie uneori şi
destul de greu şi zgribulind de frig

am fost şi pe Dălina
cu oile şi mieii
unde
pe vremea aceea era o neviscă ce
prindea păsărele probabil pentru puii ei

cu mieii
şi oile-mpeună
ziua era ţesută
cu flori şi cu jocuri
cu trâmbiţa

ce legăna aşa de dulce melodia aceea de
primăvară subţire
aşezând-o cu atâta drag pe lambriuri de vânt

Lorniţul
cu ochii mari
ne privea pe sub sprâncene
înscriindu-ne mersul pe degetele tale de la mâna stângă
până
pe aripa ploii
la Bortă
pe Lupoaia
sau la Ogrădeasa
până în Zgleamăn urcând

aroma
căpşunilor de câmp
de pe Priloage
ori din Coastă
nu pot s-o uit
căci îţi fură fiinţa
şi simţul
într-o nuanţă sălbatică de câmp
când ziua se scurge-n pahare
la umbra pădurii

visul
ploii de vară
când ploaia cade pe un pământ proaspăt cosit
în brazde
cu atâtea arome
cu atâtea miresme
de căpşuni
de pomniţe de pădure
de hribe
şi strigătul mieilor primăvara
e
Bogata de Jos
din lungul şir de priviri a Ogrădesei spre Oveştene
şi Lorniţ apoi
în behăitul oilor de la Halauă
ori din Zgleamăn

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogata - Floare de vânt pe aripa ploii

pe palmele ploii
repezi de vară
ce cade pe Dălina
şi scaldă Lorniţul
în zâmbetul zilei până în Coastă
şi apoi satul întreg
îl împleteşte cu picuri mari şi limpezi
trecând pe la Izvore şi Părău
ţinându-şi drumul până spre Roiba
într-o postată super
prin Podu Lacului
şi pe la Dâmburi
neuitând însă
nici cealaltă parte de sat
Părăul Dălinii
şi până în Deal
Rupturile mai pe urmă
nerămânând uscate
nici Valea Târgului
nici Lazurile
rămân
suspendat în dulci amintiri

doar Dealul Blaghii ne zâmbeşte
cu degetele sale verzi atingând
aripile vântului
colorate cu picuri de ploaie
aşa de limpezi şi de curaţi
Bogata de Jos oglindindu-se-n ei
cumpănă şi vis
pe aripile norilor
din Dâmbu li" Dan

Bogata
e mersul prin iarbă
într-o dimineaţă de vară când roua
mersu-ţi înfloreşte
şi-n gingăşie ţi-l scaldă
piciorele ude fiindu-ţi îndată

în satul acesta
floare de vânt pe aripa ploii
mi s-a dat să-mi aştern paşii pe
urmele zborului
ciocârliei de pe Imaş
din Jos şi din Sus
când oile
îmi erau atât de aproape
până
la o aruncătură de cuvânt când iarba
aşa de gingaş îşi înălţa cântecul spre cer în
chemarea oilor

cântecul ploii pe
un pământ proaspăt cosit
când picurii ploii faţa îţi udă
şi picioarele-ţi lunecă pe coastă
e satul acesta Bogata de Jos numit aici în Ardeal

în raze de soare scăldat
până-n Poeieni
în Jii
la Bortă şi-n Dosu Răcii
împletind fiecare privire cu
surâsul zilei de vară când umbra îţi împrospătează şi mersul
şi privirea

Bogata
e spicul grâului
în
palma vântului
într-o zi de vară senină când oile pasc
pe la Ogrădeasa
muindu-şi privirile în cântecul ierbii
ciocârlia
când spre ceruri se avântă
scăldând tot imaşul cu cântecul ei fără pereche
spre soare suind
şi suind
până-n cumpăna luminii cu melodia aceea superbă
ce sufletu-ţi mângâie şi pe alte tărâmuri
parcă
te aşază
de tine să uiţi şi să te scalzi
în cântecul ei pe muguri de vis legănat

Bogata de Jos
e mâna întinsă a ploii de vară
ce-ţi împleteşte privirea cu propriu-i surâs
când apele curg
pe mâini şi pe faţă
pe iarba ce-o calci în picioare
în Coastă şi-n Pustă

ori
pe Podul Lacului când fugi
surârul ploii să nu te mai prindă
fugi
sub o tufă repede
să te ascunzi
un trăznet pe când văzduhu-l despică
de-ţi moaie fiinţa
şi inima chiar

poezie de Ioan Daniel Bălan (23 iulie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin pe degete de aer

flori
de aer ne-nveşmântă
azi
cu razele de soare
pe când vântul
gingaş cântă
ca flăcăul
pe cărare

în Ardeal începe
viaţa
să răsară din pământ
să îţi
scalde dulce faţa
şi cu flori
şi prin cuvânt

vin
pe degete de aer
azi atâtea melodii
ce-mpletesc al umbrei caer
în diverse
simfonii

întreg cerul e aproape
e senin
şi-n gingăşie
vrând fiinţa să ne-ngroape
în a lui alură vie

peste culmi
şi peste dealuri
se vede până departe
vârfurile cu păduri
zugrăvite-n cenuşiu
şi-n puţinele culori
căci de abia
porni pădurea
drumul spre înmugurire
în Ardeal
09-04-2018 gilău păşune

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul Celui Prea Înalt--Psalm 72

Ca o ploaie
repede de vară
ce cade
pe un pământ cosit
aducând
mireasma aceea proaspătă de iarbă amestecată
cu gingăşia picurilor de ploaie
pe care tu însuţi îi simţi atingându-ţi obrajii
şi mâinile
aşa
va fi împărăţia
Pruncului născut în Betleem
de care
se vor teme oamenii
cât va fi soarele
şi cât se va mai arăta luna pe pământul pe care El îl va îmbrăca
în prospeţime şi în neprihănire
căci
cel neprihănit
în zilele Lui va înflori
ca un crin alb ca zăpada într-un câmp de maci roşii
ca flacăra focului
ce arde cu putere într-un miez de noapte neagră
fără lună fără stele
şi
va fi belşug de pace
până nu va mai fi lună

El
Fiul Celui Prea Înalt
Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor
va stăpâni
de la Râu până la marginile pământului

şi locuitorii pustiei
genunchii şi-i vor pleca înaintea Lui
şi duşmanii vor linge ţărîna
înaintea Fiinţei Lui
împăraţii Tarsisului
şi ai ostroavelor
ai tuturor insulelor din oceanele planetei
îi vor plăti
biruri

împăraţii Sebei şi Sabei
îi vor aduce fiecare în parte
daruri îmbelşugate
căci toţi
împăraţii pământului se vor închina înaintea Lui
şi toate popoarele
îi vor sluji şi i se vor închina Lui
căci El va înnoi pământu şi-l va face ca un rai
ca o grădină a Edenului
şi oamenii în pace îi vor sluji căutându-i neprihănirea
şi slava Numelului Lui

da
toţi împăraţii pământului
şi toţi cei ce vor stăpâni peste popoare
se vor închina înaintea Lui
şi toate neamurile îi vor sluji căci mâna Lui va stăpâni
cu putere pe planeta Terra
îmbrăcând întreg pământul cu slava Numelului Lui
şi cu propria Lui putere prin care a zidit
şi cerul şi pământul
şi marea şi izvoarele de apă
şi mersul şi gândul
viaţa şi omul

ideea şi floarea
privirea şi zborul
norii
şi vântul

El
va izbăvi pe
săracul care strigă
pe
nenorocitul care n-are ajutor
căci El Însuşi
va fi Mântuitor
izbăvindu-i pe cei necăjiţi din necazurile lor
şi le va împleti viaţa
cu mulţumirile pe care ei i le vor aduce
cât soarele străluce
căci El
îşi va întinde mâna
spre cei cu inima curată
ce-i vor sfinţenia

va fi
belşug de grâne în ţară până pe
vârful munţilor
şi spicele bătute de aripile vântului
se vor clătina ca şi copacii din Liban
iar oamenii
vor înflori în oraşe şi la sate
ca florile de pe câmp înbrăcate în lumina soarelui
şi cernute
cu degetele vântului de vară
cu ploaia
ce împrăştie culorile curcubeului
şi cu gingăşie le aşează în fiecare floare
după înţelepciunea Celui Prea Înalt

cât soarele
şi umbra aşternută în rouă pe iarbă
în floarea de vară
îi va ţinea Numele
căci El va întrece orice idee şi orice cuvânt
doar
El este Cuvântul Celui Sfânt şi Prea Înalt

cât soarele
şi umbra aşternută în rouă pe iarbă
în floarea de vânt
îi va ţinea Numele
şi El va înflori lumina
în ochii tuturor oamenilor ce vor trăi
sub stăpânirea Lui aici pe pământ

lumina
Lui
e
adevărata lumină ce
ne luminează
propria noastră lumină
şi El
ne aşează fericirea
fiecărui pe degete înflorind fiinţa umană

unii
pe alţii
cu El se vor binecuvânta
şi toate popoarele
fericit îl vor numi
binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel
El singurul
care face minuni
şi semne mari de-ţi fură şi ochii

şi sufletul
şi fiinţa

tot pământul
să se umple de slava Lui
şi toate insulele
scăldate de ape mari
şi de oceane
să-i cânte slavă şi onoare
toate fetele frumose
mai gingaşe ca roua câmpului
şi ca picurii de ploaie din ploaia repede de vară ce udă
un pământ cosit
surâsul şi ciripitul rândunicii
să-i cânte
să-i cânte lumina
şi îndurarea Lui cea mare
căci Hristos
e calea şi Viaţa
Lumina şi Adevărul
glorie slavă şi cinste
Împăratului iubirii
ce va domni pe pământ

poezie de Ioan Daniel Bălan (24 decembrie 2017, Betania Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul timpului în fiecare palmă a zilei

a venit primăvara
au înflorit corcoduşii
şi pomii timpurii
îmbracă ţara
într-un alb nou
pe aripile vântului
s-au topit
florile timpurii de primăvară

şi-n surâsul vântului
noi flori înfloresc
purtând imaginea
vieţii acesteia în chip de floare

curând
bureţii de spin
îşi vor spune cuvântul
brăzdând tăcerea
cu chipul lor alb
înveşmântaţi
în strigătul timpului
din fiecare palmă a zilei

se coc aşteptările
înveselind strigătul zilei
până pe degetele norilor
în cuvinte colorate cu spumă de vis

poezie de Ioan Daniel Bălan (4 aprilie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte stropite cu umbra zilei

ne-au înflorit cuvintele
pe
degetele zilei
când umbra e-o floare
superâvnită de atâţi

umblu
printre cuvinte
stropite
cu umbra zilei şi
freamătul vântului de abia aşteptat
printre frunze
să mai aducă răcoarea atât de râvnită

pe
degetele zilei
m-am aşezat la
umbra ochilor tăi
colorându-mi tăcerea printre cuvinte
stropite
cu însăşi surâsul tău

a
mai rămas puţin
şi vara-i pe ducă
de aceea
căldura toridă îmi sapă fiinţa
cu paşii zilei înflorindu-mi ploaia de simţuri
până la nori în floare-mpletiţi
pe aripa vântului

poezie de Ioan Daniel Bălan (21 august 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogata de Jos-- Ogrădeasa şi Zgleamăn

BOGATA DE JOS— OGRĂDEASA ŞI ZGLEAMĂN
-POEM-
mă stecor şi eu
printre
ciuperci de lumină
cu picuri de apă de la Ogrădeasa
uneori
din Zgleamăn venind
de pe
cumpăna norilor
când aripile-şi desfac
dinspre Dosul Răcii
spre Măgura Vadului plutind pe
degetele vântului
semănând răcoarea şi
surâsul de iarbă bine primit

ni se
face o floare
Bogata
Bogata de Jos
satul acesta-surâs
din palmele norilor cu drag când pe ceruri se plimbă
ameninţând cu udatul stratul de priviri
din uliţele satului sau
de pe ogoare când ochii spre ceruri privesc

nu uit
aroma aceea sălbatică de căpşuni de câmp
de pe Priloage
când oile-mi păşteau
iar eu culegeam căpşunii vara de pe păşune
de o aromă înscrisă pe muchii ardelene
cum arar întâlneşti
şi nici
mireasma pomniţelor de pădure

nu pot s-o uit
când
culegeam în palmă
zâmbetul lor
înmiresmat cu glasul tufelor de la Bortă
pe când oile în Dosul Răcii
îmi păşteau cuvintele din iarba plină de flori
de uimire

la Ogrădeasa
oile vin
iar pe păşune
să se adune
la iarba cea grasă
şi atât de gustoasă
spre Zgleamăn trecând
câte una pe rând
cu ochi din pădure
prin tufe de mure

Ogrădeasa
e surâsul oilor
ce pasc liniştite
până la tufe
pe lângă muşchi
şi umbra cea deasă
de tufe lăsată

în capte se bat norii aici
în mireasma acesta sălbatică
de iarbă şi paşi de tufe şi umbre
pâraie de vis
şi-un câmp deschis
doar pentru oi
gingaşe de soi

mai sus
Zgleamănul
cu ochii ne prinde
şi umbre ciudate
de spini înţepate

pe aici
prin Zgleamăn am fost
cu turma-n păşune
prin tufe de spini
pe-o coastă cu iarbă
pe-o coastă abruptă
ce nu se uită

pe Zgleamăn în sus
cu turma m-am dus
când soarele viu
luceşte-a pustiu
când floarea de iarbă
nu mai întreabă
cine-o cunoaşte
şi cine o paşte

la umbră de nori
printre fiori
pe acolo-am păscut
oile-mi mult
a mele mioare
pe la răcoare
dar timpu-a trecut
şi azi doar mă uit
la ce a fost
o dată

îmi amintesc de Halauă
de iarba călcată în vânt
de ochii oilor
când
ciocârlia urca pe aripi de lumină
revărându-şi cântecul
un potop de triliuri
ce te ducea dincolo
de dincolo
pe aripa vremii
într-un mojalău de cuvinte nerostite
pe strune de vis
cum numai la ţară auzi

melodia aceea
cântată cu foc
pe Imaşul din Jos
la Halauă
te poartă pe note de vis
împletindu-ţi simţurile
cu murmurul frunzei în vânt
ori şuieratul lui prin păiuş
lângă tăul de la Ogrădeasa cu atâtea libelule
ce-ţi aduceau ziua pe degete
înflorindu-ţi liniştea colorată cu aripile lor
albastre sidefii
până pe măgura cuvântului înflorit cu zâmbetul tău
acolo
acolo în cascada aceea de melodii venite parcă dintr-o
altă lume
pe degetele zilei înflorită de cântecul ciocârliei
ce se revărsa ca şi un potop peste imaş
asemenea
cu cântecul acela din fluier de la Dâmburi
ce niciodată nu-l uit căci Bogata întreagă a umplut-o

de melodia aceea venită din alte sfere
să ne surprindă simţurile fiecăruia şi să ne îmbrace
în muzica aceea fermecată de
fluierul de la turma de oi
Dâmburile toate îmbrăcându-le
ca şi satul de altfel
într-o tunică de muzică ardeleană ce-ţi fură şi fiinţa şi auzul
pe alte meleaguri de vis înscriindu-ţi şi mintea şi mersul

Ogrădeasa
sipce de vise
pe aripa ploii când vântul pe degete te ia
mireasma aceea a păşunii tu însuţi s-o simţi
când picuri de ploaie îţi cad pe obraz
şi oile vin mai pe aproape
paşii urmându-ţi
în urmă păscând
iarba
cu gust de Ogrădeasa în ochi
pe muchia vântului frumos când adie
spre Măgura Vadului cu ochii privind
peste prăpăstii uitate acolo-n părăul de la Ogrădeasa
ce fuge la vale cumplit când ploile-s mari

pe-acolo
copil fiind am păşunat
oile satului
aşezându-mi paşii pe cărări de vise
când nori de vată sclipitori de sus simpatic îţi surâd
acoperindu-te cu gingăşia lor pe o aripă de vânt
oile toate
urmându-te
aproape de tine cu voioşie cum pasc de le auzi şi suflul şi orice mişcare

Ogrădeasa şi Zgleamănul
e stigătul turmei însetate la apă când vine
în fugă pe-nguste cărări de coastă şi râpi
când soarele arde şi căldura toridă
te-nmoaie
şi la apă te duce s-o sorbi cu nesaţ acolo-n păşune
din izvoare curate

de acolo
de la Ogrădeasa
vezi pănă departe
Măgura Vadului
Cetăţaua Vadului
Armata
de la Vad şi Bogata
şi-n stânga Cetăţelei
peste Someş se vede până departe Câţcăul cu dealurile şi pădurile lui
ce-mbracă Ardealul
în verdele câmpului
într-o cunună de vise cu drag ce o porţi
sub norii de la Ogrădeasa
cu ochii ce-ţi fac zâmbindu-ţi toată ziua
ca o chemare spre cer când turma-n linişte-ţi paşte

Bogata de Jos
e cântecul Ardealului de la Ogrădeasa şi Zglemăn venind pe culmea dealului spre Dosu Răcii când vântul bate mai cu furie
şi bota spre nori o arunci
iar vântul o poartă pe aripi
mult în spate spre Ogrădeasa căzând la pământ
obrajii şi ochii mângâindu-ţi cu jind
acolo
pe coama dealului

simţi
adânc tu simţi bătaia vântului dinspre Bortă
Jii şi Poeni
şi coasta aceea piejişă din Dosu Răcii cu tufe în stânga spre Bortă
privirea îţi soarbe pe lame de vânt şi paşi de mioară
într-un candelabru de priviri spre Imaşul din Sus
de unde când am fost cu oile
ciuperci de câmp am cules
spre seară după ce le-am fript
cu gustul lor gingaş ne-am delectat spre stele privind
la para focului de la colibă acolo în mijlocul naturii
cu aerul ei curat sub ochii stelelor ce
ne priveau cu luare aminte pe fiecare
dormeam
în colibă cu tata pe când stelele şi luna
ne mângâiau pe frunte şi pe obraji cu zâmbetul lor cristalin
în tăria nopţii

şi nopţile
ni se împleteau
într-o diademă de priviri
aruncate cu gingăşie spre stele
ca-ntr-o cascadă colorată de vise cu drag în amintiri ce încă o porţi
imaginându-ţi că tu însuţi spre stele în zbor cu sete te duci pe aripile copilăriei
pe care cu drag şi astăzi le porţi în tine însuţi
atâtea clipe scumpe ce la Bogata tu le-ai trăit
pe Dălina şi-n Pustă
în Deal sau în Lorniţ
Ogrădeasa şi Zgleamăn
La Bortă şi-n Dosu Răcii
03-10-2017 cluj

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul acesta-nflorit cu privirile tale

cu flori de raze
soarele ne zâmbeşte
iar cerul
ne împleteşte pe palmele vântului cu
farfurii de aer
până în curcubeul acesta înflorit cu privirile tale
ca o aducere aminte a tot ce-i frumos pe
pervazul timpului

ni se oferă
cântecul
pe fiecare strună a zilei
când clipa aceasta cu ochii deschişi
ni se suprapune cu
fiecare idee
cu fiecare pas
pe hârtie aşternut sau
în ochii umbrei

idee
flori
cuvinte
versuri

poezie de Ioan Daniel Bălan (26 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe marginea privirii caut chipul zilei

Îmi spăl ochii
în chipul zilei
şi-mi ung obrajii
cu surâsul vântului
cu flori de aer împletindu-mi paşii

de priviri
ochii nu mi se
mai satură
nici urechile de auz
şi nici mintea
de idei

alerg
pe marginea privirii
căutând chipul zilei pe
fiecare deget al luminii
cu degetele timpului împletindu-mi şi mersul şi umbra
într-un cerc de stele în zbor
în
fântâna cunoaşterii

poezie de Ioan Daniel Bălan (28 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din ochii tăi se va reflecta în mine - replică la poemul "Pleacă trenul cu inima mea" de Lorin Cimponeriu

Lumina din ochii tăi se va reflecta în mine
Ca o artă binecunoscută şi străveche
Ca un ceaslov nescris de bunătate
Ce poate aduce cu sine Iubirea,
Cu toate formele ei şi stadiile înţelepciunii.
Nu-mi cere să te cred un bătrân...
Eşti cel mai dulce om ce inima mi-a cunoscut
Ce inima a risipit-o prin poemele iubirii
Şi viaţa toată a surprins-o în bătaia vântului,
Ce nu m-ar putea opri din drumul meu.
Sunt prezentă aici şi acum, cu tine
Pentru a aduce lumii un frumos testament
Al iubirii scrise şi nescrise,
Al iubirii, dătătoare de prunci
Al iubirii înălţătoare
Până la Judecata de Apoi.
Sunt prezentă cu tot cu siropul
Dreptăţii, închinării metaforei divine
Şi mă desprind de ochii întunericului.
Pentru a te surprinde pe tine, în lumina
Cea fără de pată, cea reflectată în inima bună.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!