Viață curgătoare
Când m-ai purtat pe valurile tale,
Tu, apa mea din depărtat izvor,
Mi-ai rătăcit și puncte cardinale
Și reguli cu același numitor.
Tu ai crescut, crescându-mă pe mine,
Cu ape noi din vechile lumini
Sau ploi născute-n zone celestine,
Cu străluciri prin gânduri fără vini.
Ai tot urcat în curgerea spre-o vale
În care toți ajungem și-așteptăm
Privind în urmă căile banale
Sau culmile ce, încă, le visăm.
Nu mai e mult, o, apă de izvor
Ce mi te-ai scurs atâta drum cu mine:
Ne-așteaptă apa marelui decor
De după ne-nțelesele cortine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apă
- poezii despre văi
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre ploaie
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre creștere
Citate similare
Apa
Apa curge din izvoare, izvorăște în fântâni,
Dar când ea dispare, plâng și cei tineri și cei bătrâni.
Fără apă pâinea nu crește, în râuri și iazuri peștii mor!
Apa este elixirul vieții, când o bei rece de la izvor.
Fără apă, viață nu-i pentru pomii și florile din grădini.
Fără ea, pe pământ ar crește numai urzici și spini!
Bucurați-vă când plouă și când auziți că susură un izvor,
Natura ne aduce bucurie nouă și pământul devine mai roditor.
poezie de Vladimir Potlog (16 octombrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tinerețe, poezii despre râuri, poezii despre pâine, poezii despre plâns, poezii despre pești sau poezii despre natură
Ție
Au ce mi-a fost din tine mai aproape?
Umbritu-ți păr, sau fruntea grea de nor,
sau mâna ta, în care, la izvor,
mi-ai dat să beau din claru-adânc de ape?
Sau glasu-nvăluindu-mă ușor,
sau ochii tăi în cari o lume-ncape,
ce deodată mi-o deschizi sub pleoape -
sau drumul laolaltă, suitor?
Dar dacă vocea s-a-năsprit prin vreme
și părul n-a putut de ierni să scape,
în ochii tăi privind - o, nu te teme! -
și azi mai regăsesc același dor,
pe care anii au știut să-l sape
în limpezimea primului fior.
poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păr
- poezii despre voce
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
- poezii despre iarnă
- poezii despre dor
Pe apa lumii
Pe apa lumii ne-am născut,
Cu ploi iubind pământul,
Din norii timpului crescuți,
Ne poartă-n viață vântul.
De ce oftezi iubita mea?
E-atât de-aproape cerul,
Suspin și eu de umbra ta,
Că-mi lasă-n aer gerul.
De ce să pleci în singur gând?
Din mine strig de tine,
Când ți-am gustat zarea, arzând,
Și undele divine.
Căldură când și când mi-ai dat,
Din foc de gene scurs,
Mi-ai mângâiat cu gura viața,
Sărut din suflet strâns.
Femeia zilelor cu soare,
Din legea primăverii,
Mai lasă-mi palmele să-ți mângâi,
Să-ți înflorească merii!
poezie de Aurel Petre (10 martie 2021)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ger, poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre primăvară sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ești măicuța mea iubită
De-a-lungul vieții tale,
măicuță ai adunat
bucurii-mărgăritare-
dar și tristeți ai îndurat
Zile-întregi și nopți de-a rândul
ai vegheat la capul meu.
Tot la mine aveai gândul
când te rugai la Dumnezeu.
Vroiai să crească copilul
fără griji, fără nevoi.
Frumos, precum trandafirul,
ferit de vânturi și ploi.
Mamă, tu viață mi-ai dat.
M-ai crescut, m-ai educat
Să muncesc m-ai îndemnat.
Mereu alături mi-ai stat.
Pentru grija oferită
din suflet îți mulțumesc!
Ești măicuța mea iubită,
cu tine eu mă mândresc.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre trandafiri, poezii despre religie sau poezii despre noapte
Textul meu din urmă
Aicea m-aș întoarce
Odată îndărăt
Ca să m-aplec sub piatră
În râul care scurmă
Să iau izvoru-n brațe
Și-apoi să vi-l arăt
Spunându-vă: acesta
E textul meu din urmă.
După atâta viață
Trăită-n manuscris
Ca un agent al obștei
Sau ca un alt sihastru
Mi-nchipui că, probabil
Nu-mi este interzis
Să mor purtând în brațe
Acest izvor albastru.
Este izvorul Izei,
O lacrimă din Nord
Un arhetip ce-și este
Contemporan, amonte
Stau muntele și apa
În dulce dezacord
Și-n orice întuneric
Atâta orizont e.
M-am adăpat în viață
Din oale fel de fel
Și-am cunoscut cristale
Cu buze de paradă,
Am auzit pe limbă
Ninsori de clopoțel
Și am simțit cu talpa
Prinosul de zăpadă.
Și ape leșioase
Și puț cu-accent acid
Și am pierdut și gustul
Fântânii de acasă,
De la izvorul Izei
Abia acum deschid
Ființa mea mânată
De-o sete leșioasă.
De n-aș avea nevoie
S-o simt pe-ntregul trunchi,
Cu lacrimi aș sorbi-o,
Nobiliara apă,
Și în izvor de-odată
Cu stelele-ngenunchi
Stau eu să-ncep izvorul
Sau el să mă înceapă.
Și pentru clipa-n care
Într-un final de foc
O să se-arate moartea,
La ea să mă înhațe,
Fac astăzi repetiții
Și vin în acest loc,
Să-nvăț cum se ridică
Izvoarele în brațe.
Și nu am nici un martor
Să-mi spună bun și rău,
Să vină după mine
Ca el să recunoască:
,, Lăsați-i lui izvorul,
A fost izvorul său!''
Și alt izvor să sară
Din scoarța pământească.
Albastru trece Iza
Prin malurile verzi,
Obârșia-n enigmă
De veacuri plânsu-mi-s-a,
Aici pe tine însuți
Întâi și-ntâi te pierzi
Ca să te redescoperi
Purificat de Iza.
Va fi călătoria
Acestui râu în jos,
Va trece printre pietre,
Va lumina comune,
Va adăpa și oameni
Și vite cu folos,
Când altă Iza-ncepe
Pe cer să se adune.
Și când va fi momentul,
Cu mâini pustii să mor,
Să mi le-ncarc de-această
Obârșie de ape
Și textul meu din urmă
Să fie-acest izvor
Pe care cu privirea
L-am și transcris aproape.
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul ,,Sînt un om liber''
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă sau poezii despre verde
Reuniune de... pierderi
Mi-am plătit pentru toți, ce-am avut cunoscut, colegii
De școală, de joacă, de lucru, de vechile solfegii
Dansate de pe sunetul ebonitei rotunde, la chefuri sau baluri,
Să pot să fiu apa, ce mă scaldă de când sunt, s-o strâng iar în brațele-maluri.
Sunt roșu-n obraji iară și ochii-mi lucesc... cât mă bucur
Că înot iar apa-timp, ce-i probabil din lacrimi, sudoare... fes cu ciucur,
Înmuiat în șampania de an nou, sau beții de uitare de tot...
Când puțin e-a uita, sau mai mult, mai târziu adunat... cât să pot.
Stau pe mal, vânzoleala s-a dus, n-ajung banii să cumpăr atâta trecut,
Nici să țin nemișcat ochiul minții și suflet, ce-i plin de atâta avut
Și întind mâna, cât încă mai pot s-o întind, să simt apa curgând
Bucurându-mă iar, puțin palid, cu ochii mai goi... de la golul din gând...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre școală, poezii despre șampanie, poezii despre trecut, poezii despre sunet sau poezii despre plată
Taina umbrei din adâncuri
În locul meu de taină, se scurge un izvor
Cu apa cristalină, de ochi străini ferit,
Cu susurul prin ierburi, trecând neauzit,
Ca șoaptele-mblânzite din visul meu de dor.
Se-ndreaptă spre lumina ce-n unde mai scânteie
Atunci când raze rare, de toamnă, reușesc
Să treacă printre norii ce par că se-mbulzesc
Pe cer, să-nalțe zidul c-o ușă fără cheie.
Dar trec, răzbat adesea și se opresc în ape
Albastre-odinioară și care ți-au plăcut,
Căci se-oglindeau în ele doar chipuri ce-n trecut
Râdeau înfiorate și își erau aproape.
E lacul de-altădată, acel ce ne privise
Și ne-a simțit iubirea. Ar vrea ca eu să-i știu
Secretul din adâncuri. Mă cheamă. Vrea să fiu,
În lumea lui, o umbră venită dintre vise,
Perechea unei taine pe care o păstrează
Și-o vrea mai fericită în zilele ce-o dor,
Când toamna e mai rece ca apa de izvor,
Când frunzele sunt triste, când ea, prea des, oftează.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre secrete sau poezii despre nori
Zbor
Îmi spăl amintirile-n apa curată
ce-mi curge alături, izvor de putere
în multe-ncercări, în căderi și durere,
sau zbor pe cărarea de îngeri călcată.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre îngeri, poezii despre durere sau poezii despre curățenie
Ție
Au ce mi-a fost din tine mai aproape?
Umbritu-ti par, sau fruntea grea de nor,
sau mana ta, in care, la izvor,
mi-ai dat sa beau din claru-adanc de ape?
Sau glasu-nvaluindu-ma usor,
sau ochii tai in cari o lume-ncape,
ce deodata mi-o deschizi subt pleoape
sau drumul laolalta, suitor?
Dar daca vocea s-a-nasprit prin vreme
si parul n-a putut de ierni sa scape,
in ochii tai privind o, nu te teme!
si azi mai regasesc acelasi dor,
pe care anii au stiut sa-l sape
in limpezimea primului fior.
poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Veronica Porumbacu despre timp
(un tu, un poem)
și dacă pănă la urmă
nu sunt născută din coasta ta,
ci TU ai luat o mână de lut,
ai pus-o pe roată
și în loc de ulcior sau de oală
te-ai trezit cu mine cuminte și albă
întrebând cât mai e
până iubim?
cred că îmi era foame
și m-ai hrănit din palme
cu gânduri ca ii înflorate,
cred că îmi era sete
și mi-ai dat să beau rouă
din ochiul tău sau din lună
până am învățat rostul
și mersul în două cuvinte.
și pentru că nu mi-ai răspuns
la prima întrebare
vin mereu înapoi pe roată,
TU mă mângâi șoptit
cu privirile tale,
degete simple de cuvinte
ce văd.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre rouă, poezii despre poezie, poezii despre naștere, poezii despre lut sau poezii despre iubire
Gânduri aiurea
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Cutreieră pădurea
După adăpost.
Aiurea sau încotro,
Nici ele nu știu unde.
Sau poate... apropo:
Ecoul, le răspunde?
Nici el, nici eu, nici tu,
Nu le vedem, nu le-auzim.
Da. Nici pădurea, nu.
De gânduri negre, toți fugim.
Temeri urâte nasc în noi.
Vin toamne triste și vin ploi.
Ne năpădesc noi amintiri,
Din vechile noastre iubiri.
Doar cu-atâta ne mândrim
În viața care-o mai trăim.
Bolnavi de cât ne-am amintit,
Când vom intra în asfințit;
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Vor părăsi pădurea
De parcă nici n-au fost.
Se vor risipi în vânt,
Nu vor mai zbura nicicând.
poezie de Dumitru Delcă (24 iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri sau poezii despre negru
Fii umbra mea...
Fii umbra mea pe mâna mea cea dreaptă
O, Doamne-Dumnezeul meu Cel viu
Atâta dor e-n mine și Te-așteaptă,
Atâta dor de ce-aș putea să-Ți fiu.
Atât de mult am stat în închinare
Atât de mult m-ai ascultat din cer,
Atât de multe Ți-am rămas datoare,
Atât de multe-am îndrăznit să-Ți cer.
De-atâtea ori Te-ai îndurat de mine
De-atâtea ori nefericirea mea
S-a înălțat cu strigăte la Tine,
De-atâtea ori ai plâns când mă durea.
Și-atât de mult am înțeles că-Ți pasă
Că nu mă vrei pe-un drum de suferinți
Că mi-ai zidit acolo sus o casă
Și m-ai suit alăturea de sfinți.
Ești Împăratul meu, ești Dumnezeul
Ce m-ai sfințit 'nainte de-a mă ști
M-ai ridicat și m-ai ferit de greul
Acestei lumi de fiecare zi.
Ești umbra mea pe mâna mea cea dreaptă,
Ești Domnul meu, ești Domnul Dumnezeu
Te-aștept să vii, tot sufletul Te-așteaptă,
Ajuta, Doamne, sufletului meu!...
poezie de Adriana Cristea (24 august 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre nefericire sau poezii despre ajutor
Un cer de mucava
Te-am rătăcit cumva prin alte brațe,
Prin alte gânduri m-ai pierdut cumva.
Destinul toarce-n caier triste ațe
Noi împărțim un cer de mucava...
Tu ai ales cărările ușoare,
M-am procopsit cu un blestem pe cap;
În umbra plopilor este răcoare
Când zilele din ramuri se desfac...
Am câștigat de partea mea durerea.
Tu ți-ai jucat plăcerile pe-un zar
Și încă n-am ghicit a cui fu vrerea
De între noi iubirile dispar...
Înfiorate-oglinzile ne mint
Sau poate ochii noștri-s bântuiți,
Cerșim cărării stropul de alint
Dar la nonsens rămânem osândiți.
Te-am rătăcit cumva prin alte gânduri,
Prin alte emisfere m-ai pierdut,
Din tot ce-a fost mai sunt câteva rânduri
Și cerul ce privește abătut.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zaruri, poezii despre plăcere, poezii despre minciună sau poezii despre jocuri
Te-am iubit...
Fluturii mi s-au uscat în mână
Am ajuns cu gleznele-n pământ,
Tulburata apă din fântână
Se ridica-n palele de vânt.
Cumpăna deasupra-i se apleacă
Mâna prăbușită peste ea-
Poruncit-ai norilor sa treacă
Și m-ai despărțit de viața mea.
Astfel m-ai chemat să vin aproape
Dintre ape, stele, bolovani,
M-ai chemat și mi-ai aprins în pleoape
Lumânări din floare de castani.
Te-am privit o clipa tremurândă
Dintre arbori Te-am privit amar
Am rămas cu stelele la pânda
Când mi-ai pus Iubirea la hotar.
Și-ai lăsat ca frunzele s-o poarte
În pământ o urmă a rămas,
Semnul Tău de dincolo de moarte
Ce mi-a dezmierdat întâiul pas.
Fluturii s-au înălțat din mână
Gleznele mi-au înflorit mai sus
Și privind la apa din fântână
Te-am văzut Și Te-am iubit ISUS...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre flori, poezii despre lumânări sau poezii despre graniță
Multicolori-stropi de iubire
Cât
de mare-i Universul
poeziei
al iubirii
ce-ți reglează
și azi mersul
în izvorul
bucuriei
clipele
aleargă-n cor
ca și mugurii
pe ape
un izvor
după izvor
creind noi
cărări ciudate
sens și drum
atâta grijă
înspre alte galaxii
ne iau ochii
și acum
antrenați
spre veșnicii
flori
și ape
căi lumină
aixberguri printre stele
pe când
stropii sunt aproape
de iubire
pentru ele
de dor plini
și călători
de pe degete
sar ochii
peste stropi muticolori
de iubire
să te apropii
poezie de Ioan Daniel Bălan (15 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muguri
Din lacrimă fac izvor
Din lacrimă fac izvor
inima să-ți răcoresc.
Să-ți șoptească-încetișor
Cât de mult eu te iubesc.
Cu apa rece din izvor
îți voi adăpa iubirea.
Voi potoli și al meu dor,
că prea grea e despărțirea.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre declarații de dragoste
Izvor de dor
In serile cu luna plină
Când sufletul îsi ia lumină
Privesc la steaua de pe cer
In jurul meu est mister
Mă uit in jur văd carul mare
Si lângă el o stea mai lucitoare
Mi e dor de inimă albastră
De luna ce privea
timidă
La noi prin geamul
de fereastră
Eu mă gândesc cu
dor in suflet
La nopțile pustii care au trecut
Pe bolta cerului melancolie
O inimă albastră a aparut
Pe cerul plin de
stele
Timidă somptuoasă acum a apărut
Si vreau s o iau s o
pun in piept la mine
Să i fie cald sa i fie
mult mai bine
Să bată tare n piept
la mine
Acelasi ritm acelasi cânt acelasi dor
in acelasi corp acelasi decor
Îmi este tare dor si
mă topesc de dor
Eu mă prefac intr un izvor
Ce izvorăște rece de pe deal
Lovind agale apa de un mal!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre ritm, poezii despre promisiuni, poezii despre melancolie sau poezii despre lună plină
Apa
Fie că e de izvor, fie că e de fântână,
Apa vine din adâncuri și de băut este bună.
Ajunsă la suprafață, cu munții se ia la trântă.
În câmpie se răsfață, lumea-întreagă o colindă.
Plictisită de ce vede, pe tera, de unde vine,
Către cer ea se repede, crezând că acolo-i bine.
După ce ia cunoștință de-înălțimea cerului,
O cuprinde o căință, de dorul pământului.
Fără să stea mult pe gânduri, se transformă în vapori.
Picături încep să cadă, zdrențuind pufoșii nori.
În zadar cerul aruncă fulgere și tunete,
Apa se-întoarce în stâncă, sătulă de umblete.
poezie de Dumitru Delcă (8 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre răsfăț sau poezii despre munți
Apa din stâncă
Din stânca cea lovită în pustie
A izvorât cândva șuvoi de apă,
Să bea toți însetații și să-nvie,
O viață nouă astăzi să înceapă.
Când le-a fost sete, Domnul le-a dat apă
Din stânca minunată și lovită,
Bogat izvor din care se adapă
Dorința marii gloate, potolită.
Căci Stânca cea lovită e Cristos
Și harul Său e apa înstelată.
Vorbește Stâncii, dacă ești setos,
Și vei avea belșug de har în viață.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre dorințe, poezii despre creștinism, poezii despre bogăție sau poezii despre altă viață
Mă simt un om fără sens și nu-mi pare rău că n-am niciun sens. Și de ce mi-ar părea rău, când de haosul meu nu se poate alege decât haosul? În mine nu există nicio voință înspre formă, spre cristalizare, sau un ideal. De ce nu zbor, de ce nu-mi cresc aripi? Nu este în dorința mea de zbor o fugă de existență? Și n-aș fugi în acest zbor cu toată existența, cu tot ce e ființa? Simt în mine atâta fluiditate, încât mă mir cum de nu mă topesc și nu curg. Aș vrea ca ființa mea să se transforme într-un fluviu cu ape tulburi și năvalnice, care să poarte numele meu și care să curgă ca o amenințare apocaliptică. Oare va stinge această apă focul din mine, și focul din mine va evapora această apă? În mine sunt numai aburi și scântei, inundații de foc și incendii de apă.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre existență, citate despre zbor, citate despre foc, citate despre apă, citate despre inundații, citate despre incendii, citate despre idealuri, citate despre fluvii sau citate despre dorințe