Noapte bună, stăpână

Noapte bună, stăpână,
Eu încet mă lipesc
De un trup de felină
Şi în el... mă topesc.

Noapte bună... te caut
În frunzare de-argint
Nesfârşitul e-n flaut,
Ca o şoaptă de-alint.

Peste coapsa cea tare
Dulce, buzele-mi pun
Şi pe sânul de floare
Noi păcate răpun.

Tu-n deschideri puţine
Mă ridici... către cer,
Turnând viaţă în mine
Şi-un eteric... mister.

Mă stârneşti doritoare,
Să-ţi alunec profund
Printre fluturii... care,
Toarnă aburi în gând.

Dansu-acesta, ştii bine
E perfectul... rotund,
Scuturat de stamine
Ce adâncul pătrund.

Despletind tranzitoriu
Pasiuni... şi păcate
C-un parcurs iluzoriu
Care ştie... şi poate.

Te desfaci... în plăcere
Şi mă storci sacadat,
Eşti noroc şi furtună,
Visul meu... de bărbat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!