Apa
Fie că e de izvor, fie că e de fântână,
Apa vine din adâncuri și de băut este bună.
Ajunsă la suprafață, cu munții se ia la trântă.
În câmpie se răsfață, lumea-întreagă o colindă.
Plictisită de ce vede, pe tera, de unde vine,
Către cer ea se repede, crezând că acolo-i bine.
După ce ia cunoștință de-înălțimea cerului,
O cuprinde o căință, de dorul pământului.
Fără să stea mult pe gânduri, se transformă în vapori.
Picături încep să cadă, zdrențuind pufoșii nori.
În zadar cerul aruncă fulgere și tunete,
Apa se-întoarce în stâncă, sătulă de umblete.
poezie de Dumitru Delcă (8 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi poezii despre stânci, poezii despre răsfăț, poezii despre nori, poezii despre munți, poezii despre gânduri, poezii despre dor sau poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.