Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

De la accesarea volumului uriaș de informații de pe net din surse multiple și până la exacerbarea unor relații erotice online, în era realității virtuale văzul a devenit simțul suveran, aproape vital. Privirea omului-cyborg e mai intensă și mai acută acum decât privirea animalului de pradă.

în Eseuri
Adăugat de Constantin SeverinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Trăim într-o eră în care nu mai există doar indivizi izolați interesați de vis, de virtual, acum o întreagă societate globală se deplasează în miezul visului, al realității virtuale.

în Străinul din Ada Kaleh
Adăugat de Constantin SeverinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cred că un înțelept nu are doar o privire, poate ceea ce-l definește și-l întregește este în primul rând privirea sa secretă - privirea întregului.

în Străinul din Ada Kaleh
Adăugat de Constantin SeverinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă simt vinovat că nu m-am legat cu lanțurile de insula Ada Kaleh, pentru a opri dezastrul... Acum mă leg cu odgoane trainice de făptura ei rănită din lumea nevăzutului, încercând să o reconstruiesc din lacrimi și cuvinte, cu oasele sfărâmate de durere și cu privirea țintuită în gol.

în Străinul din Ada Kaleh
Adăugat de Constantin SeverinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Iarăși era indecisă?! Lia reveni în dreptul lui. Nu îndrăzni să-l privească în ochi, mai ales că de fiecare dată se pierdea în privirea lui adâncă, misterioasă, de pasăre de pradă... Acum ea era prada lui?! Dar Lucian o iubea; îi dovedise acest lucru, de prea multe ori.

citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ispita

Să nu te lași pradă cercării mișele!
E doar ispitire! Fii demn! Fugi de rele!

Privește altarul, alt pas îți prepară:
Mai rumen obrazul, mai clar îți e harul!

Trezește-ți privirea și văzul din hău,
Și poartă- înainte frumos chipul tău!

Dă vlagă-n suflare spre clipa frumoasă,
O nouă lucire spre tine se lasă!

Îți cere prezența, te cheamă-n hazard,
Aleargă, primește-o! E scumpul tău dar!

De ce să te țină grea clipă în loc?
Vezi, alta curată renaște cu foc!

Ridică privirea, la tine privește!
Pe tine te caută! Spre ea, tu, pornește!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jerry Lewis

Nu am primit o educație formală. Deci, intelectul meu este simțul realității; nu am nimic altceva pentru mine. Iar simțul realității deschide ușa spre instinct.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Dean and Me: A Love Story Paperback" de Jerry Lewis este disponibilă pentru comandă online la 69.99 lei.

Ramphorhynchus, considerată cea mai veche reptilă zburătoare, avea lungimea de până la 4-5 metri (dintre care aproape jumătate măsura coada, terminată printr-o lopățică romboidală cu rol de cârmă). Anvergura aripilor atingea 2,2 metri, oasele își păstrau măduva, corpul era acoperit de solzi subțiri și mici (sau păr des, la speciile mai evoluate), iar craniul poseda fălci lungi, drepte, prevăzute cu dinți conici. Datorită acestor caractere anatommice primitive, zborul animalului era foarte greoi, reducându-se de la planarea de la un copac la altul, în căutarea unor prăzi lente sau a puilor și ouălor din cuiburile altor reptile.

în Dintr-o lume dispărută
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Stins

Culoarea trandafirului s-a stins
în furia ce-ntunecă privirea
ce, până ieri, pleca spre necuprins
din ochi ce-o îndemnau cu strălucirea.

Era privirea zorilor de zi,
a stelelor din nopțile senine,
o bucurie simplă de a fi
și de-a putea în juru-i să lumine.

E trandafirul meu? Nu este el!
Cum poate-atâta roșu să dispară?
Să strice pânza mea un alt penel
venit ca o furtună de afară?

S-a stins culoarea lui, a dispărut!
E alb acum sau doar mi s-a părut?

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Steaua de la Betleem

Pe timp friguros, în locuri mai mult cu arșița date
decât cu frigul, cu reliefuri late decât înalte
născut a fost Pruncul în grotă, lumea pentru-a salva.
Ningea cum doar în pustiu iarna poate ninsoarea a da.
Lui totu-i părea uriaș: sânul Mamei, galbenul abur fugar
Din nările boilor, acei trei crai Baltazar, Gaspar,
Melchior cu darul lui fiecare încoace adus.
El era doar un punct. Și punct era Steaua de sus.
Atentă, fără clipire dintre nourii rari și mărunți
La Pruncul din iesle din depărtarea de peste munți
Și-a Universului parte ce nu poate fi calculată
În peșteră Steaua căta. Și era Ea privirea de Tată.

poezie de (24 mai 1987)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Drum de oraș

am văzut negenerația tăcând...
i-am admirat urletele mimate cu diezi...
am călcat pe urmele animalului sfânt...
acolo am rămas să-mi cresc fantoma/
am oferit măști alternative,
umbrele le-au fost rupte,
li s-au descoperit crochiurile.
Le-am colecționat drept amintiri.

ce erau mai mult decât amintiri(?)
ce se numea negenerație în definitiv...

Am stors tot ce a curs din astea,
timpul era singura urmă rămasă,
era textura texturii,
era chimia unui viitor așa cum a fost scris.

Le-am văzut liniștea de buduoar...
muribunzii intoxicați cu filosofii...
toga unor regi muți...
purpura plânsului spre zei.
Am văzut cât de mult ne culcam pe o ureche
și o lăsam în ecou de peșteră,
organ pentru vânătoarea animalului sfânt.

Am văzut drumul pe care au mers,
am plâns și râs deopotrivă,
atât cât era zarea...
atât cât sorbeam infinitul...
atât cât mai puteam urmări animalul...

Am văzut umbrele înghețate ale nefericiților.
Le-am evitat lacurile de lavă înghețată,
de fiecare dată pulsul m-a biciuit,
de fiecare dată m-am pripit în văzul lumii.
Umbre am văzut, de nu știu ce animal mai căutam...
eram mulți...
rămâneam niciunul...
rămâneam un fir de timp de care să tragi
în drumul nostru către animalul sfânt...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriel Hasmațuchi

I

Stau pe marginea unui abis
și-mi pregătesc rostogolirea

în mine însumi
să cad

ca un gând devenit
lacrimă pe mâinile părinților,
pe nodurile unor cruci
cu numele lor

din trecut, din prezent, din viitor.

În durate fără chip
ochii le-au rămas
cei mai vii.

În zori și în amurg
privirea lor
merge pe vârfuri
în visul nostru comun.

poezie de din Noduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Tainica regăsire

Cu o zi întoarsă pe dos
noaptea te-a adus pentru că se simțea vinovată,
împărțea întotdeauna păcatele pe culori
și ai rămas liberă fără nicio umbră din care să te culeg,
așa te-am găsit în buzunarul cu hârtii scrise,
m-am bucurat într-un fel
în care inima te adoptă cu suflet cu tot hrănindu-ți iubirea.

Într-o altă ipostază mai trecută prin semne,
întunericul se războia cu mine pentru lipsa de curaj,
dar nu era adevărat,
tu n-ai umblat la sentimente.

Stăteai liniștită între cuvinte nespuse și fără gesturi,
ți-am întâmpinat privirea,
o căutam mai des decât voiam
pentru că așa te credeai mai deosebită.

Când era să uit de tot ce mă răscolește adânc,
ai devenit mai aproape de orice așteptare
și ai îmbrăcat haina florilor nevinovate.

Acum ce se întâmplă e tainica regăsire,
o să mă recompun pe alte circuite de înțelegere,
mâine va fi un altfel de timp
în care ziua va îmbrățișa lumina
și noi ne vom îmbrățișa în fiecare clipă
în ochii limpezi ai dimineții.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Directorul își ridică privirea, deși parcă știa dinainte că era Diana Enka. Cum să procedeze?! Îi era milă de ea. Ar fi vrut să rezolve cumva problema asta. Nu putea fi dur, n-o putea da afară, cum procedase în urmă cu o săptămână, deși ea nu era deloc amabilă, binevoitoare. Însă în ochii ei se putea citi cu ușurință multă tristețe. Nu mai era atât de aprigă, de înverșunată, implora din priviri. Însă Traian Simionescu era foarte ocupat, nu-și mai putea permite o nouă confruntare cu ea. Ușa se închise în urma tinerei doamne. Directorul își ridică privirea spre ea, deși ar fi dorit să evite s-o întâlnească.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Igor Stravinski

Rimski-Korsakov era un bărbat înalt, ca Berg sau Aldous Huxley și, la fel ca și Huxley, suferea de miopie. Purta ochelari cu o nuanță albăstrie, uneori mai avea o pereche pe frunte, obiecei pe care l-am preluat și eu. Când dirija o orchestră se apleca mult peste partitură și aproape că nu mai ridica privirea, agitând bagheta în direcția genunchilor. Era atât de absorbit de urmărirea partiturii și de ascultarea orchestrei, încât nu dădea aproape nici un fel de indicații instrumentiștilor.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Michelangelo Antonioni

Știm că dincolo de imaginea revelată a realității, există o alta, mai aproape de realitate, și dincolo de aceasta o alta, și tot așa până la adevărata imagine a realității, absolută și misterioasă, dar pe care nimeni nu o va vedea vreodată, sau poate până la descompunerea oricărei imagini și a oricărei realități.

citat clasic din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Au trecut anii ăia în care bărbatul încerca să îi facă curte, era etapa în care îi duceai flori, îți tremura sufletul. Acum e doar servită, pe stradă, la mine sau la tine, în club. E rău că oamenii trec peste niște faze frumoase ale iubirii, fazele cele mai romantice și cele mai importante. Dragostea era mult mai curată, oamenii gândeau mult mai profund. Fetele nu aveau relații sexuale până la 18-20 de ani, nu făceau sex până în noaptea nunții, bărbații respectau asta și pasiunea era mai mare.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crează o atmosferă de încredere, fii întotdeauna deschis la surse noi de informații și așteaptă-te ca răspunsurile să vină din cele mai neașteptate locuri.

citat din
Adăugat de elenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Beatrice Vaisman

Dacă ai simțul realității, dar nu ai simțul umorului, ești pierdut.

aforism de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Privirea îi era sinceră, dar genele, desigur, false.

aforism de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jocul privirii în doi

ca o deschidere de arc privirea mea întinată
alerga pe pajiștile sufletului, iubito
roată dințată după roată dințată
descătușată printre cearcănele luminii
sculpta defileele timpului și anotimpurile toate
și inrupea în explozii întreg nevăzutul
o față fără închidere erai iubito
un foșnet grațios de graiuri divine
roteai cerul între aripile cuvintelor-păsări
și muzica sferelor curgea nebună
ah, privirea, privirea ta un caleidoscop, iubito
ce rotea oglinzi în universul necuprins
mi-am zărit mai apoi privirea o pumă albă
zdrobindu-mi spatele și abisul cum îngână
solfegii dintr-o liră defunctă
mă topeam de tine la lună
o pumă neagră mă luase pradă ușoară
privirile noastre erau crinii miraculoși
în grădina eternității radiind îmbrățișări
în noaptea veșniciei păgână.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook