Pe scara împlinirii

Cerul îmbie norii-n catarge adormite,
Sleind cu opalin albastrul moale, şters,
Cărările îşi suflă vânt în bătăturile trudite,
Cercând a-ncetini ireversibil mers...

Căzută-n lăcomia ruginii, osânda înrăită,
Cu verdele răscopt hrăneşte coase de regres,
Se zbate galbenul în păpădia răzvrătită,
A înfrunta eroic, torid, al razelor exces...

O secetă trezită din marea hibernare
Ascute ţipăt frunzei, să umple al meu vers
Şi-mi redeschide rana de-ndurare
Din irealul de-a opri, de august, ghes...

Brăzdează nostalgia regrete noi pe faţă,
Cât palma-i plămădeşte-un vers de alinare,
Urcând pe foaie această sfântă dimineaţă,
Ce-şi flutură, cerceii vechi, a destrămare...

Şi cum mă biciuiesc, să ţin în frâu mirarea,
Că nestatornicia timpului sporeşte-n vers,
Îmi-e ruşine-a scrie... dar şi destrămarea
Mângâie ochiu'-mi, decojindu-i stres...

Nu că mă tem să-ndur-al brumelor măcel,
Jelindu-i verii nopţile avide de iubire,
Când ştiu că orice ruinare e-un fuscel
Pe, lungă, scara împlinirii spre desăvârşire.

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul de noroc

Divin, seninul, azi, deschide, largă, uşa,
Magnifică, în ochi îşi oglindeşte marea,
Îşi sapă, în adânc de gând confuz, cărarea,
Văratică, melancoliei spulberă cătuşa.

Cu magma împlinirii erupe în magia dezrobirii
De somnul indolenţei, ce împietreşte vene,
Încarcă bateria inimii cu fragede poeme,
Pe care Sufletul îşi sprijină toiagul Fericirii.

Cu verde must îmbată, chipeş, fir de busuioc
Şi umple cu parfum al verii sân de floare,
Înnebuneşte orice-aripă cu-naltă delectare...
E ziua-n care sporul îmi este darul de noroc...

Rostogoleşte-mi, dragă zi, minuta-n larg de pas,
Pe ram de vers, din faşă muguri dezgoleşte,
Nu-l stăvili, cât Sufletul în urmă se zideşte
Cu gând senin, pe infinitul care i-a rămas...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uni... vers

Ce mult mi-aş vrea, mai mult decât orice,
Să ştiu c-o să mă ştiu ştiut un altceva, altfel
De-un fost ex-Terra-om ce-ar provoca de ce
Doar pentru c-ar fi fost un singular... niţel.

... În viaţă nu se ştie de orişicare şters,
Dar cel puţin cuvânt de-un unic, uni... vers...
Prin care aş fi trecut odată în pas de mers!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incompatibilitate mondială

Satul meu natal e poezia
ea mă naşte zău din mers
sufleca-ţi-aş moarte iia
să te-mpiedic hai c-un vers

Mă vei naşte iar din mers
Dumnezeu este Cuvântul
cu care moartea mi-am şters
ai grijă că-ţi vine rândul

Dumnezeu este Cuvântul
sufleca-ţi-aş moarte iia
să-ţi zăresc un pic mormântul
din satul meu poezia

O tăcerea-i doar un vers
unde Dumnezeu n-a mers

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 martie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Doar timpul e albastru şi uneori gri
secunda aşteaptă cum noaptea
prescura s-a stins din iubire si jarul si codrul tematic
albine îşi vind rodul
am mers prea departe
e noaptea uitării în liniştea toamnei in umbre
de mână se ţin doi copaci
un vers către tine, un vers către mine aleargă prin lanuri
cocosi Porumbacu din raza lui pica Oceanul de sticla adorm pe o mare mareele
Ning cuvintele, ard în lumina risipită si noi suntem păsări ancorate in timp.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vers...

un vers aşi scrie, suprematic
ca pana corbului de negru
cu rimele sunând flegmatic
cu ritmul răguşit de febră

un vers care să-mi fie pâine
un vers punînd pe pâine sare
un imn poemelor de mâine
zvîcninde-n triste capilare

un vers mai strict decât o simplă
dulcegărie lent rîmată
un glonte rătăcit prin tâmplă
şi stors cu lacrima curată

un vers cutremurind şi munţii
un vers rostolind şi mare
un vers cu brazde-n largul frunţii
arate-n fugă de tractoare

un vers în care curcubee
să-mi fie punte să pot trece
peste pâraiele lactee
cu ape cristalin de rece

un vers care mereu să doară
un vers care-i mereu "iubeşte"
un vers care să nu mai moară
chiar dacă nimeni nu-l citeşte...

poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destul

Când voi fi liniştit, voi scrie un vers
In care veţi vedea că sunt părăsit -
Voind să descifrez ceea ce era şters,
Aproape, nu mai ştiu ce-am voit...

Plângând, mi-am spus să nu mai plâng -
Eu aveam...
Cine mai ştie, şi eu, ce gândeam,
Altădată, în crâng!

Voi scrie un vers, când voi fi liniştit...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia Nichita

In memoriam Nichita Stănescu

Scrijelind pe creierul meu pulsul aripii,
altoind sufletului muguri din lumina rodnică,
POEZIA NICHITA îmi umple setea de cuvânt
cu şoapte fierbinţi, spre a-mi ţipa zborul.
Ducându-mi umerii viselor spre împlinire,
sprijinind scara mântuirii prin Cuvânt,
clopote de VERS NICHITA bat în tâmplă
cu insomnia îngerilor, a trezire perpetuă.
POEZIA NICHITA este icoana ochilor mei,
ce uită irisurile încremenite, a nu strivi uimirea,

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi ploaia greşeşte

Picături răscoapte toarnă din gri moale... lunecând
peste-a geamului trezire, sticlei ochii adumbrind.
Dor pitit între suplicii, mi-l dezleagă a tortura,
Şi în marea de uitare valuri cearcă-a dezgropa...

Pânze de-amintiri desface, clipelor vâsle tiveşte
Şi regretele din valuri cu speranţe măguleşte,
Iar, jelind bătătorite aşteptări, cu norul plânge,
Doar va alina furtuna ce-n bucăţi sufletul frânge.

Îl orbesc cu vraf de poze, mărturie de iubire,
Dar îmi umple gol de tine cu a ploii răscolire,
Evadarea şi-o răstoarnă spre amintirile din vară,
Când pluteam spre fericirea (cine-ar fi crezut?) amară...

Doar cu ancora de vers stăvilesc rostogolire,
Umplu vârf iar călimara cu plămăzi-despăgubire,
Măgulit, îmi bea cerneala... pe-o frântură aţipeşte...
Ploaia îngână: "nu-i dor veşnic..." obosită, ştiu, greşeşte..

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început

Am început
Timid pe-o foaie
Să creionez
Un sentiment
Şi nu prea mică
A fost mirarea
Când tot scriind
Lăsă ninsoarea
Cuvinte alunecând
În vers!
- Tu ai talent
Îmi spuse profa
Demult...
În clasa de liceu
Dar s-ajungi sus
Nu e de-ajuns
Să faci o rimă
La un vers
Ci să găseşti
Sensul ascuns
Al gândului
Ce n-a fost spus.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

RESPIR PRIN VERS

mi-alunecă creionul pe hârtie
ca florile de tei in poezie
e poleit tot ceru-n răsărit
cu raze aurii şi albe de argint

mi se opreşte pasul uneori
sub ploaia de lumină şi culori
la margine de sat în câmp deschis
in galbenul de grâu ce s-a aprins

mă dor şi ochii. inima mă doare
încerc în timp să caut alinare
şi să zâmbesc în ziua care vine
mi-e dor de noi şi mult prea dor de tine.

respir prin vers când cerul e senin
şi tot prin vers când noaptea cade lin
mi-e timpul martor, n-am uitat o clipă
nici florile de tei, nici lunca înverzită

din depărtare glasul tău mă cheamă
cu lacrima din ploi şi clopot de aramă
dar intre ieri şi azi un zid s-a ridicat
la margine de lume, la margine de sat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet Cocktail

Alunecare din idee-n lucruri
Cădere din cuvinte-n dinţi
Un cer de vară care-l scuturi
Şi se preling trei sori fierbinţi.

Şi mă preling de dor şi lene
De lenea de-a privi-n-afară
La ora când nevinovate stele
Curgând se-ntoarnă şi-nconjoară,

În brîu ţesut un microcosmos
Ca al ferigii univers.
Vers după vers şi ochi cu os şi rană
Din vers mai încropesc un vers:

Căci nu se poate să te scuturi
Nici de idei, de fapte sau de lucruri.

sonet de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers din Lancrăm

Adevărul pe care-l rostesc
îl fac ploile curcubeu
şi-l aflu, pasăre, pe umărul meu,
şi cerul e adânc
şi cerul e curat,
inima devine-o planetă
în albastrul netulburat,
auzi-i bătăile, înaripatele,
sfinţesc neatinsul, departele,
se petrec alchimii în iubiri,
câtă frunză şi iarbă,
câte mirese şi miri,

Începe-ne, timp, de la mare
trupul prin care urcăm
şi unge-l nesfârşit şi adânc
ca un vers din Lancrăm.

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa timpului

arome de gutui din aer respir
toamna blândă s-a cuibărit în cord
găsesc fericirea ca pe un chilipir
în chip de vers, tot timpul îi acord.

suflet uşor ca frunza bătută de vânt
în cântecul ploii găseşte alinare
în drumul spre stele îşi face avânt
cu întrebări înghesuite-n buzunare.

iubirea de munte de izvor de mare
freamătă în inima ca un drapel
cu stoicism mă-ndrept spre afirmare
unde Dumnezeu mă cheamă la apel.

mă învălui cu lumina iubirii de cuvânt
cu romanţa timpului cântată de vânt.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Clipa cu tine
aducătoare de ploi
acoperă timpul
cu roua fericirii
aripă de vânt şi cântec
născută din iubire
miraj al existenţei
făclie - aprinsă
păstrată-n dorinţa
din zâmbet şi lacrimă
muguri de lumină-n
orice anotimp
vocea ta vibrează
în ochii nopţii tărzii
fiorul albastru
din raza dimineţii
sărut topit în cuvinte
pe foaia alba
a începutului de vers.
Mi-e dor de mâinile tale
fierbinţi ce cuprind cerul
şi mângâie stele....

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantofii alergării şi salba împlinirii

Meniţi de Providenţă, pantofii alergării
Mi-au fost ca un blestem pe anii rătăcirii,
Încât nu bănuiam, că-n verva căutării
Voi reuşi s-adun colierul împlinirii...

Am alergat prin codrul pornit spre înflorire
În ghinda încolţită să caut prelungirea,
Izvoare întrebam din ce-şi sorb dăruirea
În alergări spre mare, să înţeleg iubirea...

Dospeam în sfaturi lungi cu Luna solitară,
Când rezema pleoapa de geamul adormit,
Cu Soarele-mpăratul ce-nvie şi doboară
Tot verdele răscopt, ce singur l-a-ncropit...

De-abia găsii înnodul la iţe încâlcite,
Că munţii de cuvânt în suflet clocotiră
Şi-abia atunci pantofii, pe tocuri fericite,
Cu salba împlinirii perfect se potriviră!

Nu-i bai, că şi desculţi sunt unii mulţumiţi
Şi ară un pustiu cu plugul risipirii,
Aleargă după bani, să-i facă fericiţi
Şi nici nu bănuiesc de salba împlinirii...

Dar ei nu vor afla: ce gust are nectarul,
Ce l-a ascuns Divinul, eternul picurând
Pe lutul juruit..., cum vor grăbi olarul,
Să-i facă oale şi ulcele... lăcrimând...

Şi nouă vieţi, de ai, găseşte-ţi infinitul,
Ce-ar împăca pantofii cu salba împlinirii...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ultimul vers, nu putem să lipsim

În delir voluptos,
îţi cad stele în sânge,
suferi de pasiunea absolutului
şi aprinzi întunericul cu trupu-ţi de sirenă...

Te legi de spaţiu cu albastru
şi îţi extragi verdele pasiunii din vers...
încotro ţi-aleargă mintea şi paşii,
cui dăruieşti virtuţile subterane ale rafinamentului tău?

Apropie-te, priveşte-mă, vezi bine
că sunt muritor,
chipul meu din oglinzi sfărâmate
recompune-l duios
şi încuibă-l la sânul tău luminos...

De oameni, ne separă toţi oamenii, Simm,
din ultimul vers, nu putem să lipsim!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-AM SA POT

N-am să pot descrie în cuvinte
Înălţimea la care tu m-ai ridicat
Nici culmile ce mi le-ai indicat,
Drumul ce duce tot înainte.

Orice vers, mereu clarificat
Va aduce noi amintiri în minte,
Păstrându-le pe toate sfinte,
Pe tine care sus m-ai înălţat.

N-am să reuşesc să-ţi dau
Tot ce aş vrea din univers
De aceea în dileme tot mai stau.

Din când în când îţi scriu un vers,
Inspirându-mă din Heine sau Lenau
Rămânând din minte-ţi şters.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către contra

Copil din flori al zăpezii

cu sufletul de viscol plin

frate de vers cu Arghezi

încep parcă totul cu amin

Cu sufletul de viscol plin

în vers cu flori de gheaţă

o duşcă din oala cu venin

şi-mi vine chef de viaţă

În vers cu flori de gheaţă

frate de vers cu Arghezi

psalmii dis-de-dimineaţă

copil din flori al zăpezii

Cu sufletul de viscol plin

primăverii tale mă închin

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc, în vers, cuvintele nescrise...

Iubesc, în vers, cuvântul de acasă...
Fără miros de aulă şi dex-uri,
Mai simplu şi mai plin de inţelesuri,
Şi românesc... e limba mea frumoasâ.

Iubesc, în vers, cuvântul fără pată,
Mai plin de cuminţenia din gânduri.
Sărac, dar mândru, aşezat în rânduri
Şi demn de-a fi citit... şi de răsplată.

Iubesc, în vers, şi rima şi măsura
Ca singur sens... prin care poezia
Se leagă, precum floarea şi câmpia
Sau opera-n tandem cu uvertura.

Iubesc, în vers, cuvintele nescrise,
Ce rătăcesc adesea printre rânduri.
Iubesc, în vers, tăcerile din gânduri
Şi lumea lor... de patimă şi vise.

În vers, e harul care ne dezbracă
De tot ce gândul nu mai poate ţine,
De tot ce-n suflet, fie rău sau bine,
S-a săturat, de-atâta dor, să tacă.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase-a decembrie...

Miroase-a decembrie patul de palmă,
Pe care, amorţită, se vaită pana,
Tăcerea-şi aruncă a lene năframă
Pe golul de clipă, ce-şi zgâlţâie rana.

Ştii, iarnă, ce armă suflarea-mi răneşte,
Când versul păleşte din lipsă de jar,
Când dalta mirării în muchii ştirbeşte,
Să nu-ţi pot sculpta urcarea pe-altar.

Visarea-şi îmbracă cămaşa-trufie,
Când gerul revarsă pe lampă deochi,
Cad gratii de nori pe elan, bucurie
Şi-a ta stăpânire-mi bea verdele ochi.

Cojesc de tristeţe cuvintele săbii,
Să lupt cu-amorţirea, ce vrea pana mea,
În palme-nverzesc, de căldură, corăbii,
Să fac din decembrie-un martie sadea...

Nu-mi ninge pe filă cu neaua divină,
Sunt sâmbur de iarnă, căzut de pe stea,
Mi-e lutul flămând de a arşiţei vină,
Când stoarce din mine durerea, s-o bea.

De-aceea nu pot când pana se-nclină
Din soarele şters pe-un verde sălciu
Sau poate iubire expir prea puţină,
Că pana suspină în palmă, când scriu...

Mi-e frig fără tine, Iubire, fierbinte,
Adu-mi doar un mugur de martie-n vers,
Să storc îndrăzneală în pana ce minte,
Că iarna-i geloasă pe-al ei Univers...

De gânduri, în strai de-aşteptare, rumori...
Miroase-a decembrie... visez sărbători...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!