Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Bogata - Floare de vânt pe aripa ploii

pe palmele ploii
repezi de vară
ce cade pe Dălina
și scaldă Lornițul
în zâmbetul zilei până în Coastă
și apoi satul întreg
îl împletește cu picuri mari și limpezi
trecând pe la Izvore și Părău
ținându-și drumul până spre Roiba
într-o postată super
prin Podu Lacului
și pe la Dâmburi
neuitând însă
nici cealaltă parte de sat
Părăul Dălinii
și până în Deal
Rupturile mai pe urmă
nerămânând uscate
nici Valea Târgului
nici Lazurile
rămân
suspendat în dulci amintiri

doar Dealul Blaghii ne zâmbește
cu degetele sale verzi atingând
aripile vântului
colorate cu picuri de ploaie
așa de limpezi și de curați
Bogata de Jos oglindindu-se-n ei
cumpănă și vis
pe aripile norilor
din Dâmbu li" Dan

Bogata
e mersul prin iarbă
într-o dimineață de vară când roua
mersu-ți înflorește
și-n gingășie ți-l scaldă
piciorele ude fiindu-ți îndată

în satul acesta
floare de vânt pe aripa ploii
mi s-a dat să-mi aștern pașii pe
urmele zborului
ciocârliei de pe Imaș
din Jos și din Sus
când oile
îmi erau atât de aproape
până
la o aruncătură de cuvânt când iarba
așa de gingaș își înălța cântecul spre cer în
chemarea oilor

cântecul ploii pe
un pământ proaspăt cosit
când picurii ploii fața îți udă
și picioarele-ți lunecă pe coastă
e satul acesta Bogata de Jos numit aici în Ardeal

în raze de soare scăldat
până-n Poeieni
în Jii
la Bortă și-n Dosu Răcii
împletind fiecare privire cu
surâsul zilei de vară când umbra îți împrospătează și mersul
și privirea

Bogata
e spicul grâului
în
palma vântului
într-o zi de vară senină când oile pasc
pe la Ogrădeasa
muindu-și privirile în cântecul ierbii
ciocârlia
când spre ceruri se avântă
scăldând tot imașul cu cântecul ei fără pereche
spre soare suind
și suind
până-n cumpăna luminii cu melodia aceea superbă
ce sufletu-ți mângâie și pe alte tărâmuri
parcă
te așază
de tine să uiți și să te scalzi
în cântecul ei pe muguri de vis legănat

Bogata de Jos
e mâna întinsă a ploii de vară
ce-ți împletește privirea cu propriu-i surâs
când apele curg
pe mâini și pe față
pe iarba ce-o calci în picioare
în Coastă și-n Pustă

ori
pe Podul Lacului când fugi
surârul ploii să nu te mai prindă
fugi
sub o tufă repede
să te ascunzi
un trăznet pe când văzduhu-l despică
de-ți moaie ființa
și inima chiar

poezie de (23 iulie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Picuri de vânt ardelean - Bogata de Jos

imaginea
pomnițelor de pădure
și aroma
căpșunilor de câmp de pe Priloage
când vara-ți
subție privirea și mersul
e
satul acesta
Bogata de Jos numit

de departe
doar cu un ochiu
Ogrădeasa ne privește pașii la fiecare
pe palma secundei făcuți

încep
hribele să-și arate privirea de
sub tufele din Șesuri și
cele de la Peșteș ca
o floare de vânt în palmele zilei

aroma
din floarea de vânt împletită cu
visul Zgleamănului
adus prin Ogrădeasa pe
degetele plorii de vară
e
satul acesta
inimă
în Ardeal
cu
flori stropit
cu gustul căpșunilor de câmp ce-ți fură ființa

și
savoarea hribelor ce-ți înflorește și mersul și ochii
la umbra pădurii cu drag ce-ți șoptește
pe aici să mai vii
și
aroma pomnițelor de pădure ce-ți umple ființa
de gustul lor fin ce nu îl mai uiți
aceste arome-s
Bogata de Jos

Roiba
Armata
Ogrădeasa
Citera
Dosu Răcii
Și Dâmbu li"Dan
cu Dealul Blaghii
și Lornițul
tot satu-l împletesc
cu flori de
hai vino
mireasma de vară
tu însuți s-o guști
gingășia știi ce înseamnă

iarbă
flori
și picuri de ploaie pe
aripile vântului
de
pe Lupoaia
pe Lorniț
până la Ogrădeasa

aici doar
vântul te ia de mână
și-ți scaldă ochii
în zâmbetul său

Bogata de Jos
e
satul amintirilor
e satul
unde tu însuți îți poți frige ciupercile ce le-ai cules
de pe
Imașul din Sus
la flacăra focului

imaginea zboară
ca un țiglu pe drum cu el când te joci
ori
de-a țădiu cu alți copii
sau de-a untuțu
în minunata copilărie din Bogata de Jos

cât de scumpă
era apa de la Bortă
chiar din borta de sub nuc când soarele arde
dar
s-au topit acele vremuri
nucul a dispărut
și borta nu știu dacă mai există
în floarea Bogății de Jos
aproape de Pietrosul unde avem câțiva meri
și din dreapta
dinspre cumpăna dealului Dosul Răcii te privește
prin ochii turmei de oi
pășunată de mult pe la Bortă
și-n Dosul Răcii

cântecul
ciocârliei când se avântă spre cer
într-o zi de vară pe Imașul din Sus
când mireasma pășunii te trece
dincolo de dincolo
în melodia aceea pe lame de vânt
întreg imașul
când e o muzică parcă din alte sfere
cusută cu raze de soare
cu-o adiere de vânt
e
Bogata de Jos
satul
acesta ce-ți surâde cu flori de priviri până
în Jii
în Poieni
în Dâmbu li' Dan
și până în Deal și
în Lazuri

de pe
culmea aceea acoperită cu păduri
Rupturile ne zâmbesc
Peste Valea Târgului
spre Dealul Blaghii privind

imaginea aceea
cu
Valea Târgului
cu Rupturile
cu Fundu Târgului
cu Dealul Blaghii
parcă îmi mângîie ființa
căci pe acolo
mi-am petrecut copilăria

la oi și la miei
singur
sau cu alți copii
încălzindu-mă în floarea primăverii timpurii
umblând
sau aprinzându-mi focul pe ploaie uneori și
destul de greu și zgribulind de frig

am fost și pe Dălina
cu oile și mieii
unde
pe vremea aceea era o neviscă ce
prindea păsărele probabil pentru puii ei

cu mieii
și oile-mpeună
ziua era țesută
cu flori și cu jocuri
cu trâmbița

ce legăna așa de dulce melodia aceea de
primăvară subțire
așezând-o cu atâta drag pe lambriuri de vânt

Lornițul
cu ochii mari
ne privea pe sub sprâncene
înscriindu-ne mersul pe degetele tale de la mâna stângă
până
pe aripa ploii
la Bortă
pe Lupoaia
sau la Ogrădeasa
până în Zgleamăn urcând

aroma
căpșunilor de câmp
de pe Priloage
ori din Coastă
nu pot s-o uit
căci îți fură ființa
și simțul
într-o nuanță sălbatică de câmp
când ziua se scurge-n pahare
la umbra pădurii

visul
ploii de vară
când ploaia cade pe un pământ proaspăt cosit
în brazde
cu atâtea arome
cu atâtea miresme
de căpșuni
de pomnițe de pădure
de hribe
și strigătul mieilor primăvara
e
Bogata de Jos
din lungul șir de priviri a Ogrădesei spre Oveștene
și Lorniț apoi
în behăitul oilor de la Halauă
ori din Zgleamăn

poezie de (8 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ogrădeasa - Valea Târgului

Ochii tăcuți
ai amiezii ne înveșmântau
în culoarea cerului
și oile ușor
începură cânte
cântarea ierbii
când aripa vântului
ne atinsese de-abia
era vară
în tufele de la Ogrădeasa
ce ne îmbiau la umbră
să ne răcorim privirea
în mirosul de fragi
și apă de izvor
pașii
ne erau o cântare
aproape de oi
în culoarea zilei
când ochii ni-i scăldam
și-n pașterea ierbii
apa de izvor
aproape
ni se scurgea pe mâini
pe degete
împletite cu privirea
până departe
pe Măgura Vadului
Ogrădeasa
e cântecul ierbii
e apa-n izvor
ce-ți satură
și ochii și pașii
pierduți în cântare
cu oile-n mers
acolo
sub stropi de priviri
stropii de apă
ți se înșiră
ca fragii pe fir
în miresmele verii
izvorul și umbra
când ți-s aproape
și turma-i
alături de tine
la Ogrădeasa
pași-mi erau o cântare
pe strunele verii
când ceru-i aproape
și norii și vântul
pe palme te țin
un licăr de ape
pași-mi erau
un cântec pe strune
când oile pasc
și suflul le simți
și pașii mărunți
în iarba cea deasă
când ziua
era un surâs
pe urmele oilor
acolo
ni se pierdură
și pașii și ochii
pe strune de vis
nici fluierul
nici mersul
nici ochii
când nu-ți mai lasă
nicio odihnă
cântarea ierbii
cântarea
oilor mele
răsuna pe aproape
melodie
din ape țâșnită

mirosea a Bogata
mireasmă de vis
din Paradis
în anii
când eram copil
și mă scăldam
la umbră
în ochii oilor
cumpănă-n vis
pași-mi erau o cântare
și frunze și dor
pe la Halauă
când Cetățuia Vadului
ne stăruia în priviri

de Valea Târgului
mi-aduc aminte
când primăvara timpurie
ne scălda pașii
în fruntea mieilor
atât de gingași
și-a oilor
un breavăn
și-un vis înflorit
Bogata de Jos ne era
pe urmele mieilor
bureții de prun când creșteau
în iarba cea deasă
sub pruni
o mireasmă aparte
Valea Târgului era
până
spre Fundul Târgului
ori
spre Dealul Blaghii
mireasmă
de miei în Ardeal
de iarbă și flori

poezie de din Mersul pe zid (23 martie 2013)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bogata de Jos - Ogrădeasa și Zgleamăn

mă strecor și eu
printre
ciuperci de lumină
cu picuri de apă de la Ogrădeasa
uneori
din Zgleamăn venind
de pe
cumpăna norilor
când aripile-și desfac
dinspre Dosul Răcii
spre Măgura Vadului plutind pe
degetele vântului
semănând răcoarea și
surâsul de iarbă bine primit

ni se
face o floare
Bogata
Bogata de Jos
satul acesta-surâs
din palmele norilor cu drag când pe ceruri se plimbă
amenințând cu udatul stratul de priviri
din ulițele satului sau
de pe ogoare când ochii spre ceruri privesc

nu uit
aroma aceea sălbatică de căpșuni de câmp
de pe Priloage
când oile-mi pășteau
iar eu culegeam căpșunii vara de pe pășune
de o aromă înscrisă pe muchii ardelene
cum arar întâlnești
și nici
mireasma pomnițelor de pădure

nu pot s-o uit
când
culegeam în palmă
zâmbetul lor
înmiresmat cu glasul tufelor de la Bortă
pe când oile în Dosul Răcii
îmi pășteau cuvintele din iarba plină de flori
de uimire

la Ogrădeasa
oile vin
iar pe pășune
să se adune
la iarba cea grasă
și atât de gustoasă
spre Zgleamăn trecând
câte una pe rând
cu ochi din pădure
prin tufe de mure

Ogrădeasa
e surâsul oilor
ce pasc liniștite
până la tufe
pe lângă mușchi
și umbra cea deasă
de tufe lăsată

în capte se bat norii aici
în mireasma acesta sălbatică
de iarbă și pași de tufe și umbre
pâraie de vis
și-un câmp deschis
doar pentru oi
gingașe de soi

mai sus
Zgleamănul
cu ochii ne prinde
și umbre ciudate
de spini înțepate

pe aici
prin Zgleamăn am fost
cu turma-n pășune
prin tufe de spini
pe-o coastă cu iarbă
pe-o coastă abruptă
ce nu se uită

pe Zgleamăn în sus
cu turma m-am dus
când soarele viu
lucește-a pustiu
când floarea de iarbă
nu mai întreabă
cine-o cunoaște
și cine o paște

la umbră de nori
printre fiori
pe acolo-am păscut
oile-mi mult
a mele mioare
pe la răcoare
dar timpu-a trecut
și azi doar mă uit
la ce a fost
o dată

îmi amintesc de Halauă
de iarba călcată în vânt
de ochii oilor
când
ciocârlia urca pe aripi de lumină
revărându-și cântecul
un potop de triliuri
ce te ducea dincolo
de dincolo
pe aripa vremii
într-un mojalău de cuvinte nerostite
pe strune de vis
cum numai la țară auzi

melodia aceea
cântată cu foc
pe Imașul din Jos
la Halauă
te poartă pe note de vis
împletindu-ți simțurile
cu murmurul frunzei în vânt
ori șuieratul lui prin păiuș
lângă tăul de la Ogrădeasa cu atâtea libelule
ce-ți aduceau ziua pe degete
înflorindu-ți liniștea colorată cu aripile lor
albastre sidefii
până pe măgura cuvântului înflorit cu zâmbetul tău
acolo
acolo în cascada aceea de melodii venite parcă dintr-o
altă lume
pe degetele zilei înflorită de cântecul ciocârliei
ce se revărsa ca și un potop peste imaș
asemenea
cu cântecul acela din fluier de la Dâmburi
ce niciodată nu-l uit căci Bogata întreagă a umplut-o

de melodia aceea venită din alte sfere
să ne surprindă simțurile fiecăruia și să ne îmbrace
în muzica aceea fermecată de
fluierul de la turma de oi
Dâmburile toate îmbrăcându-le
ca și satul de altfel
într-o tunică de muzică ardeleană ce-ți fură și ființa și auzul
pe alte meleaguri de vis înscriindu-ți și mintea și mersul

Ogrădeasa
sipce de vise
pe aripa ploii când vântul pe degete te ia
mireasma aceea a pășunii tu însuți s-o simți
când picuri de ploaie îți cad pe obraz
și oile vin mai pe aproape
pașii urmându-ți
în urmă păscând
iarba
cu gust de Ogrădeasa în ochi
pe muchia vântului frumos când adie
spre Măgura Vadului cu ochii privind
peste prăpăstii uitate acolo-n părăul de la Ogrădeasa
ce fuge la vale cumplit când ploile-s mari

pe-acolo
copil fiind am pășunat
oile satului
așezându-mi pașii pe cărări de vise
când nori de vată sclipitori de sus simpatic îți surâd
acoperindu-te cu gingășia lor pe o aripă de vânt
oile toate
urmându-te
aproape de tine cu voioșie cum pasc de le auzi și suflul și orice mișcare

Ogrădeasa și Zgleamănul
e strigătul turmei însetate la apă când vine
în fugă pe-nguste cărări de coastă și râpi
când soarele arde și căldura toridă
te-nmoaie
și la apă te duce s-o sorbi cu nesaț acolo-n pășune
din izvoare curate

de acolo
de la Ogrădeasa
vezi pănă departe
Măgura Vadului
Cetățaua Vadului
Armata
de la Vad și Bogata
și-n stânga Cetățelei
peste Someș se vede până departe Câțcăul cu dealurile și pădurile lui
ce-mbracă Ardealul
în verdele câmpului
într-o cunună de vise cu drag ce o porți
sub norii de la Ogrădeasa
cu ochii ce-ți fac zâmbindu-ți toată ziua
ca o chemare spre cer când turma-n liniște-ți paște

Bogata de Jos
e cântecul Ardealului de la Ogrădeasa și Zglemăn venind pe culmea dealului spre Dosu Răcii când vântul bate mai cu furie
și bota spre nori o arunci
iar vântul o poartă pe aripi
mult în spate spre Ogrădeasa căzând la pământ
obrajii și ochii mângâindu-ți cu jind
acolo
pe coama dealului

simți
adânc tu simți bătaia vântului dinspre Bortă
Jii și Poeni
și coasta aceea piejișă din Dosu Răcii cu tufe în stânga spre Bortă
privirea îți soarbe pe lame de vânt și pași de mioară
într-un candelabru de priviri spre Imașul din Sus
de unde când am fost cu oile
ciuperci de câmp am cules
spre seară după ce le-am fript
cu gustul lor gingaș ne-am delectat spre stele privind
la para focului de la colibă acolo în mijlocul naturii
cu aerul ei curat sub ochii stelelor ce
ne priveau cu luare aminte pe fiecare
dormeam
în colibă cu tata pe când stelele și luna
ne mângâiau pe frunte și pe obraji cu zâmbetul lor cristalin
în tăria nopții

și nopțile
ni se împleteau
într-o diademă de priviri
aruncate cu gingășie spre stele
ca-ntr-o cascadă colorată de vise cu drag în amintiri ce încă o porți
imaginându-ți că tu însuți spre stele în zbor cu sete te duci pe aripile copilăriei
pe care cu drag și astăzi le porți în tine însuți
atâtea clipe scumpe ce la Bogata tu le-ai trăit
pe Dălina și-n Pustă
în Deal sau în Lorniț
Ogrădeasa și Zgleamăn
La Bortă și-n Dosu Răcii

poezie de (3 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bogata de Jos-- Ogrădeasa și Zgleamăn

BOGATA DE JOS— OGRĂDEASA ȘI ZGLEAMĂN
-POEM-
mă stecor și eu
printre
ciuperci de lumină
cu picuri de apă de la Ogrădeasa
uneori
din Zgleamăn venind
de pe
cumpăna norilor
când aripile-și desfac
dinspre Dosul Răcii
spre Măgura Vadului plutind pe
degetele vântului
semănând răcoarea și
surâsul de iarbă bine primit

ni se
face o floare
Bogata
Bogata de Jos
satul acesta-surâs
din palmele norilor cu drag când pe ceruri se plimbă
amenințând cu udatul stratul de priviri
din ulițele satului sau
de pe ogoare când ochii spre ceruri privesc

nu uit
aroma aceea sălbatică de căpșuni de câmp
de pe Priloage
când oile-mi pășteau
iar eu culegeam căpșunii vara de pe pășune
de o aromă înscrisă pe muchii ardelene
cum arar întâlnești
și nici
mireasma pomnițelor de pădure

nu pot s-o uit
când
culegeam în palmă
zâmbetul lor
înmiresmat cu glasul tufelor de la Bortă
pe când oile în Dosul Răcii
îmi pășteau cuvintele din iarba plină de flori
de uimire

la Ogrădeasa
oile vin
iar pe pășune
să se adune
la iarba cea grasă
și atât de gustoasă
spre Zgleamăn trecând
câte una pe rând
cu ochi din pădure
prin tufe de mure

Ogrădeasa
e surâsul oilor
ce pasc liniștite
până la tufe
pe lângă mușchi
și umbra cea deasă
de tufe lăsată

în capte se bat norii aici
în mireasma acesta sălbatică
de iarbă și pași de tufe și umbre
pâraie de vis
și-un câmp deschis
doar pentru oi
gingașe de soi

mai sus
Zgleamănul
cu ochii ne prinde
și umbre ciudate
de spini înțepate

pe aici
prin Zgleamăn am fost
cu turma-n pășune
prin tufe de spini
pe-o coastă cu iarbă
pe-o coastă abruptă
ce nu se uită

pe Zgleamăn în sus
cu turma m-am dus
când soarele viu
lucește-a pustiu
când floarea de iarbă
nu mai întreabă
cine-o cunoaște
și cine o paște

la umbră de nori
printre fiori
pe acolo-am păscut
oile-mi mult
a mele mioare
pe la răcoare
dar timpu-a trecut
și azi doar mă uit
la ce a fost
o dată

îmi amintesc de Halauă
de iarba călcată în vânt
de ochii oilor
când
ciocârlia urca pe aripi de lumină
revărându-și cântecul
un potop de triliuri
ce te ducea dincolo
de dincolo
pe aripa vremii
într-un mojalău de cuvinte nerostite
pe strune de vis
cum numai la țară auzi

melodia aceea
cântată cu foc
pe Imașul din Jos
la Halauă
te poartă pe note de vis
împletindu-ți simțurile
cu murmurul frunzei în vânt
ori șuieratul lui prin păiuș
lângă tăul de la Ogrădeasa cu atâtea libelule
ce-ți aduceau ziua pe degete
înflorindu-ți liniștea colorată cu aripile lor
albastre sidefii
până pe măgura cuvântului înflorit cu zâmbetul tău
acolo
acolo în cascada aceea de melodii venite parcă dintr-o
altă lume
pe degetele zilei înflorită de cântecul ciocârliei
ce se revărsa ca și un potop peste imaș
asemenea
cu cântecul acela din fluier de la Dâmburi
ce niciodată nu-l uit căci Bogata întreagă a umplut-o

de melodia aceea venită din alte sfere
să ne surprindă simțurile fiecăruia și să ne îmbrace
în muzica aceea fermecată de
fluierul de la turma de oi
Dâmburile toate îmbrăcându-le
ca și satul de altfel
într-o tunică de muzică ardeleană ce-ți fură și ființa și auzul
pe alte meleaguri de vis înscriindu-ți și mintea și mersul

Ogrădeasa
sipce de vise
pe aripa ploii când vântul pe degete te ia
mireasma aceea a pășunii tu însuți s-o simți
când picuri de ploaie îți cad pe obraz
și oile vin mai pe aproape
pașii urmându-ți
în urmă păscând
iarba
cu gust de Ogrădeasa în ochi
pe muchia vântului frumos când adie
spre Măgura Vadului cu ochii privind
peste prăpăstii uitate acolo-n părăul de la Ogrădeasa
ce fuge la vale cumplit când ploile-s mari

pe-acolo
copil fiind am pășunat
oile satului
așezându-mi pașii pe cărări de vise
când nori de vată sclipitori de sus simpatic îți surâd
acoperindu-te cu gingășia lor pe o aripă de vânt
oile toate
urmându-te
aproape de tine cu voioșie cum pasc de le auzi și suflul și orice mișcare

Ogrădeasa și Zgleamănul
e stigătul turmei însetate la apă când vine
în fugă pe-nguste cărări de coastă și râpi
când soarele arde și căldura toridă
te-nmoaie
și la apă te duce s-o sorbi cu nesaț acolo-n pășune
din izvoare curate

de acolo
de la Ogrădeasa
vezi pănă departe
Măgura Vadului
Cetățaua Vadului
Armata
de la Vad și Bogata
și-n stânga Cetățelei
peste Someș se vede până departe Câțcăul cu dealurile și pădurile lui
ce-mbracă Ardealul
în verdele câmpului
într-o cunună de vise cu drag ce o porți
sub norii de la Ogrădeasa
cu ochii ce-ți fac zâmbindu-ți toată ziua
ca o chemare spre cer când turma-n liniște-ți paște

Bogata de Jos
e cântecul Ardealului de la Ogrădeasa și Zglemăn venind pe culmea dealului spre Dosu Răcii când vântul bate mai cu furie
și bota spre nori o arunci
iar vântul o poartă pe aripi
mult în spate spre Ogrădeasa căzând la pământ
obrajii și ochii mângâindu-ți cu jind
acolo
pe coama dealului

simți
adânc tu simți bătaia vântului dinspre Bortă
Jii și Poeni
și coasta aceea piejișă din Dosu Răcii cu tufe în stânga spre Bortă
privirea îți soarbe pe lame de vânt și pași de mioară
într-un candelabru de priviri spre Imașul din Sus
de unde când am fost cu oile
ciuperci de câmp am cules
spre seară după ce le-am fript
cu gustul lor gingaș ne-am delectat spre stele privind
la para focului de la colibă acolo în mijlocul naturii
cu aerul ei curat sub ochii stelelor ce
ne priveau cu luare aminte pe fiecare
dormeam
în colibă cu tata pe când stelele și luna
ne mângâiau pe frunte și pe obraji cu zâmbetul lor cristalin
în tăria nopții

și nopțile
ni se împleteau
într-o diademă de priviri
aruncate cu gingășie spre stele
ca-ntr-o cascadă colorată de vise cu drag în amintiri ce încă o porți
imaginându-ți că tu însuți spre stele în zbor cu sete te duci pe aripile copilăriei
pe care cu drag și astăzi le porți în tine însuți
atâtea clipe scumpe ce la Bogata tu le-ai trăit
pe Dălina și-n Pustă
în Deal sau în Lorniț
Ogrădeasa și Zgleamăn
La Bortă și-n Dosu Răcii
03-10-2017 cluj

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bogata de Jos - Floare din Ardeal

Ce frumoasă e Bogata
Primăvara când apare
E o floare cum nu-I alta
Văzută din depărtare

Soarele când ne zâmbește
Și ne-mbracă în lumină
Când pădurea se pornește
La viață ca vină

Câte flori și jiorele
În Coastă acum nu sânt
Să-ți scalzi ochii printre ele
De pe aripi iuți de vânt

Iar la Dâmburi ciocănași
Parcă râd acum la soare
În mov cât de drăgălași
Te adulmecă-n splendoare

Satul nostru ce frumos
De departe ne zâmbește
Căci Bogata mea de Jos
Parcă iar întinerește

Din Poieni până în Lazuri
De la Roiba în Lupoaia
Flutură prin aer glasuri
Căci sela viață foaia

Chiar și Lornițul surâde
De pe-o aripă de vânt
Și în văzul lui ne prinde
Călcând gingaș pe pământ

De la Bortă până-n Zgleamăn
De pe Citera în Lazuri
Pare o floare azi de breavăn
Împlinind atâtea nazuri

Ogrădeasa — Oveștene
Parcă totu acum vibrează
Și pe corzi de vânt alene
Inima ți-o-nviorează

Mă văd parcă acum în Pustă
Trecut chiar pe la Izvore
Pe cărarea cea îngustă
După flori multicolore

Albe roșii și albastre
În Coastă tu le găsești
Pe pământurile noastre
Cu drag dacă tu pășești

Și mă uit înspre Dălina
Până încă-n Cărbunar
Unde ne-am găsit odihna
Pe al satului hotar

Valea Târgului — Rupturi
Delul Blaghii și Armata
Nicidecum nu poți -nlături
Să-l renegi în clipa asta

Pe toate le-am colindat
În a mea copilărie
Lucrând sau la pășunat
Pe sub bolta argintie


Ce frmoasă e Bogata
Ca o floare de bujor
Când sufletu-ți este gata
Să bea apă din izvor

Podu Lacului era
Loc de joacă pentru noi
Pe când turma ne păștea
Toți fiind atunci la oi

De-a untuțu ne jucam
De trăiam din plin în toate
Căci oile ne vedeam
Nu flămânde — nu-nsetate

Ce frumos e satul meu
Luat din copilărie
te plimbi prin el mereu
Pe brațe ca să te ție

Dosu Răcii eu nu pot
îl uit să-l dau uitării
Mic copil când eu am fost
L-am bătut din lungul zării

Și spre colțul de pădure
Am găsit atunci saptiu
De-o culoare să îți fure
Întreg sufletul tău viu

Fluturi gingași printre flori
Uneori se zbenguiau
Umplând fijința-mi de fiori
Ce adânc mă săgetau


Ce frumoasă e Bogata
În Ardeal când tu o vezi
Așezare cum nu-I alta
De nu-ți vine azi crezi

Bate-n geamuri iarăși ploaia
Pe sub palele de vânt
Eu doar singur pe Lupoaia
Tai în fugă-al ei pământ

Mai apoi spre Lorniț iată
Sunt pe-o aripă de vânt
Stăruind s-ajung o dată
Să calc iarăși pe pământ

Și-ntreg satul eu să-l prind
Printr-o dulce-nchipuire
Și cu ochii să-l cuprind
Într-o nouă înflorire

Ce frumosă e Bogata
Pus pe-o aripă de ploaie
Când lumina este alta
De-nspre sine te îndoaie

Gingaș sat ardelenesc
Ca și perele de vară
Când în gură-ți se topesc
Bune bune să îți pară

Floare scumpă din Ardeal
Pe aripi de ciocârlii
Până mai pe După Deal
Sau în toamnă pe la Vii

poezie de (4 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bogata de Jos--umbra Ardealului pe degetele ploii

umbra Ardealului pe
degetele ploii de vară ce
se desface într-o floare de priviri de
pe Lupoaia
și până la Ogrădeasa
e
satul acesta cântec de ciocârlie și umbră
pe mâna ta dreaptă
Bogata de Jos numit

încă
mai înainte
de a intra în hotarele sale dinspre
Vad venind
cu
brațele deschise satul aceasta te primește
într-un surâs de pomnițe de pădure și căpșuni de câmp
din Priloage culeși
de o aromă și o bunătate cum niciodată nu poți să o mai uiți

și locuri și hotare
de o rezonanță și un farmec cum nu poți le mai uiți
ți se
întipăresc bine în minte
mai altceva ca în memoria calculatorului de zece gigabaiți

Armata
e primul hotar
e primul loc
ce-ți fură privirea cu pădurile ei mari și
pășunile întinse pentru vaci în special
pe partea stângă întinzându-se până la vârful dealului
dar
urmând drumul asfaltat
treci Printre Hotare și
ajungi la Dâmbu Crucii unde se face o curbă spre stânga
iar
în dreapta
un drum șchiop de ambele picioare
urcă sus pe deal
cu bucurie privind drept înainte înspre Ogrădeasa
care e ascunsă de dealul destul de peiziș
ce-ți frânează parcă picioarele să nu ajungi prea repede
sus
mai sus
pe pășunea de la Halauă

de câte ori n-am fost cu turma de oi pe acolo
de timpuriu în copilăria mea
în fruntea oilor
păscându-le cu grijă în cântecul ciocârliei
ce umplea pășunea până la Ogrădeasa

cu melodia aceea venită parcă dintr-o altă lume de basm
pe aripile vântului ce-mi mângâia obrajii
cu trilul acela ce-ți trecea prin inimă până în adâncul sufletului de copil

turma de oi
păștea
păștea iarba cea bună și-i
auzeam suflul turmei mele atât de aproape
pe-o palmă de vânt
pe-o umbră de timp
când soarele strălucea sus
și-mi mângâia privirea și obrajii cu raze într-un surâs de vânt pe
palmele timpului

de acolo
de la Halauă
se vede pășunea spre Ogrădeasa și Zgleamăn
se vede în dreapta Măgura Vadului
și mai înspre dreapta Cetățaua Vadului
dealul acela gingaș
cu chip frumos
și ochii de sticlă ce-ți fură ființa pe palme de aer
dealul acela
unde se spunea în trecut
erau uriași aciuiați pe acele meleaguri
urmând apoi Armata despre care am scris mai înainte

la Ogrădeasa
parcă am fost mai mult
arătându-le oilor pășunea
Ogrădeasa cu părul acela pe care nu-l uit niciodată
și tăul în jurul căruia crește păiuș
iar pe deasupra

zburau libelule de un albastru atât de viu că-ți fura și privirea și ochii
în atmosfera aceea romantică și scumpă cu oi
cu libelule în vara cea caldă

din gudulii
de floarea soarelui
de câte ori n-am făcut halauă
și le puneam pe cursul apei la poalele Zgleamănului
curgă apa prin halăul acela mic
apoi ca o cascadă cadă mai departe
putând s-o bei după ce se limpezea
în aroma aceea de vară
când oile pasc pe pășune
iar tu
poți petreci în voie timpul pe care în palme-l aduni
flori din el să-ți croiești
după propria ta imaginație

mai sus
pe dealul acela cu spini
se întinde Zgleamănul
până sus de tot
înflorindu-ți privirile pe muchia norilor ce apa o poartă
când
îți fac cu mâinile salutându-te
într-un uriaș zâmbet alb în diverse nuanțe
o floare uriașă tot întinsul fiind

Bogata de Jos
e cântecul ciocârliei la Halauă când libelulele zboară
în picaj peste tăul de la Ogrădeasa
înflorindu-ți privirea cu mersul la umbră când soarele
arde
iar tu însetat

aștepți un pahar
de cuvinte în floare
pe mușchii de la Ogrădeasa
ce erau ca un pat de burete de astăzi la Cluj
parcă văd
Dealul Blaghii și Oveștene
coasta de lângă Vale până sus
pădurea
ce ne poftește surâzând la umbră să ne așezăm pe iarba moale pentru un pahar de vorbă și odihnă
de unde
satul se vede până departe spre Vale în Sus

acolo
ne-am înfrățit cu iarba
și cu coasa
pe când tata trăia
eu
tata și frate-miu
de scârțâiau coasele prin iarba ce cădea la pământ în brazde
până am terminat de cosit
nu ne mai fugeau ochii spre sat
ci spre iarba ce ne chema s-o așezăm în brazde pe
muchia timpului rămas

Rupturile
și Valea Târgului
ne priveau tăcute alpaudându-ne
pe când cosașii din iarbă își mai luau zborul uneori

de câte ori nu am dus nuiele mai groase de alun sau altceva de la Rupturi ca le folosim la mazăre
mi-aduc aminte
cum odată trebuia am grijă de prunii pe care

îi primiserăm de la colectiv
ca să nu ne dispară prunele de pe ei căci ne trebiua pentru silvoiță
și
părinții mi-au dat de mâncare miere de albine
să-mi
pun cu mine

eram în vârful Coastei spre Valea Tărgului
și
mi-am adus niște tufe cu frunze verzi
pe care le-am înfipt în pământ făcându-mi umbră
și de acolo îmi păzeam prunii încărcați și
mă înfulecam cu mierea atât de bună și scumpă
nici azi nu am uitat bunătatea aceea
atât de curată și fină

dar
peste sat
și mai sus de Dâmburi și de Citera
se întind Priloajele
unde în copilărie find cu oile
am găsit cam în iulie căpșuni copți de câmp
atât de buni și aromați că nu uiți niciodată aroma aceea
însă
puțini doar am găsit
acolo pe pășune

aproape de Stuptină înspre apus
este un delușor mic pe care era un corcoduș dacă nu greșesc
și din care în atâtea rânduri
mă săturam de corcodușe
am ajuns până la urmă
să-l consider ca al meu căci nu era mare

dincolo de drumul ce duce spre Citera
vizavi
e un alt deal puțin mai mare decât cel de unde mâncam corcodușe
și
pe acesta am urcat în dese rânduri privind peste sat și până
la Bărc
pe Poduri
sau în Poieni și Jii
ori pe Imașul din Sus

Bogata
e cântecul ploii de vară
e murumurul frunzelor vântul când bate
și-i apa ce curge la Roiba
e amintirea ce mă duce-n Poiana din Jos la mălai
cu mama când îl culegeam
dar nu ca altădată
mai mic când eram
și carăle soseau acasă cu mălaiu nedesfăcat
de ne umplea casa cu el
iar noi abia așteptam începem desfăcatu
de vejii mânânțele pe care le puneam într-o parte
iar cucuruzii în cealaltă

eram copii mici
și ne jucam în vejii mânânțele
aruncându-ne ca pe o pernă pe ele
erau așa de moi
și ne îmbălsămam în mireasma aceea de cucuruzi și vejii
ce ne făcea inima să ne bată de bucurie

era frumoasă copilăria la țară
trăiam viața în milocul naturii
au fost clipe când eram plecat cu capra să o hrănesc
pe drumul Dălinii unde erau răchiți și spini
dar
am buctat-o odată
când într-o dimineașă am mers cu ea

deodată
am văzut norii peste Lorniț
se înnegresc tot mai mult
și vântul a început bată tot mai tare
mi-am luat capra de ață
și am luat-o la fugă cât am putut spre casă
am trecut Valea pe la Izvore într-o fugă
se înorase deja amar și cred că pe la Părău
a încept cadă ploaia cu gheață
am trecut într-o fugă pe lângă casa lu" bădiucu Ion a lelii Catalină și pe lângă casa lu" bădiucu Petre a leliuchii Margaretă
și
pe când am ajuns acasă ploua deja cu putere și gheața cădea amar

cele mai frumoase clipe ale copilăriei mele le-am petrecut în Bogata
pe-o frunză de fag
o botă de alun
în Podu" Lacului cu drag
fii tot mai bun
cu toți din jurul tău
e un Dumnezeu
ce binele ți-l vrea
de-a pururi fericirea

Bogata de Jos
e murmurul vântului în Dâmbu li" Dan
și e privirea
de pe Poduri ce-o arunci înspre Poeni
în palmele ei
când ploaia te prinde
și-ți mută privirea spre norii ce-și varsă licoarea

îmi amintesc
o dată
o ploaie mare
a turnat cu găleata
pe Imașul din Sus
pe Poieni
pe la Bortă și
s-au strâns aplele în puhoaie
coborând cu putere uriașă la vale
Părăul s-a umplut de apa tulbure ce venea de pe Imaș
și de la Bortă
a luat cotețele unui om ce erau lângă drum
și al cărui nume l-am uitat
căci
apele erau fără măsură și măturau totul în cale
se auzeau bolovanii duși de apele furioase pe
fundul Părăului făcând un zgomot funebru
de-ți lua aproape urechile
cu urletul acela sinistru

Bogata e cântecul ploii de vară
când ploaia e lină și doar udă pământul
când Lornițul îți surâde frumos spre Dâmbu li" Dan privind o dată cu tine
cu drag
pe palmele lui luându-ți chipul

poezie de (8 ianuarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mireasmă de picuri de ploaie pe un pământ proaspăt cosit

Atât de frumos
vara
se împletește
cu mersul pe jos pe la umbră
când soarele-ți zâmbește cu căldură
și te
îmbracă într-o haină de raze
iar vântul
îți mângâie fruntea cu aripile lui din zbor

cresc hribele
așa de aromați căpșunii de câmp te-mbie să-i culegi
cireșele
te cheamă aproape pe nume
le savurezi mireasma atât de gingașă
iar dudele
îți fac cu ochiul din duzii încărcați cu
miresmele lor

ploaia
îți numără pașii sub picurii ei
în special la țară pe un pământ proaspăt cosit
pe Poduri printre pruni
la Bogata
când pământul reavăn atât de gingaș îți surâde
dezbrăcat de iarba care e stivuită în brazde
în mireasma aceea atît de fină cu
picuri de ploaie
cu adieri de vânt
cu mirosul acela de iarbă proaspăt cosită
în mijlocul naturii create de Dumnezeu pentru om

poezie de (12 iulie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bogata de Jos - flori în Coastă

Fermecat de gingășia
Florilor de primăvară
Îmi văd iar copilăria
Trăită demult la țară

Îmi văd satul meu natal
Cum în soare strălucește
Și eu cum urcam pe deal
În pădurea unde crește

Jioreaua cea albastră
Chiar și breavănul apoi
Căci Bogata e a noastră
Și în soare și în ploi

Vai cu câtă gingășie
Jiorelele-și scăldau
A lor floare-n armonie
Privirea de mi-o furau

Coasta cea cu jiorele
Parcă flutură în vânt
Gingășia lor spre stele
Dar crescute din pământ

Am găsit și jiorele
Albe albe ca zăpada
Ascunzând farmecu-n ele
Puține— nu cu grămada

Cele roșii chiar mai multe
Îns-albastrele umpleau
Chiar și tufe nevăzute
Cu vântul se sărutau

Căci atâta gingășie
Radia atunci din ele
În mireasma lor cea vie
Și-n petalele rebele

În Ardeal— un sat frumos
Așezat în lung de vale
E Bogata mea de Jos
Unde-mi taie gândul cale

Sat și floare ardeleană
Pe lambriuri mici de vânt
Parcă simt a ta mireasmă
Adusă azi prin cuvânt

Bogata pe aripi fine
De vânt și de povestiri
Văd Ardealu-ascuns în tine
În atâtea amintiri

Ciocănașii de la Dâmburi
Tresar parcă într-un vis
Unduind în dese rânduri
Petale ca-n paradis

Podu Lacului se-ntinde
Pân" la Citera la poale
Și privirea mi o prinde
Vântul doar cu aripi goale

Înspre Bărc dacă te-ndrepți
Râpile le vezi departe
Și de ajungi Între Acăți
Să vezi Jiile ai parte

Și Imașu cel din sus
În față și se întinde
Pân" departe-nspre apus
Întreg—ochii ți-l cuprinde

Dar pe Citera urcând
O bucată bună bună
Unde oile păscând
le-am păzit și eu în turmă

Ogrădeasa o s-o vezi
cum în față îți apare
cu pășunile ei verzi
zâmbind însăși ca o floare

Zgleamănul departe-n stânga
îți urează-un bun venit
amintindu-ți însuți turma
cum pe acolo ai păzit

de pe Citera de sus
Cetățaua Vadului se vede
gingaș deal cum alte nu-s
pân" la vârf de-un verde verde

Ogrădeasa mers frumos
Cântec scump de ciocârlie
Din Bogata cea de Jos
s-o vezi azi ce te îmbie

pe acolo am umblat
turma să îmi pășunez
când eram un mic băiat
cătam umbra să m-așez

la Halauă pe imaș
ciocârlia când cânta
eu micuțul ciobănaș
mioarele ce-și păștea

pășuni scumpe din Ardeal
de sub aripa privirii
până sus și După Deal
pe cărarea amintirii

bogata ești vis frumos
țesut astăzi în Ardeal
din Lazuri până în Dos
pe al amintirii mal

poezie de (31 martie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Muroii

pe
degetele
Bogății de jos
mi-am
petrecut copilăria
în zâmbetul ei gingaș
și frumos

Bogata
e
aripa vântului
când vara îți
mângâie obrajii
în Fundu Târgului
din blid
când sorbi tomnajii

toate hotarele
Bogății
le-am
străbătut
umblând cu mieii și oile
sau
la lucru
ori după hribe și bureți

clipe frumoase
am trăit în Bogata de Jos
din frageda-mi copilărie când încă
se mai păstrau obiceiurile frumose
lăsate din bătâni

primăvara
începuse să-și scalde privirile
în ochii noștri
și
înverzise pădurea

acasă
eram cu ai mei
când deodată
am auzit sunete de trâmbițe
așa frumos răsunând
de-ți
era mai mare dragu le asculți

și
mai tare
și mai tare
răsuna muzica aceea venită parcă
de pe alt tărâm din basmele copilăriei

n-a trecut mult
și iată la noi
la poartă
au venit muroii

erau băieți îmbrăcați
cu tureci de coajă de cireș la picioare
iar pe cap aveau un coif
tot din coajă de cireș
de
numai ochii li se vedeau
și gura puțin
cu-o botă în mână
umblau pe la casele oamenilor ca
primească ouă

pe care la urmă le vindeau
la cooperativă ca să-și
facă bani
prețul pentru
cel puțin o zi și o noapte
petrecute prin păduri ca să-și facă
trâmbițele ce răsunau așa de gingaș și de minunat
de
umpleau satul întreg cu melodia aceea atât de scumpă și legănată
și apoi
coifurile și turecii
inclusiv îmbrăcarea moșuțului care era parcă personajul principal cu frunze îmbrăcat
de abia vedea pe unde pășească

și trâmbițele
răsunau
în melodia aceea scumpă
căci cei ce
le foloseau erau experți
în melodiile acelea atât de gingașe și fine
de
însuși satul se legăna pe aripile vântului
în melodia aceea scumpă
pe când cei cu coifuri și
cu bote în mâini umblau
pe la casele oamenilor
uneori repezindu-se cu botele după femei ca le sperie
dar
alteori
femeile aruncau găleți de apă peste
tinerii mascați cu coifuri

și
tot satul
toată Bogata de Jos
era în derivă
trâmbițele sunau
muroii fugeau după femei
moșuțu mergea încet pe drum
pe când vreo doi trei băieți
erau cu coșercile de ouă strângându-le
din mâinile femeilor opărite de atâtea
figuri cu coifuri
de melodia aceea a trâmbițelor ce parcă și
Bogata de Jos o legănau
din Coastă până la dâmburi
și
de la Dâmburi
până în Coastă
lăsând Pusta suspendată undeva
în miljlocul melodiilor acelea
fine ale
trâmbițelor

și era așa de frumos
vezi forfota aceea de oameni
mascați unii cu bote în mâini
și
fugărind femeile mai puțin curajoase
sau
umblând prin curțile caselor
colorând totul
parcă în niște culori de basme

primăvara
se scălda pe aripi de vânt în Bogata
13-02-2020 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bogata de Jos--Oveștene

Pe-un picior de plai
Pe-o gură de rai
Bogata apare
Chip din depărtare
Și Dintre Hotare
Pân" la Fântânele
Toată numai stele
Roiba vine-n urmă
Cu apa cea bună
De la Oveștene
Peste timp și vreme

Până în Rupturi
nu te mai saturi
Satu să-l privești
Ca să-ți amintești
Tot ce-i mai frumos
În Bogata— de Jos
Apele să-ți spele
Gândurile rele
Valea Târgului apoi
Păscută de oi
ne înfășoare
Vara la răcoare
Pusta iată vine
Azi pentru oricine
Izvore la rând
Îmi stăruie-n gând
Iar Dălina apoi
Cu turma de oi
Ce o pășunam
Când copil eram
Șase oi sau zece
Prin ploaia cea rece
Când eu le pășteam
Pe când mic eram

Înspre Cărbunar
Iar mă uit și iar
Și pe-un spic de vânt
Iat-al meu cuvânt
Lornițu-l descrie
De pe culmea-i vie
Bogata o vezi
Plină de cirezi
De atâtea vite
Care pasc cuminte
Pe Imaș din sus
Unde azi s-au dus

Floare de mălin
Dâmburile vin
Podu Lacului apoi
Unde-am fost și noi
În copilărie
Toți dar ca știe
Cum noi ne jucam
Oile pășteam
Citera privind
Zile-ntregi la rând
Apoi pe Stuptină
Am fost fără vină
Poiana din jos
Locul nost a fost
De unde bucate
Carele-ncărcate
Acasă veneau
Când ai mei trăiau
Ei părinții mei
Cum trecură ei

Acum la Bogata
Casa este alta
Nu e locuită
De mama iubită
Căci dîns-a plecat
Casa ne-a lăsat
Nu e focul viu
Ocolu-i pustiu

poezie de (7 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ardealul - ploaie de stele

Cântecul frunzei
în zbor peste ape-i
Ardealul
șuvoiul acesta de stele
ploaie
pe drumuri de munte
cu floarea de colț
cu stânci
și cu pași
același
să nu mai rămâi
Ardealul
e cântecul apei
ce cade-n cascadă
e mersul pe ape
pe Someș și Mureș
când ploaia se varsă
din ochi în priviri
pe frunze
pe mână
să nu te
mai miri
izvor
și-mpletire
de șoapte și voci
cunună de ploi
de pași și de stele
cuvinte și stânci
prăpăstii adânci
pasul și zborul
pe ulițe-n vis
mersul pe zid
pe apă
prin ploaie
și cântecul pietrei
sălbatice-n munți
strajă pe vârfuri
pe stânci
ciuperci de lumină
de umbră
de flori
e țara aceasta
numită Ardeal
poveștile
prind rădăcini
ca umbra pe ape
ca norii ce-ți fură privirea
poteci de cuvinte
în urmă lăsând

zborul de fluturi
o taină rămâne
pe muchii de foc
pe muchii de dor
să nu-ți afli loc
ci călător
pe poarta iubirii
intri
s-alergi
Ardealul să-l strângi
să-l porți în priviri
ziua
aici e un vis
cu atâtea orașe
cu sate și văi
cu muguri și ochi
cu stele și oi
cu miei și cuvinte
ce-ți plouă pe mâini
ciuperci de lumină
te absorb și te pun
umbli pe drum
cascade de vis
și pomi
și păduri
aici se-mpletesc
cu soare și dor
Ardealul
e cântecul apei
e mersul pe frunze
și zborul spre stele
când însuși o stea
ți se deschide
ție în mers
în zborul pe frunte
cântecul ciocârliei
și zborul rândunicii
în sine
ziua când cade
uitându-și minutele
ce-i mai rămân
chemare sub ape
până-n izvor
Ardealul
e casa
pe munți de priviri
niciodată nu mi s-a dat
pe degete
Ardealu să-l port
nici Clujul
să-l mut peste ape
pe Tâmpa
Brașovu să-l sui ca
glasul ciupercii
ce crește-n pădure
pe umeri de ploaie
ce umblă pe ape
până-n izvoare
ne absoarbe
în zid de lumină
și stele
până
în
Bogata de Jos

poezie de din Mersul pe zid (29 martie 2013)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Simfonia ploii

cântecul ploii răsună în stradă
stropii mari cântă pe frunze duios
copiii aleargă către o bravadă
sar în băltoace de sus în jos.

mâinile diafane a ploii de vară
mângâie suav arbori înfometați
greierii surprinși în lanul de secară
scutură aripi ude profund încântați.

fluturii ascunși sub corole de flori
se îmbată de miresme și splendoare
sunt prea fragili zboare pe sub nori
așteaptă cu iubire razele de soare.

simfonia ploii pe strune de viori
e magie pură și prană hrănitoare.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zgleamăn--Bogata de Jos

Zgleamăn Zgleamăn loc umbros
Cât de mult te-am străbătut
Păcând turma-n sus și-n jos
Nicidecum nu pot uit

Când cu tata pe pășune
Turma noastră o pășteam
Printre ierburi vii și bune
Mic copil când eu eram

De la Ogrădeasa-n sus
Prin Zgleamăn ne întorceam
Privind cerul spre apus
Oile ni le hrăneam

Printre sutele de spini
Creștea iarba pe la umbră
Ochii tăi să ți-i alini
Căci nimeni nu te conturbă

Tu erai de oi aproape
Răsuflarea le-o auzeai
Ca-ntr-un spic ușor de ape
Atenție le dai

Le priveam cum pasc alene
Cu ochii lor jucăuși
Scumpe blânde-n orice vreme
Chiar și pe lângă pănuși

Toamna când era târzie
Zilele mai mici fiind
Și pășunea mai pustie
Ne străriua-n ochi și-n gând

Din Zglemăn vedeai departe
În jur tot ce te-nconjoară
Multe locuri minunate
Ca de pild㗠bunăoară

Cetățaua Vadului senină
Cum în fața ta răsare
Într-o zi de vară plină
Cât de scumpă ea îți pare

Acel deal ce se ridică
Ca un trunchi de piramidă
Când privirea pe ea-ți pică
N-ai vrea ochii să se-nchidă

C-o-nălțime așa frumoasă
Parcă-n față îți zâmbește
Cu privirea ei aleasă
Inima mereu de-ți crește

Iar în stânga vezi Câțcăul
Peste Someș mai departe
Ce-ți invită-n sine eul
Ca ai în sine parte

Iar în dreapta de-ți arunci
Cu nesaț a ta privire
Sorbind văile adânci
Pe-o umbră de amintire

Vezi Armata cum se-ntinde
Cu iarbă și cu pășuni
De privirea-ntreagă-ți prinde
Ca-ntr-o cupă de căpșuni


De Ogrădeasa apoi mai sus
Peste dealuri e Bogata
Alte sate ca ea nu-s
îți scalde-n sine fața

Miresme în adiere
De căpșuni și pere coapte
A privirii filiere
Îți trezesc a minții șoapte

Sat frumos azi din Ardeal
E Bogata mea de Jos
Ce ne oferă un pocal
De-amintiri din sine scos

Însă Zgleamănul rămâne
Cu-Ogrădeasa iar la rând
Niște piscuri pentru mine
Ce străruie-n al meu gând

Ce hotare scumpe ai
Tu bogată și frumosă
În Ardeal pe-al vremii strai
Unde-a fost a noastră casă

Cu privirea înspre cer
Zgleamănul iată rămâne
Îmbrăcat ca-ntr-un mister
Pentru mine o minune

Căci acolo luni în șir
Oile am pășunat
Culegând al vremii mir
Cât mie mi s-a-rătat


În viața de copil
Ce mi-a fost ca și o floare
Pășind peste tot subtil
Căci un sens viața are

Mulțumesc Lui Dumnezeu
Căci asupra-mi a vegheat
M-a făcut copil al său
Și viață El mi-a dat

Chiar dacă am fost departe
Și de sat și de-a mea casă
Eu cu tata aveam parte
De turma cea mai aleasă

Cu dânsul doar împreună
Pășteam oile din sat
Și-ngrijeam frumoasă turmă
Nouă care ni s-a dat

Zgleamănul— adesea fiind
De noi și oi străbătut
Veneau oile pe rând
Bucuroase la păscut

Norii ne înveșmântau
Uneori cu umbra lor
Iar oile ne urmau
Păscând toate ca în cor

Din Zgleamăn spre Dosu Răcii
Uneori ne îndreptam
Bătând firele potecii
Cu grijă ades călcam


Printre spini— tufe de mure
Adesea când am trecut
Lăsând gândul mă fure
Cu ce-am fost și ce-am avut

Rămânând Zgleamănu-n urmă
Sus pe deal iat-am sosit
În față mereu la turmă
Până când iat-am zărit

Și Poienile și Borta
Dosu Răcii și Pietrosul
Pe când eu privindu-mi bota
Am făcut pe seriosul

Și bota mea iar în vânt
Cu sete mi-o aruncam
Până când de pe pământ
Iar eu însumi mi-o luam

De vânt dusă mult în urmă
Căci vântu avea putere
Și-o ducea mai înspre turmă
Pe sub ochi și la vedere

Zgleamănul fiind aproape
Surâdea în floarea vremii
Ca un vis purtat de ape
În puterea înserării

De pe florile de vânt
Pe aripi de amintire
Eu privesc spre cerul sfânt
Ți-aduc Doamne mulțumire


Căci pe acolo am umblat
Prin Zgleamăn pe la Halauă
Pășunea când am lăsat
Pe la Ogrădeasa-n rouă

Și s-au dus acele clipe
Din a mea copilărie
Sub a vântului aripe
Viața așa n-o să mai fie

Tata mama au plecat
Pentru veci și-n veșnicie
Parcă singur m-au lăsat
Casa noastră e pustie

poezie de (3 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oveștene

Plaiurile ardelene
mi-au țesut copilăria
cu izvoare și cu flori
cu oițe și cu stele
ce te-mbie adeseori
în cuvinte
printre ele
Dealul Blaghii
parcă-l văd

surâzând în depărtare
Valea Târgului alături
cât de scumpă față are
înspre sat
mai jos din stânga
Oveștene ne surâde
și clipind din ochi ușor
ne îndeamnă
ne îmbie
urcăm pe un răzor
sub a lui
cetățenie
soarele
doar te îmbracă
cu lumina lui de sus
când te ații
pe Oveștene
însă vezi
în depărtare
capul satului de jos
ce plăcută față are

Dâmbu Crucii
te surprinde
printr-un reazim
de cuvinte
iar mai sus
imașul ține
toată zarea
tot întinsul
până înspre Ogrădeasa
ce-i ascunsă de priviri
la Bogata
toate-s ude
și de ochi
și de cuvinte
când mireasma-i te pătrunde
și-ți aduce
iar aminte

ce tezaur
se ascunde
și mai sus
de Oveștene

poezie de (2 noiembrie 2009)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rapsodia ploii

cântecul ploii este purtat de vânt
printre arborii cu sete fremătândă
mâini diafane pe clape de pământ
mângâie crizanteme cu fervoare crescândă.

fluturii ascunși sub corole de flori
așteaptă razele le topească teama
se îmbată cu miresme de splendori
arborii arămii își spală năframa.

rapsodia ploii pe strune de viori
e magie pură prană hrănitoare
sufletul meu trece de perdele de nori
eliberat de stres se avântă spre soare.

ce frumoasă-i ziua când raze se adună
să nu simtă pământul tragica furtună

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bogata de Jos - mireasmă ardelenă

- poem din Ardeal -

m-am născut în Bogata de jos
un sat ca floarea din Ardeal
c-un chip plăcut așa frumos
ca un ficior gingaș pe-un cal

un sat frumos Dintre Hotare
și până sus la Fântânele
să-ți tai prin el când vrei cărare
ca-n zbor de scumpe rândunele

ca ploaia care în șiringi
din Lorniț parcă se abate
de vârful lui să te atingi
cu zâmbete nenunărate

aici pe-o aripă de vis
eu mi-am trăit copilăria
la miei și oi când tata m-a trimis
ca le pasc hăt pe Dălina

pe-acolo eu mi-am pășunat
mioarele-n frunte cu mieii
ce ades spre seară la jucat
cu toți prindeau firu chemării

pe Părău Dălinii-n special
era concurs atunci la fugă
luându-și ochii de prin Deal
cu toți cătau primul s-ajungă

la fuga lor nevinovată
și cerul parcă se oprea
vadă joaca lor curată
din ochi lumina— ce le radia

pe Valea Târgului am fost
cu oile și mieii împreună
și mi-am tăiat prin vreme rost
să-i duc pe o pășune bună

treceam adesea prin Rupturi
spre Fundu Târgului păscând
a mieilor gingași făpturi
cu oile tăcute-n rând

dar peste câțiva ani o iată
două capre noi aveam
în primăvara-naintată
și tot eu însumi le pășteam

cu ele și cu iezii împreună
pe la Părău ades mergeam
în special pe vreme bună
când iezii gingași se jucau
.............................................
trecuse vremea de împreunat
și iezii mei nu mai erau
ci doar caprele eu le-am luat
pe la Părău— iar le pășteam


venea adesea și Vaslica
cu berbecușii lui frumoși
și adesea-o capră-ncepea lupta
cu un berbec cu ochii furioși

și capra mea-n două picioare
săre-avântându-se-n văzduh
și pac de acolo între coarne
lovea berbecul cu năduf

și înc-o dată înc-o dată
așa frumos ziua trecea
de zâmbete fiind udată
și soarele ce strălucea

am fost ades și-n Oveștene
pe Dealul Blaghii— pe Armata
și din Rupturi aduceam lemne
sau de pe Citera cu tata

era în vara cea fierbinte
când mama iată m-a trimis
prin Pustă să mă duc "nainte
căci la batoză-am fost înscris

la pleavă atunci eu am lucrat
luând cu furca floare ei
dar nasul vai prea-nfundat
adesea îmi vărsa scântei

iar uneori eram la paie
ce le clădeam doar în jirezi
era mai greu dar praful ce îți taie
respirația— nu-l mai sesizezi


de grajduri noi eram aproape
și îmi aduc acum aminte
adesea a fântânii ape
eu le scoteam pe dinainte

și vacile le adăpam
pe care tata le-ngrijea
căci uneori îl ajutam
să-i mai ușurez viața

mi-aduc aminte în cuptor
tata bătrân pâinea punea
și spre mirarea tuturor
atât de mare ea creștea

uriașă o parte îi era
mai modestă cealaltă
la dânsu pâinea îi creștea
cum la puțini crește pe vatră
.............................................
dar la Izvore o dată m-am oprit
și mă jucam atunci în apă
un zgomot când am auzit
și tot mai tare atunci parcă

mi-am ridicat ochii deodată
pe vale-n sus rapid privind
când iată unda-nvolburată
venea cu adesturi mari plutind

rapid la fugă am luat
să nuprindă apa-n cale
cu viața astfel am scăpat
și Lui Isus i-aduc azi osanale


o fi plouat poate la Calna
ori pe la Bogata de sus
de atât de mare era valea
cu adesturi care le-a adus

mi-aduc aminte cum o dată
am fost cu școala la cules
de prune-n toamna aceea caldă
și le strângem mai pe ales

unii colegi le scuturau
dar majoritatea eram jos
căci cei mai mulți le culegeau
c-un zâmbet gingaș și frumos

iar altădată la bătut
de floarea soarelui eram
așa noi ziu-am început
de lucru nost" ne bucuram

eram elevii școlii din Bogata
la practică în Pustă duși
iei dar floarea cu lopata
atât eram de jucăuși

băteam la ruji fără oprire
cu spor și fete și băieți
mai aruncând câte-o privire
spre cei mai buni și îndrăzneți

și batalauăle zburau
lovind în rujile de floare
semințele pe jos cădeau
ca picurii de ploaie mare


era la școală atunci frumos
Reghina Beta Iuliana
și Silviu Gavriș mai în jos
să-ți ștergi cu ochii tăi năframa

pe vremea cocerii era
a fructelor scumpe de vară
și-o vecină cum avea
un păr frumos la ea-n ogradă

m-am dus o vizită să-i fac
cu pere dânsa m-a servit
așa de bune cum în veac
puține doar eu am găsit

lelea Valerie de la biserică
la care adesea mă duceam
căci se purta cu min" de parcă
nepot de-al dânsei eu eram

era așa de cumsecade
cu inima mereu deschisă
să-ți facă și ție o parte
din bunătatea ei proscrisă

atunci când eu eram copil
am fost cu tata pe Lupoaia
în primăvară când subtil
bătea și vântul— chiar și ploaia

și la pământ mă întindeam
cu picioarele de unde vântul
că bate rece îl simțem
și mai reduceam în mine frigul


mi-aduc aminte— cărămizi
cum oamenii din sat făceau
la soare apoi să le întinzi
și doar spre seară se uscau

atâția oameni ne chemau
pe noi copiii— îi ajutăm
și cu bomboane ne plăteau
la lucru mâna să le-o dăm

spre toamnă însă-n mari cuptoare
cărămizile ei le clădeau
și-n foc apoi— flacără mare
cărămizile— ei le ardeau

din flăcările mari aprinse
eu de Lupoaia-mi amintesc
aerul de pe cuptoarele încinse
cum frânt părea și nefiresc

și mi-amintesc odată vara
cu vecinul Gustin am plecat
lăsând în urmă apoi Coasta
spre Peșteș iată am luat

apoi intrarăm prin păduri
sub tufe căutând la hribe
văzându-le tu să te bucuri
din plin vezi că nu ai hibe

bădiucu Gustin— atunci era
mai bun expert în căutare
și dânsul iată că găsea
mai multe hribe sub frunzare


dar și eu iată am găsit
n-am rămas cu mult mai jos
căci Dumnezeu mi-a oferit
cadou și mie așa frumos

Ardealul iată i-un izvor
de hribe multe și pomnițe
în farmecu-i cutezător
dorințele să ți le ațâțe

la umbra lui mereu stai
să-i guști mireasma-mbietoare
din flori să-ți faci un colț de rai
curată viaț-având sub soare

răsare Zgleamănu ca-n vis
și Ogrădeasa iat-apare
pășunea când li s-a deschis
cu zeci și sute de mioare

și curge apa prin părău
prin tufele ce aici răsar
de moare iarba-n dorul tău
sub frunzele ce fluturi par

rămâne Ogrădeasa-n urmă
și Zgleamănul în depărtare
pe culmea dealului la turmă
mă văd sub un surâs de soare

și iat-apoi cum Dosu Răcii
cu ochii lui ochii mi-i prinde
suind pe urmele potecii
atâtea flori acum ne vinde


și Borta iat-o— din trecut
acum e goală și pustie
nucul nu e de văzut
demult a dispărut din vie

Poienile doar au rămas
puțin așa ca altădată
nici Jiile nu sunt la pas
cum fură în trecut odată

și Bărcul iată s-a schimbat
de părău e mai aproape
căci râpile-au alunecat
căzând și ele apoi în ape

acum Bărcu-i mai îngust
iar nucul ce a fos odată
demult demult a dispărut
cu fața lui cea fermecată

atâtea lucruri s-au schimbat
și oamenii atâți plecară
de nu cunosc prea mulți în sat
Bogata parcă-i legendară

dar ea e satul cu pomnițe
și hribele din palma verii
privirile să ți le ațâțe
din zori și până-n faptul serii

aici pe muchii de izvoare
ciocârliile le auzi
cântându-și cântecul în soare
adâncul lor le pătrunzi


vezi cum Lornițu-ți surâde
urându-ți azi un bun venit
și-n ochi ființa îți cuprinde
fii de soare-ncercuit

aici mireasma ardeleană
te spală în a ei izvoare
fii și tu pe ape o mreană
dar fără pat㗠zâmbitoare

te ia pe brațe acum Ardealul
să-i sorbi mirasma lui cea vie
ca tu să-ți schimbi în tine planul
fii o stea în veșnicie

nu vezi cum Lornițu-ți surâde
și Dealul Blaghii te privește
Bogata-n brațe te cuprinde
cu drag ea astăzi te primește

o floare gingașă-i Bogata
o floare gingașă de ardelean
cum în zadar ai vrea azi alta
te zbați afli doar în van

pe aripa ploii aici ești
zâmbind cu vântul împreună
și zbori spre stele cerești
în noapte doar cu vreme bună

un cântec doar este Ardealul
un murmur cald dintre izvoare
ca apa când surprinde malul
cu unda-i binevoitoare

poezie de (25 noiembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bogata de Jos - mireasmă ardeleană

m-am născut în Bogata de jos
un sat ca floarea din Ardeal
c-un chip plăcut așa frumos
ca un ficior gingaș pe-un cal
un sat frumos Dintre Hotare
și până sus la Fântânele
să-ți tai prin el când vrei cărare
ca-n zbor de scumpe rândunele
ca ploaia care în șiringi
din Lorniț parcă se abate
de vârful lui să te atingi
cu zâmbete nenunărate
aici pe-o aripă de vis
eu mi-am trăit copilăria
la miei și oi când tata m-a trimis
ca le pasc hăt pe Dălina

pe-acolo eu mi-am pășunat
mioarele-n frunte cu mieii
ce ades spre seară la jucat
cu toți prindeau firu chemării
pe Părău Dălinii-n special
era concurs atunci la fugă
luându-și ochii de prin Deal
cu toți cătau primul s-ajungă
la fuga lor nevinovată
și cerul parcă se oprea
vadă joaca lor curată
din ochi lumina— ce le radia
pe Valea Târgului am fost
cu oile și mieii împreună
și mi-am tăiat prin vreme rost
să-i duc pe o pășune bună
treceam adesea prin Rupturi
spre Fundu Târgului păscând
a mieilor gingași făpturi
cu oile tăcute-n rând
dar peste câțiva ani o iată
două capre noi aveam
în primăvara-naintată
și tot eu însumi le pășteam
cu ele și cu iezii împreună
pe la Părău ades mergeam
în special pe vreme bună
când iezii gingași se jucau


.............................................
trecuse vremea de împreunat
și iezii mei nu mai erau
ci doar caprele eu le-am luat
pe la Părău— iar le pășteam
venea adesea și Vaslica
cu berbecușii lui frumoși
și adesea-o capră-ncepea lupta
cu un berbec cu ochii furioși
și capra mea-n două picioare
săre-avântându-se-n văzduh
și pac de acolo între coarne
lovea berbecul cu năduf
și înc-o dată înc-o dată
așa frumos ziua trecea
de zâmbete fiind udată
și soarele ce strălucea
am fost ades și-n Oveștene
pe Dealul Blaghii— pe Armata
și din Rupturi aduceam lemne
sau de pe Citera cu tata
era în vara cea fierbinte
când mama iată m-a trimis
prin Pustă să mă duc "nainte
căci la batoză-am fost înscris
la pleavă atunci eu am lucrat
luând cu furca floare ei
dar nasul vai prea-nfundat
adesea îmi vărsa scântei


iar uneori eram la paie
ce le clădeam doar în jirezi
era mai greu dar praful ce îți taie
respirația— nu-l mai sesizezi
de grajduri noi eram aproape
și îmi aduc acum aminte
adesea a fântânii ape
eu le scoteam pe dinainte
și vacile le adăpam
pe care tata le-ngrijea
căci uneori îl ajutam
să-i mai ușurez viața
mi-aduc aminte în cuptor
tata bătrân pâinea punea
și spre mirarea tuturor
atât de mare ea creștea
uriașă o parte îi era
mai modestă cealaltă
la dânsu pâinea îi creștea
cum la puțini crește pe vatră
.............................................
dar la Izvore o dată m-am oprit
și mă jucam atunci în apă
un zgomot când am auzit
și tot mai tare atunci parcă
mi-am ridicat ochii deodată
pe vale-n sus rapid privind
când iată unda-nvolburată
venea cu adesturi mari plutind


rapid la fugă am luat
să nuprindă apa-n cale
cu viața astfel am scăpat
și Lui Isus i-aduc azi osanale
o fi plouat poate la Calna
ori pe la Bogata de sus
de atât de mare era valea
cu adesturi care le-a adus
mi-aduc aminte cum o dată
am fost cu școala la cules
de prune-n toamna aceea caldă
și le strângem mai pe ales
unii colegi le scuturau
dar majoritatea eram jos
căci cei mai mulți le culegeau
c-un zâmbet gingaș și frumos
iar altădată la bătut
de floarea soarelui eram
așa noi ziu-am început
de lucru nost" ne bucuram
eram elevii școlii din Bogata
la practică în Pustă duși
iei dar floarea cu lopata
atât eram de jucăuși
băteam la ruji fără oprire
cu spor și fete și băieți
mai aruncând câte-o privire
spre cei mai buni și îndrăzneți


și batalauăle zburau
lovind în rujile de floare
semințele pe jos cădeau
ca picurii de ploaie mare
era la școală atunci frumos
Reghina Beta Iuliana
și Silviu Gavriș mai în jos
să-ți ștergi cu ochii tăi năframa
pe vremea cocerii era
a fructelor scumpe de vară
și-o vecină cum avea
un păr frumos la ea-n ogradă
m-am dus o vizită să-i fac
cu pere dânsa m-a servit
așa de bune cum în veac
puține doar eu am găsit
lelea Valerie de la biserică
la care adesea mă duceam
căci se purta cu min" de parcă
nepot de-al dânsei eu eram
era așa de cumsecade
cu inima mereu deschisă
să-ți facă și ție o parte
din bunătatea ei proscrisă
atunci când eu eram copil
am fost cu tata pe Lupoaia
în primăvară când subtil
bătea și vântul— chiar și ploaia


și la pământ mă întindeam
cu picioarele de unde vântul
că bate rece îl simțem
și mai reduceam în mine frigul
mi-aduc aminte— cărămizi
cum oamenii din sat făceau
la soare apoi să le întinzi
și doar spre seară se uscau
atâția oameni ne chemau
pe noi copiii— îi ajutăm
și cu bomboane ne plăteau
la lucru mâna să le-o dăm
spre toamnă însă-n mari cuptoare
cărămizile ei le clădeau
și-n foc apoi— flacără mare
cărămizile— ei le ardeau
din flăcările mari aprinse
eu de Lupoaia-mi amintesc
aerul de pe cuptoarele încinse
cum frânt părea și nefiresc
și mi-amintesc odată vara
cu vecinul Gustin am plecat
lăsând în urmă apoi Coasta
spre Peșteș iată am luat
apoi intrarăm prin păduri
sub tufe căutând la hribe
văzându-le tu să te bucuri
din plin vezi că nu ai hibe


bădiucu Gustin— atunci era
mai bun expert în căutare
și dânsul iată că găsea
mai multe hribe sub frunzare
dar și eu iată am găsit
n-am rămas cu mult mai jos
căci Dumnezeu mi-a oferit
cadou și mie așa frumos
Ardealul iată i-un izvor
de hribe multe și pomnițe
în farmecu-i cutezător
dorințele să ți le ațâțe
la umbra lui mereu stai
să-i guști mireasma-mbietoare
din flori să-ți faci un colț de rai
curată viaț-având sub soare
răsare Zgleamănu ca-n vis
și Ogrădeasa iat-apare
pășunea când li s-a deschis
cu zeci și sute de mioare
și curge apa prin părău
prin tufele ce aici răsar
de moare iarba-n dorul tău
sub frunzele ce fluturi par
rămâne Ogrădeasa-n urmă
și Zgleamănul în depărtare
pe culmea dealului la turmă
mă văd sub un surâs de soare


și iat-apoi cum Dosu Răcii
cu ochii lui ochii mi-i prinde
suind pe urmele potecii
atâtea flori acum ne vinde
și Borta iat-o— din trecut
acum e goală și pustie
nucul nu e de văzut
demult a dispărut din vie
Poienile doar au rămas
puțin așa ca altădată
nici Jiile nu sunt la pas
cum fură în trecut odată
și Bărcul iată s-a schimbat
de părău e mai aproape
căci râpile-au alunecat
căzând și ele apoi în ape
acum Bărcu-i mai îngust
iar nucul ce a fos odată
demult demult a dispărut
cu fața lui cea fermecată
atâtea lucruri s-au schimbat
și oamenii atâți plecară
de nu cunosc prea mulți în sat
Bogata parcă-i legendară
dar ea e satul cu pomnițe
și hribele din palma verii
privirile să ți le ațâțe
din zori și până-n faptul serii


aici pe muchii de izvoare
ciocârliile le auzi
cântându-și cântecul în soare
adâncul lor le pătrunzi
vezi cum Lornițu-ți surâde
urându-ți azi un bun venit
și-n ochi ființa îți cuprinde
fii de soare-ncercuit
aici mireasma ardeleană
te spală în a ei izvoare
fii și tu pe ape o mreană
dar fără pat㗠zâmbitoare
te ia pe brațe acum Ardealul
să-i sorbi mirasma lui cea vie
ca tu să-ți schimbi în tine planul
fii o stea în veșnicie
nu vezi cum Lornițu-ți surâde
și Dealul Blaghii te privește
Bogata-n brațe te cuprinde
cu drag ea astăzi te primește
o floare gingașă-i Bogata
o floare gingașă de ardelean
cum în zadar ai vrea azi alta
te zbați afli doar în van
pe aripa ploii aici ești
zâmbind cu vântul împreună
și zbori spre stele cerești
în noapte doar cu vreme bună


un cântec doar este Ardealul
un murmur cald dintre izvoare
ca apa când surprinde malul
cu unda-i binevoitoare

poezie de (25 noiembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă ardeleană

ne-a-nflorit toamna
cu zâmbetul său
plin de roade
și ea însăși plină
de cuvinte bogate
din
Bogata de Jos
sat
din inima Ardealului

pe fiecare
ne ating petalele
florilor de toamnă
iluminându-ne
și mersul și privirea
cum luceafărul ne mângâie cu razele sale

toamna
cu ochii căprui
pe fiecare ne farmecă
pe
degetele aerului ușor
plutind
ca un potop de miresme țesute aici în Ardeal
din florile ardelene
și atâtea recolte
ce-ți împletesc privirea cu zâmbetul lor atât de fraged
și subtil

toamnă pe
degetele răsfirate ale Ardealului

poezie de (4 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă pe degete

în zi
ziua ne-mbracă
pe
palmele zâmbetului tău
înflorindu-ne
în lumină
pe
aripile vântului
purtate
dintr-un ungher înforit
până pe
degetele norilor

n-ai auzit
șoaptele frunzelor
cântecul
atât de duios
pe aripa zilei
în
limpedele surâs
al frunzelor
ce fiecare
își
cântă cântecul

și toamna luce
cu
ziua în ochi
împletindu-și
privirea
cu
chipul tău
25-10-2022 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orhideea Ardealului--Bogata de Jos

ORHIDEEA ARDEALULUI – BOGATA DE JOS
-poem-
Eram la Bortă eu și turma
De oi ce noi o pășunam
Și îmi aduc aminte acuma
Cum la umbră eu stăteam

Și era atunci așa de deasă
Jos sub nucul uriaș
Și iarba era frumoasă
Pentru micul ciobănaș

Fântânița era aproape
Într-o scorbură sub nuc
Plină fiind dar de ape
De al verii rece suc

Atunci Borta strălucea
Cu a apei rece unde
Ce ființa-ți răcorea
În umbra ce te ascunde

De căldura cea toridă
Pe când turma spre fântână
De soare să se ascundă
Era lână până-n lână

Soarele lucea pe cer
Arzând dur ca și cuptorul
Cu cercurile de fier
Ca coacă pâinea omul

Dar sub nucul de la Bortă
Atunci era dar răcoare
Și priveam în juru-mi roată
Cât era — de cald la soare

Vedeam până-n Dosu Răcii
În stânga pe sub pădure
Unde eu băteam potecii
Peste frunzele de mure

Citera se înălța
Cu fruntea până spre nori
Mângăindu-mi dar ființa
Din umbră și cu fiori

Iar Poienile departe
Se-ntindeau până în Jii
Cu pomi gingași încărcate
Și cu fructe mii și mii

Mi-amintesc că în Pietrosul
Când eram elev la școală
Am fost și noi la culesul
Poamelor — a câta oară

Am cules atâtea prune
Alții când le scuturau
Aromate și — așa de bune
Că ochii ți-i luminau

Însă Borta mi-a rămas
Și astăzi adânc în minte
Când cu oile la pas
N-aveam alte așezăminte

Mi-amintesc — ele pășteau
Venind până lângă mine
Le-auzeam cum răsuflau
Ca oamenii — ca oricine


De câte ori eu n-am suit
Prin Citera spre Dosu Răcii
Și apoi spre Zgleamăn am pornit
Lăsând în dreapta toți Acății

La vârf apoi — mai sus pe culme
Bătea un vânt vijelios
Și botele spre înălțime
Ni le aruncam dar ele veneau jos

Și gingaș vântul le ducea
Și mai departe le găseam
Căci cu putere el bătea
Și noi cu vântul ne jucam

De acolo Zgleamănul se vede
Și Ogrădeasa pe aproape
Iar Cetățuia Vadului se pierde
În raze vii — îndepărtate

Mai jos spre sat — Priloajele se-ntind
Unde în copilărie
Mi-a fost dat să mă aprind
Sorbind căpșunilor mireasma vie

Căpșuni de câmp eu am găsit
Acolo în Priloaje chiar
Și aroma lor mi-a făurit
Un chip de pus într-un pahar

Erau așa de buni și dulci
Și în aromă îmbrăcați
Nicicând în viață să nu-i uiți
Așa erau de minunați


De acolo Valea Târgului se vede
Și Lazuri chiar — până-n Rupturi
Căci amintirea nu se pierde
Nici Dealul Blaghii cu păduri

Rămâne Coasta înspre sat
Alune de unde mi-am strâns
Fiind de ele-nfometat
Dar totu văd — parcă-ntr-un vis

Și Dâmburile le privesc
Cu Stuptina dimpreună
De ele eu îmi amintesc
Amintirea lor mai scurmă

Înspre Bărc de la Stuptină
Era un dâmb atunci micuț
Și-un prun alb cu scunda lui tulpină
Era mic și atâta de drăguț

Era-ncărcat atunci cu prune
Și cât de bune dar erau
Doar pentru mine parc-anume
Cu aroma lor mă săturau

Și colectivu era-n toate
Atunci stăpânul peste sat
De aceea a purnului mic roade
Mie parcă mi s-au dat
...................................................
Și prin Goroni am trecut
La turmă fiind cu tata
Pe acolo am păscut
Oile în lumea asta


Acolo doar mălai cu lapte
Toamna aproape am mâncat
O nespusă bunătate
Alta cum nu mi s-a dat

Ce frumos era cu tata
În fruntea turmei eu fiu
Trăiam o viața cum nu-i alta
Dar tatăl meu nu mai e viu

De Bărc aproape e-ngropat
Și tata ca și mama
Viața lor și-au terminat
Ei și-au sfârșit aici cărarea

Și la Bogata e pustiu
Ocolu-i plin de iarbă
Niciodată cum nu știu
mai fi fost așa vreodată

Se strică casa și ciripu
Și parcă totul se dărâmă
Dar nu acesta este chipu
Când eu eram acasă-n urmă

Părinții mei pe când trăiau
Viață dând la totu-n jur
Prin casă și ocol lucrau
Și aerul părea mai pur

Mi-aduc aminte cum punea
Mâncarea mama atunci pe masă
Și cât de bună ea era
Cum nu e alta mai aleasă


Dar la Crăciun fierbeau ptiroște
Atât de gingaș le auzeam
Pe drumul când atunci de obște
Colindătorii îi priveam

Și răsunau colinzile-n vecini
Ptiroștele când se certau
În oala aceea cu minuni
Sufletul de-mi asaltau

Era așa frumos pe la Crăciun
Colinzile când răsunau în sat
Și noi copiii tăiam drum
Cu alți copii la colindat

Să colindăm și noi dar am plecat
Să strângem mere — colăcei
Și cu ciocanele prin sat
De ni le umpleam atunci cu ei

Fetițele — pupeze primeau
Iar noi bățieții — colăcei
Și fețele ni se scăldau
Și ne bucuram de ei

Răsuna Bogata de colinzi
De-a lungul satului mereu
Inima să nu ți-o-nchizi
Căci se cânta de Dumnezeu

Așa frumos era la țară
Copil tu însuți trăiești
Să-ți cânți viața cu-o vioară
Pe care tu s-o constuiești


Mi-aduc aminte când am fost
Pe Poduri cu mama la sapă
Pământul doar era al nost"
Și eu stăteam la umbra deasă

La prunu acela de pe hat
Stăteam atunci și mă jucam
De aceea eu nu l-am uitat
Sub el ființa-mi răcoream

La sap-am fost și pe la colectiv
Însă atunci — eram mare
Și aveam munca — ca obiectiv
Căci eu trăiam în ascultare

Ba chiar și la batoză am fost
La pleavă unde am lucrat
Tăind prin vreme scop și rost
Părinții mei nu m-au cruțat

Și-am dat snopii chiar cu furca
Pe batoză până sus
Lucrând toată ziulica
Să umblu cu fruntea sus

Dar la pleavă a fost mai greu
Prafu acela mă-nneca
Vai fiind de nasul meu
Și de răsuflarea mea

M-a trimis mama odată
Rude eu ca aduc
Ca mazărea toată toată
Pe rude eu să o urc


Și-am fost până în Rupturi
De-am adus o legătură
De rude pentru culturi
Din mazărea ce te fură

Dar de acolo din Rupturi
Dealul Blaghii scump se vede
Îmbrăcat fin de păduri
Gingășia nu își pierde

Valea Târgului mai jos
Parcă gingaș te poftește
te apropii serios
Căci mireasma-ți dăruiește

Dealul Blaghii ni se arată
Ca floarea de orhidee
Și cu cerul îmbrăcată
De pe căile Lactee

Eu cu Ștefan și cu tata
Am cosit iarba pe el
Înspre seară am dat-o gata
Cu brazdele frumușel

De-acolo de sus se vede
Cât Bogata-i de frmoasă
Chipu-i gingaș nu se pierde
Nici sub brazda de sub coasă

Acolo eu am crescut
Și prin Pustă și prin Lazuri
Până mare m-am făcut
Plecând pe alte islazuri


Dar acasă cât am fost
Am vrut cinstea s-o trăim
Să avem aici un rost
Nepătați cu toți fim

Ne-am înțeles cu toți vecinii
Ce se purtau cu noi frumos
Veneau la noi dintre ei unii
În satul meu — Bogata de Jos

De badea Vasile-mi amintesc
Bunicul chiar a lu Dorina
Eu ca prin ceață îl zăresc
Om bun fiind dintodeauna

Iar cu bădiucul Gustin am mers
La Peșteș vara după hribe
Și am găsit și am cules
Să scap și eu atunci de grije

De lelea Valerie îmi amintesc
De la biserică cu plăcere
Căci dat mi-a fost să-i întâlnesc
Pașii-n văile stinghere

Așa frumos dar s-a purtat
Cu mine și părinții mei
Și uneori ne-am ajutat
Făcând din asta un temei

Dar au trecut acele vremuri
Cu toții sunt astăzi în mormânt
Pe veci sfârșidu-se a lor drumuri
Și viața lor de pe pământ

Și doar Hristos pe fiecare
Ne știe așa cum am trăit
De-am pășit pe-a Lui cărare
Așa cum Domnul a voit
23-11-2019 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook