Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Pe degetele vântului

fluturi de aer
ne îmbracă privirea cu zâmbetul soarelui
ce aduce iarăși
viața pierdută
din iarna trecută

vântul
cu aripile lui
ne mângâie și ochii și fața
înviorându-ne ființele
cu mireasma aceast-a pășunii și
a
pădurii atât de aproape

cu grijă
soarele ne picură căldura
îmbrăcându-ne ochii
în lumina lui caldă
și-n
bătaia vântului
din aripi
până în umbră
unele fire de iarbă
se clatină îmbrăcate într-o romantică mișcare
pe
degetele vântului
inundându-I și ochii uneori

aici
romantismul
îți scaldă ființa pe treptele Ardealului

poezie de (9 aprilie 2018, Pășunea Ardealului, Gilău)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Toamnă ardeleană

ne-a-nflorit toamna
cu zâmbetul său
plin de roade
și ea însăși plină
de cuvinte bogate
din
Bogata de Jos
sat
din inima Ardealului

pe fiecare
ne ating petalele
florilor de toamnă
iluminându-ne
și mersul și privirea
cum luceafărul ne mângâie cu razele sale

toamna
cu ochii căprui
pe fiecare ne farmecă
pe
degetele aerului ușor
plutind
ca un potop de miresme țesute aici în Ardeal
din florile ardelene
și atâtea recolte
ce-ți împletesc privirea cu zâmbetul lor atât de fraged
și subtil

toamnă pe
degetele răsfirate ale Ardealului

poezie de (4 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zâmbetul luminii în paharul colorat al nopții

în uimiri colorate
ne scaldă
pe fiecare
ochii nopții
împletindu-ne cu pașii vântului
și
surâsul stelelor

picurii nopții
nu ne mai ating
ci doar
fulgii de vise
care-n alb îmbracă pământul
și strada
și trotuarul
plutind pe aripile vântului și ale nopții
ca o mângâiere adusă
de pe înălțimi

alături
stelele
culorile
și zâmbetele luminii
din paharul colorat al nopții

poezie de (15 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zâmbetul luminii în paharul colorat al nopții

în uimiri colorate
ne scaldă
pe fiecare
ochii nopții
împletindu-ne cu pașii vântului
și
surâsul stelelor

picurii nopții
nu ne mai ating
ci doar
fulgii de vise
care-n alb îmbracă pământul
și strada
și trotuarul
plutind pe aripile vântului și ale nopții
ca o mângăiere adusă
de pe înălțimi

alături
stelele
culorile
și zâmbetele luminii
din paharul colorat al nopții

poezie de (15 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mireasmă de picuri de ploaie pe un pământ proaspăt cosit

Atât de frumos
vara
se împletește
cu mersul pe jos pe la umbră
când soarele-ți zâmbește cu căldură
și te
îmbracă într-o haină de raze
iar vântul
îți mângâie fruntea cu aripile lui din zbor

cresc hribele
așa de aromați căpșunii de câmp te-mbie să-i culegi
cireșele
te cheamă aproape pe nume
să le savurezi mireasma atât de gingașă
iar dudele
îți fac cu ochiul din duzii încărcați cu
miresmele lor

ploaia
îți numără pașii sub picurii ei
în special la țară pe un pământ proaspăt cosit
pe Poduri printre pruni
la Bogata
când pământul reavăn atât de gingaș îți surâde
dezbrăcat de iarba care e stivuită în brazde
în mireasma aceea atît de fină cu
picuri de ploaie
cu adieri de vânt
cu mirosul acela de iarbă proaspăt cosită
în mijlocul naturii create de Dumnezeu pentru om

poezie de (12 iulie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Floarea zilei când vara-i pe ducă

e cald
vara-i aproape pe ducă
și cu
ultimele-i puteri
încă
mai stânge pământul în brațe
ziua
mai înspre amiază
într-o căldură toridă înbrăcându-l

de
pe degetele vântului
ne picură răcoarea zilei
înviorându-ne ochii în priviri colorate
cu
surâsul cald al cerului
ce ne înveșmântă atmosfera în general
cu
nori albi de albi
mai albi ca
albul laptelui

alerg
pe la capătul cuvintelor în
floarea zilei
când ziua întreagă e-un surâs
înflorit de cuvinte
și vara-i aproape pe ducă

poezie de (21 august 2018, Cluj)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mănăștur - o farfurie de aer pe palmele vântului

mi s-au
sterpezit și ochii de
atâtea priviri
pe sub frunzele de nuc
prin geamul de la balcon

Mănășturul
i-o floare de aer și vânt pe
muchia acestei zile
încrustată cu numele tău
tu
ce parcurgi aceste rânduri

Mănășturul
i-o farfurie de aer pe
palmele vântului ce-ți cântă din frunze
când vremea-i frumoasă și
cu drag îți șoptește drumu să-l bați
de el mai aproape tu astăzi să fii
cu
multe multe
cuvinte
în umbra dintre mine și privirea ta absorbită de
această descriere
ce nu se suprapune cu nimic

poezie de (26 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Farfuria aceasta de aer a zilei

Indiscutabil
cu o imaginație primăvăratică
îmi spăl ochii
în surâsul frunzelor jucăușe
când
vântul bate printre crengile de nuc
de la geam
și-mi
reâmprospătez memoria
cu
verdele lor viu
până în umbra dintre mine
și palma vântului ce le
leagănă ușor în
floarea zilei

un pireu de cuvinte ni se
servește în
farfuria aceasta de aer a zilei
împletită cu secunde

ni s-au
topit în palmă cuvintele
ca o privirea întoarsă spre zi
când norii
ne flutură din mâini într-un salut
până în lacrima cerului
umezindu-ne
și ochii
și pașii

poezie de (8 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe trotuar printre ochii albaștri

Strigătul timpului
din
palmele tale
când vântul se plimbă
înaintea ta pe trotuar printre ochii albaștri
ai atâtor trecători
inclusiv
pe la
trecerile de pietoni de pe străzile Mănășturului
ni se inserează în sufletele noastre
amplificându-ne și mersul
și văzul până în umbră

în straturi
ni se
desfac cuvintele
cu aceiași privire a fiecărei secunde
ce ne măsoară trotuarul cu pașii făcuți

albastre ni se prefac cuvintele
în pahare de aer colorate cu
zâmbetul tău
când vântul ne ia
pe dinăuntru luminându-ne cu gingășia cuvintelor tale
izvoare
doar cu imaginația culese dintre
atâtea flori de pe aripile timpului ce încă ne surâde
într-o floare de simțuri înăscute

poezie de (7 iulie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În culoarea zilei

cât de curat
e vântul ce ne scaldă ființele
în
miresmele florilor
înflorite în șoaptele zilei ce ne limpezește
și ochii
și gândul
o ploaie de uimire când ne surprinde
și inima
și ființa
când norii pe ceruri se plimbă cu zâmbetul tău
înflorit în palmele vântului

pașii
ni i-am atârnat în frunzele copacilor
când
ne îmbrăcam în culoarea zilei
ce ne face uneori semne cu mâna
înmiresmând
trotuarul și aleea aceasta întreagă cu mersul tău în
flori de umbră
08 iunie 2018 cluj

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bogata de Jos - Ogrădeasa și Zgleamăn

mă strecor și eu
printre
ciuperci de lumină
cu picuri de apă de la Ogrădeasa
uneori
din Zgleamăn venind
de pe
cumpăna norilor
când aripile-și desfac
dinspre Dosul Răcii
spre Măgura Vadului plutind pe
degetele vântului
semănând răcoarea și
surâsul de iarbă bine primit

ni se
face o floare
Bogata
Bogata de Jos
satul acesta-surâs
din palmele norilor cu drag când pe ceruri se plimbă
amenințând cu udatul stratul de priviri
din ulițele satului sau
de pe ogoare când ochii spre ceruri privesc

nu uit
aroma aceea sălbatică de căpșuni de câmp
de pe Priloage
când oile-mi pășteau
iar eu culegeam căpșunii vara de pe pășune
de o aromă înscrisă pe muchii ardelene
cum arar întâlnești
și nici
mireasma pomnițelor de pădure

nu pot s-o uit
când
culegeam în palmă
zâmbetul lor
înmiresmat cu glasul tufelor de la Bortă
pe când oile în Dosul Răcii
îmi pășteau cuvintele din iarba plină de flori
de uimire

la Ogrădeasa
oile vin
iar pe pășune
se adune
la iarba cea grasă
și atât de gustoasă
spre Zgleamăn trecând
câte una pe rând
cu ochi din pădure
prin tufe de mure

Ogrădeasa
e surâsul oilor
ce pasc liniștite
până la tufe
pe lângă mușchi
și umbra cea deasă
de tufe lăsată

în capte se bat norii aici
în mireasma acesta sălbatică
de iarbă și pași de tufe și umbre
pâraie de vis
și-un câmp deschis
doar pentru oi
gingașe de soi

mai sus
Zgleamănul
cu ochii ne prinde
și umbre ciudate
de spini înțepate

pe aici
prin Zgleamăn am fost
cu turma-n pășune
prin tufe de spini
pe-o coastă cu iarbă
pe-o coastă abruptă
ce nu se uită

pe Zgleamăn în sus
cu turma m-am dus
când soarele viu
lucește-a pustiu
când floarea de iarbă
nu mai întreabă
cine-o cunoaște
și cine o paște

la umbră de nori
printre fiori
pe acolo-am păscut
oile-mi mult
a mele mioare
pe la răcoare
dar timpu-a trecut
și azi doar mă uit
la ce a fost
o dată

îmi amintesc de Halauă
de iarba călcată în vânt
de ochii oilor
când
ciocârlia urca pe aripi de lumină
revărându-și cântecul
un potop de triliuri
ce te ducea dincolo
de dincolo
pe aripa vremii
într-un mojalău de cuvinte nerostite
pe strune de vis
cum numai la țară auzi

melodia aceea
cântată cu foc
pe Imașul din Jos
la Halauă
te poartă pe note de vis
împletindu-ți simțurile
cu murmurul frunzei în vânt
ori șuieratul lui prin păiuș
lângă tăul de la Ogrădeasa cu atâtea libelule
ce-ți aduceau ziua pe degete
înflorindu-ți liniștea colorată cu aripile lor
albastre sidefii
până pe măgura cuvântului înflorit cu zâmbetul tău
acolo
acolo în cascada aceea de melodii venite parcă dintr-o
altă lume
pe degetele zilei înflorită de cântecul ciocârliei
ce se revărsa ca și un potop peste imaș
asemenea
cu cântecul acela din fluier de la Dâmburi
ce niciodată nu-l uit căci Bogata întreagă a umplut-o

de melodia aceea venită din alte sfere
ne surprindă simțurile fiecăruia șine îmbrace
în muzica aceea fermecată de
fluierul de la turma de oi
Dâmburile toate îmbrăcându-le
ca și satul de altfel
într-o tunică de muzică ardeleană ce-ți fură și ființa și auzul
pe alte meleaguri de vis înscriindu-ți și mintea și mersul

Ogrădeasa
sipce de vise
pe aripa ploii când vântul pe degete te ia
mireasma aceea a pășunii tu însuți s-o simți
când picuri de ploaie îți cad pe obraz
și oile vin mai pe aproape
pașii urmându-ți
în urmă păscând
iarba
cu gust de Ogrădeasa în ochi
pe muchia vântului frumos când adie
spre Măgura Vadului cu ochii privind
peste prăpăstii uitate acolo-n părăul de la Ogrădeasa
ce fuge la vale cumplit când ploile-s mari

pe-acolo
copil fiind am pășunat
oile satului
așezându-mi pașii pe cărări de vise
când nori de vată sclipitori de sus simpatic îți surâd
acoperindu-te cu gingășia lor pe o aripă de vânt
oile toate
urmându-te
aproape de tine cu voioșie cum pasc de le auzi și suflul și orice mișcare

Ogrădeasa și Zgleamănul
e strigătul turmei însetate la apă când vine
în fugă pe-nguste cărări de coastă și râpi
când soarele arde și căldura toridă
te-nmoaie
și la apă te duce s-o sorbi cu nesaț acolo-n pășune
din izvoare curate

de acolo
de la Ogrădeasa
vezi pănă departe
Măgura Vadului
Cetățaua Vadului
Armata
de la Vad și Bogata
și-n stânga Cetățelei
peste Someș se vede până departe Câțcăul cu dealurile și pădurile lui
ce-mbracă Ardealul
în verdele câmpului
într-o cunună de vise cu drag ce o porți
sub norii de la Ogrădeasa
cu ochii ce-ți fac zâmbindu-ți toată ziua
ca o chemare spre cer când turma-n liniște-ți paște

Bogata de Jos
e cântecul Ardealului de la Ogrădeasa și Zglemăn venind pe culmea dealului spre Dosu Răcii când vântul bate mai cu furie
și bota spre nori o arunci
iar vântul o poartă pe aripi
mult în spate spre Ogrădeasa căzând la pământ
obrajii și ochii mângâindu-ți cu jind
acolo
pe coama dealului

simți
adânc tu simți bătaia vântului dinspre Bortă
Jii și Poeni
și coasta aceea piejișă din Dosu Răcii cu tufe în stânga spre Bortă
privirea îți soarbe pe lame de vânt și pași de mioară
într-un candelabru de priviri spre Imașul din Sus
de unde când am fost cu oile
ciuperci de câmp am cules
spre seară după ce le-am fript
cu gustul lor gingaș ne-am delectat spre stele privind
la para focului de la colibă acolo în mijlocul naturii
cu aerul ei curat sub ochii stelelor ce
ne priveau cu luare aminte pe fiecare
dormeam
în colibă cu tata pe când stelele și luna
ne mângâiau pe frunte și pe obraji cu zâmbetul lor cristalin
în tăria nopții

și nopțile
ni se împleteau
într-o diademă de priviri
aruncate cu gingășie spre stele
ca-ntr-o cascadă colorată de vise cu drag în amintiri ce încă o porți
imaginându-ți că tu însuți spre stele în zbor cu sete te duci pe aripile copilăriei
pe care cu drag și astăzi le porți în tine însuți
atâtea clipe scumpe ce la Bogata tu le-ai trăit
pe Dălina și-n Pustă
în Deal sau în Lorniț
Ogrădeasa și Zgleamăn
La Bortă și-n Dosu Răcii

poezie de (3 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Picuri de vânt ardelean - Bogata de Jos

imaginea
pomnițelor de pădure
și aroma
căpșunilor de câmp de pe Priloage
când vara-ți
subție privirea și mersul
e
satul acesta
Bogata de Jos numit

de departe
doar cu un ochiu
Ogrădeasa ne privește pașii la fiecare
pe palma secundei făcuți

încep
hribele să-și arate privirea de
sub tufele din Șesuri și
cele de la Peșteș ca
o floare de vânt în palmele zilei

aroma
din floarea de vânt împletită cu
visul Zgleamănului
adus prin Ogrădeasa pe
degetele plorii de vară
e
satul acesta
inimă
în Ardeal
cu
flori stropit
cu gustul căpșunilor de câmp ce-ți fură ființa

și
savoarea hribelor ce-ți înflorește și mersul și ochii
la umbra pădurii cu drag ce-ți șoptește
pe aici să mai vii
și
aroma pomnițelor de pădure ce-ți umple ființa
de gustul lor fin ce nu îl mai uiți
aceste arome-s
Bogata de Jos

Roiba
Armata
Ogrădeasa
Citera
Dosu Răcii
Și Dâmbu li"Dan
cu Dealul Blaghii
și Lornițul
tot satu-l împletesc
cu flori de
hai vino
mireasma de vară
tu însuți s-o guști
gingășia să știi ce înseamnă

iarbă
flori
și picuri de ploaie pe
aripile vântului
de
pe Lupoaia
pe Lorniț
până la Ogrădeasa

aici doar
vântul te ia de mână
și-ți scaldă ochii
în zâmbetul său

Bogata de Jos
e
satul amintirilor
e satul
unde tu însuți îți poți frige ciupercile ce le-ai cules
de pe
Imașul din Sus
la flacăra focului

imaginea zboară
ca un țiglu pe drum cu el când te joci
ori
de-a țădiu cu alți copii
sau de-a untuțu
în minunata copilărie din Bogata de Jos

cât de scumpă
era apa de la Bortă
chiar din borta de sub nuc când soarele arde
dar
s-au topit acele vremuri
nucul a dispărut
și borta nu știu dacă mai există
în floarea Bogății de Jos
aproape de Pietrosul unde avem câțiva meri
și din dreapta
dinspre cumpăna dealului Dosul Răcii te privește
prin ochii turmei de oi
pășunată de mult pe la Bortă
și-n Dosul Răcii

cântecul
ciocârliei când se avântă spre cer
într-o zi de vară pe Imașul din Sus
când mireasma pășunii te trece
dincolo de dincolo
în melodia aceea pe lame de vânt
întreg imașul
când e o muzică parcă din alte sfere
cusută cu raze de soare
cu-o adiere de vânt
e
Bogata de Jos
satul
acesta ce-ți surâde cu flori de priviri până
în Jii
în Poieni
în Dâmbu li' Dan
și până în Deal și
în Lazuri

de pe
culmea aceea acoperită cu păduri
Rupturile ne zâmbesc
Peste Valea Târgului
spre Dealul Blaghii privind

imaginea aceea
cu
Valea Târgului
cu Rupturile
cu Fundu Târgului
cu Dealul Blaghii
parcă îmi mângîie ființa
căci pe acolo
mi-am petrecut copilăria

la oi și la miei
singur
sau cu alți copii
încălzindu-mă în floarea primăverii timpurii
umblând
sau aprinzându-mi focul pe ploaie uneori și
destul de greu și zgribulind de frig

am fost și pe Dălina
cu oile și mieii
unde
pe vremea aceea era o neviscă ce
prindea păsărele probabil pentru puii ei

cu mieii
și oile-mpeună
ziua era țesută
cu flori și cu jocuri
cu trâmbița

ce legăna așa de dulce melodia aceea de
primăvară subțire
așezând-o cu atâta drag pe lambriuri de vânt

Lornițul
cu ochii mari
ne privea pe sub sprâncene
înscriindu-ne mersul pe degetele tale de la mâna stângă
până
pe aripa ploii
la Bortă
pe Lupoaia
sau la Ogrădeasa
până în Zgleamăn urcând

aroma
căpșunilor de câmp
de pe Priloage
ori din Coastă
nu pot s-o uit
căci îți fură ființa
și simțul
într-o nuanță sălbatică de câmp
când ziua se scurge-n pahare
la umbra pădurii

visul
ploii de vară
când ploaia cade pe un pământ proaspăt cosit
în brazde
cu atâtea arome
cu atâtea miresme
de căpșuni
de pomnițe de pădure
de hribe
și strigătul mieilor primăvara
e
Bogata de Jos
din lungul șir de priviri a Ogrădesei spre Oveștene
și Lorniț apoi
în behăitul oilor de la Halauă
ori din Zgleamăn

poezie de (8 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bogata - Floare de vânt pe aripa ploii

pe palmele ploii
repezi de vară
ce cade pe Dălina
și scaldă Lornițul
în zâmbetul zilei până în Coastă
și apoi satul întreg
îl împletește cu picuri mari și limpezi
trecând pe la Izvore și Părău
ținându-și drumul până spre Roiba
într-o postată super
prin Podu Lacului
și pe la Dâmburi
neuitând însă
nici cealaltă parte de sat
Părăul Dălinii
și până în Deal
Rupturile mai pe urmă
nerămânând uscate
nici Valea Târgului
nici Lazurile
rămân
suspendat în dulci amintiri

doar Dealul Blaghii ne zâmbește
cu degetele sale verzi atingând
aripile vântului
colorate cu picuri de ploaie
așa de limpezi și de curați
Bogata de Jos oglindindu-se-n ei
cumpănă și vis
pe aripile norilor
din Dâmbu li" Dan

Bogata
e mersul prin iarbă
într-o dimineață de vară când roua
mersu-ți înflorește
și-n gingășie ți-l scaldă
piciorele ude fiindu-ți îndată

în satul acesta
floare de vânt pe aripa ploii
mi s-a dat să-mi aștern pașii pe
urmele zborului
ciocârliei de pe Imaș
din Jos și din Sus
când oile
îmi erau atât de aproape
până
la o aruncătură de cuvânt când iarba
așa de gingaș își înălța cântecul spre cer în
chemarea oilor

cântecul ploii pe
un pământ proaspăt cosit
când picurii ploii fața îți udă
și picioarele-ți lunecă pe coastă
e satul acesta Bogata de Jos numit aici în Ardeal

în raze de soare scăldat
până-n Poeieni
în Jii
la Bortă și-n Dosu Răcii
împletind fiecare privire cu
surâsul zilei de vară când umbra îți împrospătează și mersul
și privirea

Bogata
e spicul grâului
în
palma vântului
într-o zi de vară senină când oile pasc
pe la Ogrădeasa
muindu-și privirile în cântecul ierbii
ciocârlia
când spre ceruri se avântă
scăldând tot imașul cu cântecul ei fără pereche
spre soare suind
și suind
până-n cumpăna luminii cu melodia aceea superbă
ce sufletu-ți mângâie și pe alte tărâmuri
parcă
te așază
de tine să uiți și să te scalzi
în cântecul ei pe muguri de vis legănat

Bogata de Jos
e mâna întinsă a ploii de vară
ce-ți împletește privirea cu propriu-i surâs
când apele curg
pe mâini și pe față
pe iarba ce-o calci în picioare
în Coastă și-n Pustă

ori
pe Podul Lacului când fugi
surârul ploii să nu te mai prindă
fugi
sub o tufă repede
să te ascunzi
un trăznet pe când văzduhu-l despică
de-ți moaie ființa
și inima chiar

poezie de (23 iulie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vin pe degete de aer

flori
de aer ne-nveșmântă
azi
cu razele de soare
pe când vântul
gingaș cântă
ca flăcăul
pe cărare

în Ardeal începe
viața
să răsară din pământ
îți
scalde dulce fața
și cu flori
și prin cuvânt

vin
pe degete de aer
azi atâtea melodii
ce-mpletesc al umbrei caer
în diverse
simfonii

întreg cerul e aproape
e senin
și-n gingășie
vrând ființane-ngroape
în a lui alură vie

peste culmi
și peste dealuri
se vede până departe
vârfurile cu păduri
zugrăvite-n cenușiu
și-n puținele culori
căci de abia
porni pădurea
drumul spre înmugurire
în Ardeal
09-04-2018 gilău pășune

poezie de
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fiul Celui Prea Înalt--Psalm 72

Ca o ploaie
repede de vară
ce cade
pe un pământ cosit
aducând
mireasma aceea proaspătă de iarbă amestecată
cu gingășia picurilor de ploaie
pe care tu însuți îi simți atingându-ți obrajii
și mâinile
așa
va fi împărăția
Pruncului născut în Betleem
de care
se vor teme oamenii
cât va fi soarele
și cât se va mai arăta luna pe pământul pe care El îl va îmbrăca
în prospețime și în neprihănire
căci
cel neprihănit
în zilele Lui va înflori
ca un crin alb ca zăpada într-un câmp de maci roșii
ca flacăra focului
ce arde cu putere într-un miez de noapte neagră
fără lună fără stele
și
va fi belșug de pace
până nu va mai fi lună

El
Fiul Celui Prea Înalt
Domnul domnilor și Împăratul împăraților
va stăpâni
de la Râu până la marginile pământului

și locuitorii pustiei
genunchii și-i vor pleca înaintea Lui
și dușmanii vor linge țărîna
înaintea Ființei Lui
împărații Tarsisului
și ai ostroavelor
ai tuturor insulelor din oceanele planetei
îi vor plăti
biruri

împărații Sebei și Sabei
îi vor aduce fiecare în parte
daruri îmbelșugate
căci toți
împărații pământului se vor închina înaintea Lui
și toate popoarele
îi vor sluji și i se vor închina Lui
căci El va înnoi pământu și-l va face ca un rai
ca o grădină a Edenului
și oamenii în pace îi vor sluji căutându-i neprihănirea
și slava Numelului Lui

da
toți împărații pământului
și toți cei ce vor stăpâni peste popoare
se vor închina înaintea Lui
și toate neamurile îi vor sluji căci mâna Lui va stăpâni
cu putere pe planeta Terra
îmbrăcând întreg pământul cu slava Numelului Lui
și cu propria Lui putere prin care a zidit
și cerul și pământul
și marea și izvoarele de apă
și mersul și gândul
viața și omul


ideea și floarea
privirea și zborul
norii
și vântul

El
va izbăvi pe
săracul care strigă
pe
nenorocitul care n-are ajutor
căci El Însuși
va fi Mântuitor
izbăvindu-i pe cei necăjiți din necazurile lor
și le va împleti viața
cu mulțumirile pe care ei i le vor aduce
cât soarele străluce
căci El
își va întinde mâna
spre cei cu inima curată
ce-i vor sfințenia

va fi
belșug de grâne în țară până pe
vârful munților
și spicele bătute de aripile vântului
se vor clătina ca și copacii din Liban
iar oamenii
vor înflori în orașe și la sate
ca florile de pe câmp înbrăcate în lumina soarelui
și cernute
cu degetele vântului de vară
cu ploaia
ce împrăștie culorile curcubeului
și cu gingășie le așează în fiecare floare
după înțelepciunea Celui Prea Înalt

cât soarele
și umbra așternută în rouă pe iarbă
în floarea de vară
îi va ținea Numele
căci El va întrece orice idee și orice cuvânt
doar
El este Cuvântul Celui Sfânt și Prea Înalt

cât soarele
și umbra așternută în rouă pe iarbă
în floarea de vânt
îi va ținea Numele
și El va înflori lumina
în ochii tuturor oamenilor ce vor trăi
sub stăpânirea Lui aici pe pământ

lumina
Lui
e
adevărata lumină ce
ne luminează
propria noastră lumină
și El
ne așează fericirea
fiecărui pe degete înflorind ființa umană

unii
pe alții
cu El se vor binecuvânta
și toate popoarele
fericit îl vor numi
binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel
El singurul
care face minuni
și semne mari de-ți fură și ochii

și sufletul
și ființa

tot pământul
se umple de slava Lui
și toate insulele
scăldate de ape mari
și de oceane
să-i cânte slavă și onoare
toate fetele frumose
mai gingașe ca roua câmpului
și ca picurii de ploaie din ploaia repede de vară ce udă
un pământ cosit
surâsul și ciripitul rândunicii
să-i cânte
să-i cânte lumina
și îndurarea Lui cea mare
căci Hristos
e calea și Viața
Lumina și Adevărul
glorie slavă și cinste
Împăratului iubirii
ce va domni pe pământ

poezie de (24 decembrie 2017, Betania Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strigătul timpului în fiecare palmă a zilei

a venit primăvara
au înflorit corcodușii
și pomii timpurii
îmbracă țara
într-un alb nou
pe aripile vântului
s-au topit
florile timpurii de primăvară

și-n surâsul vântului
noi flori înfloresc
purtând imaginea
vieții acesteia în chip de floare

curând
bureții de spin
își vor spune cuvântul
brăzdând tăcerea
cu chipul lor alb
înveșmântați
în strigătul timpului
din fiecare palmă a zilei

se coc așteptările
înveselind strigătul zilei
până pe degetele norilor
în cuvinte colorate cu spumă de vis

poezie de (4 aprilie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvinte stropite cu umbra zilei

ne-au înflorit cuvintele
pe
degetele zilei
când umbra e-o floare
superâvnită de atâți

umblu
printre cuvinte
stropite
cu umbra zilei și
freamătul vântului de abia așteptat
printre frunze
să mai aducă răcoarea atât de râvnită

pe
degetele zilei
m-am așezat la
umbra ochilor tăi
colorându-mi tăcerea printre cuvinte
stropite
cu însăși surâsul tău


a
mai rămas puțin
și vara-i pe ducă
de aceea
căldura toridă îmi sapă ființa
cu pașii zilei înflorindu-mi ploaia de simțuri
până la nori în floare-mpletiți
pe aripa vântului

poezie de (21 august 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bogata de Jos-- Ogrădeasa și Zgleamăn

BOGATA DE JOS— OGRĂDEASA ȘI ZGLEAMĂN
-POEM-
mă stecor și eu
printre
ciuperci de lumină
cu picuri de apă de la Ogrădeasa
uneori
din Zgleamăn venind
de pe
cumpăna norilor
când aripile-și desfac
dinspre Dosul Răcii
spre Măgura Vadului plutind pe
degetele vântului
semănând răcoarea și
surâsul de iarbă bine primit

ni se
face o floare
Bogata
Bogata de Jos
satul acesta-surâs
din palmele norilor cu drag când pe ceruri se plimbă
amenințând cu udatul stratul de priviri
din ulițele satului sau
de pe ogoare când ochii spre ceruri privesc

nu uit
aroma aceea sălbatică de căpșuni de câmp
de pe Priloage
când oile-mi pășteau
iar eu culegeam căpșunii vara de pe pășune
de o aromă înscrisă pe muchii ardelene
cum arar întâlnești
și nici
mireasma pomnițelor de pădure

nu pot s-o uit
când
culegeam în palmă
zâmbetul lor
înmiresmat cu glasul tufelor de la Bortă
pe când oile în Dosul Răcii
îmi pășteau cuvintele din iarba plină de flori
de uimire

la Ogrădeasa
oile vin
iar pe pășune
se adune
la iarba cea grasă
și atât de gustoasă
spre Zgleamăn trecând
câte una pe rând
cu ochi din pădure
prin tufe de mure

Ogrădeasa
e surâsul oilor
ce pasc liniștite
până la tufe
pe lângă mușchi
și umbra cea deasă
de tufe lăsată

în capte se bat norii aici
în mireasma acesta sălbatică
de iarbă și pași de tufe și umbre
pâraie de vis
și-un câmp deschis
doar pentru oi
gingașe de soi

mai sus
Zgleamănul
cu ochii ne prinde
și umbre ciudate
de spini înțepate

pe aici
prin Zgleamăn am fost
cu turma-n pășune
prin tufe de spini
pe-o coastă cu iarbă
pe-o coastă abruptă
ce nu se uită

pe Zgleamăn în sus
cu turma m-am dus
când soarele viu
lucește-a pustiu
când floarea de iarbă
nu mai întreabă
cine-o cunoaște
și cine o paște

la umbră de nori
printre fiori
pe acolo-am păscut
oile-mi mult
a mele mioare
pe la răcoare
dar timpu-a trecut
și azi doar mă uit
la ce a fost
o dată

îmi amintesc de Halauă
de iarba călcată în vânt
de ochii oilor
când
ciocârlia urca pe aripi de lumină
revărându-și cântecul
un potop de triliuri
ce te ducea dincolo
de dincolo
pe aripa vremii
într-un mojalău de cuvinte nerostite
pe strune de vis
cum numai la țară auzi

melodia aceea
cântată cu foc
pe Imașul din Jos
la Halauă
te poartă pe note de vis
împletindu-ți simțurile
cu murmurul frunzei în vânt
ori șuieratul lui prin păiuș
lângă tăul de la Ogrădeasa cu atâtea libelule
ce-ți aduceau ziua pe degete
înflorindu-ți liniștea colorată cu aripile lor
albastre sidefii
până pe măgura cuvântului înflorit cu zâmbetul tău
acolo
acolo în cascada aceea de melodii venite parcă dintr-o
altă lume
pe degetele zilei înflorită de cântecul ciocârliei
ce se revărsa ca și un potop peste imaș
asemenea
cu cântecul acela din fluier de la Dâmburi
ce niciodată nu-l uit căci Bogata întreagă a umplut-o

de melodia aceea venită din alte sfere
ne surprindă simțurile fiecăruia șine îmbrace
în muzica aceea fermecată de
fluierul de la turma de oi
Dâmburile toate îmbrăcându-le
ca și satul de altfel
într-o tunică de muzică ardeleană ce-ți fură și ființa și auzul
pe alte meleaguri de vis înscriindu-ți și mintea și mersul

Ogrădeasa
sipce de vise
pe aripa ploii când vântul pe degete te ia
mireasma aceea a pășunii tu însuți s-o simți
când picuri de ploaie îți cad pe obraz
și oile vin mai pe aproape
pașii urmându-ți
în urmă păscând
iarba
cu gust de Ogrădeasa în ochi
pe muchia vântului frumos când adie
spre Măgura Vadului cu ochii privind
peste prăpăstii uitate acolo-n părăul de la Ogrădeasa
ce fuge la vale cumplit când ploile-s mari

pe-acolo
copil fiind am pășunat
oile satului
așezându-mi pașii pe cărări de vise
când nori de vată sclipitori de sus simpatic îți surâd
acoperindu-te cu gingășia lor pe o aripă de vânt
oile toate
urmându-te
aproape de tine cu voioșie cum pasc de le auzi și suflul și orice mișcare

Ogrădeasa și Zgleamănul
e stigătul turmei însetate la apă când vine
în fugă pe-nguste cărări de coastă și râpi
când soarele arde și căldura toridă
te-nmoaie
și la apă te duce s-o sorbi cu nesaț acolo-n pășune
din izvoare curate

de acolo
de la Ogrădeasa
vezi pănă departe
Măgura Vadului
Cetățaua Vadului
Armata
de la Vad și Bogata
și-n stânga Cetățelei
peste Someș se vede până departe Câțcăul cu dealurile și pădurile lui
ce-mbracă Ardealul
în verdele câmpului
într-o cunună de vise cu drag ce o porți
sub norii de la Ogrădeasa
cu ochii ce-ți fac zâmbindu-ți toată ziua
ca o chemare spre cer când turma-n liniște-ți paște

Bogata de Jos
e cântecul Ardealului de la Ogrădeasa și Zglemăn venind pe culmea dealului spre Dosu Răcii când vântul bate mai cu furie
și bota spre nori o arunci
iar vântul o poartă pe aripi
mult în spate spre Ogrădeasa căzând la pământ
obrajii și ochii mângâindu-ți cu jind
acolo
pe coama dealului

simți
adânc tu simți bătaia vântului dinspre Bortă
Jii și Poeni
și coasta aceea piejișă din Dosu Răcii cu tufe în stânga spre Bortă
privirea îți soarbe pe lame de vânt și pași de mioară
într-un candelabru de priviri spre Imașul din Sus
de unde când am fost cu oile
ciuperci de câmp am cules
spre seară după ce le-am fript
cu gustul lor gingaș ne-am delectat spre stele privind
la para focului de la colibă acolo în mijlocul naturii
cu aerul ei curat sub ochii stelelor ce
ne priveau cu luare aminte pe fiecare
dormeam
în colibă cu tata pe când stelele și luna
ne mângâiau pe frunte și pe obraji cu zâmbetul lor cristalin
în tăria nopții

și nopțile
ni se împleteau
într-o diademă de priviri
aruncate cu gingășie spre stele
ca-ntr-o cascadă colorată de vise cu drag în amintiri ce încă o porți
imaginându-ți că tu însuți spre stele în zbor cu sete te duci pe aripile copilăriei
pe care cu drag și astăzi le porți în tine însuți
atâtea clipe scumpe ce la Bogata tu le-ai trăit
pe Dălina și-n Pustă
în Deal sau în Lorniț
Ogrădeasa și Zgleamăn
La Bortă și-n Dosu Răcii
03-10-2017 cluj

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Curcubeul acesta-nflorit cu privirile tale

cu flori de raze
soarele ne zâmbește
iar cerul
ne împletește pe palmele vântului cu
farfurii de aer
până în curcubeul acesta înflorit cu privirile tale
ca o aducere aminte a tot ce-i frumos pe
pervazul timpului

ni se oferă
cântecul
pe fiecare strună a zilei
când clipa aceasta cu ochii deschiși
ni se suprapune cu
fiecare idee
cu fiecare pas
pe hârtie așternut sau
în ochii umbrei

idee
flori
cuvinte
versuri

poezie de (26 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe marginea privirii caut chipul zilei

Îmi spăl ochii
în chipul zilei
și-mi ung obrajii
cu surâsul vântului
cu flori de aer împletindu-mi pașii

de priviri
ochii nu mi se
mai satură
nici urechile de auz
și nici mintea
de idei

alerg
pe marginea privirii
căutând chipul zilei pe
fiecare deget al luminii
cu degetele timpului împletindu-mi și mersul și umbra
într-un cerc de stele în zbor
în
fântâna cunoașterii

poezie de (28 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Lumina din ochii tăi se va reflecta în mine - replică la poemul "Pleacă trenul cu inima mea" de Lorin Cimponeriu

Lumina din ochii tăi se va reflecta în mine
Ca o artă binecunoscută și străveche
Ca un ceaslov nescris de bunătate
Ce poate aduce cu sine Iubirea,
Cu toate formele ei și stadiile înțelepciunii.
Nu-mi cere să te cred un bătrân...
Ești cel mai dulce om ce inima mi-a cunoscut
Ce inima a risipit-o prin poemele iubirii
Și viața toată a surprins-o în bătaia vântului,
Ce nu m-ar putea opri din drumul meu.
Sunt prezentă aici și acum, cu tine
Pentru a aduce lumii un frumos testament
Al iubirii scrise și nescrise,
Al iubirii, dătătoare de prunci
Al iubirii înălțătoare
Până la Judecata de Apoi.
Sunt prezentă cu tot cu siropul
Dreptății, închinării metaforei divine
Și mă desprind de ochii întunericului.
Pentru a te surprinde pe tine, în lumina
Cea fără de pată, cea reflectată în inima bună.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook