Ronţăirea

aşa i se pare unui cornet: că
vârful său ar fi prea încet
că ruptă e-n muta pliere, dedicată, cu şpiţ
sămânţa de dovleac fărâmată
în dinţi de insecte corecte (?!) iar meciul
de fotbal din cartierul cu gazon onorific
în dungi
(reeditare locală a unei finale cândva mondiale)
nu poate începe la ora fixată
nu în condiţii
de ronţăire flegmatică dinspre oamenii noştri
(adică semenii care astăzi ne seamănă)
cu picioarele înainte călcând
aplaudând cu
ochii în pungi sau în plase
victorii pierdute
demult

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aceste cărări

pe aceste cărări au trecut
paşii noştri cândva de smarald
paşii noştri cândva atât de uşori
în amiază destoinici călcând
prin mirosul de linişte şi de fum
printre rugii de mure sângerânde şi dulci
ca şi multele zile ce vor urma
vântul ne spală părul şi ne leagănă
suntem copii şi părinţi deopotrivă
astăzi şi poate mâine
ferigile aspre ne învăluie gleznele
mai rămâi
mai rămâi tinere om
în pădurea fremătătoare şi brună
din care nimeni nu te va alunga vreodată
doar năvalnica ta nesăbuinţă
bea din fântâna pe care
ţi-au săpat-o în lut şi în inimă
cei care te-au iubit înainte de a te întâlni
smereşte-te cu faţa spre azimut
şi cu pletele către noapte
înainte ca regretele să-ţi înmugurească
în ochii neştiutori

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pleca

prea departe cu capul
îmi place nespus capul tău
seamănă
cu capul de pustă maghiară hilară
al meu (?!) seamănă cu tărie
cu rachiul
de fructe din grădina prea vie
de la cenadul mai mic
dacât sea
mănul său românesc de
peste mureşul prea aproape
de peştele mult vânat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă-mă să nu

te iubesc!
să nu mă doară inima
dinspre inima ta (?!)
ruptă în schije - aşa
ceva, uite, nu!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne uităm la un arbore sau la un animal, nu vedem în aceştia pe semenii noştri, iar ipoteza potrivit căreia ceilalţi ar fi semenii noştri îşi are originea într-o ipocrizie... Aproapele meu, aidoma tuturor celorlalte fiinţe, este un obiect pentru care am sau nu simpatie, un obiect care mă interesează sau nu, de care pot sau nu să mă servesc.

citat clasic din Max Stirner
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea cu dinţi

azi, 15
septembrie berea băută
mai nu
a făcut spumă iar maioneza cu plete
nu s-a tăiat
salata de boulean a ieşit tot aşa
cum a intrat
femeia fusiformă cu energiile-n mine (?!) în
librării
sau în tonete veşnic stradale m
am epuizat
ca şi cartea enormă de căpătâi
dinspre
cotor înspre dinţii cu care
tristă
îşi ronţăie tehnic
azi, 15
tonele tonice de versete

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calapodul

prea mult şi de demult sunt
cu ochii numai pe picioarele tale
frumoase
ah, sunt zilele-n care
alergi după tramvaie prin ploaie
şi nu te
împiedici în calapodul ce-ţi pune
pielea în băţ de umbrelă
chiar şi atunci
când plouă cu soare! cel
puţin în ziare locale, de cartier

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora 14

tu o să vii acasă la ora... 14
eu o să fiu acasă la ora... 14
tu o să vrei o iubire la ora... (?!) - o
ştire: din câte pricep nu
este ora 14
propice dez
membrărilor fastuoase...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă botul tău astăzi nu mai pluteşte

începe să înoţi să dai din copite
spre fundul în plin turbion al paharului -
îneacă-ţi armăsarul pur rânjet în abur

de tinctură amară (?!) de iarbă cosită cu buza

de sticlă ciobită a cupei victoriei căutat
musculare asupra răsfiraţilor noştri
ochi în coadă sau coamă de peşte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă viaţa fiecăruia dintre noi ar fi desenată sub forma unei piramide, adică a unui unghi mai mult sau mai puţin ascuţit cu vârful în sus, atunci tot ce se poate spune despre prima pantă este că ni se pare fără sfârşit şi ne străduim s-o consumăm cât mai repede (îmi amintesc nerăbdarea cu care aşteptam să ajung cât mai repede mare), în timp ce facem tot ce putem pentru a parcurge cea de a doua pantă cât mai încet.

Ana Blandiana în revista Acolada (iunie 2011)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să facem

o întreb pe ea
schimb de nuduri pe sca
ra ce duce
ca liftul ca liftul ca liftul
în mansarda castelelor tale?
poate tu
nu înţelegi că fumurile prea negre prea ne
curate ar fi
calea noastră de co
municare - ar fi
o întreagă nebunie o viaţă
dedicată artei
întineririi!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idioţenii

am un prieten
nu
o să vă vină să credeţi
scuturici abrudan
el nu mi-a dat niciun like de-a lungul vieţii
pentru că
la mondiale, la fotbal
n-ai cum să ştii
cine câştigă concursul
de goluri de aer
idioate idioate idioate
cu premii...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui filosof indian

Cea mai înaltă capacitate a inteligenţei umane este exemplul!
Oamenii se iau unii după alţii!
Observând nu schimbi nimic in jurul tău...
Judecând îi turbezi cu pietrele aruncate în jurul unei flori de tine sădite şi ruptă în fiecare zi, răsădită iar si iar, ruptă mereu în ochii tăi...
Ia un pumn de pământ şi o sămânţă şi dăruieştele celui ce rupe, nu-l mai privi cum distruge. Căci în tine poate încolţi ruperea în două...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timişoara

mica hienă
ştiu că azi mi-a trecut
printre picioarele bicicletei
pe pietonal...

un domn cu pensie măricică
un colonel sau un general
a leşinat în piaţa mărăşti pe un metru
pătat cu umori de puternică încălzire –

globală
era şi privirea celor din jur
care nu se aşeptau la
o aşa cuminte sfâşiere (?!) echivalentă
spun unii hăitaşi
cu procesul comunismlui
care nici el
nu a fost condamnat foarte clar
în savană...

azi, doar în trecere, mica hienă
în adăpare cu apa
genunchilor în mişcare
pare, da, pare
aproape domestică

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, tinere somn

iar mă tragi în derâdere
de urechea nervoasă? – eu
trebuia de mult să observ
că lipidele pământului meu
(acela cu suprafaţa rugoasă...)
nu se aseamănă cu bâlbâiala din vers – sau?! – atunci
rămâne aşa: eu
voi înnopta de-astă dată-n corabia nu în cetate
(voi ţine ochii străjeri peste noapte...)
nu voi vâsli cu auzul
(muzica e prea tare...)
veştii mult prea triste că iubitele mele
se pierd cu firea şi tremură
(dunărea e prea mare...)
ca apele fluviului ascultate
din depărtare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei sferturi din oamenii de televiziune visează să aibă televiziunea lor. Mie mi se pare o tâmpenie. E ca şi cum ai jucat toată viaţa fotbal şi acum eşti antrenor sau conduci un club de fotbal şi constaţi că nu e vorba de aceleaşi calităţi şi performanţe cu care operezi.

citat din Mihaela Rădulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limita

în ultima zi din viaţa lui care nu se ştia
termina s-a trezit cu o durere cumplită
de cap: era mai degrabă o fulgerare
prelungă dinspre o mărunţită măsea în anii
din urmă în mişcarea sus-jos-lateral
din care sigur s-a născut şi calmul cu care
privea
totul (?!) reuşind să trăiască atât de mult încât
îl enervase şi pe îngerul său: păzitor încă
în paralel cu grija pentru el şi al numeroşilor
multicentenari de succes
la limita
cazului de deces prin extracţie a
vieţii din trup sub o fracţie prea
des invocată ca ultimatum divin
la limita
de sus sau de jos sau de niciun folos
a curbei de sacrificiu de sine: periculos
până la părăsire

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost ocrotită viaţa

locuitorilor unei ţări
al cărei nume începe cu r
de un înger care începe
să se numească emil
iar ei n-au ştiut
doar s-au văzut peste nopţi
luaţi în braţe de poezie
drept perne umplute cu fluturi şi flori
(?!) –
pe scară de nori
coboară şi ocroteşte şi-acum
viaţa oamenilor neştiutori
poetul care începe uşor
să-i... plutescă, plătind
pentru asta un preţ uneori
greu de-nţeles
dintr-o dată anterioară
facerii lumii din răni

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe malul Oltului

Pornind din Lotru spre Cornet,
Şoseaua urcă-ncet... încet...
Ţinându-se parcă de mână
Cu linia ferată,
O vecină,
Ce-i pare totuşi o străină,
Fiindcă nu seamănă cu ea,
O biată bătrână şosea
Banală -
Dar naţională!...

Şoseaua urcă-ncet, ca de-obicei,
Proptindu-se doar în copacii ei...
Urcă tăcută
Şi timidă
Ca o omidă...
În timp ce linia ferată
Urcă ţipând,
Parcă-ar fi beată,
Ca şi locomotiva "Malaxa",
A unui tren de marfă,
Care -
Pornit din Piatra-Olt
Spre Turnu-Roşu -
Când dă cu ochii, pe şosea,
De câte-o ţărăncuţă
Cam prostuţă,
Crezând că-şi poate bate joc de ea
Ţipă sulemenindu-şi coşul
Cu fumul negrilor cărbuni,
Ca o cocoană din elită
Cu ochii plini de dinamită
Scăpată dintr-o casă de nebuni.

Doar Oltul - apă blestemată -
Nu vrea să urce niciodată,
Nici cu şoseaua demodată,
Nici cu moderna linie ferată...
El singur, săltăreţ, coboară
Spre Dunăre -
Dunărea noastră
Cu apă multă
Şi albastră...
Şi coborând -
Iarnă sau vară -
Surâde fredonând la fel
Ca orice egoist rebel,
Acelaşi veşnic menuet
Discret,
Pe care nu-l dansează decât el!...

La fel şi-n viaţă...
Uneori -
Dacă te urci
Sau te cobori -
Cu-aceeaşi ură te privesc ai tăi,
C-aşa suntem cu toţii -
Oameni răi!...
Şi-oricare-ar fi cel care urcă -
Duşmani
Sau prieteni -
Toţi îl spurcă...
Iar când, întâmplător, coboară,
Toţi îl omoară!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Django: (arătându-i lui Remy vitrina cu şobolani morţi ai magazinul celor de la deratizare) Ia aminte, Remy. Asta se întâmplă cu şobolanii care se acomodează prea mult cu oamenii. Lumea în care trăim e condusă de duşman, trebuie să fim precauţi. Noi avem grijă de semenii noştri, Remy. Când nu ne mai râmâne nimic, doar pe noi ne avem.
Remy (când Django începe să se îdepărteze): Nu.
Django: Ce?
Remy: Nu. Tată eu nu cred asta. Vrei să spui că viitorul este - nu poate fi decât "asta"?
Django: Aşa stau lucrurile. Nu poţi schimba ordinea lor firească.
Remy: Schimbarea este ordinea lor firească, tată. Partea pe care noi o putem influenţa. Şi începutul depinde de noi.
Django (când Remy pleacă): Unde pleci?
Remy: Dacă voi avea noroc, înainte.

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşina de tocat

(carne e trupul nostru e carne)
decapotabilă –
cu venele fluturând pasagerii.
interminabilă
sub marmură sau granit
sau ciment prea nervos sclivisit
o viaţă avem (?!) – bravii
noştri viermi colectând compulsiv
mici răhăţei, da, vor pune
poate de o
colinară colivă poate de-o stivă
(carne e trupul nostru e carne)
de etichete nefericite.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!