Turnând în tine îngeri

Mi te deschizi amiezilor nebune,
În patul tău de vise şi chemări,
Ce multe a văzut şi poate spune
La ceas de împăcăre şi iertări.

Mă întrupez în flăcări de iubire,
În lacrimile veşnicului dor
Şi ascund abil ispita în psaltire,
Sfinţind păcatul... ultimului zbor.

Te învelesc cu pasiuni divine,
Stârnind scânteia magicului foc
Înspre adâncul... clipelor puţine,
Ce fierbe-n suflet patimi şi noroc.

Mă risipesc încet, înspre rodire
Turnând în tine îngeri nenuntiţi
Când ochii îi ridici... a spovedire
Dar nu ai vrea în veci să te măriţi

Te însoţesc, spre orizonturi plate,
Când pică infinitul peste noi
Redeşteptând, un soi de libertate,
De linişte, de pace şi de ploi

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remodelăm trupuri nebune

Remodelăm trupuri nebune
Înspre amiază... amândoi,
Să nu mai poată nimeni spune
Minciuna veşnicului doi.

E ca-ntr-un teatru de revistă,
Eu te sărut... şi tu mă cerţi,
Iubirea-n suflete... există,
Ca un poem între coperţi.

Figuri de stil necunoscute
Mă-ncolăcesc... ca un amurg
Prins în acorduri neştiute
Şi-n coama gri... a unui murg.

Rebel... ascund înspre uitare
Greşeli şi îndrăzneli ce ard,
Pe coapsele ca o-ntrebare
Vândute vântului... bastard.

Remodelăm trupuri nebune,
Mai bat în geamuri, încă, ploi
Şi sânii ard... ca un cărbune
Când pică seara... peste noi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorbindu-te dintr-un sărut

Înspre amiezi, topesc dorinţele-n noroc,
Iluzii torn peste-aşteptări... şi le dau foc,
Din vise fac... perdele-arzând... de catifea
Şi-adun încet, nemărginirea dintr-o stea.

La sânul tău, ascund amorul şi mi-l sting,
Spre adâncimi cu răsărituri când te-ating,
Nebune clipe-ţi despletesc... prin aşternut
Şi te cuprind, sorbindu-te, dintr-un sărut.

Te dezgolesc şi-ţi pun peceţi cu buze moi,
Un univers, de patimi vechi renaşte-n noi,
Făcându-mi loc... năucitor... să te pătrund
Şi să m-agăţ... de şoapta gri... a unui gând.

Dintre năluci... am să te fur... înfierbântat,
De trupul tău n-am să mă satur niciodat'
Mi te răstorn într-un hamac... ca un alint,
Şi-n păr iţi scutur... nesfârşitul... de-argint.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti floarea dulce-a macilor din vise

Esti floarea dulce-a macilor din şoapte,
Ascunsă în adâncuri de suflete rebele,
Când bate ceasu-a dor de buze coapte
Şi inima aleargă prin pulberea de stele.

Se înroşeşte zarea topindu-se-n petale,
Privirea zâmbitoare pică-n sărut de foc
Şi dansul... ca o vrajă... de tinere vestale
Aprinde vâlvătaia de patimi... şi noroc.

Cuvinte dezgolite... par mlădieri divine,
Dobândă pentru suflet în firele de fum,
Chemări demenţiale spre clipele puţine,
Iubirea ca o haină... căzută peste drum.

Eşti floarea dulce-a macilor... din vise,
Îngheţul şi dezgheţul trăirilor trupeşti,
Când fulgeră cu fluturi la ore indecise
Şi te-nfăşor iubito... în magice poveşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu adun iubiri nebune

Eu adun iubiri nebune,
Din cuvinte... şi petale,
Scutur cerul făr-a spune,
Lâng-o margine de cale.

Ascund toamnele în frunze,
Risipite-nspre tăceri,
Sorb sărutul... de pe buze,
Încercând să uit... de ieri.

Te dezleg de jurăminte
Şi mă spăl în ploi de dor,
Dezgolită... de veşminte,
Eşti o mare de amor.

Şi te las... a mi te duce
Unde crezi că e mai bine,
Înspre vise zăbăuce,
Libertine şi puţine.

Şi te-adun... fermecătoare
Dintre fluturi şi culori,
Tu... eşti ultima-ntrebare,
Eu... luceafărul din zori.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abilă şi provocatoare

Voi rândui... iluzii mute,
În spatii ample de culoare,
Ispitele abia-ncepute
Şi umbra macilor în floare.

Pun clipele... în secundare
Şi vraja toată pe nisip,
Redefinind o-mbrăţişare
Cu umbrele fără de chip.

Mai caut încă, necuvântul
Privirilor de foc şi jar,
Amestec cerul cu pământul
Şi te cuprind în braţe, iar.

Mă-ncolăceşti, năucitoare,
Topindu-mă înspre amiezi,
Abilă... şi provocatoare,
Mă tragi în aşternuturi verzi.

Printre măsuri şi epitete
Ce prind contur... abia şoptit,
Mă storci încet pe îndelete
Din dimineţi spre asfinţit.

Voi rândui... chemări nebune,
Noroc, speranţe, pasiuni,
Cuvintele ce ştiu a spune
Şi adevăruri... şi minciuni.

Le pun apoi... acolo unde,
Sunt sigur c-ai să le găseşti
Şi-n umbra clipelor rotunde,
Voi rândui... să mă iubeşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abilă şi provocatoare

Voi rândui... iluzii mute,
În spatii ample de culoare,
Ispitele abia-ncepute
Şi umbra macilor în floare.

Pun clipele în secundare
Şi vraja toată... pe nisip,
Redefinind o-mbrăţişare
Cu umbrele fără de chip.

Mai caut încă necuvântul
Privirilor de foc şi jar,
Amestec cerul cu pământul
Şi te cuprind în braţe, iar.

Mă-ncolăceşti năucitoare,
Topindu-mă înspre amiezi
Abilă... şi provocatoare,
Mă tragi în aşternuturi verzi.

Printre măsuri şi epitete
Ce prind contur... abia şoptit,
Mă storci încet, pe îndelete,
Din dimineţi... spre asfinţit.

Voi invoca... chemări nebune,
Noroc, speranţe, pasiuni,
Cuvintele ce ştiu a spune
Şi adevăruri... şi minciuni.

Le pun apoi... acolo unde
Sunt sigur c-ai să le găseşti
Şi-n umbra clipelor rotunde,
Voi rândui... să mă iubeşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înspre amiezi nepământeşti

Te simt în trup... ispită dulce,
Născută-n dimineţi de-amor,
Când buzele vor să se culce
La tine-n sân... sau pe picior.

Pe gâtul alb... pun sărutarea.
Mi te-nfăşor cu mâini de foc
Şi alerg nebun cu răsuflarea
Pe trupul tău... plin de noroc.

Te strâng la piept năucitoare,
Te-ncolăcesc... şi te pătrund
În tainicul boboc... de floare
Şi-n vraja miezului... rotund.

Mă tot îndemni nerăbdătoare,
Cu ochii magici.... mă-nveleşti
Şi te deschizi... ca o-ntrebare
Înspre amiezi... nepământeşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiuni fierbinţi te-ademenesc

Se deschide cerul... a lumină,
Marea se întinde spre amurg,
Aşteptându-te ca pe-o regină
Visele în valuri când se scurg.

Norii-s adunaţi ca o chemare,
Soarele se-ascunde în tăceri,
Timpu-i ca o spumă... de uitare,
Prinsă-n chinga veşnicului ieri.

Dintre falduri, clipa te-nfăşoară
Într-o simfonie... de-aşteptări
Şi-n adâncul trupului coboară
Cu parfum de dor... şi sărutări.

Ţi-e deschisă calea spre iubire,
Pasiuni fierbinţi te-ademenesc,
Patima o bei... dintr-o sorbire
Când speranţele... te-ncolăcesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună, stăpână

Noapte bună, stăpână,
Eu încet mă lipesc
De un trup de felină
Şi în el... mă topesc.

Noapte bună... te caut
În frunzare de-argint
Nesfârşitul e-n flaut,
Ca o şoaptă de-alint.

Peste coapsa cea tare
Dulce, buzele-mi pun
Şi pe sânul de floare
Noi păcate răpun.

Tu-n deschideri puţine
Mă ridici... către cer,
Turnând viaţă în mine
Şi-un eteric... mister.

Mă stârneşti doritoare,
Să-ţi alunec profund
Printre fluturii... care,
Toarnă aburi în gând.

Dansu-acesta, ştii bine
E perfectul... rotund,
Scuturat de stamine
Ce adâncul pătrund.

Despletind tranzitoriu
Pasiuni... şi păcate
C-un parcurs iluzoriu
Care ştie... şi poate.

Te desfaci... în plăcere
Şi mă storci sacadat,
Eşti noroc şi furtună,
Visul meu... de bărbat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi dansat cu tine

Aş fi dansat cu tine, înc-o vară,
La Vama Veche sau la Costineşti,
Când pescăruşii cântă la chitară
Şi pe nisip... păcatele-nmulţeşti.

In noaptea violetă... şi mahmură
Ascund sitarii frica-n stufăriş,
Iar luna c-un pahar de băutură
Revendică amorul... pe furiş.

Aş fi dansat cu tine, dezgolită,
Ca o ispită albă, de argint,
Lăsându-mă, încet, a fi iubită,
Când pică stelele înspre Corint.

Parfumul tău, de iasomie pură
Pătrunde în adâncuri inocent,
Ca o esenţă... ca o picătură,
Ce răscoleşte trupul... permanent.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă

Priveşte-mă şi-atinge-mă în noapte,
Alintă-mă cu palmele-ţi de foc,
Venii pribeag, cu dor de buze coapte
S-arunc în tine patimi şi noroc.

Lasă-ţi destinu-ncet să mă cuprindă
Şi mă răstoarnă-n patul ca un vis,
Când plopii vor s-alunece în tindă,
Nimic din tine... nu mi-e interzis.

Ascunşi sub gene, ochii tăi, mă cheamă,
Să m-adâncesc în trupu-ti îngeresc,
La vremea când culcată-i orice teamă
Şi când doar stelele... ne mai pândesc.

Priveşte-mă şi strânge-mă-n tăcere,
Din mine fă izvorul tău vrăjit,
Fiorul ce te scaldă în placere,
Răscolitor prin trupul tău sfinţit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mai aştept o briză

Înc-aştept o briză să-mi aducă,
Cu răcori de dor... sărutul care,
Va desface-o bluză zăbăucă
Şi-mi va pune trupul la-ncercare.

Peste glezne valuri bat nebune
Cu puzderii de fiori şi peşti,
Încercând destinului a spune
Că în seara asta... mă iubeşti.

Pe nisipul umed şi-nspumat,
Vor lua foc atingeri tăinuite
Şi din ochii verzi ca un stigmat,
Pasiuni mă-ncolăcesc grăbite.

Nu-i uşor, dar e plăcere mare,
Infinitul curge peste noi,
Făr-a pune-o minimă-ntrebare
Şi-aruncând în tine fluturi, roi.

Te cuprind în câteva cuvinte
Şi-n adâncul inocent m-afund,
Făr-a mai gândi la cele sfinte,
Doar la sânul proaspăt şi rotund.

Încă mai aştept o briză, care,
Noi răcori şi sărutări s-aducă
Şi punându-mi trupul la-ncercare
Să mă dezgolească... zăbăucă.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ca o rugă

Deschide-mă-n amiază, robită de păcate,
Înfige-te-n adâncuri şi-nvaţă-mă să zbor,
Când ploile aleargă... în fulgere-mbrăcate
Şi sărutări nebune, prind viaţă, pe picior.

Dezleagă-mă de temeri fragile... şi ispite,
Sfinţeşte-mă cu-atingeri năucitori de moi,
Când cerul... cerne fluturi... în ape vălurite
Şi tremură dorinţa... în sânii plini... şi goi.

Ascunde-mă în roşul de maci şi de iubire
Topeşte-mă în suflet... şi lasă-mă... să curg,
Când îngeri desenează... a clipei mântuire
Şi soarele pluteşte, buimac, înspre amurg.

Păstrează-mă în vise şi în plăceri de taină,
Mă scutură pe-ntinderi... de rouă... şi tăceri
Când trupurile cântă, pe-o răvăşită... haină
Şi timpu-i ca o rugă... de umbre şi poveri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am prescurtat o patimă

Din prea puţinul vertical şi tainic
Păstrat-am infinitul de tăceri,
Ascuns în nerăbdarea unui ceainic
Şi-n aburii minciunilor de ieri.

Ating în treacăt, trup de orhideie
Cu veşnicii apuse peste rând,
Amestecând parfumul tău, femeie,
Cu ignoranţa gândului plăpând.

Cuvintele-nfloresc... ca o ispită,
Redeşteptând chemări şi nostalgii
În palma îndrăzneaţă şi grăbită
A rezolva... speranţele târzii.

Apoi te dau... privirilor flămânde,
Păcatelor care te dezgolesc,
Sfinţind tăria formelor rotunde
Cu pasiuni şi har nepământesc.

Din neştiutul orizont... ermetic
Am prescurtat o patimă şi-un vis
Crestând în curcubeul... ipotetic
Altarul nesfârşitului abis.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, iubito

Ah, iubito... înc-odată
Te acopăr tumultos
Şi cămaşa-ţi dantelată
Dulce-alunecă în jos.

Te-nfăşor cu nerăbdare,
Tu, mă-ncolăceşti nebun,
Caldă şi fermecătoare
Între perne când te pun.

Ne iubim ca două stele
Într-o noapte de dezmăţ,
Vehemente şi rebele,
Pline toate... de răsfăţ.

Ah iubito... fără teamă,
Te cuprind şi te dezmierd
Simţind ochii ce mă chemă,
În adâncu-ţi să mă pierd.

Răscolind plăceri uitate,
Făr-a spune un cuvânt
Ne-adunăm dintre păcate,
Într-un tainic... legământ.

Suntem suflete pereche,
Tu şi eu înspre noroc,
Şoapte-ţi picur în ureche,
Când ard trupurile-n foc.

Ah, iubito... vremea vine,
Curge cerul peste noi,
Clipele şi-aşa puţine,
Le aşez pe sâni-ţi goi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, iubito

Ah, iubito... înc-odată
Te acopăr tumultos
Şi cămaşa-ţi dantelată
Dulce-alunecă în jos.

Te-nfăşor cu nerăbdare,
Tu mă-ncolăceşti nebun,
Caldă şi fermecătoare,
Între perne când te pun.

Ne iubim ca două stele
Într-o noapte de dezmăţ,
Vehemente şi rebele,
Pline toate de răsfăţ.

Ah, iubito... fără teamă,
Te cuprind şi te dezmierd,
Simţind ochii ce mă chemă,
În adâncu-ţi să mă pierd.

Răscolind plăceri uitate,
Făr-a spune un cuvânt,
Ne-adunăm dintre păcate,
Într-un tainic... legământ.

Suntem suflete pereche,
Tu şi eu înspre noroc,
Şoapte-ţi picur în ureche,
Când ard trupurile-n foc.

Ah, iubito... vremea vine,
Curge cerul peste noi,
Clipele şi-aşa puţine,
Le aşez pe sâni-ţi goi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă regăsesc în ochii

Mă regăsesc în ochii tăi ca marea,
În diamantul lacrimilor reci,
Când scapă din tipare depărtarea
Şi ninge ca o vrajă pe poteci.

Mă regăsesc în ochii tăi de rouă,
În nerăbdarea buzelor de foc,
Când peste clipe orizontul plouă
Şi fulgeră cu fluturi şi noroc.

Mă regăsesc în ochii tăi fierbinte,
În cutezanţa magicei dorinţi,
Când te ridici lasciv dintre cuvinte
Şi aşteptările le scoţi din minţi.

Mă regăsesc în ochii tăi, femeie,
În şoaptele ca un eteric dor,
Când se deschide cerul în nedeie
Şi infinitu-ţi urcă pe picior.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mă iubeşti, Eu te iubesc

Tu seara chemi înspre păcate,
Eu, dimineţilor te cer
Ca într-un joc, ce totuşi poate
Plăti destinul... efemer.

Te dezgoleşti... încântătoare
Simţind cum ard, interior
Şi-arunc priviri pătrunzătoare
Înspre un trup, provocator.

Tu intuieşti rebele clipe,
Eu, îndrăznelilor mă vând,
Când albii fulgi îşi pun aripe
Şi bat la poarta unui gând.

Mă înfăşori cu-anume teamă,
Te trag înspre îmensităţi
Abia simţit, fără să doară
Taina nebunilor... poeţi.

Tu rânduieşti, timidă, timpul,
Pe când eu vreau să-l risipesc,
Trecând peste tăceri cu schimbul,
Tu mă iubeşti, Eu te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mă iubeşti... Eu te iubesc

Tu seara chemi înspre păcate,
Eu... dimineţilor te cer
Ca într-un joc, ce totuşi poate
Plăti destinul efemer.

Te dezgoleşti încântătoare
Simţind cum ard... interior
Şi-arunc priviri pătrunzătoare
Înspre un trup provocator.

Tu intuieşti rebele clipe,
Eu... îndrăznelilor mă vând,
Când albii fulgi îşi pun aripe
Şi bat la poarta unui gând.

Mă înfăşori cu-anume teamă,
Te trag... înspre imensităţi,
Abia simţit, fără să doară,
Taina nebunilor poeţi.

Tu rânduieşti timidă, timpul,
Pe când eu vreau să-l risipesc,
Trecând peste tăceri cu schimbul,
Tu mă iubeşti... Eu te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arată-mi ce înseamn-a fi iubit

Cuprinde-mă şi mă încolăceşte,
De multă vreme port în suflet dor,
Tăcerile din suflet... risipeşte
Şi-nvată-mă, în tine să cobor.

Sărută-mă... pe vise şi privire,
De-atâta timp pe buze te aştept,
Dezbracă-mă de trac şi de uimire
Şi strânge-mă năucitor la piept.

Alintă-mă cu mângâieri nebune,
Alungă depărtările spre munţi,
Spune acum ce nu se poate spune
Şi-ntinde mâna, viaţa să înfrunţi.

Păstrează-mă în trup ca pe-o icoană,
Încrezătoare-n gândul tălmăcit,
Pune balsamul magic peste rană
Şi-arată-mi ce înseamn-a fi iubit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!